----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 61 vizitatori și nici un membru online

REZOLUŢII ALE UNIUNII EUROPENE (IX)

Rezoluţia Parlamentului European din 15 iunie 2010

cu privire la internetul obiectelor

 

Parlamentul European,

 

Luând în considerare

- raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 18 iunie 2009 despre ,,Internetul obiectelor – un plan de acţiune pentru Europa” (COM(2009)0278),

- programul de lucru prezentat de preşedinţia spaniolă a Uniunii Europene pe 27 noiembrie 2009 şi în special obiectivul dezvoltării internetului viitorului,

- raportul Comisiei din 28 ianuarie 2009 despre ,,Investiţia de astăzi în Europa de mâine” (COM(2009)0036),

- recomandarea Comisiei privind implementarea principiilor de protejare a datelor şi intimităţii în aplicaţiile bazate pe identificarea prin radiofrecvenţă (RFID) (C(2009)3200),

- Directiva 95/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protejarea indivizilor în ceea ce priveşte prelucrarea datelor personale şi libera circulaţie a acestor date,

- Directiva 2002/58/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea intimităţii în sectorul comunicaţiilor electronice,

- planul european de redresare economică pentru o restabilire rapidă a creşterii economice (COM(2008)0800),

- raportul Comitetului pentru Industrie, Cercetare şi Energie în ce priveşte o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu,

- regula 48 din Regulamentul său de procedură,

- raportul Comitetului pentru Industrie, Cercetare şi Energie şi opiniile Comitetului pentru Comerţ Internaţional, Comitetului pentru Piaţa Internă şi Protecţia Consumatorului şi Comitetului pentru Afaceri Juridice (A7-0154/2010),

 

Întrucât

A. Internetul s-a dezvoltat cu repeziciune în ultimii 25 ani şi se anticipează că această dezvoltare va continua atât din punct de vedere al răspândirii – cu extinderea în bandă largă –, cât şi al noilor aplicaţii,

B. Internetul obiectelor poate răspunde aşteptărilor societăţii şi cetăţenilor şi sunt necesare cercetări pentru a înţelege care sunt aceste aşteptări şi sferele în care sensibilităţile cu privire la şi preocupările pentru intimitatea şi informaţiile personale pot bloca aplicaţiile,

C. Tehnologiile informaticii şi comunicaţiilor (Information and Communication Technologies, ICT)) sunt importante prin aceea că promovează dezvoltarea socială şi creşterea economică şi stimulează cercetarea, inovaţia şi creativitatea în cadrul organismelor europene publice şi private,

D. Uniunea Europeană ar trebui să elaboreze un cadru comun de referinţă pentru a constitui şi consolida regulile de guvernare a sistemului, confidenţialitatea, siguranţa informaţiilor, gestionarea etică, intimitatea, colectarea şi stocarea datelor personale şi informaţiilor privind consumatorii,

E. Termenul de ’internet al obiectelor’ se referă la conceptul general de obiecte (atât aparate electronice, cât şi obiecte de uz cotidian) care pot fi citite, recunoscute, accesate, localizate şi/sau controlate de la distanţă prin intermediul internetului,

F. Este de aşteptat ca internetul obiectelor să se dezvolte rapid în următorii ani şi de aceea este necesară o guvernare sigură, transparentă şi multilaterală,

G. Internetul viitorului va trece dincolo de actualele hotare tradiţionale ale lumii virtuale prin legătura cu lumea obiectelor fizice,

H. Tehnologia de identificare prin radiofrecvenţă (RFID) şi alte tehnologii legate de internetul obiectelor prezintă avantaje faţă de codurile de bare şi benzile magnetice şi au mult mai multe aplicaţii, care pot fi puse în interfaţă cu alte reţele – precum reţelele de telefonie mobilă –, şi ar putea fi dezvoltate şi mai mult odată ce există o interfaţă cu senzori care măsoară aspecte precum geolocaţia (de exemplu, sistemul de sateliţi Galileo), temperatura, lumina, presiunea şi forţa gravitaţională; introducerea pe scară largă a cipurilor RFID ar trebui să reducă semnificativ preţul lor, ca şi costul cititoarelor respective,

