Numai credinţa în Hristos ne va putea păzi de pecetea lui antihrist

 

Predică rostită de Prea Sfinţitul Fotie al Triadiţei

în Biserica Sfântul Ioan de Rila şi Toţi Sfinţii Bulgari din Sofia,

în Duminica Înfricoşatei Judecăţi, 1/14 februarie 1999

 

Cu o săptămână înainte de începutul Postului Mare, iubiţilor, Sfânta Biserică ne aminteşte de cuvintele lui Hristos despre Înfricoşata Judecată. Apăsaţi de griji, cufundaţi în şuvoiul activităţilor zilnice, gâfâind din cauza ritmului accelerat al secolului ce zboară, prea rar ne aducem aminte de Judecata lui Dumnezeu, în faţa căreia vom sta cu toţii fără excepţie. Chiar şi cunoaşterea faptului că ne aşteaptă moartea şi judecata dumnezeiască este ştearsă, apatică, şi foarte greu şi rar gândul la aceasta ne pătrunde mai adânc în inimă. Căci vieţuind după ritmul lumii acesteia, cea curând trecătoare, atât de rar ne dăm seama că fiecare clipă, deşirându-se, ne făureşte destinul în veşnicie. Şi, în acelaşi timp, nu puţini creştini, cu nelinişte, ba chiar cu înfrigurare, îşi pun astăzi întrebarea: ,,Când vor fi toate acestea ? Când se vor împlini aceste cuvinte ale lui Hristos ? Când va veni ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului ?” Este trist însă că această nelinişte şi aceste întrebări izvorăsc prea puţin din inimile care stau pline de cutremur în faţa lui Dumnezeu. Şi astfel ne dovedim regretabil de duali în inimile noastre. Trăim după ritmul lumii acesteia, tot timpul suntem încleştaţi între şabloanele Istoria 10-1logicii ei. Rămânem, în inimile noastre, jumătate creştini şi jumătate păgâni, dar minţile noastre continuă să caute cu înfrigurare, să vrea să ştie când anume se vor împlini cuvintele lui Hristos despre sfârşitul lumii.

Domnul nostru Iisus Hristos a răspuns acestei întrebări, puse odată de Sfinţii Apostoli: ,,Când vor fi acestea ? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului ?” (Matei 24, 3). Şi lor, şi nouă, Domnul ne-a lăsat un singur semn şi o singură proorocie a venirii Lui celei de a doua, celei slăvite pe pământ: Crucea. Crucea, pe care Domnul o pune pe umerii fiecăruia dintre noi. Crucea, pe care toţi oamenii vii o vor vedea pe cer, strălucind mai luminos şi decât soarele, în ziua când Domnul nostru Iisus Hristos va veni din nou, în slava Sa dumnezeiască, cu mulţime nenumărată de îngeri, pentru a judeca lumea.

 

Prea Sfinţitul Fotie al Triadiţei

 

Cu toate acestea, ne întrebăm cu nelinişte: ,,Când va veni, când va ajunge vremea aceasta ?” Noi toţi ştim că cea de-a doua venire a Mântuitorului va fi precedată de venirea lui antihrist. Astăzi se vorbeşte mult despre pecetea antihristului, oferindu-se diferite tâlcuiri înţelesului mistic al numărului 666. Şi cât de puţini sunt aceia care tratează aceste lucruri cu smerenie, cu profunzime şi într-un mod cu adevărat duhovnicesc ! Cel care ştie că semnul fiarei este - vai de noi - întipărit în inimile noastre, acela nu se va tulbura şi nu va aştepta fiecare retipărire de documente şi paşapoarte, ci îşi va îndrepta întreagă atenţia sa spre a şterge semnul acesta, iată, de aici, din inima sa, unde el s-a întipărit într-un mod sumbru.

