----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 56 vizitatori și nici un membru online

DOCUMENTE ALE BISERICII
Către o dată comună a Paştelui
 

Modificarea calendarului bisericesc a fost o problemă constantă a Bisericii Catolice, începând cu secolul al XIV-lea, motivul fiind punerea în rând cu ştiinţa pentru păstrarea supremaţiei în lumea creştină. De altfel, Biserica Catolică a încercat să impună Ortodoxiei o nouă metodă de calcul a timpului, la Conciliul unionist de la Florenţa (1438-1445), încercare dejucată de refuzul Sfântului Marcu al Efesului de a semna unirea.

Străduindu-se să nu piardă influenţa măcar asupra protestanţilor, care plănuiau să introducă o reformă calendaristică, de îndată ce s-a ivit o conjunctură favorabilă, Biserica Catolică a purces la introducerea unui nou calendar în uzul ecleziastic.

În 1582, Papa Grigorie al XIII-lea reuşeşte să înfăptuiască reforma calendarului, care este acceptată în timp atât de Biserica Catolică, cât şi de întreaga lume protestantă. Biserica Ortodoxă se aliniază deciziei papale după mai bine de 300 de ani, cu ajutorul unor lupi în piele de oaie care au ajuns pe scaunele arhiereşti şi au urmărit interese străine de Ortodoxie.

Însă, în 1923, reuşita nu a fost deplină: în urma protestelor credincioşilor şi a schismei apărute în sânul Ortodoxiei, conducerea Bisericii a decis continuarea prăznuirii Învierii Domnului la data stabilită de pascalia iuliană. Prin urmare, reforma calendarului a fost parţială, soldându-se doar cu faptul că Biserica Ortodoxă de stil nou foloseşte simultan două calendare, pe cel gregorian pentru sărbătorile cu dată fixă şi pe cel iulian pentru cele cu dată schimbătoare.

În cadrul întrunirilor ecumeniste mondiale a continuat să se discute despre ,,unificarea datei pascale” şi, în cele din urmă, s-a ajuns la o soluţie extrem de ingenioasă, tipic iezuită. Astfel, între 5-10 martie 1997, a avut loc o consultaţie pe această temă, la Aleppo, Siria, organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), cu sprijinul Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu (CBOM).

Ea s-a bucurat de participarea reprezentanţilor patriarhiilor Constantinopolului şi Antiohiei şi Bisericii Ortodoxe a Rusiei, Bisericii Catolice, Bisericilor Vechi-Catolice ale Uniunii de la Utrecht, Bisericii Ortodoxe Armene, Bisericii Ortodoxe Siriene, ca şi a diferitelor grupări protestante.

Participanţii au dezbătut problema şi au adoptat un document intitulat ,,Către o dată comună a Paştelui”. În document se face un mic istoric, care oferă o perspectivă falsă asupra problemei calendarului bisericesc şi datei pascale. De fapt, ‘istoria’ acestui document seamănă într-un mod uluitor cu istoria reformei gregoriene, amândouă plecând de la aceleaşi premise eronate.

Sunt de remarcat câteva idei susţinute de documentul de la Aleppo. În primul rând, acesta susţine superioritatea astronomică a calendarului gregorian faţă de cel iulian, lucru care este fals din punct de vedere ştiinţific (acesta ar fi, de asemenea, un prim punct în care Aleppo se aseamănă reformei gregoriene). Chiar şi astăzi, calendarul iulian este folosit de astronomi, datorită preciziei sale, fireşte, în comparaţie cu alte calendare, având în vedere faptul că toate calendarele inventate vreodată au un anume grad de imprecizie.

Un al doilea lucru care se cuvine notat este că documentul afirmă că nu există o legătură clară între paştele evreiesc şi cel creştin şi, prin urmare, nu este necesar a se ţine cont de primul în calcularea datei pascale. Se sugerează că evangheliile se contrazic între ele cu privire la cronologia evenimentelor scripturistice. Pe lângă faptul că o astfel de afirmaţie este vecină cu batjocura, este falsă, iar Sfinţii Părinţii de la Niceea au hotărât clar că între paştele evreiesc şi cel creştin există o legătură inextricabilă, cronologică şi teologică, şi cele două evenimente sunt bine poziţionate în timp, unul după celălalt.

În al treilea rând, însăşi existenţa documentului de la Aleppo este întemeiată pe aceleaşi raţiuni ca reforma calendarului gregorian. Astfel, se afirmă din nou, după mai bine de 400 de ani, că datele echinocţiului de primăvară şi lunii pline se deplasează către vară şi este nevoie de o reaşezare a lor.

