----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 37 vizitatori și nici un membru online

Raportul Lunacek

Drepturi sau privilegii pentru persoanele LGBT ?

 

Raportul in limba engleză

Raportul in limba română

 

În războiul împotriva căsătoriei şi familiei tradiţionale, lobby-ul homosexual internaţional a deschis o multitudine de fronturi: politic, economic, social, legislativ, educativ etc. După ce a câştigat bătălie după bătălie în Statele Unite ale Americii şi Canada, în ultima perioadă şi-a îndreptat atenţia spre teritoriul european.

Sunt atacate marile puteri europene, precum Franţa[1], Marea Britanie[2], Italia[3], dar nu sunt neglijate nici ţări precum Croaţia[4] sau România[5].

În plus, există un atac general concertat la nivelul Uniunii Europene, pentru a se hotărî la acest nivel şi a se transpune apoi la nivel naţional. Parlamentul European lucrează de mai mulţi ani pentru implementarea unei legislaţii extrem de favorabile homosexualităţii la toate nivelurile. Grupul de europarlamentari care militează pentru promovarea drepturilor persoanelor LGBT cuprinde 153 europarlamentari din 6 grupuri politice, fiind cel mai mare dintre cele 27 intergrupuri ale parlamentului. Membrii săi provin din cele 22 de state europene, printre care şi România. Dintre cei 33 europarlamentari români, 3 activează în acest intergrup: Monica Macovei[6] (PDL), Corina Creţu (PSD) şi Renate Weber (PNL).

Membrii, care au aderat voluntar la grup şi la interesele urmărite de acesta, trebuie să monitorizeze situaţia homosexualilor din ţările Uniunii Europene şi să conceapă rapoarte, rezoluţii şi amendamente în favoarea minorităţilor sexuale. Grupul beneficiază de un birou situat în clădirea Parlamentului European de la Bruxelles, precum şi de 2 secretari.

 

Raportul Lunacek

Cea mai recentă acţiune a lobby-ului homosexual este introducerea Raportului Lunacek, intitulat ,,Rezoluţie referitoare la Foaia de parcurs a Uniunii Europene împotriva homofobiei şi discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen”. El a fost votat de plenul Parlamentului European pe 4 februarie 2014.

Raportul este numit şi Raportul Lunacek, după numele europarlamentarei austriece Ulrike Lunacek, autoarea sa, membră a Grupului parlamentar al Verzilor şi co-preşedinte al Intergrupului LGBT. Ulrike Lunacek[7] este o lesbiană declarată, care îşi ‘condimentează’ toate declaraţiile publice cu afirmaţii despre identitatea ei sexuală.

Raportul a fost iniţiat de acelaşi grup din parlament care a înaintat Raportul Estrela, referitor la ,,drepturile sexuale şi reproductive”, respins la vot de Parlamentul European pe 10 decembrie 2013. Documentul constituie un raport pe o temă pentru care Parlamentul European nu are competenţa legală, şi ca urmare nu are caracter obligatoriu, însă adoptarea sa poate servi drept bază pentru introducerea unei directive, lege unională cu caracter obligatoriu. Chiar dacă nu este obligatoriu, raportul invită Comisia Europeană, statele membre şi agenţiile competente în domeniu să ,,elaboreze politici globale multi-anuale vizând protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI”.

Istoria acestei iniţiative începe în ianuarie 2011. De atunci, Parlamentul European a solicitat de 10 ori Comisiei Europene elaborarea unei Foi de parcurs împotriva homofobiei şi discriminării pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen. În mai 2013, 11 state membre ale Uniunii Europene au cerut oficial un asemenea document. În plus, tot mai multe state membre adoptă planuri similare la nivel naţional (Belgia, Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie), la nivel regional (Germania, Spania), sau ca parte a planurilor de egalitate naţionale mai extinse (Croaţia, Portugalia).

Ca urmare, în noiembrie 2013, Intergrupul LGBT a înaintat Raportul Lunacek Comitetului pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Probleme Interne[8]. Potrivit unui comunicat al Parlamentului European, europarlamentara Ulrike Lunacek îşi motiva astfel demersul: ,,Nu trebuie să mai tolerăm homofobia în Europa. O mulţime de lesbiene, homosexuali, bisexuali, persoane transgender şi intersexuale trăiesc cu teamă. Teamă de a fi porecliţi, de a fi daţi afară de la locul de muncă, din şcoli sau din case. Raportul meu arată că Uniunea Europeană trebuie să ia atitudine, pentru ca toţi cetăţenii europeni să se bucure de aceleaşi drepturi”.

