----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 60 vizitatori și nici un membru online

În numărul 24-25 al revistei noastre, la vremea semnării acestui document ecumenist, am făcut o scurtă prezentare a lui. Publicăm acum textul original al documentului.

 

* * *

 

CHARTA OECUMENICA

Linii directoare pentru cooperarea crescândă

dintre Bisericile din Europa

 

,,Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh”

 

Deoarece noi suntem Conferinţa Bisericilor Europene (CEC) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE)*, în spiritul mesajelor celor două adunări ecumenice europene de la Basel (1989) şi Graz (1997), am hotărât cu fermitate să păstrăm şi să dezvoltăm frăţietatea care s-a născut între noi. Mulţumim Dumnezeului Celui în Treime pentru că ne-a călăuzit paşii către o frăţietate şi mai profundă prin Sfântul Duh.

Diferitele forme de cooperare ecumenică s-au dovedit deja viabile. Rugăciunea lui Hristos este: ,,Ca toţi una să fie; precum tu, Părinte, întru mine, şi eu întru tine, ca şi aceştia întru noi una să fie; ca să creadă lumea că tu m-ai trimis” (Ioan 17, 21). Dacă urmează să fim credincioşi acestei rugăciuni, nu putem fi mulţumiţi cu situaţia actuală. În schimb, conştienţi de vina noastră şi gata să ne pocăim, noi trebuie să ne străduim să depăşim neînţelegerile care există încă între noi, astfel ca împreună să putem vesti în mod credibil mesajul Evangheliei la toate neamurile.

Ascultând împreună cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, chemaţi să mărturisim credinţa noastră comună şi să acţionăm împreună potrivit cu adevărul perceput, haideţi să fim mărturie a dragostei şi nădejdii care sunt pentru toţi oamenii.

Europa – de la Oceanul Atlantic la Munţii Urali, de la North Cape (n.r.: cap situat pe insula Mageroy, de pe coasta de nord a Norvegiei, cel mai nordic punct al lumii accesibil pe drum) la Marea Mediterană – este astăzi mai pluralistă în cultură decât a fost vreodată. Prin Scriptură, noi vrem să susţinem demnitatea persoanei umane create după chipul lui Dumnezeu şi, ca biserici, împreună să contribuim la reconcilierea popoarelor şi culturilor.

În acest spirit, noi adoptăm această Cartă ca un angajament comun pentru dialog şi cooperare. Ea descrie responsabilităţile ecumenice fundamentale, din care reies un număr de linii directoare şi obligaţii. Ea are menirea de a promova o cultură ecumenică a dialogului şi cooperării la toate nivelele vieţii bisericeşti şi de a oferi un criteriu stabilit pentru aceasta. Cu toate acestea, nu are nici caracter juridic sau dogmatic, nici nu obligă în mod legal prin legea bisericească. Autoritatea sa va rezulta din angajamentele voluntare ale Bisericilor Europene şi organizaţiilor ecumenice. Construind pe acest text de bază, ele îşi pot formula propriile completări locale, destinate să facă faţă provocărilor specifice şi obligaţiile ce rezultă.

______________________________________

 

* Conferinţei Bisericilor Europene (CEC) aparţin aproape toate bisericile ortodoxe, protestante, anglicane, vechi-catolice şi independente din Europa. În Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) sunt reprezentate toate conferinţele episcopilor romano-catolici din Europa.

 

 

I. Noi credem întru ,,Una, Sfântă,

Sobornicească şi Apostolească Biserică”

 

,,Nevoindu-vă a păzi unirea Duhului întru legătura păcii. Un trup şi un Duh, precum şi chemaţi sunteţi într-o nădejde a chemării voastre; un Domn, o credinţă, un botez. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, care este preste toate şi prin toate şi întru noi toţi” (Efeseni 4, 3-6).

 

1. Chemaţi împreună la unitate în credinţă

Prin Evanghelia lui Iisus Hristos, potrivit mărturiei Sfintei Scripturi şi aşa cum a fost exprimat în crezul ecumenic niceeno-constantinopolitan din 381, noi credem în Dumnezeul Cel în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Fiindcă noi mărturisim aici ,,Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”, îndatorirea noastră ecumenică de căpătâi este de a dovedi această unitate, care este întotdeauna un dar al lui Dumnezeu.

Deosebirile fundamentale în credinţă sunt încă piedici către unitatea vizibilă. Există perspective diferite asupra Bisericii şi unicităţii ei, asupra tainelor şi slujirilor. Noi nu trebuie să fim mulţumiţi cu această situaţie. Iisus Hristos ne-a revelat nouă pe cruce dragostea Sa şi taina împăcării; ca urmaşi ai Lui, noi avem ca ţel să facem tot ce ne stă în putinţă să depăşim problemele şi obstacolele care dezbină încă bisericile.