Cu alte cuvinte, documentul de la Aleppo nu este altceva decât o încercare de a implementa în întregime reforma gregoriană în sânul Ortodoxiei, sau altfel spus, este o continuare a reformei calendarului, începută în 1923, dar neterminată până în prezent (Tabelul de la sfârşitul documentului este relevant în această privinţă. Făcând o comparaţie între datele propuse de calendarul gregorian şi cele astronomice, pe care le propune acest act ecumenist, se poate observa că din 25 de ani, o singură dată nu coincide şi, de cele mai multe ori, Învierea Domnului cade înainte de paştele evreiesc).

 

Alte articole pe această temă
Pentru o analiză pertinentă şi exhaustivă a problemei calendarului Bisericii, a se vedea lucrarea ,,O examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii, sau Calendarul iulian şi ştiinţa”, de Ieromonah Casian
,,Aprilie 2007. Ştiri, 6 aprilie 2007. Ecumeniştii nu au nevoie de disidenţă, ci de unanimitatea în cuget a credincioşilor”
,,Septembrie 2007. Ştiri, 24 septembrie 2007. Cristian Bădiliţă este iritat de pascalia iuliană şi de hotărârile primului Sinod Ecumenic”
 
* * *
 
CĂTRE O DATĂ COMUNĂ A PAŞTELUI
Consiliul Mondial al Bisericilor/Consultaţia
Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu
5-10 martie 1997, Aleppo, Siria
 
,,Paştele noastre Hristos pentru noi S-au jertfit. Pentru aceea să prăznuim”
(I Corinteni 5, 7-8)
 
Cuprins
I. Discuţii
II. Două recomandări
III. Participanţi
IV. Tabel pentru găsirea datelor Paştelui

 

I. Discuţii

Fundalul acestei consultaţii

1. În secolul al XX-lea, Bisericile au redescoperit o preocupare adâncă pentru unitatea creştină. Ele au exprimat aceasta în strădaniile lor de a găsi o bază comună pentru subiectele teologice care le-au dezbinat multă vreme. Ele au învăţat să dea mărturie comună într-o varietate de feluri. Dar, în ciuda acestui progres către unitatea vizibilă, rămân încă multe provocări.

O problemă foarte sensibilă, cu consecinţe pastorale enorme pentru toţi credincioşii creştini, a devenit extrem de urgentă: nevoia de a găsi o dată comună pentru prăznuirea Sfintelor Paşti, sărbătoarea Învierii lui Hristos. Prăznuind această sărbătoare a sărbătorilor în zile diferite, Bisericile dau o mărturie divizată cu privire la acest aspect fundamental al credinţei apostolice, compromiţând credibilitatea lor şi eficienţa de a aduce Evanghelia în lume. Aceasta este o problemă de interes pentru toţi creştinii.

Într-adevăr, în unele părţi ale lumii precum Orientul Mijlociu, unde diverse comunităţi creştine separate constituie o minoritate în societatea mai cuprinzătoare, aceasta a devenit o chestiune urgentă. Deşi au existat discuţii pe această temă, încă nu i s-a acordat atenţia reală pe care o merită.

2. Cu toate că problema unei date comune a Paştelui a fost discutată în diverse momente din cele mai vechi secole creştine, o discuţie reînnoită a acestui subiect s-a ridicat în secolul actual în Bisericile atât din Răsărit, cât şi din Apus. De asemenea, a apărut pe căi importante în lumea seculară. Chestiunea a fost formulată lumii creştine extinse într-o enciclică din 1920 a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului şi adresată într-un congres pan-ortodox din 1923, a cărui decizie de a revizui calendarul a condus din nefericire la diverse schisme înlăuntrul Bisericilor Ortodoxe.

Cam în acelaşi timp, în cercurile seculare, mai cu seamă în Europa Occidentală, începuse discuţia cu privire la posibilitatea stabilirii unei zile fixe pentru Paşti, ca de exemplu duminica următoare celei de-a doua sâmbete din luna aprilie, pentru a facilita planificarea comercială şi activităţile publice. În plus, au fost avansate propuneri pentru introducerea unui calendar nou, fix, din raţiuni utilitare similare.

