O altă perspectivă asupra problemei calendarului Bisericii (IX)

Reacţia lumii ştiinţifice faţă de propunerea papală de reformare a calendarului nu a fost favorabilă, cea mai mare parte a criticilor referindu-se la noile formule de calcul a datei Paştilor, considerate de unii învăţaţi de neînţeles. Argumentele oamenilor de ştiinţă contra reformei calendarului au fost variate, mergând de la cele pur ştiinţifice până la cele teologice.

Unul din aspectele acestei propuneri, care i-a deranjat îndeosebi pe savanţii europeni, îl reprezenta premiza de bază a lui Lilio, potrivit căreia anotimpurile şi toate fenomenele legate de acestea erau consecinţa rotaţiei soarelui în jurul pământului, idee ce deriva din teoria geocentrismului, larg răspândită în acea perioadă.

Învăţatul francez Joseph Justus Scaliger (1540-1609), recunoscut ca părinte al cronologiei moderne, s-a opus energic ideii de reformare a calendarului, fiind solidar cu Copernic. El a scris un tratat intitulat ,,O nouă lucrare referitoare la îmbunătăţirea sistemului de măsurare a timpului”, în care demonstra ştiinţific superioritatea sistemului cronologic iulian faţă de propunerea gregoriană.

De asemenea, Michael Maestlin (1550-1631), profesor la Universitatea din Tübingen, Germania, adept al heliocentrismului şi mentor al lui Kepler şi Galilei, a rămas celebru pentru remarca sa: ,,Exactus inexactus est” (,,Exactus” este inexact, ,,Exactus” fiind denumirea propunerii de reformă a lui Lilio), ,,deoarece fazele lunii nu vor avea loc potrivit calendarului gregorian, ci o vor lua înaintea acestuia”. Astronomul Joseph Vanadius din Verona a numit reforma gregoriană ,,lipsită de sens”, iar savanţii Universităţii din Viena s-au opus cu tărie.

Universitatea Sorbona din Paris a replicat: ,,Fiindcă această reformă nu respectă învăţătura Sinoadelor Ecumenice, acceptarea ei ne plasează în rândul quartodecimanilor şi în opoziţie cu întreg trecutul nostru ecleziastic şi istoric”, respingând categoric reforma papală. La rândul lor, învăţaţii protestanţi germani şi englezi, păstrându-şi spiritul de opoziţie faţă de papalitate, nu au răspuns în nici un fel propunerii papei.

În ciuda acestei reacţii majoritar negative din partea lumii ştiinţifice, pe 24 februarie 1582, Papa Grigorie al XIII-lea emite o bulă papală specială, prin care reforma calendarului urma a fi pusă în practică. Bula, intitulată ,,Inter gravissimas”, a fost afişată pe uşa Catedralei Sfântul Petru din Roma la 1 martie 1582, fiind trimise copii tuturor prinţilor catolici.

__________

În antichitate, grecii credeau că pământul este o sferă nemişcătoare, aflată în centrul universului, în jurul căreia se rotesc toate corpurile cereşti - teorie numită geocentrică. Cu toate acestea, astronomul grec Aristarh de Samos (cca 310 - cca 250 î.e.n.) credea că mişcările astrelor pe cer pot fi explicate cu ajutorul altei teorii, care susţinea că pământul, împreună cu alte planete, se roteşte în jurul soarelui.

Europa apuseană medievală şi-a însuşit fără rezerve teoria geocentrică. Însă, în 1530, astronomul polonez Nicolaus Copernic (1473-1543) scrie lucrarea ,,Despre revoluţia corpurilor cereşti”, în care analizează critic geocentrismul şi arată că mişcările planetelor pot fi înţelese mai bine printr-o altă teorie. Teoria lui Copernic, numită heliocentrică, susţinea că soarele este centrul universului, iar pământul se roteşte în jurul lui.

Temându-se că ideile sale vor fi considerate eretice de Biserica Romano-Catolică, el îşi publică lucrarea abia în 1543. Între 1543 şi 1600 doar zece oameni i-au susţinut teoria, printre care se numără fizicianul şi astronomul italian Galileo Galilei (1564-1642) şi astronomul german Johannes Kepler (1571-1630).

__________

Reforma, numită gregoriană după numele papei, a introdus mai multe modificări în calendarul ecleziastic. În primul rând, a fost adoptată o altă pascalie, numită gregoriană, ce are la bază un mod diferit de calcul al datei Învierii Domnului, lucru vizibil în faptul că Paştele catolic variază ca dată, începând din anul 1583, faţă de Paştele ortodox, calculat potrivit pascaliei iuliene. În plus, pascalia gregoriană permite ca Paştele creştin să fie prăznuit înainte sau odată cu paştele evreiesc.

Modificările de natură ştiinţifică introduse pentru aşa-zisa sincronizare a calendarului cu fenomenele astronomice se referă la stabilirea unei date fixe pentru echinocţiul de primăvară (21 martie) şi la suprimarea a trei ani bisecţi o dată la 400 de ani. Prima schimbare operată de reformă a fost omiterea a 10 zile din calendar pentru a readuce echinocţiul de primăvară la 21 martie, deoarece acesta cădea, în acea vreme, la 11 martie. Astfel, papa a hotărât ca după ziua de 4 octombrie 1582 să urmeze nu 5 octombrie, ci 15 octombrie 1582.

