Despre site
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
--------------------
Teme principale in site
--------------------
NOUTATI
28 noiembrie
- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -
Sfântul Cuvios Efrem Sirul († 373)
În aceeaşi perioadă a strălucit cu vieţuirea şi Sfântul Cuvios Efrem Sirul. Sfântul Grigorie al Nyssei ne spune că acesta ţinea dreapta credinţă fără a se abate cu nimic de la dogmele ortodoxe, precum reiese din scrierile sale şi din opinia Bisericii despre el. A condamnat ereziile lui Arie şi Sabelie, ,,iar dogma cea nebunească a lui Apolinarie într-atât o lepăda, încât şi-a pus întreaga sârguinţă ca să izbăvească de ea tot sufletul creştinesc. Dar şi anomienilor, prin multe cuvinte doveditoare şi mărturii din Scripturi, gurile cele fără de uşi le-a astupat, lăsându-ne cuvintele lui de-la-Dumnezeu-învăţate ca pe un dreptar nerătăcit de mare preţ.
27 noiembrie
Potrivit rânduielilor bisericeşti, în postul Naşterii Domnului, zilele de luni, miercuri şi vineri se postesc fără vin şi untdelemn, iar zilele de marţi şi joi cu vin şi untdelemn.
26 noiembrie
ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ şi STATISTICA BISERICEASCĂ
de Euseviu Popovici
Revoluţia, ce izbucni în Biserica de Apus nu tocmai 70 ani de la începutul periodului şi se numeşte Reformaţie, avu o influenţă imensă asupra întregii dezvoltări ulterioare a Bisericii. Această Revoluţie nu izbucni fără pregătire. Ea proveni din cauza stării în care se afla Biserica de Apus încă din periodul precedent (IV). Nemulţumirea cu starea Bisericii era generală. Acea nemulţumire se manifestă parte prin multele secte şi eresuri, ce se iviră în cursul Periodului IV şi toate vizau întregul sistem bisericesc, iar parte prin strigătul, pe care în ultimul secol al periodului îl repetau continuu chiar cei mai buni creştini, de a se reforma Biserica în interior, adică în căpetenia şi membrii ei. Sinoadele din Pisa (1409), Constanţa (1414-1418) şi Basel (1431-1437) chiar încercară a efectua pe căi legitime această reformă, dar n-au reuşit.
24 noiembrie
Bătălia pentru Constantinopol
Problema Macedoniei
Între anii 1879-1885, relaţiile dintre ambasada rusă şi exarhatul bulgar au fost mai degrabă tensionate. Ruşii stăruiau ca dezbinarea bisericească să fie vindecată; ca prim pas, Rusia insista ca Biserica Bulgară să fie cuprinsă în hotarele principatului. Patriarhia Ecumenică împărtăşea aceeaşi poziţie. În 1880, ambasadorul rus Novikov nota că ,,numirile în scaunele episcopale din Macedonia constituie unul din motivele principale pentru care o soluţie paşnică la conflictul greco-bulgar rămâne inaccesibilă”. El sublinia că prăpastia dintre patriarhie şi exarhatul bulgar se lăţea pe zi ce trece.
23 noiembrie
de Arhiepiscop Ilarion Troiţki (1886-1929)
Acest adevăr rămâne neschimbător întotdeauna şi pretutindeni. Orice adevăr unic sau înlănţuire de adevăruri cuprinde întotdeauna ceea ce este „mai mare” pentru om, şi acest „mai mare” al omului este autoritatea omului; el se raportează la ea, el ,,jură” pe ea. Însă nu pentru toţi oamenii aceleaşi adevăruri constituie ceea ce este ,,mai mare” pentru ei. Uneori ceea ce este „mai mare” este cu totul fals; dar omul jură pe acest ,,adevăr” iluzoriu ca şi cum ar fi demn de încredere. Măsurile cu care oamenii abordează fenomenele vieţii care ne înconjoară sunt foarte variate. Fiecare alege acea autoritate care i se pare cea mai bună, şi în consecinţă se poate accepta poziţia: Spune-mi care sunt autorităţile tale, şi îţi voi spune ce fel de om eşti.
21 noiembrie
Serghie Nilus [continuare]
M-am sculat, am îmbrăcat paltonul şi am ieşit. În semiobscuritatea albă şi geroasă a iernii se răsuceau vârtejurile năprasnice ale unei furtuni de februarie; vântul se zvârcolea, se învârtea în rafale, măturând de pe acoperişuri şi de sub picioare nori întregi de zăpadă colboasă. Furtuna se înteţea ! Afundându-mă în nămeţii adunaţi peste noapte, abia m-am târât până la catedrală.