După cel de-al doilea război mondial, contextul pentru discutarea unor astfel de subiecte s-a schimbat în mai multe feluri. Iniţiativele seculare internaţionale au fost puţin sprijinite. Bisericile s-au opus în mod special oricărei reforme a calendarului care ar rupe ciclul săptămânii de 7 zile. Pe de altă parte, multe Biserici au continuat să-şi exprime interesul pentru ideea unei zile comune, mobilă sau fixă, pentru sărbătorirea Paştelui. Ortodocşii au revenit la problema pascală din 1961 încoace, în contextul pregătirilor pentru Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe; Constituţia cu privire la sfânta liturghie de la Conciliul Vatican II (1963) a dat un impuls reînnoit dezbaterii acestui subiect în Biserica Romano-Catolică; iar din 1965, Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a ridicat această problemă în câteva ocazii.

3. În ultimii ani, s-au făcut paşi concreţi în Orientul Mijlociu, unde creştinii aparţinând multor tradiţii trăiesc împreună într-o societate în mare parte necreştină. Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu (CBOM) a fost deosebit de activ în a încuraja şi înlesni sărbătorirea Paştelui la o dată comună. Două consultaţii recente ale CMB au ridicat această problemă. O consultaţie despre ,,Spiritualitatea creştină pentru timpurile noastre” (Iaşi, România, mai 1994) a propus ,,să se ia o nouă iniţiativă cu privire la prăznuirea comună a Paştelui”.

Încă mai remarcabile sunt concluziile la care a ajuns consultaţia ,,Către o comunitate în închinare” (Ditchingam, Anglia, august 1994): ,,Pe lângă lucrarea deja înfăptuită cu privire la botez, euharistie şi slujire, Bisericile au nevoie să discute reînnoirea rugăciunii, redobândirea semnificaţiei duminicii şi căutarea unei soluţii pentru sărbătorirea comună a Paştelui ca preocupări teologice ecumeniste. Ultima este în mod special urgentă, deoarece o înţelegere asupra unei date comune pentru Paşti – chiar o înţelegere temporară – conduce la progrese ecumeniste ulterioare. O astfel de înţelegere, care nu se poate baza pe ideea unei ,,date fixe a Paştelui”, ar trebui să respecte semnificaţia cea mai profundă a Paştelui creştin şi sentimentele creştinilor din întreaga lume. Noi salutăm toate iniţiativele care oferă şansă progresului în acest domeniu important” (T.F. Best/D. Heller, editori, ,,Aşa credem, aşa ne rugăm: către o comunitate în închinare”, referatul nr. 171 al mişcării Credinţă şi Organizare, Lucrările CMB, Geneva, 1995, p. 9-10).

Ţinând seama de preocupările exprimate la aceste consultaţii, Comitetul Executiv al CMB, întrunit la Bucureşti în septembrie 1994, a recomandat ca Unitatea I, ,,mai cu seamă Unitatea Eclezială/mişcarea Credinţă şi Organizare (Faith and Order) şi mişcarea Închinare şi Spiritualitate (Worship and Spirituality), să dea o atenţie reînnoită subiectului sărbătoririi comune a Paştelui, reţinând că în anul 2001, datele Paştelui potrivit calendarelor răsăritean şi apusean coincid”.

4. Actuala consultaţie, întrunită la Aleppo, Siria, între 5-10 martie 1997, vine ca răspuns la această cerere. Organizată în comun de Unitatea I a CMB şi de CBOM, ea aduce alături reprezentanţi ai unui număr de comunităţi care participă la adunarea anuală a Conferinţei Secretarilor Comunităţilor Creştine Mondiale, reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Răsăritene şi Orientale, reprezentanţi ai CBOM şi specialişti şi personal invitaţi.

Participanţii la consultaţie s-au bucurat de ospitalitatea Arhidiocezei Ortodoxe Siriene de Aleppo şi au trăit nemijlocit angajamentul pentru unitatea comunităţilor creştine ale acestui oraş. La o întâlnire cu membrii acestor comunităţi, ei au ascultat un apel la îndepărtarea semnului dureros al dezbinării, reprezentat de datele diferite ale Paştelui. Într-o atmosferă de rugăciune şi studiu comun, participanţii au luat în considerare problema unei date comune pentru prăznuirea Paştelui din diferite perspective – teologică, istorică, liturgică, catehetică şi pastorală. Consultaţia oferă tuturor Bisericilor următoarele observaţii şi recomandări.

