----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 27 vizitatori și nici un membru online

DOCUMENTE ALE BISERICII

Enciclica Patriarhiei Ecumenice

Fanar, 1952

 

Această enciclică, datată 31 ianuarie 1952 şi trimisă patriarhilor şi conducătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, a fost emisă de Patriarhia Ecumenică în vederea celei de-a treia Conferinţe Mondiale ‘Credinţă şi Organizare’ de la Lund, Suedia. Ea a reflectat marea dezbatere din sânul Bisericilor Ortodoxe, ce a avut loc după Adunarea Inaugurală a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) de la Amsterdam din 1948, cu privire la natura participării ortodoxe la CMB.

 

* * *

 

După fuzionarea într-o singură organizaţie (actualul Consiliu Mondial al Bisericilor (CMB)) a marilor organizaţii creştine ‘Viaţă şi Acţiune’ şi ‘Credinţă şi Organizare’, care au existat anterior şi au activat diferit şi independent, s-a ridicat întrebarea dacă Sfânta noastră Biserică Ortodoxă ar trebui să participe sau nu la lucrarea şi conferinţele consiliului mondial. Asupra acestei chestiuni a fost cerută opinia cuvioşilor ierarhi care conduc Bisericile Ortodoxe Autocefale, Bisericile noastre surori, în scrisorile enciclice datate 4 februarie 1945, cu protocolul nr. 45.

Noi am supus spre examinare din când în când sfântului şi sfinţitului sinod răspunsurile Bisericilor noastre surori şi declaraţiile cu privire la Prima Adunare a CMB, adunate laolaltă la Amsterdam în 1948, care au fost apoi alcătuite de către ele, ca şi de către delegaţii Bisericii Ortodoxe care au participat. Noi am hotărât ca această problemă să fie subiectul unui studiu special în contextul scopurilor şi activităţilor întregii mişcări pan-creştine până în momentul de faţă, pentru a clarifica atitudinea noastră viitoare faţă de CMB şi modul adecvat al participării noastre la activitatea şi Adunările sale.

În consecinţă, noi vă scriem acum cu ocazia iminenţei celei de-a treia Conferinţe Mondiale ‘Credinţă şi Organizare’ de la Lund, Suedia, făcând cunoscut prea cinstitelor şi mult-iubitelor sfinţiilor voastre opiniile prea sfântului nostru scaun ecumenic asupra acestei chestiuni extrem de importante, cerându-vă de asemenea să fiţi într-atât de binevoitori încât să ne aduceţi la cunoştinţă, la timpul potrivit, opiniile voastre şi cele ale prea sfintelor voastre Biserici.

Într-o epocă în care popoarele şi naţiunile lumii lucrează intens pentru o apropiere cu scopul de a face faţă marilor probleme cu care se confruntă omenirea astăzi, şi când necesitatea unei manifestări a unităţii lumii creştine în opoziţie cu tendinţele anti-creştine din lume a dobândit o semnificaţie aparte, sarcina apropierii şi colaborării între toate confesiunile şi organizaţiile creştine este o îndatorire sacră, provenită din funcţia şi misiunea proprii.

Potrivit constituţiei CMB, rolul lui este să faciliteze activitatea comună a Bisericilor, să promoveze colaborarea în studierea spiritului creştin, să promoveze dezvoltarea conştiinţei ecumenice a membrilor tuturor Bisericilor, să sprijine răspândirea Sfintei Evanghelii, şi să păstreze, înalţe şi să facă să domnească valorile spirituale ale omului, în cadrul creştin cel mai general. Aşadar, este destul de limpede că ţelul principal al Consiliului este unul practic şi că sarcina sa este bineplăcută lui Dumnezeu ca o încercare şi manifestare a unei dorinţe nobile, ca Bisericile lui Hristos să facă faţă împreună marilor probleme ale omenirii.

