----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 35 vizitatori și nici un membru online

Rezoluţii ale Uniunii Europene

Rezoluţia Parlamentului European din 14 ianuarie 2009

referitoare la situaţia drepturilor fundamentale în

Uniunea Europeană în perioada 2004–2008

 

Versiunea în limba română

Versiunea în limba engleză

Comentarii pe marginea actelor legislative ale Uniunii Europene

 

Extrase din rezoluţie

Extrasele din rezoluţie prezentate constituie, în opinia noastră, principalele solicitări şi/sau hotărâri care pot aduce atingere libertăţii religioase sau moralei creştine. Îngroşările din text ne aparţin.

 

Recomandări generale

16. Solicită statelor membre să ia măsuri în vederea acordării unui statut independent în raport cu puterea executivă şi a unor resurse financiare suficiente, instituţiilor naţionale pentru drepturile omului instituite în cadrul ,,principiilor de la Paris” ale ONU, având în vedere mai ales faptul că una dintre atribuţiile acestor organisme este de a verifica politicile din domeniul drepturilor omului, pentru a preveni neajunsurile şi a sugera îmbunătăţiri, ţinând seama de faptul că eficacitatea se măsoară în primul rând prin modul în care problemele sunt mai degrabă preîntâmpinate decât soluţionate; îndeamnă statele membre care nu au procedat la aceasta, să creeze instituţiile naţionale pentru drepturile omului amintite mai sus;

17. Solicită Consiliului să-şi transforme grupul de lucru ad hoc privind drepturile fundamentale şi cetăţenia într-un grup de lucru permanent, care să lucreze în tandem cu grupul de lucru privind drepturile omului (COHOM), şi cere Comisiei să atribuie unei singure persoane portofoliul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

 

Discriminarea
Observaţii generale

36. Salută propunerea Comisiei pentru o directivă a Consiliului care să implementeze principiul egalităţii indiferent de religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

37. Regretă că directiva propusă are lacune substanţiale în protecţia legală împotriva discriminării, în special printr-o gamă largă de excepţii legate de ordinea, siguranţa şi sănătatea publică, precum şi de activităţile economice, statutul civil şi familial şi drepturile reproductive, educaţie şi religie; este preocupat că, în loc să interzică discriminarea, aceste ’clauze de exceptare’ pot servi de fapt la codificarea practicilor discriminatorii existente; reaminteşte Comisiei că directiva trebuie să respecte jurisprudenţa existentă în domeniul drepturilor persoanelor LGBT,

 

Egalitatea de şanse

55. Invită statele membre să consolideze respectul pentru, protecţia şi implementarea drepturilor formulate în Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi solicită statelor membre în cauză să-şi depăşească reţinerile şi să ratifice protocolul facultativ la această Convenţie, subliniind totodată necesitatea aducerii la îndeplinire cu hotărâre a angajamentelor asumate în declaraţia ONU şi în cadrul Platformei de acţiune a celei de-a patra conferinţe mondiale privind femeile, desfăşurată la Beijing în 1995;

56. Invită statele membre şi Uniunea să combată prin măsuri eficiente discriminarea directă şi indirectă a femeilor în toate domeniile (inclusiv în cadrul căsătoriei, parteneriatului sau altor relaţii de familie), precum şi discriminarea multiplă (care are loc concomitent pe motive de gen, dar şi de alt ordin);

60. Subliniază necesitatea unei mai bune cunoaşteri din partea publicului a dreptului la sănătatea reproductivă şi sexuală şi invită statele membre să se asigure că femeile pot beneficia pe deplin de aceste drepturi, să organizeze programe de educaţie sexuală adecvate, servicii de informare şi consiliere confidenţială, şi să faciliteze accesul la metode de contracepţie în vederea prevenirii sarcinilor nedorite şi a avorturilor ilegale şi riscante, şi să combată practica mutilării genitale feminine;

61. Subliniază că femeilor care aparţin unor minorităţi etnice trebuie să li se asigure accesul la finanţări din fonduri publice, indiferent de statutul lor juridic, pentru a le permite să beneficieze, în condiţii de siguranţă, egalitate şi respect faţă de valorile lor culturale, de servicii şi drepturi de sănătate, în special de drepturile de sănătate reproductivă şi sexuală; trebuie adoptat un cadrul legal european pentru a garanta integritatea fizică a fetelor, împiedicând mutilările genitale feminine;