Pe 17 decembrie, Comitetul a votat pentru adoptarea raportului, trimiţându-l spre discuţie şi vot în plenul Parlamentului European în perioada 3-6 februarie 2014. El a fost votat în plen pe 4 februarie, cu 394 voturi pentru, 176 voturi împotrivă, 72 abţineri şi 124 voturi neexprimate; voturile celor 33 europarlamentari români au fost exprimate astfel: 7 pentru, 11 împotrivă, 1 abţinere şi 14 voturi neexprimate[9].

Este de remarcat faptul că europarlamentarii nu au fost câtuşi de puţin stânjeniţi de protestele masive, fără precedent ale cetăţenilor europeni şi organizaţiilor europene pro-familie împotriva raportului. Avocatul J.C. von Krempach, care colaborează cu Institutul Catolic pentru Familie şi Drepturile Omului, nota că ,,raportul pare să devină un nou jalon în istoria Parlamentului European: cel mai nepopular document ne-obligatoriu pe care Parlamentul l-a dezbătut vreodată”.

Campania populară de protest împotriva Raportului Estrela a dus la bombardarea europarlamentarilor cu circa 80.000 e-mailuri de protest. Raportul Lunacek pare să fi generat ,,o nemulţumire şi mai puternică”, peste 140.000 de cetăţeni au semnat petiţii cerând europarlamentarilor să voteze împotriva lui. Ulrike Lunacek a declarat că a primit 41.000 e-mailuri de protest şi s-a estimat că europarlamentarii au primit peste 100.000 mesaje de la cetăţeni împotriva raportului.

Cu toate acestea, europarlamentarii nu au ţinut cont de nemulţumirea cetăţenilor europeni, alegătorii lor, şi au votat raportul cu mare majoritate de voturi. Organizaţia ILGA Europe[10] i-a numit pe opozanţi ,,extremişti religioşi, anti-alegere” şi ,,ultra-conservatori” şi i-a acuzat că ,,folosesc minciuni şi deformează în mod deliberat faptele”.

 

Ce prevede controversatul Raport Lunacek ?

Raportul urmează îndeaproape retorica ideologică de acum cunoscută a lobby-ului homosexual. ,,Considerând că Uniunea Europeană nu dispune în prezent de o politică globală de protecţie a drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI”, raportul ,,solicită Comisiei Europene, statelor membre şi agenţiilor relevante să colaboreze pentru formularea unei politici globale multianuale vizând protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTI”, adică o Foaie de parcurs pentru realizarea nediscriminării persoanelor LGBTI în următoarele domenii: ocuparea forţei de muncă, educaţie, sănătate, accesul la bunuri şi servicii, familie, libertatea de circulaţie, libertatea de întrunire şi exprimare, discursul şi infracţiunile motivate de ură, azil.

Concret, raportul

- solicită Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene să recunoască uniunile şi căsătoriile homosexuale încheiate în alte ţări, ca şi exprimarea genului (paragraful 4.H.ii şi iv);

- solicită Comisiei să colaboreze cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru a elimina tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mintale şi de comportament (4.E.ii);

- solicită promovarea egalităţii şi nediscriminării pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen în programele educaţionale şi cele dedicate tineretului[11] (4.D.i);

- solicită garantarea libertăţii de exprimare şi întrunire, în special în ce priveşte paradele şi evenimentele similare (4.I.i);

- solicită abţinerea de la adoptarea de legi şi revizuirea celor existente care limitează libertatea de exprimare în legătură cu orientarea sexuală şi identitatea de gen (4.I.ii);

- solicită ca statele membre să adopte legislaţie penală care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală şi identitate de gen (4.J.v);

- solicită dreptul la azil pe aspecte specifice legate de orientarea sexuală şi identitatea de gen (4.K.i).

 

Ce prevede în realitate Raportul Lunacek, dincolo de limbajul de lemn caracteristic ?

În primul rând, deşi pretinde că exprimă preocupările privind drepturile persoanelor LGBT, în realitate raportul subminează conceptul în sine de drept al omului la nivel universal. Neîndoios, persoanele LGBT au drepturi şi aceste drepturi trebuie respectate. Însă raportul nu vorbeşte despre respectarea şi apărarea drepturilor persoanelor LGBT, ci caută să creeze drepturi speciale şi privilegii pentru persoane pe temeiul orientării sexuale. Modul în care sunt abordate drepturile omului în acest raport împarte de fapt omenirea în două clase: persoane LGBT şi restul omenirii. În consecinţă, dând prioritate drepturilor unei clase de persoane, raportul subminează tocmai egalitatea pe care susţine că o apără.