 

Învierea lui Hristos, baza credinţei noastre comune

5. Credinţa apostolică a Bisericii este întemeiată pe realitatea Învierii lui Hristos. Precum spune Sfântul Pavel: ,,Iar de vreme ce Hristos se propovăduieşte că S-au sculat din morţi, cum zic unii între voi că înviere morţilor nu este ? Şi de nu este înviere morţilor, nici Hristos dar nu au înviat; iar dacă nu au înviat Hristos, înzadarnică dar este propovăduirea noastră, înzadarnică dar este şi credinţa voastră” (I Corinteni 15, 12-14).

Văzută ca o biruinţă finală asupra puterilor păcatului şi morţii, Învierea Domnului nu este doar un eveniment istoric, ci de asemenea semnul puterii lui Dumnezeu asupra tuturor puterilor care ne pot ţine departe de dragostea şi bunătatea Lui. Este o biruinţă nu numai pentru Hristos Însuşi, ci şi pentru toţi cei uniţi întru El (I Petru 1, 3). Este o biruinţă care marchează începutul unei noi ere (Ioan 20, 17). Învierea este ultima expresie a darului Tatălui al împăcării şi unităţii în Hristos prin Duhul. Este un semn al unităţii şi împăcării pe care Dumnezeu îl doreşte pentru întreaga zidire.

6. Atunci când apostolii şi-au început activitatea lor misionară, Învierea a fost miezul propovăduirii lor (I Corinteni 15, 1-17, Faptele Apostolilor 2, 22-36, I Petru 1, 3), şi atunci când evangheliştii au început să noteze aspectele învăţăturii şi slujirii Domnului, Învierea constituie un eveniment culminant în evangheliile lor. În fiecare aspect al vieţii ei, Biserica Primară a fost, înainte de orice, o comunitate a Învierii. Astfel, viaţa de închinare a Bisericii Primare s-a concentrat pe dragostea împăciuitoare a lui Dumnezeu, arătată în Paştile mântuitoare ale morţii şi Învierii lui Hristos.

Prima zi a săptămânii a devenit ziua strălucită a adunării creştine, deoarece era ziua în care Domnul S-au sculat din morţi (Ioan 20, 1; Faptele Apostolilor 20, 7). Totodată, aceasta este cunoscută ca cea ,,de-a opta zi”, o zi a noii creaţii şi împlinirea desăvârşită. De asemenea, în fiecare an, creştinii şi-au amintit şi au trăit puterea neîncetată a patimii şi Învierii lui Hristos într-o singură, dar complexă sărbătoare. Această sărbătoare a devenit, de asemenea, ocazie pentru botez, în care creştinii împărtăşesc trecerea lui Hristos de la moarte la viaţă, a muri păcatului şi a învia către o nouă viaţă în El. Prin urmare, atitudinea creştinilor este înrădăcinată în relaţia lor cu Domnul cel Înviat şi reflectă noua realitate adusă de El (Coloseni 3, 1-11).

 

Fundalul istoric pentru diferenţele actuale

7. Noul Testament arată că moartea şi Învierea lui Hristos erau istoric asociate cu paştele evreiesc, dar detaliile precise ale acestei asociaţii nu sunt clare. Potrivit evangheliilor sinoptice, ultima cină a lui Iisus a fost masa de paşti, care ar plasa moartea Sa la o zi după paşti, în timp ce potrivit lui Ioan, moartea Sa a avut loc chiar în acea zi, într-adevăr chiar la ora la care mieii pascali erau jertfiţi.

Până la sfârşitul secolului al II-lea, unele Biserici sărbătoreau Paştele în ziua paştelui evreiesc, fără a ţine cont de ziua săptămânii, în timp ce altele îl prăznuiau în duminica următoare. Până în secolul al IV-lea, obiceiul de odinioară a fost abandonat aproape pretutindeni, dar au rămas încă diferenţe în calcularea datei Paştelui. Sinodul Ecumenic ţinut la Niceea în 325 a hotărât că Paştele trebuie prăznuit în duminica următoare primei luni pline de primăvară.

Iniţial, paştele evreiesc se prăznuia la prima lună plină după echinocţiul din martie, dar în secolul al III-lea, ziua sărbătorii a ajuns să fie calculată de către unele comunităţi evreieşti independent de echinocţiu, făcând astfel ca paştele să se prăznuiască de 2 ori în unii ani solari. Niceea a încercat să evite această situaţie legând principiile pentru datarea Paştelui de regulile pentru calcularea paştelui evreiesc din timpul vieţii lui Iisus.

8. Cu toate că unele diferenţe în mecanismul determinării datei Paştelui au rămas chiar după Niceea, care au rezultat ocazional în diferenţe locale, până în secolul al VI-lea, modul de calculare bazat pe studiile astronomilor şi învăţaţilor alexandrini a dobândit acceptare universală.