 

Ne luăm angajamentul

- să urmăm îndemnul apostolic din Epistola către Efeseni şi să perseverăm în a căuta o înţelegere comună a învăţăturii mântuitoare a lui Hristos din Evanghelie;

- să ne străduim să realizăm, prin puterea Sfântului Duh, unitatea vizibilă a Bisericii lui Iisus Hristos într-o singură credinţă, exprimată prin recunoaşterea reciprocă a botezului şi prin frăţietatea euharistică, ca şi prin mărturia şi slujba comună.

 

 

II. Pe calea către frăţietatea vizibilă a Bisericilor Europei

,,Întru aceasta vor cunoaşte toţi că ai mei ucenici sunteţi,

de veţi avea dragoste întru voi” (Ioan 13, 35)

 

2. Vestind împreună Evanghelia

Cea mai importantă îndatorire a Bisericilor Europei este propovăduirea comună a Evangheliei, atât în cuvânt, cât şi în faptă, pentru mântuirea tuturor. Lipsa larg răspândită a orientării colective şi individuale faţă de şi îndepărtarea de valorile creştine îi sileşte pe creştini să-şi mărturisească credinţa, mai ales ca răspuns la căutarea sensului care este urmărit în atât de multe feluri. Această mărturie va necesita un devotament crescut faţă de educaţia creştină (de exemplu, orele de catehism) şi grijă pastorală în comunităţile locale, cu o împărtăşire a experienţelor din aceste domenii. De asemenea, este important ca întreg poporul lui Dumnezeu împreună să transmită mesajul Evangheliei în sfera publică, care înseamnă şi obligaţii pline de răspundere faţă de problemele sociale şi politice.

 

Ne luăm angajamentul

- să discutăm planurile noastre de evanghelizare cu celelalte biserici, intrând în acorduri cu ele şi astfel evitând concurenţa vătămătoare şi riscul apariţiei de noi dezbinări;

- să recunoaştem că fiecare persoană îşi poate alege liber religia şi apartenenţa sa la o biserică ca o problemă de conştiinţă, ceea ce înseamnă să nu împingem pe nimeni să se convertească prin constrângere morală sau stimulare materială, dar de asemenea să nu împiedicăm pe nimeni să se convertească din propria sa voinţă.

 

3. Venind unul către celălalt

Noi trebuie să reconsiderăm împreună, în spiritul Evangheliei, istoria Bisericilor creştine, care a fost marcată de multe experienţe benefice, dar şi de schisme, animozităţi şi chiar conflicte armate. Vina omenească, lipsa dragostei şi abuzul frecvent de credinţă şi Biserică pentru interese politice a vătămat grav credibilitatea mărturiei creştine.

Prin urmare, ecumenismul începe pentru creştini cu reînnoirea inimilor noastre şi cu sârguinţa de a ne pocăi şi a ne schimba obiceiurile. Mişcarea ecumenică a ajutat deja la răspândirea reconcilierii.

Este important să recunoaştem bogăţia duhovnicească a diferitelor tradiţii creştine, să învăţăm unul de la celălalt şi astfel să primim aceste daruri. Pentru ca mişcarea ecumenică să înflorească este mai cu seamă necesar să integrăm experienţele şi aşteptările celor tineri şi să încurajăm efectiv participarea lor.

 

Ne luăm angajamentul

- să depăşim sentimentul de auto-suficienţă dinlăuntrul fiecărei Biserici şi să eliminăm prejudecăţile; să căutăm întâlniri reciproce şi să fim dispuşi să ne ajutăm unul pe celălalt;

- să promovăm deschiderea şi cooperarea ecumenică în educaţia creştină şi în pregătirea, educaţia continuă şi cercetarea teologică.

 

4. Acţionând împreună

Forme variate de activitate în comun sunt deja ecumenice. Mulţi creştini din diferite Biserici trăiesc unul lângă altul şi interacţionează ca prieteni, în raporturile lor ca vecini, la serviciu şi în familiile lor. Cuplurile din căsătorii interconfesionale ar trebui sprijinite în mod special în ecumenismul pe care-l trăiesc în vieţile lor de zi cu zi.

Noi recomandăm ca părţile ecumenice bilaterale şi multilaterale să fie organizate şi întreţinute pentru cooperare la nivel local, regional, naţional şi internaţional. La nivel european este necesară întărirea cooperării dintre Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) şi întrunirea de noi Adunări Ecumenice Europene.