Sophia Kuby, conducătoarea grupului European Dignity Watch, declara: ,,Raportul răstoarnă această egalitate fundamentală, afirmând că drepturile specifice persoanelor LGBT ar trebui socotite acum drepturile omului. Acest lucru transformă valabilitatea universală a drepturilor omului în contrariul său”. De asemenea, ea a avertizat că ,,raportul, departe de a stabili un domeniu egal pentru drepturile tuturor, precizează că un grup particular din societate, care doreşte să-şi promoveze interesele particulare, ar putea să declare noi drepturi ale omului după bunul plac”.

La rândul său, J.C. von Krempach afirma că această ,,nouă abordare va altera fundamental înţelegerea Europei privind drepturile omului, înlocuindu-le cu agenda particulară a unui grup care încearcă să influenţeze autorităţile: Europa va deveni o mare Ţară a minunilor unde toate dorinţele LGBTI se vor bucura de statut de lege”.

În al doilea rând, raportul caută să impună o adevărată dictatură a clasei LGBT prin propunerea ca Uniunea Europeană să introducă în strategia-cadru un ,,mecanism care să asigure faptul că nici o lege ulterioară a Uniunii nu va aduce atingere intereselor homosexualilor”. Acest lucru ar crea un privilegiu fără precedent, având în vedere că orice lege poate aduce atingere intereselor unui grup sau altuia. Acest ,,mecanism” echivalează cu un drept de veto pentru homosexuali, mai precis pentru activiştii şi lobby-ul homosexual, care ar primi împuternicire să-şi impună agenda restului societăţii şi să se opună oricărei prevederi sau legi care nu le convine în toate domeniile şi la toate nivelurile legale.

Apoi, este discutabilă prevederea ca discursul de ură şi crimele de ură împotriva persoanelor LGBT să fie supuse unor pedepse penale specifice. Nu trebuie să existe nici o expresie de ură sau incitare la ură în domeniul public, dar nu numai faţă de persoanele LGBT, ci toţi cetăţenii europeni şi toţi oamenii din lume trebuie protejaţi faţă de ura celor care nu sunt de acord cu ei.

Aceste privilegii care se doresc impuse au ca scop real înăbuşirea libertăţii de exprimare şi intimidarea oricărei critici faţă de stilul de viaţă homosexual şi faţă de agenda pe care ei se străduiesc să o impună restului omenirii. Prin urmare, orice declaraţie publică care poate fi doar pe departe critică (o afirmaţie religioasă că homosexualitatea este păcat, sau prezentarea unui studiu medical care arată problemele medicale ale acestei minorităţi), orice gest (strângerea de semnături pentru o petiţie care protestează faţă de încercările de a redefini căsătoria), orice refuz (de exemplu, al părinţilor faţă de educaţia sexuală predată în şcoală, sau al oficialităţilor de a participa la Gay Pride) etc poate fi interpretat ca fiind o ,,crimă de ură”, denunţat şi pedepsit potrivit prevederilor legale. Apare astfel un dublu standard: libertate de exprimare şi întrunire pentru grupul homosexual şi restricţii pentru cei care îi critică. De asemenea, pedepsirea homofobiei conferă activiştilor homosexuali imunitate aproape totală în faţa oricărei critici, lucru care se petrece deja astăzi, când nu există astfel de reglementări stricte[12].

Mai mult, Raportul Lunacek nu are nici o prevedere compatibilă cu dreptul părinţilor de a-şi educa copiii în modul pe care îl socotesc cel mai potrivit, sau de a-şi proteja copiii de a se confrunta cu toată gama de moduri de viaţă şi orientări sexuale diferite de la o vârstă fragedă. Ulrike Lunacek respinge această critică, spunând că ,,ar trebui să spunem copiilor noştri că persoanele LGBT există, au existat întotdeauna în istorie şi pretutindeni pe această planetă”.

Nimeni nu neagă astăzi existenţa lor. Dar tot nu este potrivit să tulburăm lumea copiilor cu lucruri despre care pot afla la o vârstă mai adecvată, când au capacitatea de a înţelege şi discerne.

Doamna Lunacek însăşi nu are copii. Propunând o rezoluţie parlamentară despre ce ,,ar trebui să spunem copiilor noştri”, ea neagă dreptul părinţilor de a fi primii educatori ai propriilor copii (potrivit Art. 2 din primul Protocol la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului). Ea doreşte mai degrabă ca atitudinile şi valorile care sunt transmise copiilor să nu fie cele ale părinţilor lor, ci ei să fie educaţi în spiritul corectitudinii politice din zilele noastre.

Nu în ultimul rând, prin astfel de prevederi – care reglementează chestiuni care nu sunt de competenţa structurilor europene – se încalcă principiul subsidiarităţii statelor membre ale Uniunii Europene.

