Articol apărut în ,,Orthodox Tradition”, vol. XXIV, nr. 3 (3/2007)
Blasfemia şi batjocura izvorâte din ignoranţă şi duşmănie (I)
Datorită unei tendinţe existente în societatea occidentală de a batjocori creştinismul (28), Dawkins se întoarce în atacul său extrem de sfidător împotriva lui Dumnezeu şi credinţei religioase. El încurajează această tendinţă – şi pe cei fermecaţi de ea – în forma sa cea mai hidoasă şi jignitor de simplistă. Dacă el joacă rolul necredinciosului fără pretenţii de intelectual atunci când asociază religia cu războiul şi toate relele lumii, el colportează zeflemeaua şi blasfemia ca o cochetă care tachinează slujitorii palatului cu şiretlicuri amoroase despre care ştie că sunt prea bătătoare la ochi pentru curte.
Documente legate de dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi monofiziţi* (I)
Memorandum al Sfintei Comunităţi a Muntelui Athos
cu privire la dialogul dintre Bisericile Ortodoxe şi cele monofizite
Articolul co-preşedintelui Comisiei Mixte de Dialog Teologic dintre Bisericile Ortodoxe şi cele monofizite, P.S. Damaschin, episcopul Elveţiei, care a fost intitulat ,,Dialogul teologic al Bisericilor Ortodoxe şi Bisericilor Ortodoxe Orientale: Reflecţii şi perspective” (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995) a pricinuit mai multă îngrijorare Sfântului Munte cu privire la evoluţia acestui dialog teologic.
Şi cu numele Tău multe minuni am făcut ? (Matei 7, 22)
Al treilea nivel
Fărădelege de sus
Ultima formă a interpretării de roluri despre care vorbeşte arhiepiscopul Averchie este înfăptuită de cei care deţin autoritate clericală. Această formă este probabil cea mai influentă în crearea unei pseudo-Ortodoxii, deoarece ocârmuitorii Bisericii sunt cei care dau ,,tonul” vieţii bisericeşti.
O PERSPECTIVĂ DUHOVNICEASCĂ ASUPRA TRADIŢIEI ÎN GÂNDIREA ORTODOXĂ
Partea a II-a
Prin urmare, noi putem înţelege Tradiţia ca fiind aptitudinea de a cunoaşte adevărul care sălăşluieşte în ,,cugetul” Părinţilor şi a Bisericii. Tradiţia este, aşa cum o vede un teolog ortodox, ,,măsura şi criteriul prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu, prin Biserică, ca şi al autenticităţii pătrunderii dorinţelor şi preocupărilor spiritului uman de către «adevărata cunoaştere»” (8).