În eventualitatea unui conflict între Biserici, vor fi iniţiate şi/sau sprijinite ca necesare eforturi de mediere şi pace.

 

Ne luăm angajamentul

- să acţionăm împreună la toate nivelele vieţii bisericeşti oriunde permit situaţiile şi nu există nici un motiv de credinţă sau utilitate de prim rang care să nu îngăduie acest lucru;

- să apărăm drepturile minorităţilor şi să ajutăm la reducerea neînţelegerilor şi prejudecăţilor dintre Bisericile majoritare şi cele minoritare din ţările noastre.

 

5. Rugându-ne împreună

Mişcarea ecumenică trăieşte prin ascultarea de către noi a cuvântului lui Dumnezeu şi prin îngăduirea ca Sfântul Duh să lucreze în noi şi prin noi. Cu puterea acestui har, multe iniţiative deosebite caută acum, prin slujbe de rugăciune şi închinare, să aprofundeze frăţietatea duhovnicească dintre Biserici şi să se roage pentru unitatea vizibilă a Bisericii lui Hristos. Un simptom în mod particular dureros al neînţelegerilor dintre multe Biserici creştine este lipsa comuniunii euharistice.

În unele Biserici continuă să existe restricţii cu privire la rugăciunea în comun într-un context ecumenic. Dar noi avem multe imnuri şi rugăciuni liturgice în comun, şi este demn de luat în seamă faptul că rugăciunea Domnului şi slujbele ecumenice au devenit o practică larg răspândită: toate acestea sunt trăsături ale spiritualităţii noastre creştine.

 

Ne luăm angajamentul

- să ne rugăm unul pentru altul şi pentru unitatea creştină;

- să învăţăm să cunoaştem şi să apreciem închinarea şi alte forme ale vieţii duhovniceşti practicate de alte Biserici;

- să ne îndreptăm către scopul comuniunii euharistice.

 

6. Continuând dialogul

Noi ne aflăm împreună în Hristos şi acest lucru este de o semnificaţie fundamentală faţă de poziţiile noastre teologice şi etice diferite. Cu toate acestea, în loc să vedem diversitatea noastră ca un dar care ne îmbogăţeşte, noi am permis divergenţelor de opinie cu privire la dogmă, etică şi legea bisericească să ne conducă către sciziuni între Biserici, circumstanţele istorice speciale şi mediile culturale diferite jucând adesea un rol crucial.

Pentru a aprofunda frăţietatea ecumenică, trebuie continuate cu orice preţ eforturile de a ajunge la un consens în credinţă. Doar pe această cale i se poate da comuniunii Bisericii o fundaţie teologică. Nu există nici o alternativă la dialog.

 

Ne luăm angajamentul

- să continuăm dialogul conştiincios şi intens la diferite nivele între Bisericile noastre şi să examinăm chestiunea despre cum pot primi şi implementa părţile Bisericii oficiale rezultatele obţinute din dialog;

- în eventualitatea unor controverse, mai cu seamă când dezbinările constituie un pericol în chestiuni de credinţă şi etică, să căutăm dialogul şi să discutăm problemele împreună în lumina Evangheliei.

 

 

III. Responsabilitatea noastră comună în Europa

,,Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9)

 

7. Participând la construirea Europei

De-a lungul secolelor, Europa a manifestat la început un caracter creştin în termeni de religie şi cultură. Cu toate acestea, creştinii nu au reuşit să preîntâmpine pătimirile şi nimicirile care le-au fost pricinuite de europeni, atât înlăuntrul Europei, cât şi în afara ei. Noi mărturisim partea noastră de responsabilitate pentru această vină şi-L rugăm pe Dumnezeu şi pe semenii noştri, oamenii, să ne ierte.

Credinţa noastră ne ajută să învăţăm din trecut şi să facem din credinţa noastră creştină şi dragostea pentru aproapele nostru un izvor de nădejde pentru moralitate şi etică, pentru educaţie şi cultură, şi pentru viaţa politică şi economică în Europa şi în lumea întreagă.

Bisericile sprijină o întregire a continentului european. Fără valori comune, unitate nu poate dăinui. Noi suntem încredinţaţi că moştenirea duhovnicească a creştinătăţii constituie o sursă plină de putere de inspiraţie şi îmbogăţire pentru Europa. Pe baza credinţei noastre creştine, noi mergem către o Europă umană, conştientă social, în care domnesc drepturile omului şi valorile fundamentale ale păcii, dreptăţii, libertăţii, toleranţei, participării şi solidarităţii. De asemenea, noi stăruim asupra respectului pentru viaţă, valoarea căsătoriei şi familiei, drepturi privilegiate pentru săraci, bunăvoinţa de a ierta şi compasiune în toate privinţele.