Iată cum este argumentată în bulă introducerea reformei: ,,Preocuparea noastră a fost nu numai să readucem echinocţiul la data stabilită pentru el în vechime, şi de la care a deviat cu aproximativ zece zile faţă de vremea Sinodului de la Niceea, şi să reaşezăm a paisprezecea zi a lunii (în care cade luna plină din martie sau aprilie) la locul ei, de la care a deviat în prezent cu patru sau cinci zile, ci, de asemenea, să formulăm o metodă şi reguli pentru ca echinocţiul şi a paisprezecea zi a lunii să nu mai devieze niciodată de la datele lor”.

Reforma a continuat să genereze controverse şi critici, iar unii membri ai comisiei au afirmat că propunerile lui Lilio erau dificil de urmat, depăşind priceperea unui preot de ţară de a calcula singur data Sfintelor Paşti. Din cauza acestor probleme, papa l-a însărcinat pe Clavius să publice o broşură explicativă.

Din nefericire, o astfel de broşură nu a fost publicată, Papa Grigorie al XIII-lea murind la scurt timp după reformă. El a fost urmat pe scaunul papal de Sixtus al V-lea (1529-1590), iar din 1590 de o succesiune de papi, care au domnit perioade scurte de timp. Abia în 1603 a fost publicat un studiu complet al reformei lui Grigorie, intitulat ,,Explicato Romani Calendariia Gregorio XIII P.M. restituti”, republicat în 1612.

__________

Istoria consemnează conflictul dintre Galileo Galilei, ca susţinător al teoriei heliocentrice, şi Biserica Romano-Catolică. Fiind profesor de matematică la Universitatea din Pisa, el îşi însuşeşte în 1595 teoria lui Copernic, cu ajutorul căreia putea să explice propria sa teorie cu privire la maree. Însă, în 1616, cărţile lui Copernic sunt interzise de Biserică, iar cardinalul iezuit Robert Bellarmine îl avertizează pe Galileo Galilei să nu mai susţină ideile acestuia. În 1624, Galilei scrie o carte în care discută ipotezele lui Ptolemeu şi Copernic legate de maree, motiv pentru care este convocat de Inchiziţie, care-l acuză de erezie.

Deşi şi-a apărat poziţia cu dovezi scrise, în 1633, Galilei a fost nevoit să-şi renege ideile şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Tribunalul ecleziastic a ordonat arderea cărţii sale şi citirea publică a sentinţei în universităţi.

În 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a redeschis cazul lui Galileo Galilei, iar în octombrie 1992, Vaticanul îşi face mea culpa pentru condamnarea lui şi a ideilor sale. Însă, câteva decenii mai înainte, în 1930, catolicii îl canonizaseră pe iezuitul Robert Ballarmine (1542-1621), cel care l-a avertizat pe Galilei să nu mai susţină teoria heliocentrică, şi îl declaraseră Doctor al Bisericii Catolice ...

__________

În ţările predominant catolice, Italia, Portugalia, Spania şi Luxemburg, calendarul gregorian a fost introdus la data anunţată de papă, 4 octombrie 1582. Au urmat curând alte ţări catolice: Franţa şi statele catolice din Germania în 1583, Austria, Polonia, Belgia şi Elveţia în 1584, şi Ungaria în 1587. În schimb, calendarul gregorian s-a lovit iniţial de o puternică opoziţie din partea protestanţilor, care au organizat procesiuni şi au ridiculizat inovaţia papală. După cum nota scriitorul francez Voltaire (1694-1778), motto-ul protestant era: ,,Mai bine să ne despărţim de soare, decât să ne unim cu papa”.

Cu toate acestea, folosindu-se de influenţa sa, Papa Grigorie al XIII-lea i-a impus împăratului roman Rudolf al II-lea (1552-1612) să anunţe introducerea calendarului gregorian în viaţa civilă şi bisericească. Ducele Wilhelm de Bavaria i-a sfătuit imediat pe episcopii protestanţi din Salzburg să accepte reforma, dar opoziţia populară, mergând până la vărsare de sânge, i-a blocat strădaniile. Astfel, calendarul gregorian a agravat şi mai mult rivalitatea dintre catolici şi protestanţi, în urma căreia s-a declanşat Războiul de 30 de ani (1618-1648). Acest conflict a dus la dezintegrarea Germaniei în oraşe-state, iar calendarul gregorian a fost adoptat de unele state protestante germane în 1700, celelalte primindu-l abia în 1778, din ordinul regelui Frederic al II-lea al Prusiei (1712-1786).

Opoziţia protestanţilor faţă de calendarul gregorian a scăzut cu timpul. Cauza principală a acestei atenuări a poziţiei lor era aceea că protestele nu erau motivate dogmatic sau canonic de învăţătura şi tradiţia creştină, ci erau mai degrabă reacţiile defensive, spontane ale unor rebeli ecleziastici. Încet, dar sigur, ţările protestante au cedat. Astfel, Danemarca a acceptat calendarul papal în 1700, Finlanda şi Suedia în 1753, iar Olanda în 1775. Ulterior, calendarul papal a fost acceptat chiar şi de ţări necreştine, precum Japonia în 1873, China în 1912 şi Turcia în 1925.

În Anglia, o primă încercare de introducere a calendarului gregorian a avut loc în 1584, în timpul domniei reginei Elisabeta I (1533-1603), însă ea s-a ciocnit de opoziţia arhiepiscopului de Canterbury şi a celorlalţi episcopi anglicani, care nu au dorit să accepte o propunere venită din partea papei. Ulterior, în timpul domniei regelui George al II-lea (1683-1760), atât Regatul Unit al Marii Britanii, cât şi coloniile sale, inclusiv cele americane, au adoptat calendarul gregorian. Prin urmare, în ciuda tergiversărilor protestanţilor care au durat mai bine de 150 de ani, calendarul gregorian a fost dus în cele patru colţuri ale lumii tocmai de către ei.

Iosif Mocanu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)