Cu toate acestea, până în secolul al XVI-lea, discrepanţa dintre acest mod de calculare şi datele astronomice observate a devenit evidentă. Aceasta a condus la schimbarea calendarului introdusă de Papa Grigorie al XIII-lea în 1582. Din acel moment, creştinii apuseni au ajuns să calculeze data Paştelui pe baza acestui mai nou calendar gregorian, în vreme ce Bisericile Răsăritene, în general, au continuat să urmeze mai vechiul calendar iulian. Deşi schimbările calendaristice din unele Biserici Ortodoxe în 1923 au afectat sărbătorile cu dată fixă, calcularea datei Paştelui a rămas legată de calendarul iulian.

Prin urmare, diferenţele noastre actuale în calcularea datei Paştelui pot fi puse mai degrabă pe seama diferenţelor dintre calendarele şi tabelele lunare întrebuinţate decât pe cea a diferenţelor în perspectiva teologică fundamentală.

9. În studiul său despre mecanismele calculului pascal, consultaţia a luat notă de faptul că atât calculele răsăritene (iuliene), cât şi cele apusene (gregoriene) actuale diferă, în unele privinţe, de datele astronomice aşa cum sunt determinate prin calcul ştiinţific precis. După cum bine se ştie, calendarul iulian se abate în prezent de la mersul astronomic cu 13 zile; cel gregorian nu diferă în prezent în mod semnificativ, dar va diferi în viitorul îndepărtat. Mai puţin cunoscut este faptul că atât calculele iuliene, cât şi cele gregoriene se bazează pe tabele convenţionale pentru determinarea ciclului lunar. Pentru ambele moduri de calcul, aceste tabele dau, din când în când, rezultate care diferă de datele astronomice.

 

Importanţa constantă a Sinodului de la Niceea

10. În cursul deliberărilor lor, participanţii la consultaţie au ajuns la o mai profundă apreciere a importanţei constante a Sinodului de la Niceea pentru discuţia actuală. Hotărârile acestui sinod, înrădăcinate în Scriptură şi Tradiţie, au ajuns să fie socotite ca normative pentru întreaga Biserică.

(a) În ciuda diferenţelor în metoda de calcul, principiile calculării în Bisericile Răsăritului şi Apusului sunt bazate pe normele stabilite la Niceea. Acest fapt are o mare însemnătate. În actuala situaţie dezbinată, orice decizie a unei Biserici sau grup de Biserici de a înlătura aceste norme doar ar spori dificultatea rezolvării divergenţelor nesoluţionate.

(b) Deciziile Sinodului de la Niceea exprimă dorinţa pentru unitate. Scopul sinodului a fost de a stabili principii, întemeiate pe datele scripturistice legate de asocierea patimii şi Învierii lui Hristos cu paştele evreiesc, care ar încuraja o singură sărbătorire anuală a Paştelui de către toate Bisericile. Prin cultivarea unităţii în acest fel, sinodul a demonstrat de asemenea preocuparea sa pentru misiunea Bisericii în lume. Sinodul era conştient că lipsa de unitate într-o problemă atât de esenţială era o pricină de scandal.

(c) Normele niceene afirmă legătura tainică dintre paştele evreiesc biblic (potrivit în special Ieşirea 12, 18, Leviticul 23, 5, Numerii 28, 16, A Doua Lege 16, 1-2) şi prăznuirea creştină a lui ,,Hristos mielul nostru pascal (I Corinteni 5, 7). Cu toate că sinodul a respins principiul dependenţei de calculul evreiesc contemporan, el a făcut aceasta pe temeiul că acesta se schimbase şi devenise imprecis, nu pentru că a socotit această legătură ca fiind neimportantă.

(d) De asemenea, pe parcursul dezbaterilor lor, consultaţia a dobândit o mai adâncă apreciere a bogăţiei simbolismului pe care îl îngăduie deciziile niceene. În slujbele multor Biserici, mai cu seamă în lecturile scripturistice şi imnografia perioadei pascale, creştinilor li se aduce aminte nu numai de relaţia importantă dintre paştele evreiesc şi cel creştin, ci şi de alte aspecte ale istoriei mântuirii. De exemplu, li se aduce aminte că, prin Învierea lui Hristos, întreaga creaţie este reînnoită. Astfel, unele surse creştine timpurii au legat relatarea din Cartea Facerii despre cele 7 zile ale creaţiei de săptămâna patimii, morţii şi Învierii lui Hristos.

