Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Chestiunea calendarului

Teme - Chestiunea calendarului

 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Scrierile păstorilor ortodocşi din diaspora rusă

 

În episodul XIII al scrierii sale, Ecumenismul – calea către pierzare, intitulat ,,Teolog este cel care se roagă cu adevărat ...”, Ludmilla Perepiolkina face o deosebire netă între scrierile ortodoxe contemporane, ruse şi nu numai, îmbibate cu tot felul de idei străine Ortodoxiei, pe care le-am putea grupa într-adevăr sub numele de ’teologie’ a apostaziei, şi scrierile autentic ortodoxe ale scriitorilor ruşi contemporani, care se înscriu în duhul şi tradiţia Bisericii.

Ea schiţează în mod inedit mentalitatea inovatorilor din sânul Bisericii Ortodoxe, ca şi preocupările, metodele şi scopurile lor. Cel mai frapant aspect al perspectivei pe care o desfăşoară înaintea ochilor noştri este coerenţa: atât coerenţa de care dau dovadă aceşti inovatori în scopurile lor anti-creştine, cât şi coerenţa de care dau dovadă cei care luptă pentru a apăra Biserica lui Hristos. Această coerenţă ne poate fi de un real folos în a înţelege cine se află de o parte a baricadei şi cine de cealaltă; şi fiindcă noi suntem interesaţi în primul rând de a ne zidi duhovniceşte, să luăm aminte la pleiada de personalităţii ale lumii ortodoxe contemporane, ale căror scrieri sunt edificatoare pentru acest veac plin de apostazie.

Ludmilla Perepiolkina ne face, ca să spunem aşa, o listă incipientă: arhiepiscopul Serafim Sobolev şi ucenicii lui bulgari Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev, arhiepiscopul Averchie Tauşev, arhimandritul Constantin Zaiţev, Sfântul Ioan Maximovici, întâistătătorii diasporei ruse mitropoliţii Antonie Hrapoviţki, Anastasie Gribanovski, Filaret Voznesenski, Vitalie Ustinov, şi mulţi alţii. Pe unii îi cunoaştem deja, pe alţii nu.

Vă prezentăm mai jos scrierile acestor călăuze duhovniceşti care există la noi pe site. Coerenţa – fiindcă ceea ce ne învaţă Biserica: dogmă, canoane, tradiţie scrisă sau nescrisă, nu se contrazice în nici un punct, toate curg lin unele din altele şi aduc linişte şi pace sufletului şi îi dau tăria de a înfrunta orice adversitate –, plinătatea care există în scrierile lor, ne oferă acea temelie trainică, de nezdruncinat pe care ne putem întemeia viaţa în Hristos:

 

 

Sfântul Ierarh Ioan Maximovici († 1966)Sfintii 32

 

Păstor luminat al Bisericii şi apărător al adevărului Sfintei Scripturi şi Tradiţii, Sfântul Ioan Maximovici nu a încetat să se ridice împotriva curentului modernist şi a inovaţiilor prin care adepţii acestuia au încercat să strice predania Bisericii. El s-a opus rând pe rând oricărei abateri de la învăţătura Sfinţilor Părinţi, încercând de fiecare dată să aducă lumină în confuziile pe care noii ,,propovăduitori” le semănau în sânul Bisericii

 

(Episoadele I-VII)
 
Cuvântul arhiepiscopului Ioan Maximovici cu ocazia hirotonirii lui ca episcop de Shanghai
27 mai 1934, Belgrad
 
Raport al arhiepiscopului Ioan Maximovici către sinodul arhieresc rus, 1952
 

 

 

Arhiepiscopul Averchie de Jordanville († 1976)Lumea 50

 

Scrierile ierarhului rus sunt un izvor de informaţii pentru noi care necesită atenţia noastră deoarece ele ne ajută să înţelegem importanţa credinţei noastre ortodoxe. Ele ne dezvăluie că puterea şi duhul autentice ale adevăratei Ortodoxii sunt lucrătoare în noi când ne trăim credinţa zi de zi, când o mărturisim şi vorbim deschis în apărarea ei. El ne aminteşte că mântuirea noastră este cu putinţă doar acceptând cu toată inima întreaga credinţă ortodoxă, nealterată, aşa cum a fost ea neschimbată din vremea lui Hristos