Probabil, puţini ortodocşi ştiu că această nelinişte înfrigurată şi aceste întrebări: ,,Ce semn va fi acesta ? Posibil că va fi ultimul cuvânt al tehnicii, cumva un cip ?”, vin din textele protestanţilor şi de la teologii acestora. Acestea nu izvorăsc din sânul Bisericii Ortodoxe şi, cu atât mai puţin, din învăţătura Sfinţilor Părinţi. Adevărul este că nu ştim în ce va consta exact pecetea lui antihrist. Oare va fi într-adevăr un procedeu tehnic, sau va fi unul dintre riturile viitoarei pseudo-religii mondiale ? … rit care va imita în mod profanator miruirea creştină. Acestea nu le cunoaştem. Dar un lucru trebuie să ştim. Nici un fel de acţiune externă, nici un fel precauţie externă nu poate fi o garanţie pentru noi şi nu ne poate asigura credinţa în Mântuitorul nostru. Acceptarea acestei peceţi va fi organic legată de conştiinţa şi voia noastră. Dar noi nu vrem să trăim într-o tensiune duhovnicească necontenită a conştiinţei şi într-o luptă necurmată împotriva păcatului - într-o tensiune a voinţei, ca să fim iarăşi şi iarăşi credincioşi Domnului după fiecare cădere, ca să ne ridicăm din nou, chiar şi acoperiţi de răni, după fiecare trădare faţă de Mântuitorul nostru prin simţiri, gânduri, cuvinte şi fapte !

Nici un fel de protest, nici o mişcare reacţionară faţă de feluritele paşapoarte şi numere, nici un mijloc extern nu ne va izbăvi de pecetea lui antihrist. Scopul nostru trebuie să fie acesta - de a rămâne mereu credincioşi duhului Sfinţilor Părinţi şi Tradiţiei Ortodoxiei. Nici unul dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu se avântă în calcule precise şi tălmăciri grăbite ale semnificaţiei numărului 666. Acestea le face doar omenirea modernă isterică, neliniştită şi îndepărtată în inima sa de Hristos. Pentru unii, ele sunt chiar un fel de distracţie, pentru alţii, un lucru cu adevărat serios, iar pentru alţii, exprimarea unui psihic bolnav …

Cel mai greu este ca omul să rămână cumpătat duhovniceşte, iar diavolul ştie acest lucru. Iată de ce nenumărate sunt căile prin care el se străduieşte să ne îndepărteze de Hristos. Să ne îndepărteze chiar de credinţa cea dinăuntru faţă de Domnul nostru, credinţă, de care, în fiecare zi, singuri ne lepădăm. Dacă noi nu suntem în stare să slujim aproapelui nostru cu sinceritate şi dragoste, dacă nu-l putem hrăni pe cel flămând, dacă nu-i putem da apă celui însetat şi nu-l putem mângâia pe cel întemniţat, nu suntem în stare să-I slujim nici lui Hristos. Care va hotărî că locul nostru este de-a stânga Sa. Dacă nu avem dragoste faţă de aproapele nostru, pur şi simplu nu Îl avem pe Hristos în inimile noastre. Iată încotro trebuie să ne îndreptăm atenţia: fidelitate, o adevărată şi profundă fidelitate faţă de Tradiţia Ortodoxă în plinătatea învăţăturii ei, ca duh, viaţă, cuvânt şi faptă. Sau, cu alte cuvinte, credinţă şi dragoste pentru Hristos, prin împlinirea poruncilor Lui, a sfintelor virtuţi ale Evangheliei Lui. Să nu ne amăgim: la Înfricoşata Judecată a lui Hristos va rezista numai smerenia, adevărul, va rezista pocăinţa, dragostea.

Doamne, slobozeşte-ne pe noi de toate cele ce ne îndepărtează de Tine ! Amin.

 

Predica a fost publicată în revista ,,Pravoslavno slovo” nr. 3-4/1999, fiind tradusă din limba bulgară de fratele Petko Hinov

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 10-11/ianuarie-februarie 2000