(e) Sinodul de la Niceea are şi o lecţie trainică pentru creştinii de astăzi prin bunăvoinţa sa de a folosi ştiinţa contemporană pentru calcularea datei Paştelui. Cu toate că sinodul a căutat să promoveze unitatea concretă a Bisericilor, nu a întreprins el însuşi o reglementare detaliată a calculării Paştelui. În schimb, el a aşteptat ca Bisericile să întrebuinţeze cea mai exactă ştiinţă a zilei pentru calcularea datelor astronomice necesare (echinocţiul de primăvară şi luna plină).

 

II. Două recomandări

Prima recomandare

11. În opinia acestei consultaţii, cea mai probabilă cale de a se ajunge la o dată comună pentru Paşti în zilele noastre ar fi

(a) păstrarea normelor niceene (că Paştele ar trebui să cadă în duminica următoare primei luni pline de primăvară), şi

(b) calcularea datelor astronomice (echinocţiul de primăvară şi luna plină) prin cele mai precise metode ştiinţifice posibile,

(c) utilizând ca bază pentru calcul meridianul Ierusalimului, locul morţii şi Învierii lui Hristos.

12. Această recomandare este făcută din următoarele motive.

În ce priveşte punctul (a):

(i) Biserica are nevoie să i se aducă aminte de originile sale, inclusiv de legătura strânsă dintre paştele evreiesc biblic şi patima şi Învierea lui Iisus Hristos – o legătură care reflectă fluxul total al istoriei mântuirii. În opinia acestei consultaţii, o dată fixă ar eclipsa şi slăbi această legătură prin eliminarea oricărei referinţe la normele scripturistice pentru calcularea paştelui evreiesc.

(ii) Paştele are o dimensiune cosmică. Prin Învierea lui Hristos, soarele, luna şi toate elementele sunt restaurate la capacitatea lor primordială pentru a afirma slava lui Dumnezeu (Psalmi 19, 1-2 şi 148, 3). Paştele dezvăluie relaţia strânsă dintre creaţie şi răscumpărare, ca aspecte inseparabile ale revelaţiei dumnezeieşti. Principiile niceene pentru calcularea datei Paştelui, bazate pe ciclurile soarelui şi lunii, reflectă această dimensiune cosmică mult mai pe deplin decât un sistem de date fixe.

(iii) Pe lângă sublinierea multor aspecte simbolice importante ale praznicului, o dată mobilă pentru sărbătorirea Paştelui indică într-un mod palpabil felul dramatic în care Învierea întrerupe rutina confortabilă a acestei lumi. Cu toate că o astfel de dată poate fi, în anumite privinţe, mai puţin convenabilă decât o duminică fixă, atrage atenţia asupra unei chestiuni teologice însemnate care altfel ar putea fi trecută cu vederea.

(iv) O consultaţie anterioară a CMB despre data Paştelui (Chambesy, 1970) a remarcat: ,,În orice caz, Bisericile ar trebui să ajungă la o soluţie pentru motive întemeiate în întregime pe semnificaţia religioasă a sărbătorii şi pentru scopul unităţii creştine, mai degrabă decât pentru scopul împlinirii intereselor seculare inerente”. Actuala consultaţie este întru totul de acord cu această atitudine.

(v) Această recomandare susţine ceea ce, pentru cele mai multe Biserici, este un aspect important al Tradiţiei. Adoptarea propunerii unei duminici fixe ar cauza dificultăţi pentru multe Biserici şi, dacă ar fi introdusă unilateral de către o Biserică sau un grup de Biserici, poate avea drept rezultat nu 2, ci 3 date diferite pentru Paşti într-un an.

În ce priveşte punctul (b):

Recomandând calcularea datelor astronomice prin cele mai precise metode ştiinţifice posibile (ca diferite, de exemplu, de folosirea de tabele ciclice convenţionale sau observaţii personale), consultaţia crede că aceasta este complet credincioasă spiritului Sinodului de la Niceea, care a avut de asemenea bunăvoinţa de a utiliza cea mai bună cunoaştere ştiinţifică existentă. Noi suntem norocoşi că specialiştii în astronomie ne-au furnizat deja aceste calcule necesare; ele sunt adecvat prezentate în Synodica V (Chambesy, Geneva, Ediţiile Centrului Ortodox, 1981) 133-149.