Ca Biserici şi comunităţi internaţionale, noi trebuie să contracarăm pericolul ca Europa să se transforme într-un Apus reunit şi un Răsărit fărâmiţat şi, de asemenea, să ţină seama de diviziunea nord-sud dinlăuntrul Europei. În acelaşi timp, noi trebuie să evităm eurocentrismul şi să sporim simţul responsabilităţii Europei faţă de întreaga umanitate, în special faţă de săracii din întreaga lume.

 

Ne luăm angajamentul

- să căutăm să ne înţelegem unul cu altul cu privire la esenţa şi scopurile responsabilităţii noastre sociale şi să prezentăm la unison, cât de repede posibil, preocupările şi viziunile Bisericilor cu privire la instituţiile seculare europene;

- să apărăm valorile fundamentale împotriva încălcărilor de orice fel

- să ne împotrivim oricărei încercări de a folosi religia şi Biserica pentru scopuri etnice sau naţionaliste.

 

8. Împăcând popoare şi culturi

Noi considerăm că diversitatea tradiţiilor noastre regionale, naţinale, culturale şi religioase ca îmbogăţind Europa. Având în vedere numeroasele conflicte, Bisericile sunt chemate să slujească împreună cauza împăcării popoarelor şi culturilor. Noi ştim că pacea dintre Biserici este o condiţie prealabilă importantă pentru aceasta.

Străduinţele noastre comune sunt dedicate estimării şi susţinerii rezolvării problemelor politice şi sociale în spiritul Evangheliei. Deoarece noi preţuim persoana şi demnitatea fiecărui individ ca fiind creat după chipul lui Dumnezeu, apărăm valoarea absolut egală a tuturor fiinţelor umane.

Ca Biserici, noi intenţionăm să ne alăturăm forţelor ce promovează procesul de democratizare al Europei. Ne angajăm să lucrăm pentru structurile păcii, bazate pe rezolvarea non-violentă a conflictelor. Condamnăm orice formă de violenţă împotriva persoanei umane, în special împotriva femeilor şi copiilor.

Împăcarea implică promovarea dreptăţii sociale în şi printre toate popoarele; mai presus de toate, aceasta înseamnă eliminarea distanţei dintre bogaţi şi săraci şi depăşirea şomajului. Împreună ne vom face datoria oferind o primire omenească în Europa imigranţilor, refugiaţilor şi celor ce cer azil.

 

Ne luăm angajamentul

- să contracarăm orice formă de naţionalism care conduce la oprimarea altor popoare şi minorităţi naţionale şi să ne luăm răspunderea pentru rezolvări non-violente;

- să întărim poziţia şi drepturile egale ale femeilor în toate domeniile vieţii şi să dezvoltăm parteneriate în Biserică şi societate între femei şi bărbaţi.

 

9. Apărând creaţia

Crezând în dragostea Dumnezeului Creator, noi Îi mulţumim pentru darul creaţiei şi marea valoare şi frumuseţe a naturii. Cu toate acestea, noi suntem îngroziţi când vedem că resursele naturale sunt exploatate fără a se ţine seama de valoarea lor intrinsecă sau de aprecierea limitelor lor şi fără a se ţine cont de bunăstarea generaţiilor viitoare.

Împreună, noi vrem să susţinem crearea de condiţii de viaţă valabile pentru întreaga creaţie. Este responsabilitatea noastră înaintea lui Dumnezeu să punem în practică criterii comune pentru a face deosebire între ceea ce fiinţele umane sunt capabile să facă din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic şi ceea ce nu ar trebui să facă, din punct de vedere etic.

Noi recomandăm introducerea în Bisericile europene a unei zile ecumenice de rugăciune pentru păstrarea creaţiei.

 

Ne luăm angajamentul

- să ne străduim să adoptăm un stil de viaţă liber de constrângeri economice şi consumerism şi o calitate a vieţii informată prin responsabilitate şi sprijinire;

- să susţinem organizaţiile ecologice bisericeşti şi reţelele ecumenice în eforturile lor pentru salvarea creaţiei.