19 noiembrie
CHESTIUNEA CALENDARULUI
Critica noilor proiecte de reformă calendaristică propuse de către Societatea Naţiunilor (V)
Raportul părintelui profesor universitar dr. Vasile Gheorghiu, înaintat Sfântului Sinod al României în chestiunea reformei calendaristice
Opinia mea este următoarea:
a) Asupra proiectelor de reformă generală a calendarului gregorian, pe care ne-a sugerat Comitetul special de studii al Comisiunii de comunicaţii şi tranzit al Societăţii Naţiunilor, am avut ocaziunea ca să mă exprim pe larg în raportul meu înaintat Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici Autocefale Române din 5 mai 1931. Am crezut în acel raport că trebuie să refuz toate aceste proiecte nu numai din motive astronomice-ştiinţifice, ci şi din consideraţiuni de natură practică, economică-financiară şi nu mai puţin şi din consideraţiuni de utilitate publică. N-aş vrea să mă mai repet aici. De aceea mă refer în total la raportul meu de atunci.
17 noiembrie
ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXIII)
de Ludmilla Perepiolkina
,,Romano-catolicismul – spune Dostoievski – este încă mai rău decât ateismul ... Orice ateism propovăduieşte o credinţă în nimic, în timp ce catolicismul merge mai departe; el propovăduieşte un Hristos deformat, pe care el însuşi l-a defăimat şi profanat, predică antiteza lui Hristos ! Îl predică pe antihrist”.
16 noiembrie
CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC
Schisma bulgară – iată un subiect despre care am fi vrut să scriem pe larg, având în vedere importanţa ei ca fenomen în sânul Bisericii Ortodoxe în secolul XIX, dar pe care, dintr-o lipsă de timp cronică, ne vedem nevoiţi să-l tratăm pe ici, pe colo. Abordat în parte în serialul Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârsitul secolului XIX. Bătălia pentru Constantinopol, unde discutăm rolul Rusiei în schisma bulgară, încercăm să completăm imaginea de ansamblu cu un articol plin de informaţie.
14 noiembrie
alcătuit de Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
Capitolul 9
Despre aceea că nu trebuie să ne lăsăm răniţi de frumuseţea feţelor şi să nu ne robim de patima trupească
Nu te lăsa rănit în inima ta de frumuseţea feţei trupului stricăcios, căci acesta este iarbă, umbră şi puroi – ca iarba şi ca floarea ei se va topi (Psalmi 102, 15-16). Doar dragostea lui Dumnezeu este de-a pururi. Răneşte-ţi inima cu frumuseţi nevăzute şi înalţă mintea ta către Făcătorul celor văzute şi nevăzute.
12 noiembrie
SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (VI)
de profesor I.M. Andreev
Dar odată cu moartea patriarhului Tihon în 1925, situaţia a devenit mult mai neclară. În vreme de prigoană era cu neputinţă să fie convocat un Sinod bisericesc pentru a alege un nou patriarh; şi, prevăzând aceasta, patriarhul Tihon a desemnat trei ierarhi principali, dintre care unul (oricare dintre ei nu era în închisoare sau exil) trebuia să devină Locum Tenens al tronului patriarhal la moartea lui şi să apere unitatea externă a Bisericii. Dintre aceşti trei ierarhi, doar unul – Mitropolitul Petru de Krutiţk – era liber în momentul morţii patriarhului, şi a fost acceptat de Biserica Rusă, printr-un decret special semnat de peste 50 episcopi, drept conducătorul ei interimar.
10 noiembrie
Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun
Lucrătorul nu primeşte întreaga plată de lucru pentru munca sa, pentru că n-ar fi nici echitabil. Doar fabricantul, care-şi pune capitalul în rulaj, are şi el atâta drept, de a-şi primi pentru aceasta o oarecare indemnizare, altfel la ce ar mai da el banii săi, pentru ca numai alţii şi nu şi el, să se folosească cu ei. Pe lângă aceasta, lui nu arareori i se întâmplă să rişte a pierde capitalul întreg, sau şi numai o parte din el. De unde dar lucrătorul ar avea dreptul absolut asupra întregului profit al muncii sale, iar fabricantul nu ? Căci doar pentru a conduce o afacere de fabrică, cineva a trebuit să facă studii ca să devie fabricant; are destule greutăţi în a conduce fabrica, greutăţi enorme: trebuie să ştie tot, trebuie să prevadă tot, având răspunderea pentru toate ...
9 noiembrie
de ieromonah Serafim Rose
III. Teologia şi spiritul nihilismului
1. Răzvrătirea: războiul împotriva lui Dumnezeu
Cercetarea noastră s-a concentrat până acum asupra definiţiei şi descrierii; dacă ea a fost reuşită, a identificat mentalitatea nihilistă şi a dat o idee despre originile şi extinderea sa. Însă, toate acestea au fost doar temelia necesară pentru sarcina spre care trebuie să ne îndreptăm acum: o explorare a semnificaţiei mai profunde a nihilismului. Analiza noastră de până acum a fost istorică, psihologică, filozofică; dar Revoluţia, aşa cum am văzut în ultimul capitol[1], are o bază teologică şi spirituală, chiar dacă ’teologia’ ei este una răsturnată şi ’spiritualitatea’ ei satanică. Creştinul ortodox găseşte în Revoluţie un antagonist formidabil, şi unul cu care trebuie să se lupte, cinstit şi temeinic, cu cele mai bune arme pe care le are la dispoziţie. Aşadar, este timpul să atacăm doctrina nihilistă la baza sa; să cercetăm sursele sale teologice, rădăcinile sale spirituale, programul său fundamental şi rolul său în teologia creştină a istoriei.