În ce priveşte punctul (c):

Desigur, observaţiile astronomice depind de poziţia pământului care este luată ca punct de referinţă. Această consultaţie crede că este potrivit a utiliza meridianul Ierusalimului, locul patimii şi Învierii lui Hristos, ca punct de referinţă necesar pentru calcularea echinocţiului de primăvară şi a lunii pline următoare.

13. Recomandarea de mai sus va avea unele implicaţii diferite pentru Bisericile Răsăritului şi Apusului în măsura în care ele caută o loialitate reînnoită faţă de Niceea. Amândouă se vor confrunta cu nevoia de educare a credincioşilor lor. Pentru Bisericile Răsăritene, schimbările în datarea actuală a Paştelui vor fi mai perceptibile decât pentru Bisericile Apusene. Date fiind contextele în care trăiesc aceste Biserici, aceasta va necesita atât răbdare, cât şi tact. Pe de altă parte, pentru Bisericile Apusene, provocarea poate sta în comunicarea aspectelor mai profunde ale principiilor niceene pentru calcularea Paştelui, precum sunt cele schiţate mai sus, şi în familiarizarea credincioşilor lor cu preocupările şi perspectivele Bisericilor Răsăritene.

14. Consultaţia este conştientă de circumstanţele particulare ale multor Biserici Răsăritene. În unele ţări din Orientul Mijlociu şi Europa de Est, unde Bisericile creştine s-au confruntat cu alte religii sau cu ideologii materialiste, loialitatea faţă de ,,vechiul calendar” a fost un simbol al dorinţei Bisericilor de a-şi păstra integritatea şi libertatea faţă de forţele ostile ale acestei lumi. Evident, în astfel de situaţii, implementarea oricărei schimbări în calcularea Paştelui va trebui realizată cu grijă şi mare sensibilitate pastorală.

15. Pentru a ajuta Bisericile în dezbaterile lor pe marginea recomandării de mai sus, consultaţia anexează la acest raport un tabel al datelor Paştelui din 2001 până în 2025, bazat pe specificaţiile astronomice deja indicate. Pentru uşurinţă, tabelul arată de asemenea datele Paştelui potrivit calculelor gregoriene şi iuliene actuale, data determinată astronomic a primei luni pline de primăvară, adică prima lună plină după echinocţiul de primăvară (potrivit Ieşirea 12, 18; Leviticul 23, 5; Numerii 28, 16; A Doua Lege 16, 1-2) şi data paştelui evreiesc potrivit calculului evreiesc actual.

 

A doua recomandare

16. Această consultaţie recomandă de asemenea ca Bisericile să întreprindă acum o perioadă de studiu şi reflectare asupra scopului stabilirii cât de curând posibil a unei date comune pentru Paşti potrivit liniilor expuse mai sus. În anul 2001, calculele pascale uzitate acum de Bisericile noastre vor coincide. Creştinii vor începe împreună un nou secol, un nou mileniu, cu noi oportunităţi de a mărturisi Învierea lui Hristos şi de a vesti bucuria lor în biruinţa Lui asupra păcatului, suferinţei şi morţii. Unitatea care va fi reflectată de sărbătorirea Paştelui la aceeaşi dată de către toţi creştinii va fi pentru mulţi un semn de speranţă şi de mărturie pentru lume. Această prăznuire a Paştelui la aceeaşi dată nu ar trebui să fie excepţia, ci regula.

17. Calea este acum deschisă ca Bisericile să reconsidere rânduiala lor actuală pentru determinarea datei Paştelui. Ca un prim pas, în intervalul 1997-2001, această consultaţie încurajează Bisericile să ia în considerare recomandările propuse aici şi, dacă le găsesc acceptabile în principiu, să cerceteze căile de implementare ale lor, potrivit propriilor proceduri, oportunităţi şi contexte. Această consultaţie propune ca, pe parcursul acestor ani, Bisericile să se consulte unele cu altele cu privire la căile pe care poate fi implementată o dată comună pentru Paşti. De asemenea, în acest interval, actuala consultaţie încurajează continuarea iniţiativelor locale şi regionale existente, ca măsuri temporare, pentru sărbătorirea unui Paşte comun.

18. Ca un pas secund, consultaţia propune ca anul 2001 să ofere o bună oportunitate ca Bisericile să examineze reacţii şi să evalueze progresul făcut cu privire la înţelegerea pe această temă. Prin urmare, ea recomandă ca CMB, în colaborare cu partenerii săi ecumenişti şi alte grupuri creştine, să organizeze atunci o consultaţie în care ar putea fi raportată această evaluare şi ar putea fi discutată implementarea.

