Despre site
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
--------------------
Teme principale in site
--------------------
NOUTATI
Pentru articolele lunii iulie, a se vedea pagina de NOUTATI
27 iulie
ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ şi STATISTICA BISERICEASCĂ
de Eusebiu Popovici
Capitolul II
Protestantismul de la 1517-1789
C. Reformaţia lui Ioan Calvin (Jean Cauvin sau Chauvin)
Ioan Calvin s-a născut în 10 iulie 1509 la Noyon în Picardia (nordul Franciei). El studiă mai întâi dreptul 1527-1531 apoi de la 1532 teologia la Paris. Aici Calvin fu entuziasmat de doctrina lui Luther, aşa că deveni mare propagator al ei; din această cauză fiind ameninţat cu moarte de autorităţile franceze, în 1531 se văzut silit a fugi din Paris şi din Francia. Mai întâi se opri în diverse localităţi; îşi formă un sistem al său propriu pe care în 1536 îl publică în scrierea lui ,,Institutio religionis christinae”, ,,Instrucţie despre religia creştină”. Încă în 1536 el s-a dus la Geneva în Elveţia franceză, unde reformatorii locali, notabil căpetenia lor Vilhem Farel († 1565), care cunoşteau pe Calvin şi personal şi din scrierile lui, l-au decis a se stabili la ei. În Geneva Calvin împreună cu Farel au ajuns capii Bisericii reformate şi Calvin avea şi o mare influenţă politică. Dar fiind sever şi intolerant îşi creă curând inimici de moarte.
26 iulie
Bătălia pentru Constantinopol
Monahii ruşi se extind: Hilandar, Decani, Lavra Sfântului Hariton
Statutul legal al monahilor ruşi din Muntele Athos rămânea incert deoarece valul mare de pelerini coincidea cu schimbările legale şi politice majore care aveau loc în această perioadă în Imperiul Otoman. Potrivit rânduielilor Muntelui Athos din 1876 (incluse în Codul de Legi turc), toţi monahii Muntelui Athos, indiferent de naţionalitatea lor, erau socotiţi cetăţeni otomani; le era dat un soi de permis de rezidenţă, dar în realitate cetăţenia lor turcă rămânea nominală. Însă, monahii ruşi îşi păstrau de asemenea paşapoartele lor ruse şi se bucurau de protecţie diplomatică potrivit articolului 62 din Tratatul de la Berlin din 1878.
24 iulie
Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XIX)
Din amintirile lui R.G. Şemiakina
Partea a II-a
În noiembrie, cinând împreună cu mătuşa şi doi musafiri, unchiul le-a spus că sănătatea lui era foarte precară. Vrând să-l încurajeze, mătuşa i-a spus: ,,Întotdeauna te simţi mai bine în primăvară; când vine primăvara, îţi vei reveni”. ,,În primăvară, zici tu ?”, i-a răspuns unchiul. ,,Tu vei trăi să vezi primăvara, dar eu nu”. Şi a avut dreptate: el a trecut la Domnul în decembrie, iar ea în mai. Începând de pe 6 decembrie, când părintele nu a mai avut puteri să slujească dumnezeiasca liturghie, dar s-a împărtăşit zilnic acasă, el venea în camera preotesei sale bolnave, cu potirul şi o împărtăşea, spunând: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu !” ,,Cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă să vă apropiaţi”, ,,Primeşte Trupul şi Sângele lui Hristos”, ,,Pace ţie, preoteasa mea, te felicit”. În dimineaţa zilei de 17 decembrie, el a împărtăşit-o pentru ultima oară. Din 18 decembrie el nu a mai părăsit biroul său.
22 iulie
alcătuit de Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet
Capitolul 3
Despre aceea că nu se cuvine să ne mândrim în acest veac cu nici un lucru
Nu fi mândru şi măreţ ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălţa cu inima ca să nu fii la măsura lor. Ci fii blând şi smerit şi vei fi înălţat de Însuşi Domnul şi te vei uni cu îngerii: Spre cine voiu căuta, fără numai spre cel smerit şi blând, şi care tremură de cuvintele mele (Isaia 66, 2), grăieşte Domnul. Dracii mai vârtos prin aceasta sunt osebiţi de îngeri, prin aceasta au şi căzut de la Dumnezeu: nu au fost smeriţi şi cu bună supunere. Căci nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor, ca înălţarea de sine şi mândria, după cum nu este nimic mai plăcut şi mai binevoitor ca blândeţea şi smerenia.