 

(Episoadele I-V)
 
(Episoadele I-VII)
 
(Episoadele I-IX)
 
(Memento pentru oricine se consideră a fi creştin ortodox)

 

 

Arhiepiscopul ILARION TROIŢKI († 1929)Lumea 101

 

(Episoadele I-IX)
 
(Episoadele I-VII)
 
- Scrisoare către dl. Robert Gardiner, secretar al Comisiei pentru organizarea unei Conferinţe Mondiale a Comunităţilor Creştine -
a Arhiepiscopului Ilarion Troiţki († 1929), scrisă în 1916, pe când era arhimandrit
(Episoadele I-VII)

 

 

ArhiepiscopUL Serafim Sobolev († 1950)Istoria 63 1

 

 
Cugetarea rusă, de Sfântul Ierarh Serafim Sobolev
 
Stilul nou şi stilul vechi, zise gregorian şi iulian, referat prezentat de arhiepiscopul Serafim Sobolev, întâistătător al parohiilor ruse din Bulgaria

 

 

Arhimandritul Serafim Alexiev († 1993)

 

(Episoadele I-III)
 
 
(Episoadele I-XII)
 
(Episoadele I-XII)
 
- Adevăr şi minciună despre viaţa de după moarte -
(Episoadele I-VI)
 
(Episoadele I-XIV)
 
De ce un creştin ortodox nu poate fi ecumenist
de arhimandriţii Serafim Alexiev şi Serghie Jazadjiev
 
 

Mitropolitul Filaret Voznesenski († 1985)Almanah 2009-16

 

NOI MOAŞTE SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU
 
Mai 2007. De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii
 
 
 
EPISTOLELE MITROPOLITULUI FILARET
 
1965
 
1969
- cu privire la participarea acestuia la Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor şi ,,doxologia ecumenistă”
 
1969
- despre cea de-a IV-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Uppsala, Suedia (4-20 iulie 1968)
 
1971
- o continuare a primei epistole, despre pericolul participării la mişcarea ecumenistă
 
1975
- despre ,,Mărturisirea de la Thyateira, sau Credinţa şi rugăciunea creştinilor ortodocşi”, de Î.P.S. Athenagoras Kokkinakis, Arhiepiscop de Thyateira şi Marea Britanie, publicată cu binecuvântarea şi aprobarea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Editura Credinţa, 1975
 
6/19 octombrie 1970
 
26 noiembrie/9 decembrie 1979
 
26 iunie/9 iulie 1980

 

 

IEROMONAHUL SERAFIM ROSE († 1982)Lumea 96 2

 

(Episoadele I-III)
 
(Episoadele I-IX)
 
(Episoadele I-V)
 
Rădăcina revoluţiei epocii moderne
(în derulare pe site)

 

 

Articole scrise de alţi clerici ortodocşi ruşi contemporani

 

Mai 1998
de protoiereu Lev Lebedev († 1998)
 
de protoiereu Lev Lebedev († 1998)
 
de diacon Herman Ivanov-Treenadszaty
(Episoadele I-V)
 

 

Să luăm aminte !

Imaginea pusă la temă:

 

Almanah 2017 4

 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora la Karloviţ, 1934.
Primul din stânga, în picioare, este Sfântul Ierarh Ioan Maximovici († 1966),
iar lângă el, stând jos, Sfântul Ierarh Serafim Sobolev († 1950). Lângă
Sfântul Serafim se află însuşi mitropolitul Anastasie Gribanovski († 1965),
viitorul întâistătător al diasporei ruse între anii 1936-1964

 

ni-i înfăţişează pe ierarhii ruşi din diaspora în 1934 - o perioadă în care diaspora rusă înflorea - printre care, în mijloc, în prim plan, se află Mitropolitul Evloghie [Gheorghievski] de Paris, care conducea Eparhia Europei Occidentale, şi a provocat o schismă cumplită în sânul diasporei, de care s-a desprins pentru a merge în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice; despre mitropolitul Evloghie şi 'iniţiativele' sale vorbeşte Ludmilla Perepiolkina, în Şcoala pariziană de ,,Ortodoxie” – un laborator de învăţături false şi erezii, ca şi mitropolitul Filaret într-o scrisoare adresată maicii Magdalena, stareţa Mânăstirii Lesna.