64. Insistă asupra necesităţii susţinerii femeilor în cariera lor profesională, inclusiv prin politici dinamice de echilibrare a vieţii private, de familie şi a celei profesionale; îndeamnă Comisia şi statele membre să promoveze atât concediul parental partajat, cât şi concediul de paternitate, şi să asigure o mai bună repartizare a costurilor implicate de maternitate şi concediul parental, astfel încât femeile să nu mai reprezinte o forţă de muncă mai costisitoare decât bărbaţii; subliniază, de asemenea, necesitatea unor campanii de sensibilizare pentru a evita modelele familiale bazate pe stereotipuri de gen, insistând asupra importanţei asigurării unor condiţii de muncă flexibile, a facilitării accesului la servicii de îngrijire a copilului şi a garantării deplinei participări a femeilor care au copii la sistemele de pensii;

67. Recunoaşte că inegalitatea la care sunt supuse femeile în ceea ce priveşte accesul la resurse economice pe piaţa muncii le compromite accesul la protecţie socială, în special la drepturi de pensie, rata riscului de pauperizare a femeilor vârstnice fiind superioară celei a bărbaţilor; consideră că pentru a preveni discriminarea femeilor, este esenţial ca individualizarea drepturilor să fie garantată de sistemele de protecţie socială, în loc să se bazeze pe celula familială; consideră că pentru perioadele petrecute în afara pieţei oficiale a muncii şi consacrate îngrijirii persoanelor dependente ar trebui acordate unităţi de ’credit-timp’, care să fie luate în considerare la calcularea drepturilor la pensie completă;

69. Solicită statelor membre să refuze invocarea cutumelor, a tradiţiilor sau a oricăror alte consideraţii religioase pentru justificarea oricăror forme de discriminare, oprimare sau violenţă împotriva femeilor sau a adoptării de politici care ar putea pune în pericol viaţa acestora;

 

Orientarea sexuală

71. Consideră că remarcile discriminatorii formulate de responsabilii politici sau sociali sau de liderii religioşi la adresa homosexualilor alimentează ura şi violenţa şi solicită organelor responsabile condamnarea lor;

72. În această privinţă, aprobă fără rezerve iniţiativa Franţei, sprijinită de altfel de toate statele membre, în favoarea unei dezincriminări a homosexualităţii, având în vedere că în 91 de ţări homosexualitatea reprezintă în continuare o infracţiune, în unele cazuri fiind chiar o infracţiune pasibilă de pedeapsa capitală;

73. Salută publicarea primului raport tematic al Agenţiei, elaborat la cererea Parlamentului, cu privire la homofobie şi discriminarea pe bază de orientare sexuală în statele membre ale Uniunii Europene şi îndeamnă statele membre şi instituţiile Uniunii Europene să urmeze fără întârziere recomandările Agenţiei sau să ofere explicaţii în legătură cu motivele deciziei de a nu le da curs;

74. Reaminteşte tuturor statelor membre că, în virtutea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea de asociere se poate exercita chiar dacă opiniile celor care o exercită sunt contrare opiniilor majorităţii, şi că, în consecinţă, interdicţia discriminatorie cu privire la marşuri, precum şi orice nerespectare a cerinţei de a oferi protecţia necesară celor care participă la acestea, contravine principiilor garantate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de articolul 6 din Tratatul Uniunii Europene referitor la valorile şi principiile comune ale Uniunii şi de Cartă;

75. Invită statele membre care au adoptat reglementări în privinţa parteneriatului între persoane de acelaşi sex să recunoască dispoziţiile adoptate de alte state membre, care au efecte similare; invită aceste state membre să propună linii directoare pentru recunoaşterea reciprocă, între statele membre, a legislaţiei existente, în vederea garantării faptului că libertatea de circulaţie în Uniunea Europeană a cuplurilor de persoane de acelaşi sex se aplică în condiţii egale cu cele pentru cuplurile heterosexuale;

76. Solicită insistent Comisiei să prezinte propuneri care să garanteze aplicarea de către statele membre a principiului recunoaşterii reciproce în cazul cuplurilor homosexuale, căsătorite sau înregistrate ca parteneri civili, mai ales atunci când acestea îşi exercită dreptul la liberă circulaţie, în temeiul legislaţiei Uniunii Europene;

 

Libertatea de exprimare

114. Apreciază că libertatea presei ar trebui exercitată întotdeauna în limitele legii, dar îşi exprimă totodată îngrijorarea faţă de faptul că tentaţia din ultimii ani de a interzice includerea în dezbaterea publică a anumitor subiecte conduce, în numeroase state membre, la o formă de cenzură neoficială sau la o autocenzură practicată de mass-media;