I. Tehnologia RFID poate fi privită ca un catalizator pentru dezvoltarea economică a industriei informaticii şi comunicaţiilor,

J. Tehnologia RFID şi alte tehnologii legate de internetul obiectelor sunt aplicate deja în sectoarele de producţie în masă, logistic şi de aprovizionare, au avantaje în ce priveşte identificarea şi urmărirea produselor, şi au un potenţial promiţător pentru extindere în multe alte sectoare, precum sănătate, transport şi randament energetic, mediu, vânzarea cu amănuntul şi lupta împotriva contrafacerilor,

K. În cazul tuturor sistemelor de e-sănătate, proiectul, dezvoltarea şi implementarea sistemelor ce permit RFID necesită implicarea directă a personalului medical, pacienţilor şi comitetelor relevante (pentru protecţia datelor şi etică, de exemplu),

L. RFID poate contribui la creşterea randamentului energetic şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi permite calcularea nivelului dioxidului de carbon din produse,

M. Tehnologia RFID şi alte tehnologii legate de internetul obiectelor pot aduce avantaje cetăţenilor în ce priveşte calitatea vieţii, securitatea şi bunăstarea, atâta vreme cât aspectele legate de protejarea intimităţii şi datelor personale sunt gestionate adecvat,

N. Sunt necesare standarde de comunicaţie care pot fi menţinute, eficiente din punct de vedere energetic, care sunt orientate către securitate şi intimitate şi utilizează protocoale compatibile sau identice la frecvenţe diferite,

O. Toate obiectele din viaţa de zi cu zi (precum cardurile de transport, îmbrăcămintea, telefoanele mobile şi maşinile) ar putea avea în cele din urmă cipuri RFID, care vor dobândi cu repeziciune importanţă economică majoră, datorită gamei largi de aplicaţii pentru care pot fi utilizate,

P. Internetul obiectelor va permite conectarea în reţea a miliarde de dispozitive, care vor putea comunica şi interacţiona unul cu celălalt prin intermediul tehnologiilor fără fir (wireless) combinate cu protocoale de adresare logică şi fizică; prin intermediul sistemelor de identificare electronică şi al dispozitivelor mobile wireless, internetul obiectelor ar trebui să permită identificarea directă şi lipsită de ambiguitate a entităţilor digitale şi obiectelor fizice astfel încât să permită ca datele pe care le conţin să fie recuperate, stocate, transferate şi prelucrate continuu,

Q. Miniaturizarea produselor utilizate în internetul obiectelor implică provocări tehnologice, precum încorporarea de componente electronice, senzori, sursă de alimentare şi sistem de transmisie RFID într-un cip de numai câţiva milimetri,

R. Cu toate că, în viitor, cipurile RFID vor fi utilizate într-o gamă tot mai largă de aplicaţii, această tehnologie ridică noi probleme în ce priveşte protecţia datelor, dintre care cea mai semnificativă este faptul că cipurile sunt invizibile sau aproape invizibile,

S. Standardele industriale sunt foarte importante, standardizarea RFID trebuie să se desăvârşească şi mandatul pentru standardul RFID încredinţat CEN şi ETSI (organizaţiile pentru standarde europene) în 2009 va contribui la crearea de produse şi servicii care utilizează RFID mai inovatoare,

T. Este importantă creşterea conştientizării cetăţenilor europeni cu privire la noile tehnologii şi aplicaţiile lor, inclusiv impactul lor asupra societăţii şi mediului, ca şi promovarea culturii generale digitale şi abilităţilor informatice printre consumatori,

U. Dezvoltarea internetului obiectelor ar trebui să fie atotcuprinzătoare şi accesibilă tuturor cetăţenilor Uniunii Europene şi să fie susţinută de politici eficiente care să aibă drept scop eliminarea lacunelor digitale din cadrul Uniunii şi impulsionarea mai multor cetăţeni către dobândirea de abilităţi informatice şi cunoaştere a mediului digital,