 

10. Întărind comunitatea cu iudaismul

Suntem legaţi într-o comunitate unică cu poporul lui Israel, poporul Legământului pe care Dumnezeu nicicând nu l-a sfârşit. Credinţa noastră ne învaţă că surorile şi fraţii noştri evrei ,,sunt iubiţi pentru strămoşii lor; pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile” (Romani 11, 28-29). Şi ,,a lor este înfierea, slava, aşezământurile, punerea de lege, slujba şi făgăduinţele; ai lor sunt patriarhii, şi de la ei, după trup, vine Mesia” (Romani 9, 4-5).

Noi deplângem şi condamnăm toate manifestările de anti-semitism, toate izbucnirile de ură şi persecuţiile. Cerem iertare lui Dumnezeu pentru atitudinile anti-evreieşti ale creştinilor şi îi rugăm pe surorile şi fraţii noştri evrei să ne împăcăm.

Este imperios necesar, în slujbă şi învăţătură, dogmă şi viaţă a Bisericilor noastre, să creştem conştientizarea legăturii adânci care există între credinţa creştină şi iudaism, şi să sprijinim colaborarea creştino-evreiască.

 

Ne luăm angajamentul

- să ne opunem tuturor formelor de anti-semitism şi anti-iudaism în Biserică şi în societate;

- să căutăm şi să intensificăm dialogul cu surorile şi fraţii noştri evrei la toate nivelele.

 

11. Cultivând relaţii cu islamul

Musulmanii trăiesc în Europa de secole. În unele ţări europene, ei constituie o minoritate puternică. Cu toate că au existat o mulţime de contacte bune şi relaţii de vecinătate între musulmani şi creştini, şi aceasta fiind situaţia, există încă reţineri şi prejudecăţi puternice de ambele părţi. Acestea sunt înrădăcinate în experienţe dureroase de pe tot cuprinsul istoriei şi din trecutul recent.

Noi am dori să intensificăm întâlnirile dintre creştini şi musulmani şi să sporim dialogul creştino-islamic la toate nivelele. Recomandăm, mai cu seamă, să vorbim unul altuia despre credinţa noastră într-un Dumnezeu şi să clarificăm ideile despre drepturile omului.

 

Ne luăm angajamentul

- să ne comportăm noi înşine cu respect faţă de musulmani;

- să lucrăm împreună cu musulmanii pe probleme de interes comun.

 

12. Întâlnind alte religii şi viziuni ale lumii

Pluralitatea felurilor de viaţă şi credinţelor religioase şi neconfesionale a devenit o caracteristică a culturii europene. Religiile răsăritene şi noile comunităţi religioase se răspândesc şi atrag, de asemenea, interesul multor creştini. În plus, din ce în ce mai mulţi oameni resping credinţa creştină, sunt indiferenţi faţă de ea sau au alte filozofii de viaţă.

Noi vrem să luăm în serios întrebările critice ale altora şi să încercăm împreună să purtăm discuţii corecte cu ei. Însă trebuie făcută o deosebire între comunităţile cu care trebuie căutate dialogul şi întâlnirea şi cele care trebuie avertizate din punct de vedere creştin.

 

Ne luăm angajamentul

- să recunoaştem libertatea religiei şi conştiinţei acestor persoane şi comunităţi şi să apărăm dreptul lor de a-şi practica credinţa sau convingerile, fie individual sau în grupuri, în particular sau în public, în contextul drepturilor aplicabile tuturor;

- să fim deschişi la dialog cu toate persoanele de bună-credinţă, să urmărim împreună cu el probleme de interes comun, şi să le aducem o mărturie a credinţei noastre creştine.

 

Iisus Hristos, Domnul Uneia Biserici, este cea mai mare nădejde a noastră de împăcare şi pace.

În numele Său, intenţionăm să continuăm pe calea noastră comună în Europa.

Ne rugăm ca Dumnezeu să ne călăuzească prin puterea Sfântului Duh

 

,,Fie ca Dumnezeul nădejdii să ne umple cu toată bucuria şi pacea crezând,

spre a prisosi noi întru nădejde prin puterea Sfântului Duh” (Romani 15, 13)

 

Ca preşedinţi ai Conferinţei Bisericilor Europene şi Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa, încredinţăm spre păstrare această Cartă ecumenică ca text fundamental tuturor Bisericilor şi Conferinţelor Episcopale din Europa, pentru a fi adoptat şi adaptat în fiecare dintre contextele locale.

Cu această recomandare, noi semnăm Carta ecumenică, cu ocazia întâlnirii ecumenice europene din prima duminică după sărbătorirea comună a Paştelui în anul 2001.

 

Strasbourg, 22 aprilie 2001

 

Mitropolitul Ieremia
Preşedintele Conferinţei Bisericilor Europene


Cardinalul Vlk
Preşedintele Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 46/Almanah 2008