Se întrezăreşte la orizont o nouă perspectivă: să fie oare posibilă crearea unei noi caste ? Sau asistăm la instaurarea unei noi dictaturi, poate cea din urmă, dictatura păcatului generalizat, cât mai deşănţat cu putinţă, din plasa căreia să nu mai scape nici un om ?

 

Adrian Popovici

 

Surse selective

1. www.turtlebayandbeyond.org, 31 octombrie 2013, ,,European Parliament: the Lunacek-Report, and why it should be rejected”

2. www.lifesitenews.com, 23 decembrie 2013, ,,EU initiative seeks to impose ‘gay hate crime’ legislation on all member states”

3. www.culturavietii.ro, 20 ianuarie 2014, ,,Raportul Lunacek, sau pericolul dictaturii gay în Europa”

4. www.europeandignitywatch.org, 29 ianuarie 2014, ,,Lunacek answers her critics – and confirms: This report does not promote equality for all but special privileges for some. Opposition is now growing”

5. www.romanialibera.ro, 4 februarie 2014, ,,PE protejează minorităţile sexuale”

6. www.lifesitenews.com, 4 februarie 2014, ,,’Gay rights’ must be pushed by all EU states: report passed in European Parliament today”

7. http://epochtimes.ro, 14 februarie 2014, ,,Europa şi homosexualitatea. Medic de familie: ’Raportul Lunacek încalcă drepturile omului’ (interviu)”

 


[1] Căsătoria homosexuală a fost legalizată pe 18 mai 2013.

[2] Pe 17 iulie 2013, regina şi-a dat consimţământul regal pentru Legea căsătoriei cuplurilor homosexuale 2013.

[3] A se vedea articolul Italia în bătaia tunului homosexual.

[4] În 2013, organizaţia pro-familie din Croaţia, În Numele Familiei, a propus realizarea unui referendum la care cetăţenii croaţi să-şi exprime opinia privind introducerea în Constituţie a unui amendament privind căsătoria între un bărbat şi o femeie. Propunerea a provocat proteste din partea politicienilor progresişti şi a organizaţiilor homosexuale. Referendumul a fost realizat, iar cetăţenii au votat pentru introducerea acestui amendament, urmând ca parlamentarii să se ocupe de această chestiune.

Pe 27 februarie 2014, în Parlamentul Croaţiei a fost introdus un proiect de lege privind parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex, care să acorde acestor cupluri majoritatea drepturilor valabile pentru persoanele căsătorite.

[5] În 2008, 2011 şi 2013, diferiţi parlamentari sau activişti din cadrul organizaţiilor homosexuale existente în România au încercat să introducă în Parlament un proiect prin care să se legifereze căsătoria sau cel puţin parteneriatele civile între persoanele de acelaşi sex. Cel mai recent proiect de acest gen a fost iniţiat de parlamentarul Remus Cernea.

[6] În aprilie 2011, în cadrul unui congres desfăşurat la Strasbourg, Monica Macovei declara că ,,acum, în România rămâne de realizat şi legiferarea uniunilor între persoanele de acelaşi sex”.

[7] Deputata austriacă a fost în România în vara anului trecut pentru a participa la Marşul Diversităţii, cunoscut şi sub numele de Gay Pride.

[8] Comitetul pentru Libertăţi Civile (Civil Liberties, Justice and Home Affairs, sau prescurtat LIBE), ca şi Comitetul pentru Drepturile Femeilor care s-a ocupat de Raportul Estrela, pare a fi un grup de adăpost pentru politicienii europeni pro-homosexualitate şi pro-avort cu agendă extrem de radicală. Nicăieri reprezentanţii celor mai diverse ,,orientări sexuale” nu sunt atât de puternic reprezentaţi ca în acest comitet.

[9] Printre aceştia s-au numărat Corina Creţu şi Monica Macovei, care au preferat să nu voteze pentru, deşi fac parte din Intergrupul LGBT şi susţin iniţiativele acestuia. Probabil, anul 2014 este an electoral şi doamnele nu vor să-şi strice relaţia cu alegătorii …

[10] ILGA-Europe este filiala europeană a Asociaţiei Internaţionale a persoanelor LGBTI (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali şi intersexuali).

[11] Aceasta presupune propagandă homosexuală în cadrul sistemului de învăţământ.

[12] Dacă persoana criticată aparţine grupului LGBT, apare foarte adesea replica: ,,Spui acest lucru doar pentru că eşti homofob”. O concluzie extrem de simplă care reiese din aceasta este că persoana respectivă nu deţine argumente serioase, solide, cu care să-şi susţină în mod real punctul de vedere, şi se face apel la … pumnul în gură.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 83/martie-aprilie 2014