19. Participanţii la această consultaţie speră sincer că Bisericile vor lua în discuţie curând şi cu cuviinţă recomandările făcute în acest raport, ca un pas către pregătirea pentru o mărturie unită a morţii şi Învierii lui Iisus Hristos.

 

III. Participanţi
Dr. Bert Beach, U.S.A.
(pentru Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea)
Mitropolitul Damaschin Papandreou, Elveţia
(pentru Patriarhia Ecumenică)
Canonicul John Halliburton, Marea Britanie
(pentru Comunitatea Anglicană)
Pastorul Fayiz Y. Henain, Siria
(pentru Bisericile Evangelice din Orientul Mijlociu)
Părintele Datev Mikaelian, Siria
(pentru Biserica Ortodoxă Armeană)
Arhiepiscopul Boutros Marayati, Siria (Biserica Armeano-Catolică)
(pentru Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu)
Dr. Koenraad Ouwens, Olanda
(pentru Bisericile Vechi-Catolice ale Uniunii de la Utrecht)
Msgr. John Radano, Vatican
(pentru Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine)
Alexander Sologoub, Siria
(pentru Patriarhia Moscovei)
Arhiepiscopul Dr. Gunnar Weman, Suedia
(pentru Federaţia Luterană Mondială)
Mitropolitul Elias Yusef, Siria
(pentru Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei)
 
Gazde
Mitropolitul Gregorios Yohanna Ibrahim
(Biserica Ortodoxă Siriană a Antiohiei)
Razek Syriani
(Biserica Ortodoxă Siriană/Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu)
 
Consultanţi
Prof. John H. Erickson, U.S.A.
(Biserica Ortodoxă din America)
Pastorul Dr. Ronald Kydd, Canada
(Adunările Penticostale din Canada)
 
Echipa CMB
Părintele Dr. Thomas FitzGerald
(Patriarhia Ecumenică)
Pastorul Dr. Dagmar Heller
(Biserica Evangelică a Germaniei, Unită)
 
IV. Tabel pentru găsirea datelor Paştelui

An

Paştele prin calcul astronomic

Paştele prin calcul gregorian actual

Paştele prin calcul iulian actual

Luna plină a echinocţiului prin calcul astronomic

Paştele evreiesc prin calcul evreiesc actual

2001

15 aprilie

15 aprilie

15 aprilie

8 aprilie

8 aprilie

2002

31 martie

31 martie

5 mai

28 martie

28 martie

2003

20 aprilie

20 aprilie

27 aprilie

16 aprilie

17 aprilie

2004

11 aprilie

11 aprilie

11 aprilie

5 aprilie

6 aprilie

2005

27 martie

27 martie

1 mai

25 martie

24 aprilie

2006

16 aprilie

16 aprilie

23 aprilie

13 aprilie

13 aprilie

2007

8 aprilie

8 aprilie

8 aprilie

2 aprilie

3 aprilie

2008

23 martie

23 martie

27 aprilie

21 martie

20 aprilie

2009

12 aprilie

12 aprilie

19 aprilie

9 aprilie

9 aprilie

2010

4 aprilie

4 aprilie

4 aprilie

30 martie

30 martie

2011

24 aprilie

24 aprilie

24 aprilie

18 aprilie

19 aprilie

2012

8 aprilie

8 aprilie

15 aprilie

6 aprilie

7 aprilie

2013

31 martie

31 martie

5 mai

27 martie

26 martie

2014

20 aprilie

20 aprilie

20 aprilie

15 aprilie

15 aprilie

2015

5 aprilie

5 aprilie

12 aprilie

4 aprilie

4 aprilie

2016

27 martie

27 martie

1 mai

23 martie

23 aprilie

2017

16 aprilie

16 aprilie

16 aprilie

11 aprilie

11 aprilie

2018

1 aprilie

1 aprilie

8 aprilie

31 martie

31 martie

2019

24 martie

21 aprilie

28 aprilie

21 martie

20 aprilie

2020

12 aprilie

12 aprilie

19 aprilie

8 aprilie

9 aprilie

2021

4 aprilie

4 aprilie

2 mai

28 martie

28 martie

2022

17 aprilie

17 aprilie

24 aprilie

16 aprilie

16 aprilie

2023

9 aprilie

9 aprilie

16 aprilie

6 aprilie

6 aprilie

2024

31 martie

31 martie

5 mai

25 martie

23 aprilie

2025

20 aprilie

20 aprilie

20 mai

13 aprilie

13 aprilie

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 39/Almanah 2007