V. Avantajele tehnologiilor legate de internetul obiectelor trebuie consolidate printr-o securitate eficientă, care este o caracteristică esenţială a oricărui progres care riscă să pericliteze siguranţa datelor personale şi încrederea cetăţenilor în cei care deţin informaţii despre ei,

W. Nu se cunoaşte impactul social al dezvoltării internetului obiectelor, ce poate lărgi divizarea digitală actuală sau poate crea una nouă,

 

1. Salută raportul Comisiei şi aprobă în principiu trăsăturile esenţiale cuprinzătoare ale planului de acţiune ce promovează internetul obiectelor;

2. Consideră că extinderea internetului obiectelor va spori interacţiunea persoană-obiect şi obiect-obiect, care poate aduce beneficii enorme cetăţenilor Uniunii, dacă se respectă securitatea, protejarea datelor şi intimitatea;

3. Subscrie la preocuparea Comisiei pentru securitate, protejarea datelor personale şi intimitate, şi guvernarea internetului obiectelor, deoarece respectul faţă de intimitate şi protejarea datelor personale, alături de caracterul deschis şi inter-operabilitate, este singura cale prin care internetul obiectelor va dobândi o acceptare mai largă la nivel social; cheamă Comisia să încurajeze toţi investitorii europeni şi internaţionali să elimine ameninţările legate de securitatea cibernetică; în această ordine de idei, cheamă Comisia să încurajeze statele membre să implementeze toate prevederile internaţionale existente în materie de securitate cibernetică, inclusiv Convenţia Consiliului Europei privind infracţiunea cibernetică;

4. Crede cu fermitate că protejarea intimităţii constituie o valoare esenţială şi că toţi utilizatorii ar trebui să aibă control asupra datelor lor personale; în consecinţă, solicită adaptarea Directivei privind Protejarea Datelor la mediul digital actual;

5. Apreciază reacţia oportună a Comisiei la noile progrese din acest sector, permiţând astfel sistemului politic să stabilească reguli într-o etapă timpurie;

6. Insistă asupra faptului că o condiţie prealabilă pentru promovarea tehnologiei este introducerea de prevederi legale care să consolideze respectul faţă de valorile fundamentale şi faţă de protejarea datelor personale şi intimitate;

7. Insistă asupra faptului că problemele de securitate şi intimitate ar trebui abordate în viitoarele standarde, care trebuie să definească caracteristici de securitate diferite pentru a asigura confidenţialitatea, integritatea sau disponibilitatea serviciilor;

8. Cheamă Comisia să-şi coordoneze lucrarea asupra internetului obiectelor cu lucrarea sa de ansamblu asupra agendei digitale;

9. Cheamă Comisia să realizeze o estimare a impactului utilizării infrastructurii reţelei de ’internet’ actuale pentru aplicaţiile şi componentele hardware ale internetului obiectelor, în ce priveşte supraîncărcarea reţelei şi siguranţa datelor, pentru a stabili dacă aplicaţiile şi componentele hardware ale internetului obiectelor sunt compatibile şi corespunzătoare;

10. Consideră că dezvoltarea internetului obiectelor şi a aplicaţiilor legate de acesta va avea un impact semnificativ asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor europeni şi asupra obiceiurilor lor în anii care vor veni, conducând la o gamă largă de schimbări sociale şi economice;

11. Crede că este necesară crearea unui internet al obiectelor atotcuprinzător, evitând dintru început riscul dezvoltării, răspândirii şi utilizării inegale – atât la nivelul statelor membre, cât şi regional – ale tehnologiilor legate de internetul obiectelor; observă că raportul Comisiei nu acordă suficientă atenţie acestor chestiuni, care ar trebui examinate înainte ca internetul obiectelor să se dezvolte în continuare;

12. Cheamă Comisia să ţină seama de regiunile mai puţin dezvoltate ale Uniunii în contextul planificării ICT şi internetului obiectelor; cheamă statele membre să asigure cofinanţare pentru implementarea acestor tehnologii şi a altor proiecte ICT în astfel de regiuni, astfel încât să garanteze participarea lor şi să prevină ca ele să fie excluse din acţiunile europene comune;