7 noiembrie
Meşteşugul rugăciunii (XIX)
de arhimandrit Serafim Alexiev
XII. Piedici diavoleşti pe calea rugăciunii [continuare]
În cele din urmă, trebuie să amintim de o altă mare piedică diavolească în calea adevăratei şi mântuitoarei rugăciuni. Aceasta nu se aseamănă celei pomenite mai sus, care împiedică rugăciunea. Aceasta, despre care vorbim, o încurajează aici pe ea. Cum anume ? s-ar putea întreba cineva. Este posibil ca demonii să încurajeze rugăciunea ? Da, este cu putinţă una ca aceasta. O încurajează atunci când văd că prin ea pot încă mai mult să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu. Aşa se întâmplă atunci când vedem rugăciunea celor mândri şi a celor căzuţi în înşelare diavolească, ca şi rugăciunea multor oameni căzuţi de la Biserica Ortodoxă în eresuri şi secte. Ei se roagă cu însufleţire, plini de energie, cu multă abnegaţie, şi îi învinuiesc pe ortodocşi că citesc doar formal rugăciuni scrise şi că se roagă anevoios şi fără nici o simţire.
5 noiembrie
SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII
Documente foarte importante pentru istoria Bisericii şi a naţiunii române (II)
Scrisoarea Mitropolitului Sofronie [Miclescu] al Moldovei către domnitorul Alexandru Ioan Cuza [continuare]
Este cunoscut de toată naţia română că averile monastireşti şi bisericeşti luate de guvern spre administrare la anul 1844 s-au administrat şi se administrează de către acela cu mult mai rău decât se administrase până atunci de către Biserică şi de către călugări, veacuri întregi. Până când erau averile acelea în mâna Bisericii şi a călugărilor, toate acareturile de pe la moşii, unde erau, se păstra în starea cea mai bună; unde nu erau se făceau, pădurile se ţineau în toată integritatea şi utilitatea; şi prin urmare, moşiile îşi aveau totdeauna preţul lor cel adevărat răspunzător timpului lor; pe lângă aceasta, Biserica şi monastirile şi-au apărat cu cea mai mare energie moşiile în toate procesele ce le-au avut cu cineva, aşa cât şi le-au păstrat totdeauna nerăşluite ...
3 noiembrie
ISTORIA BISERICII (XI)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
de Vladimir Guettee
În perioada în care Augustin răspândea în Apus luminile geniului său, Răsăritul avea în persoana lui Ioan, supranumit Ioan Gură de Aur sau Gură de Aur, unul dintre cei mai elocvenţi episcopi prin care se slăveşte Biserica creştină[1].
Ioan se născuse într-o familie de origine latină, stabilită la Antiohia. Tatăl său, pe nume Secundus, avea demnităţi şi bogăţii care i-ar fi deschis fiului său calea către cinstiri vremelnice, dacă Dumnezeu nu l-ar fi chemat să fie una dintre cele mai strălucite lumini ale Bisericii Sale. Ioan era înzestrat cu un geniu blând, dragoste de ştiinţă, onestitate profundă şi cu o astfel de dragoste de dreptate, încât nu putea fi împiedicat de a lua partea dreptăţii, cu riscul de a displăcea oamenilor celor mai elevaţi. Aceşti oameni îmbrăcau înţelepciunea în menajamente nelimitate, nu numai pentru persoane, ci pentru anumite fapte rele pe care căutau să le diminueze. Ioan nu înţelegea aceste menajamente. Credincios învăţăturii lui Hristos, el spunea da sau nu, fără menajamente, de când vedea dreptatea în cauza respectivă.
2 noiembrie
Nevoinţa pentru virtute (V)
de Arhiepiscop Averchie de Jordanville
Noi suntem martorii modului în care s-a spulberat acest vis utopic al socialiştilor şi comuniştilor idealişti şi a cum eforturile lor de a întemeia o viaţă fericită şi paradisiacă pe pământ s-a încheiat prin conducerea omenirii într-o fundătură morală de netrecut. Viaţa nu a devenit un rai, ci un adevărat iad pe pământ. Răspândirea mândriei umane a dus la pierderea tuturor valorilor în viaţă, făcând-o practic să atârne de un fir de aţă. Roadele preţioase ale unei culturi vechi de secole au fost distruse fără milă şi mai mult decât aceasta, există perspectiva distrugerii nu doar a întregii omeniri, ci şi a întregii planete.
Teme principale in site
NOU !