Printre păstorii adevăraţi s-au aflat întotdeauna lupi, ceea ce face din discernământul duhovnicesc ,,cel mai important lucru pe care îl dobândeşte creştinul din citirea unei astfel de literaturi ortodoxe fundamentale”, precum spune ieromonahul Serafim Rose.

 

* * *

 

Ce s-a întâmplat cu diaspora rusă când s-a abătut de la coerenţa şi plinătatea cugetării ortodoxe autentice şi a început să facă concesii ’teologiei’ apostaziei, vedem în:

 

Mai 2007

De Înălţarea Domnului, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora s-a reunit cu Biserica Ortodoxă Rusă, condusă de Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi întregii Rusii

» Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora

» Scurtă cronologie a strângerii relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora şi Patriarhia Moscovei

 

MAREA TRĂDARE

Ademenirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora către Patriarhia Moscovei

Partea I şi partea a II-a

 

Cele scrise în acest ultim serial nu dezvăluie nici măcar în parte fenomenul apostazierii lente a diasporei ruse, care a început să aibă loc cu mult înainte de 2000. Urme ale acestei apostazieri lente, dar progresive se văd încă din anii '1960, dacă nu şi mai devreme, dar mai izolat. Arhiepiscopul Averchie scria despre acest fenomen:

 

Desigur, studenţii arhiepiscopului Averchie şi monahii de la Seminarul/Mânăstirea Sfânta Treime preţuiau oportunitatea avertismentelor lui. Dar era totuşi dificil pentru mulţi să pătrundă raţiunea pentru care el stăruia neîncetat şi vorbea atât de negativ pe o temă. Odată, când arhiepiscopul dezbătea ca de obicei semnele îndepărtării de Hristos, un student i-a pus întrebarea: ,,Fără îndoială, apostazia este înspăimântătoare şi noi trebuie să auzim de ea, dar de ce atât de mult ? La urma urmei, noi suntem adăpostiţi de influenţele ei prin faptul că suntem ortodocşi, prin aderarea la tradiţii. Noi suntem în Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora – nu suntem ecumenişti, nu avem nimic de-a face cu trădarea Ortodoxiei care este întreprinsă în alte jurisdicţii. Noi suntem în adevărata Biserică – Biserica Ortodoxă. Nu suntem noi în siguranţă ? Hristos a spus că porţile iadului nu vor birui asupra Bisericii Sale”.

Privind pătrunzător către interlocutorul său, arhiepiscopul Averchie l-a întrebat la rându-i: ,,Dar ce va stabili dacă tu eşti sau nu în acea Biserică ?” El folosea persoana a II-a singular, fiindcă intenţiona să se adreseze auditorilor săi ca indivizi.

Toţi studenţii prezenţi erau botezaţi creştini ortodocşi; omul care pusese această întrebare surprinzătoare era propriul lor ierarh, legătura lor cu Apostolii. Ei se aflau nu numai în aceeaşi Biserică cu el, ci şi în aceeaşi ,,jurisdicţie”. Prin urmare, cum putea pune la îndoială apartenenţa lor la adevărata Biserică fără să o pună la îndoială pe a sa ?

Întrebarea arhiepiscopului Averchie era încărcată de semnificaţie. El le spunea adeseori studenţilor lui că antihrist va ,,recunoaşte”, ,,adopta” şi astfel va deţine înfăţişarea exterioară a Bisericii Ortodoxe – cu tradiţiile ei, arta, dogmele, validitatea canonică, puritatea liturgică şi succesiunea apostolică. Prin urmare, apartenenţa exterioară la Biserică şi aderarea la tradiţii – deşi sunt paşi necesari pentru cei care cunosc adevărul Ortodoxiei şi doresc să se împărtăşească din plinătatea harului său – nu oferă, precum a spus el, ,,nici o garanţie”. Întrebându-i pe studenţii săi ce a stabilit dacă sunt (sau nu) membri ai adevăratei Biserici, el accentua necesitatea ca ei să dezvolte fiecare în parte înlăuntrul său un sentiment de autenticitate care le va da posibilitatea să identifice duhul creştinătăţii ortodoxe fundamentale şi imitaţiile sale înşelătoare … [Un om în faţa apostaziei]