Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Bulgare de Răsărit (III)

O altă minune s-a petrecut după ce susţinătorii reformei calendarului au ocupat biserica Mânăstirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, potrivit hotărârii patriarhului Chiril. Pe 18 octombrie stil nou, ei se pregăteau să săvârşească sfânta liturghie şi să îl prăznuiască pe Sfântul Evanghelist Luca. Dar Dumnezeu şi sfântul Său şi-au arătat dezaprobarea. Înainte de această zi, vremea fusese deosebit de frumoasă, o toamnă liniştită, caldă şi luminoasă cucerise Sofia.

Pe neaşteptate, pe 18 octombrie, maicile, îndurerate că nu pot intra în biserica mânăstirii lor, au văzut cu uimire că întregul sfânt locaş fusese îngropat în zăpadă. La porţile mânăstirii, trei mesteceni bătrâni îşi plecaseră crengile până la pământ sub greutatea zăpezii, blocând complet calea spre biserică. Toate celelalte intrări erau, de asemenea, blocate de ramurile copacilor sau de nămeţi. La intrarea dinspre apus a mânăstirii, de-a latul drumului, zăcea o salcie scoasă din rădăcini, barând parcă drumul noilor calendarişti. Maicile I- au mulţumit lui Dumnezeu pentru minunea ce o făcuse.

Treisprezece zile mai târziu, de praznicul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca, vremea a devenit din nou caldă şi plăcută. Mestecenii de la poartă stăteau drepţi, ca şi cum niciodată nu s-ar fi înclinat. Cu mare bucurie, maicile au sărbătorit această zi în micul paraclis al mânăstirii, cu hramul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului.

În acea perioadă, multe persoane i-au susţinut pe cei ce nu voiseră să accepte reforma calendarului, ajutându-i după puterile lor. Acest lucru nu era uşor, deoarece se ducea o campanie deschisă împotriva stilului vechi şi a credincioşilor. Astfel, în predicile şi articolele Bisericii oficiale se ducea un adevărat război. În mânăstire, slujbele se ţineau noaptea, la lumina lumânărilor, deoarece toţi erau supravegheaţi. Mult mai târziu li s-a permis să slujească în spatele porţilor închise, nefiind acceptat în schimb accesul credincioşilor.

Printre cei care i-au ajutat în mod deosebit s-a numărat arhimandritul sârb Iustin Popovici, ale cărui cuvinte de mângâiere i-au întărit mult pe credincioşii bulgari. Aflând despre prigonirea acestora, el i-a sfătuit să rămână neclintiţi în credinţa lor şi să continue să slujească după calendarul iulian.

După moartea patriarhului Chiril a urmat o perioadă de linişte. Reprezentanţii grecilor ortodocşi de răsărit au început să viziteze Mânăstirea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului. Odată, în 1981, revenind din România, întreg sinodul grec, condus de Mitropolitul Calist de Corint, a vizitat mânăstirea, printre ierarhi numărându-se şi actualul Mitropolit Chiprian de Oropos şi Fili, care ulterior a venit de multe ori.

În ciuda greutăţilor, clerul şi credincioşii bulgari au continuat să lupte pentru credinţă şi să propovăduiască adevărul cu privire la reforma calendarului. Astfel, arhimandritul Serafim a scris cărţi în care explica problemele duhovniceşti ale vremurilor contemporane. Pe lângă lucrarea sa dedicată calendarului Bisericii, care urmează să fie publicată, el a început să adune informaţii şi materiale despre erezia ecumenistă, lucrând până la sfârşitul vieţii sale pentru a aduce la lumină tenebrele acesteia.

Părintele Serafim, împreună cu arhimandriţii Panteleimon şi Serghie şi alţi doi teologi au început să se întâlnească în fiecare duminică după liturghie, pentru a discuta probleme duhovniceşti. Pe atunci încă student la Academia Teologică, Prea Sfinţitul Fotie participa la aceste întruniri, la care părinţii discutau problemele dogmatice cu care se confrunta Biserica, ereziile ecumenismului, concesiile făcute în conferinţele panortodoxe, ei remarcând cu amărăciune deriva continuă de la adevărul Ortodoxiei. De asemenea, ei luau aminte la lupta credincioşilor ortodocşi greci şi români care nu acceptaseră reforma calendarului.

Minunat de personalitatea părintelui Serafim, în care a văzut ,,întruparea vieţii creştine pure, aşa cum este ea descrisă în Evanghelie”, ca şi de lupta şi învăţăturile celor care se străduiau să ducă mai departe duhul Ortodoxiei, Prea Sfinţitul Fotie s-a hotărât să-şi închine viaţa slujirii Bisericii.

La absolvirea facultăţii, în 1981, i s-a propus să urmeze studiile post-universitare. El refuză, dorind să părăsească atmosfera ecumenistă a Academiei şi se înscrie la cursurile Facultăţii de Limbi Clasice a Universităţii din Sofia pentru a citi textele patristice în original. În acest timp, el a fost de mai multe ori în Grecia şi a vizitat Mânăstirea Sfinţii Chiprian şi Iustina, unde se slujea după calendarul iulian. Prea Sfinţitul Fotie mărturiseşte: ,,Rânduiala strictă a vieţii monahale şi lupta necontenită pentru puritatea Ortodoxiei mi-au lăsat o impresie adâncă. Dorind din tinereţe să-mi închin viaţa slujirii Ortodoxiei şi stând aproape de mânăstire şi de Prea Sfinţitul Chiprian, am cerut binecuvântarea părintelui meu pentru a urma această cale. Iar în 1988, am fost hirotonit în taină, preot de Prea Sfinţitul Chiprian”.

,,Revenind în ţară, am început să slujesc în micul grup, în timp ce oficial eram asistent la Universitatea din Sofia. Sub regimul comunist nu am putut sluji decât într-ascuns, pentru ca, după căderea comunismului să continui lucrarea părintelui meu duhovnicesc, deja grav bolnav, aceea de a păstra puritatea Ortodoxiei în Bulgaria”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 22-23/ianuarie-februarie 2001