20 iulie
– Martor ocular al genocidului armenilor –
Uciderea unei naţiuni [continuare]
Într-o zi, am discutat despre aceste procedee cu un demnitar turc, care-mi descria diversele metode de tortură. Nu făcea nici un secret din faptul că fuseseră ordonate de guvern şi, ca orice turc din casta conducătoare, jubila numai la gândul relelor tratamente aplicate acelei naţii pe care o detesta. El mi-a confirmat că detaliile operaţiunilor erau discutate în fiecare noapte de Comitetul ,,Uniune şi Progres”. Orice metodă nouă de a provoca durere era aclamată ca o descoperire minunată şi toţi participanţii îşi storceau creierele să inventeze alte şi alte noi chinuri. Mi-a spus chiar că scotociseră prin arhivele Inchiziţiei spaniole şi ale altor instituţii istorice experte în tortură şi preluaseră de acolo orice sugestie constructivă.
17 iulie
Tâlcuiri la Vechiul Testament
Apoi urmează: ,,Lungimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt” (Iezechiil 40, 43 – însă citatul folosit de Sfântul Grigorie este următorul: Lungimea de un cot şi jumătate, lăţimea de un cot şi jumătate, şi un cot de înalt”).
9. Un om anume a explicat acest fragment spunând: ,,Mesele sunt de un cot şi jumătate în lungime şi lăţime, adică pătrate, care în total fac trei coţi. Aceşti trei coţi au un cot în înălţime astfel încât taina Treimii păstrează măsura de un cot, adică a măreţiei dumnezeieşti”. Această explicaţie nu poate sta în picioare în mod evident deoarece nu există jumătate în acea preaînaltă Treime care a creat toate lucrurile şi cuprinde toate lucrurile, nici nu există cineva din două jumătăţi. Nici nu există deteriorare sau diminuare a acelei substanţe care, rămânând întotdeauna neschimbătoare, nu suferă nici pierdere, nici creştere.
15 iulie
- Istorisiri din diferite epoci ale creştinismului -
Sfântul Cuvios Dalmat († 436) [continuare]
Apoi, cuviosul Dalmat împreună cu alţi clerici şi monahi din Constantinopol au trimis o epistolă către Sinodul din Efes, prin care îi înştiinţau pe Părinţi despre toate întâmplările de mai sus. La auzul veştilor îmbucurătoare, Părinţii i-au adresat la rândul lor cuviosului Dalmat o scrisoare de felicitare, care vădeşte marea preţuire şi nemărginita lor încredere faţă de cinul monahal:
13 iulie
de Ludmilla Perepiolkina
25. ,,Ucigaşi în numele Domnului”
Cu multe secole în urmă, Vaticanul a devenit conştient că naţiunile slave ortodoxe stăteau în calea sa către dobândirea supremaţiei asupra creştinismului mondial. Aceasta a atras după sine nu numai cele mai perfide intrigi iezuite ale papiştilor, ci şi o politică vădită de anihilare a slavilor ortodocşi.
12 iulie
de ieromonah Serafim Rose
3. Modelarea „omului nou”
Însă distrugerea Vechii Ordini şi organizarea „noului pământ” nu sunt singurele obiective din programul istoric al nihilismului; ele nu sunt probabil nici măcar cele mai importante obiective. Ele sunt doar pregătirea pentru o lucrare mai însemnată şi mai ameninţătoare decât oricare dintre ele: „transformarea omului”.
10 iulie
de arhimandrit Serafim Alexiev
I. Scopul vieţii omeneşti pe pământ[continuare]
,,Patria din care noi am pornit în rătăcirea noastră – spune Mitropolitul Filaret al Moscovei – este Raiul. Patria pe care toţi o căutăm ori pe care ar trebui să o căutăm este tot Raiul şi cerul”. Aceasta ne spune deschis cuvântul dumnezeiesc nou-testamentar: Petrecerea noastră în ceruri este (Filippeni 3, 20). Că ştim că de se va strica casa noastră cea pământească a cortului acestuia, zidire de la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. Că de aceasta suspinăm, dorind să ne îmbrăcăm întru lăcaşul nostru cel din cer (II Corinteni 5, 1-2).
