----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 32 vizitatori și nici un membru online

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Unificarea calendarului

- Hotărărea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din

regatul României, cu privire la îndreptarea calendarului iulian -

 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române autocefale, întrunit în sesiune ordinară de toamnă, în şedinţa sa din 31 octombrie (13 noiembrie) 1923, luând în deliberare comunicatul Patriarhiei din Constantinopol de sub nr. 3124 din 1923 privitor la îndreptarea calendarului iulian, în conformitate cu propunerile conferinţei delegaţilor Bisericilor Ortodoxe, întrunite la Constantinopol în luna mai 1923, la propunerea comisiunii sinodale, fiind referent P.S. sa Episcopul Vartolomeu, şi după dezbateri îndelungate, în unanimitate şi cu însufleţire a adus următorul

 

CONCLUZ

 

I.

Ştiut fiind, că între anul astronomic-solar şi între anul civil-calendaristic există o diferenţă, care în curs de veacuri a devenit simţitoare, cauzând atât în viaţa religioasă şi socială, cât şi în cea economică a statului şi poporului, mari perturbaţiuni şi pagube morale şi materiale, Sfântul Sinod constată necesitatea îndreptării calendarului iulian, azi în uzul Bisericii Ortodoxe Creştine şi decide, ca această îndreptare să se facă având un caracter propriu.

 

II.

Constatându-se, că data echinocţiului de primăvară, stabilit de către Primul Sinod Ecumenic de la Niceea pe ziua de 21 martie, în urma diferenţei dintre durata anului solar şi dintre durata anului calendaristic, a rămas îndărăt la 8 martie, arătând o întârziere de 13 zile, Sfântul Sinod decide îndreptarea acestei greşeli, în ceea ce priveşte trecutul prin suprimarea acestor zile, ca să fie echinocţiul de primăvară iar precum s-a hotărât de Sfinţii Părinţi de la Niceea (325).

 

III.

În ce priveşte viitorul, se menţine modul de calculare a calendarului iulian, după care tot al patrulea an este bisect. Vor exista deci – ca şi până azi – două feluri de ani: ani comuni cu 365 zile şi ani bisecţi cu 366 zile. Tot al patrulea an va fi bisect. Dar anul solar nu este precis de 365 zile şi un pătrar, ceea ce se justifică a adăuga tot la 4 ani încă o zi întreagă; ci anul solar este cu 11 minute, 14 secunde, 02 mai scurt. Această diferenţă face în 128 ani o zi întreagă; în 900 ani face 7 zile. Îndreptarea pe viitor a acestei diferenţe se va face în anii seculari prin o nouă emisiune de zile după următorul calcul:

Dintr-un ciclu de 900 ani, 7 ani vor fi comuni şi numai 2 bisecţi; şi anume ani bisecţi vor fi acei ani seculari, care divizaţi cu 9 vor da un rest de 2 sau 6. Astfel din grupul de 9 ani seculari, 2000-2800, ani bisecţi vor fi numai anii 2000 şi 2400, iar ceilalţi ani seculari 2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700 şi 2800 vor fi socotiţi ca ani comuni, deşi unii dintre ei împărţiţi cu 4 nu dau nici un rest; deci după regula generală ar trebui să fie bisecţi, de 366 zile. După această regulă lungimea medie a anului civil va fi de 365 zile, 5 ore, şi 48 minute, deci în concordanţă aproape desăvârşită cu lungimea medie a anului solar, reducându-se diferenţa anuala de 2 s. 02, pe când după calculul astronomului Lilius de pe vremea Papei Grigorie al XIII-lea diferenţa este de 26 s. 02. Astfel calendarul nostru este mai perfect. După hotărârea Sfântului Sinod, în curs de 800 ani între calendarele azi în uzul lumii creştine nu va fi în această privinţă nici o diferenţă.

 

IV.

Cu privire la serbarea Paştilor se menţin principiile şi dispoziţiile canonice, stabilite de Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea. În temeiul acestor principii şi dispoziţii canonice Paştile se serbează în prima duminică după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară. Considerând, că după calendarele creştine azi în uz, calcularea lunii pline este neexactă (cu 5 zile mai târziu), pe viitor va fi hotărâtor momentul, în care luna plină ce urmează după echinocţiul de primăvară se arată deasupra Sfântului Mormânt al Domnului din Ierusalim.

Iar dacă s-ar întâmpla, ca data serbării Paştilor astfel stabilită să concadă cu pasca evreiască, în acel caz serbarea Paştilor noastre se amână pe duminica următoare, cum prescriu dispoziţiile canonice.

 

V.

Sărbătorile fixe şi zilele fixe din cursul săptămânii, apoi numărul lunilor şi al zilelor din săptămână, rămân la locul lor întocmai ca azi.

 

VI.

Aşezarea glasurilor, a svetilnelor cu evanghelia utreniei, a apostolului şi a sfintelor evanghelii de la liturghie, rămân, ca şi până acum, în legătură cu serbarea Paştilor.

 

VII.

Data începutului acestui calendar se stabileşte pentru luna octombrie, anul 1924, devenind 1 octombrie ziua de 14 octombrie.

Ca dispoziţie tipiconală de ordin intern, Sfântul Sinod dispune, ca sfinţii din cele 13 zile ale lunii octombrie a calendarului actual, în anul 1924 să se serbeze în mânăstiri în tot atâtea zile consecutive, ce urmează după 14 octombrie, iar în bisericile parohiale se vor prăzni toţi deodată în ziua de 14 octombrie.

 

VIII.

Hotărârea Sfântului Sinod se comunică celor patru patriarhate ale Bisericii Ortodoxe şi Sfintelor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale naţionale, pentru a se obţine consensul întregii Biserici Ortodoxe, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

 

IX.

Universităţile din capitalele statelor ortodoxe (Atena, Belgrad, Bucureşti, Poltava) vor fi solicitate prin Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din respectivele state, ca să calculeze data lunii pline astronomice ce urmează după 21 martie, pentru un period de cel puţin 25 ani, după meridianul ce trece prin Ierusalim şi datele să se comunice prin mijlocirea Sfintelor Sinoade Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.

În caz de necesitate delegaţii universităţilor vor putea fi convocaţi de către patriarhie la o conferinţă comună pentru unificarea datelor.

 

Preşedinte, Mitropolit-Primat
(ss) Miron
 
Director
(ss) Pr. T. Simedrea