MUCENICII DREPTEI CREDINŢE

Mitropoliţii Gh. Movilă (1584), Iosif Naniescu (1875) şi I. Gheorghian (1900)

s-au opus calendarului impus de Papa Gregorie al XIII-lea


Şi după 1989, rezistenţa ortodoxă (numită stilism) a continuat să fie ,,o piatră de poticnire” pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR) care, în 1924, a adoptat calendarul gregorian. Argumentele pro şi contra (de natură ştiinţifică şi teologică) faţă de schimbarea calendarului operată de Apusul catolic în 1582, sub Papa Gregorie al XIII-lea, creează şi astăzi mari dificultăţi teologilor ,,de stil nou”.

Din imensa maculatură (articole, studii sau chiar capitole speciale din aşa numitele ,,tratate teologice”) tipărită după 1990, de către BOR, cu scopul de a ,,rezolva” problema rezistenţei în România, am selectat un studiu care demonstrează că mai există şi teologi ce încearcă să păstreze o anumită obiectivitate atunci când, din imboldul propriei conştiinţe sau la comanda oficialităţilor Patriarhale, atacă acest subiect.

Episcopia Romanului şi Huşilor a publicat, sub binecuvântarea P.S. Eftimie, o serie de mai multe volume intitulate ,,Cronica Episcopiei Romanului şi Huşilor”. Volumul al cincilea a fost editat în 1993 şi a fost considerat de P.S. Episcop Eftimie drept ,,o mică enciclopedie de fapte şi date, cu problematici actuale pentru promovarea vieţii morale şi spirituale, pentru păstrarea unităţii de credinţă şi a conştiinţei naţionale”.

Diaconul I. Ivan, la pagina 273 a ,,Cronicii-enciclopedie”, şi-a publicat un studiu intitulat ,,Calendarul şi relaţiile cu Bisericile Ortodoxe pe această temă”. Autorul oferă informaţii istorice de excepţie, probând o sensibilitate aparte faţă de problema calendarului ajuns – după cum se ştie, începând cu anul 1924 – o chestiune de sminteală pentru creştinătatea ortodoxă din România. Din acest studiu aflăm care a fost atitudinea unor mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova secolului al XVI-lea şi din ţara Românească (Regatul României) din secolele XIX-XX.

Mitropolitul Gheorghe Movilă (Moghilă) a condus episcopatul de Rădăuţi, între 1577-1588. Scaunul mitropolitan al Moldovei şi Sucevei a fost ocupat de Gheorghe Movilă de trei ori, şi anume: între anii 1588-1591, 1595-1600 şi 1600-1605. Potrivit datelor publicate de teologul diacon I. Ivan, acest mare mitropolit – ce se trăgea din viţa boierească a Movileştilor, care au stat şi pe tronul Moldovei – a corespondat cu oficialităţi catolice, mai precis cu papii Gregorie al XIII-lea (1572-1585) şi Sixt al V-lea (1585-1590).

Teologul I. Ivan dezvăluie, în articolul său, ceea ce Gheorghe Şincai a consemnat în lucrarea ,,Hronica Românilor”, tomul II, apărut la Iaşi, Tipografia româno-franceză, 1853. Acest excepţional document istoric cuprinde date şi fapte ale vieţii religioase şi naţionale ale românilor ,,dela anul 1440 pînă la anul 1614, după Naşterea Domnului Hristos”. Cronicarului Gheorghe Şincai nu i-au scăpat corespondenţele mitropolitului Gheorghe Movilă care a avut o poziţie tranşantă faţă de schimbarea calendarului de către Papa Gregorie al XIII-lea. Cronicarul Gh. Şincai notează în a sa ,,Hronică”, la pagina 238:

,,Anul 1584. Grigorie XIII papa de la Roma (nu vreau să scrieu pentru ce) pe vremea aceasta au înnoit calindariul şi vrea ca toţi creştinii să primească înnoirea. Iară Gheorghe Movilă Mitropolitul Moldovei i-au scris, precum arată Okolschi, să dea pace românilor, să rămână pe lângă calindariul cel vechiu, şi l-au ascultat papa în anul de acum”.

Se pare că teologul Episcopiei Romanului şi Huşilor, diaconul I. Ivan a fost foarte impresionat de acest text consemnat în ,,Hronica Românilor” lui Gheorghe Şincai. El comentează astfel, în studiul său, acest text care pune într-o lumină nouă atitudinea rezistenţei de azi:

,,Ar fi foarte interesant de ştiut de ce Gheorghe Şincai a spus ,,nu vreau să scrieu pentru ce” papa Gregorie a făcut înnoirea calendarului. Totuşi, din prezentarea succintă a lui Gheorghe Şincai se desprind câteva aspecte: (1) Şincai evită a arăta ,,pentru ce” papa Gregorie al XIII-lea ,,au înnoit calindariul”; (2) Papa făcea presiuni, de vreme ce scrie că ,,papa vrea ca toţi creştinii să primească înnoirea” calendarului; (3) Nu ni s-au dat argumentele cu care Mitropolitul Gheorghe Movilă şi-a pledat cauza ca papa ,,să dea pace românilor, să rămână pe lângă calindariul cel vechiu” – adică cel neîndreptat aşa cum îl ţinea la vremea aceea, întreaga Ortodoxie; (4) Papa a luat act şi a dat curs intervenţiei, adică ,,l-au ascultat” pe Mitropolitul Gheorghe Movilă, cum se exprimă Gheorghe Şincai”.

Teologul diacon I. Ivan mai dezvăluie, în subcapitolul ,,Biserica Ortodoxă şi calendarul”, modurile în care ierarhii ortodocşi români ,,şi-au prezentat punctele de vedere” faţă de calendarul catolic al Papei Gregorie:

,,La o altă solicitare din partea autorităţilor civile române, la începutul secolului nostru şi tot în vremea domniei Regelui Carol I, într-o şedinţă a Senatului, doi ierarhi şi-au spus cuvântul. Este vorba de Mitropolitul Moldovei Iosif Naniescu (1875-1902) şi de Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian (1886-1893, 1896-1909). Şedinţa Senatului în care s-a discutat problema îndreptării calendarului a avut loc la 19 februarie 1900. Mitropolitul Iosif Naniescu s-a pronunţat categoric împotriva schimbării calendarului cu motivarea: calendarul a fost ,,regulat odată pentru totdeauna”. Ierarhul moldovean vedea problema calendaristică nu atât o problemă ştiinţifică ci una de ordine morală şi bisericească (potrivit sursei citate ,,Cronica bisericească”, în revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, an XXIII, nr. 12/martie, 1900, p.1155)”.

La aceeaşi şedinţă, Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian a declarat – consemnează teologul diacon I. Ivan – că prin schimbarea cerută de Papa Gregorie ,,s-ar produce dezbinarea şi nu am fi nici cu Biserica Occidentală şi nici cu cea Orientală şi am rămâne izolaţi”.

Recapitulând, se înregistrează poziţiile a trei mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din România ultimilor trei veacuri, faţă de adoptarea calendarului Papei Gregorie. Despre atitudinile lor, teologii de serviciu ai BOR, după 1924, au scris puţin sau deloc. Rămâne în sarcina Bisericii Ortodoxe Române de Răsărit să scoată la lumină noi mărturii de rezistenţă anticatolică manifestate de ierarhii şi clericii ortodocşi, care din 1584 şi până în 1924-1929, s-au opus reformei calendarului.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 1/aprilie 1999