8 iulie
de Arhiepiscop Averchie de Jordanville
IV. Iubirea evanghelică şi altruismul omului[continuare]
Potrivit cuvintelor Mântuitorului Însuşi, iubirea de Dumnezeu este prima şi cea mai mare poruncă a Evangheliei, lucru de înţeles odată ce această singură poruncă oferă un puternic imbold pentru o viaţă morală autentică. Cel care iubeşte pe cineva în mod sincer face tot posibilul să-i facă pe plac şi să evite ceea ce ar putea să-l deranjeze pe celălalt. Nu îl întristează şi, cu atât mai puţin, nu îl jigneşte sau insultă. La fel, dacă Îl iubim pe Dumnezeu, vom încerca să facem voia Sa sfântă cu orice preţ, să ne supunem voinţa poruncilor Sale, făcând toate acestea în mod firesc, şi nu precum sclavii, cu forţa, cu plânsete şi nemulţumire, ci cu bucurie, precum nişte fii iubitori.
6 iulie
ISTORIA BISERICII (VIII)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
de Vladimir Guettee
Teotim era episcop de Tomis, metropolă din Sciţia. El era renumit prin sfinţenia sa; a lucrat pentru convertirea hunilor care invadaseră Sciţia şi a altor barbari care se amestecaseră cu populaţia de pe cele două maluri ale Dunării. Minunile sale i-au adus printre huni supranumele de Dumnezeul romanilor. El a scris mai multe lucrări, şi istoricii au remarcat că el purta părul lung după obiceiul filozofilor epocii.
5 iulie
Guvernul american şi alegerea patriarhului Athenagora
La mijlocul secolului XX, fraţii Skouras – Charles, Spyros şi George – erau printre cei mai puternici oameni în industria filmului de succes. Charles era preşedinte al Fox West Coast şi finanţa construcţia Catedralei ortodoxe greceşti Sfânta Sofia din Los Angeles, folosindu-i pe prietenii săi vedete de cinema ca modele pentru icoane. George era şeful sălilor de cinema United Artists (acum Cinematografele Regal) şi lucra de asemenea ca agent OSS (precursorul CIA). Dar cel mai influent dintre toţi era Spyros: pe coperta din spate a memoriilor sale (publicate în 2013) este descris ca ,,cel mai influent imigrant grec din istoria americană şi unul din cetăţenii remarcabili ai Americii în perioada Războiului Rece”. Spyros a fost atât preşedintele Twentieth Century Fox timp de mai mult de 20 ani, cât şi preşedintele Prudential Lines, una din cele mai mari companii de navigaţie din ţară.
3 iulie
de arhimandrit Serafim Alexiev
Întoarcerea la Dumnezeu
Nu suntem oare şi noi peste măsură de alipiţi de desfătările lumeşti ? Şi nu ne abat ele în chip ucigător de la Dumnezeu ? Pentru întoarcerea noastră la El ne-ar fi de mare ajutor cugetarea la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Când omul îşi închipuie cum va sta înaintea chipului lui Dumnezeu, când se gândeşte că drepţii au plâns toată viaţa, cerând de la Dumnezeu milă pentru păcatele lor mărunte, se va zdrobi şi pocăi mai lesne decât dacă îşi tot închipuie pe Dumnezeu în chip deosebit de milostiv, sau ca pe Unul care nu va cere socoteală aspră pentru faptele noastre.
1 iulie
Acest articol a fost scris de arhiepiscopul Ilarion Troiţki cu ocazia prăznuirii a 1.600 de ani de la Edictul de la Milan
Când Moisi păştea oile lui Iotor, socrul său, preotul din Madiam (potrivit Ieşirea 3), el a văzut un rug arzând cu pară de foc, dar rugul nu era mistuit de el. Această imagine a unui rug aprins care nu se mistuie a fost atribuită de anumiţi scriitori bisericeşti străvechi Bisericii lui Hristos din primele veacuri: timp de aproape trei secole ea a ars în foc şi nu a fost mistuită de el – dimpotrivă, a crescut, a înflorit, şi a dat roade. Flacăra învăpăiată a încercărilor Bisericii se stingea câteodată, apoi se reaprindea cu nouă şi mai mare putere. Erau izbucnirile mulţimilor ignorante şi superstiţioase, care erau gata să dea vina pe creştini pentru toate relele sociale, şi de aceea strigau: ,,Creştinii să fie daţi leilor !”
Teme principale in site
NOU !