13. Insistă asupra faptului că, în timp ce utilizarea cipurilor RFID poate fi eficientă în combaterea contrafacerilor, preîntâmpinarea răpirii nou-născuţilor din maternităţi, identificarea animalelor, ca şi într-o serie de alte domenii, poate fi de asemenea periculoasă şi poate crea probleme de ordin etic pentru indivizi şi societate, împotriva cărora vor trebui luate măsuri de siguranţă adecvate;

14. Insistă asupra importanţei studierii implicaţiilor sociale, etice şi culturale ale internetului obiectelor, din perspectiva transformării potenţial vaste a societăţii care va fi determinată de aceste tehnologii; din acest motiv, consideră că este important ca cercetarea socio-economică şi dezbaterea politică despre internetul obiectelor să meargă mână în mână cu cercetarea tehnologică şi progresul ei, şi cheamă Comisia să înfiinţeze un grup de experţi care să efectueze o evaluare aprofundată a acestor aspecte şi să propună un cadru etic pentru dezvoltarea tehnologiilor şi aplicaţiilor aferente;

15. Precizează că tehnologia RFID şi alte tehnologii legate de internetul obiectelor, pentru indexarea inteligentă a produselor şi bunurilor de consum şi pentru sistemele de comunicaţie obiect-persoană, pot fi utilizate oriunde şi în practică sunt silenţioase şi insesizabile; de aceea, solicită ca o astfel de tehnologie să fie obiectul unor evaluări viitoare mai detaliate ale Comisiei, cuprinzând îndeosebi:

 

- impactul asupra sănătăţii al undelor radio şi altor căi de activare a tehnologiilor de identificare;

- impactul asupra mediului al cipurilor şi reciclării lor;

- intimitatea şi încrederea utilizatorilor;

- riscurile sporite privind securitatea cibernetică;

- utilizarea cipurilor inteligente în produse specifice;

- dreptul la ’tăcerea cipului’, care oferă împuternicire şi controlul utilizatorului;

- garanţiile acordate cetăţenilor cu privire la protejarea datelor personale pe durata colectării şi prelucrării lor;

- dezvoltarea unei structuri şi infrastructuri de reţea suplimentare pentru aplicaţiile şi componentele hardware ale internetului obiectelor;

- asigurarea celei mai bune protecţii cu putinţă pentru cetăţenii şi firmele Uniunii împotriva tuturor tipurilor de atacuri cibernetice online;

- impactul câmpurilor electromagnetice asupra animalelor, în special asupra păsărilor din oraşe;

- armonizarea standardelor regionale;

- dezvoltarea standardelor tehnologice deschise şi inter-operabilitatea dintre diferite sisteme;

 

şi să fie obiectul unei reglementări europene specifice, dacă este adecvată;

16. Insistă asupra faptului că cetăţeanul are dreptul la intimitate prin acceptare şi/sau intimitate deliberată, îndeosebi prin utilizarea dezactivării automate în momentul vânzării, în afară de cazul când consumatorul decide altfel în mod explicit; în această privinţă, ia notă de opinia emisă de controlorul european pentru protecţia datelor; precizează că trebuie să se acorde atenţie intimităţii şi securităţii din cea mai timpurie etapă cu putinţă de dezvoltare şi desfăşurare a oricăreia dintre tehnologiile legate de internetul obiectelor; subliniază că aplicaţiile RFID trebuie să funcţioneze în conformitate cu regulile privind intimitatea şi protejarea datelor înscrise în articolele 7 şi 8 ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene; cheamă Comisia să reflecteze asupra dreptului cetăţenilor de a alege produse neconectate la internetul obiectelor sau de a le deconecta de la reţea în orice moment;

17. Observă că, în timp ce etichetele RFID pasive sunt limitate ca rază de acţiune, etichetele RFID active pot transmite informaţii la distanţe mult mai mari; în această ordine de idei, insistă asupra faptului că trebuie întocmite instrucţiuni clare pentru fiecare tip de RFID în parte;