Fiindcă acesta este ţelul CMB şi fiindcă Biserica Ortodoxă, prin participarea sa din trecut la mişcarea pan-creştină, a căutat să facă cunoscută şi să împărtăşească heterodocşilor bogăţiile credinţei, cultului şi rânduielii ei şi experienţa sa religioasă şi ascetică, precum şi să se informeze despre noile lor metode şi conceptele lor despre viaţa şi activitatea bisericească (lucruri de mare valoare pe care Biserica Ortodoxă nu ar fi putut să le posede şi să le cultive, din pricina condiţiilor particulare în care a trăit), noi considerăm că, din multe puncte de vedere, participarea şi colaborarea viitoare a Bisericii Ortodoxe cu CMB este necesară.

Cu toate acestea, în lumina experienţei Bisericii Ortodoxe din participarea sa din trecut la mişcarea pan-creştină, şi ţinând seama de ceea ce s-a constatat în această participare, credem că viitoarea participare ar trebui să se realizeze cu următoarele rezerve:

a) Deşi principalul scop al CMB continuă să fie colaborarea dintre Biserici pe planul chestiunilor sociale şi practice, organizaţia ‘Credinţă şi Organizare’ încă există, ca o comisie specială a Consiliului, care se ocupă exclusiv de probleme dogmatice. Este indicat ca orice participare a Bisericii Ortodoxe la discuţiile şi activităţile acestei comisii să fie evitată, având în vedere că această comisie are ca ţintă unirea (Bisericilor) prin intermediul dezbaterilor dogmatice între delegaţii Bisericilor separate una de cealaltă de chestiuni dintre cele mai adânci; aceasta ar trebui să fie declarată în mod limpede şi categoric Comitetului Central al Consiliului. Dar este, de asemenea, necesar ca Biserica noastră Ortodoxă să-i informeze pe heterodocşi despre conţinutul credinţei şi învăţăturii ei şi este indicat ca aceasta să se facă prin cărţile scrise special în acest scop, deoarece manualele de Dogmatică şi Simbolistică utilizate de noi, nefiind alcătuite ţinându-se seama de acest obiectiv, nu pot sluji Bisericii în această îndatorire deosebită.

b) Deoarece participarea Bisericii noastre Ortodoxe la activităţile CMB este un eveniment de mare importanţă în viaţa ei, este indicat ca ea să fie reprezentată de delegaţii tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale locale; aceasta va da prestigiu participării ei prin reprezentarea corespunzătoare. Bisericile surori individuale ar trebui să colaboreze în mod adecvat la studierea şi pregătirea comună a subiectelor ce vor fi luate în considerare în Adunările CMB, astfel ca Biserica noastră să nu apară în conferinţele pan-creştine într-o poziţie inferioară, ci cu puterea şi autoritatea corespunzătoare poziţiei ei şi misiunii sale istorice în lumea relaţiilor inter-creştine. În acest scop, este necesar ca în Bisericile Ortodoxe să se formeze comisii sinodale permanente pentru mişcarea ecumenică, pentru a studia, în colaborare cu profesorii şcolilor teologice, diversele probleme luate în discuţie, şi pentru a clarifica în prealabil punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe cu privire la ele şi atitudinea pe care ar trebui s-o adopte.

c) Este indicat ca clericii ortodocşi care sunt delegaţi (ai Bisericii lor) să fie pe cât posibil atenţi cu privire la slujbele de cult la care iau parte cu heterodocşii, deoarece acestea sunt contrare sfintelor canoane şi fac mai puţin puternică sensibilitatea confesională a ortodocşilor. Ei ar trebui să urmărească să slujească, dacă este posibil, slujbe liturgice şi rituri exclusiv ortodoxe, ca prin aceasta ei să poată înfăţişa, înaintea heterodocşilor, strălucirea şi măreţia închinării ortodoxe.

Noi vom aştepta opinia clară a prea fericirilor voastre şi a prea sfintelor voastre Biserici despre cele de mai sus, ca noi să putem da un răspuns la vreme invitaţiei, făcută nouă de Comitetul Central al CMB, pentru Adunarea ce va avea loc la Lund. Vă salutăm îmbrăţişându-vă şi încă o dată cu un sărut sfânt noi suntem, cu dragoste frăţească, iubiţii fraţi întru Hristos ai prea fericirilor voastre.

 

Athenagora al Constantinopolului

31 ianuarie 1952

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 46/Almanah 2008