 

Drepturile copilului

Violenţa, sărăcia şi munca

115. Condamnă orice formă de violenţă împotriva copiilor şi insistă, în special, asupra necesităţii de a combate formele de violenţă cel mai des întâlnite în statele membre: pedofilia, abuzurile sexuale, violenţa familială, recurgerea la pedepse corporale în şcoli şi diversele forme de abuzuri întâlnite în instituţii; solicită instituirea şi aducerea la cunoştinţa publicului a unor mecanisme sigure, confidenţiale şi accesibile, de natură să le permită copiilor din toate statele membre să denunţe actele de violenţă;

116. Solicită statelor membre să aplice măsuri eficiente de interzicere a diverselor forme de exploatare a copiilor, inclusiv exploatarea în scopul prostituţiei, producţiei de materiale pornografice, traficului de stupefiante, furtului din buzunare, cerşetoriei şi orice altă formă de exploatare;

118. Solicită celor treisprezece state membre care nu dispun de legislaţie în materie să interzică în totalitate pedepsele corporale, în conformitate cu studiul din 2006 al Naţiunilor Unite privind violenţa împotriva copiilor, care le caracterizează drept cea mai frecventă formă de violenţă asupra acestei categorii de persoane;

119. Acordă o importanţă deosebită necesităţii de a garanta că toate politicile, atât la nivel european, cât şi naţional, ţin seama de eliminarea exploatării prin muncă a copiilor, indiferent sub ce formă; consideră că şcolarizarea într-o instituţie de învăţământ de zi reprezintă modalitatea optimă de soluţionare a acestei probleme, atât pentru a preveni producerea unor astfel de abuzuri, cât şi pentru a rupe, în perspectivă, cercul vicios al analfabetismului şi sărăciei;

120. Constată că, în anumite state membre, mii de copii sunt angajaţi în cele mai atroce forme de muncă în regiunile urbane şi rurale; solicită, prin urmare, statelor membre să abordeze frontal această problemă aplicând cu stricteţe dispoziţiile dreptului intern şi organizând campanii naţionale de educare destinate atât părinţilor, cât şi copiilor;

 

Participarea

133. Reaminteşte dreptul copiilor de a-şi face auzite opiniile, într-un mod corespunzător vârstei şi nivelului lor de maturitate, precum şi necesitatea de a le oferi posibilitatea apartenenţei la un grup de copii sau la o asociaţie, astfel încât să poată întâlni alţi copii şi să se exprime în acest cadru; solicită, prin urmare, statelor membre şi autorităţilor locale să încurajeze proiectele care urmăresc dezvoltarea capacităţii copiilor de a se exprima în acest mod, în cadrul consiliilor sau parlamentelor locale ale copiilor, asigurând, în acelaşi timp, implicarea copiilor care se confruntă cu cele mai grave situaţii de excludere şi difuzarea cât mai amplă în rândul copiilor a informaţiilor referitoare la aceste activităţi;

134. Salută lansarea de către Comisie a unui forum care reuneşte reprezentanţii instituţiilor europene şi organizaţiilor naţionale şi internaţionale care-şi desfăşoară activitatea în domeniul drepturilor copilului; consideră că participarea copiilor ar trebui să constituie unul dintre principalele obiective ale forumului şi lansează, prin urmare, un apel către Comisie să asigure participarea copiilor la toate etapele activităţilor forumului;

135. Consideră că este important ca informaţiile cu privire la drepturile copilului să fie transmise într-un mod accesibil şi prin mijloace corespunzătoare; solicită Comisiei să elaboreze instrumente de comunicare eficiente, care să asigure o mai bună cunoaştere, de către copii, a drepturilor lor, şi să sensibilizeze opinia publică în legătură cu situaţia copiilor din statele membre şi activităţile Uniunii Europene în acest domeniu;

 

Persoanele vârstnice

167. Solicită statelor membre care nu au întreprins încă acest demers să adopte dispoziţii legislative privind dreptul pacienţilor de a decide în legătură cu propriul destin pentru a garanta că, în conformitate cu articolul 8 al Convenţiei de la Oviedo privind drepturile omului şi biomedicina, ’(...) se ţine seama de dorinţele exprimate anterior în legătură cu o intervenţie medicală de către un pacient care nu este capabil, în momentul intervenţiei, să-şi exprime dorinţele’ şi să garanteze dreptul la demnitate la sfârşitul vieţii.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 53/Almanah 2009