18. Cheamă Comisia să lămurească chestiunea cine deţine şi controlează datele care sunt colectate şi interpretate în mod automat;

19. Cheamă producătorii să asigure dreptul la ’tăcerea cipului’ prin crearea unor etichete RFID detaşabile sau uşor de dezactivat de către consumator după achiziţionare; insistă asupra faptului că cetăţenii trebuie să fie informaţi cu privire la prezenţa etichetelor RFID pasive sau active, raza de citire, tipul de date comunicate – atât primite, cât şi transmise – de către dispozitive şi utilizarea datelor respective, ca şi asupra faptului că aceste informaţii trebuie să fie notate în mod clar pe orice ambalaj şi prezentate în detaliu în orice documentaţie;

20. Solicită operatorilor de aplicaţii RFID să adopte toate măsurile rezonabile pentru a garanta că datele nu indică o persoană fizică identificată sau identificabilă printr-un mijloc care poate fi folosit fie de operatorul de aplicaţii RFID, fie de altă persoană, în afară de cazul când astfel de date sunt prelucrate conform principiilor aplicabile şi normelor legale privind protejarea datelor;

21. Insistă că, având în vedere că cipurile ataşate produselor cu amănuntul nu sunt destinate utilizării în afara pieţelor de desfacere cu amănuntul, ar trebui să fie posibil ca ele să fie prevăzute din fabrică cu dispozitive care să le dezactiveze şi astfel să limiteze memorarea datelor;

22. Crede că ar trebui să li se ofere consumatorilor oportunitatea de a accepta sau refuza să fie conectaţi la internetul obiectelor, inclusiv posibilitatea de a refuza tehnologiile individuale ale internetului obiectelor fără a dezactiva alte aplicaţii sau un dispozitiv în ansamblu;

23. Insistă asupra necesităţii introducerii celui mai înalt nivel de securitate şi a sistemelor de transmisie sigură în cadrul tuturor tehnologiilor internetului obiectelor pentru a preveni frauda şi a permite autentificarea şi autorizarea identităţii dispozitivului potrivit; remarcă potenţialul de identificare şi fraudă a produsului prin clonarea etichetelor de internet al obiectelor sau interceptarea informaţiilor distribuite; în consecinţă, cheamă Comisia să asigure dezvoltarea unui sistem transparent de internet al obiectelor care să ia în considerare îndeosebi următoarele aspecte:

 

- menţionarea explicită a prezenţei mijloacelor de identificare şi urmărire;

- măsuri de securitate care să garanteze că doar utilizatorii autorizaţi pot accesa datele;

- posibilitatea consumatorilor şi autorităţilor desemnate de a verifica accesibilitatea datelor şi funcţionarea sistemului;

 

24. Consideră că este o prioritate asigurarea unui cadru de reglementare global şi termene precise la nivel european pentru a încuraja şi facilita investiţiile publice şi particulare în domeniul internetului obiectelor şi reţelelor inteligente necesare pentru susţinerea dezvoltării noilor tehnologii;

25. Observă că, în timp ce tehnologia RFID este importantă, alte tehnologii sunt de asemenea parte din internetul obiectelor; insistă că cercetarea referitoare la chestiuni de finanţare şi guvernare ar trebui să fie direcţionate şi către aceste tehnologii;

26. Cheamă Comisia să ia în considerare utilizarea aplicaţiilor de internet al obiectelor pentru promovarea câtorva iniţiative ale Uniunii Europene aflate în derulare, precum ,,Tehnologiile informaticii şi comunicaţiilor pentru eficienţă energetică”, ,,măsurarea inteligentă”, ,,etichetarea energetică”, ,,performanţa energetică a clădirilor”, şi ,,protejarea produselor farmaceutice şi de altă natură împotriva contrafacerii”;

27. Cheamă Comisia să monitorizeze noi ameninţări posibile prezentate de vulnerabilitatea sistemelor extrem de interconectate;

28. Cheamă Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a garanta că tehnologiile legate de internetul obiectelor cuprind cerinţele utilizatorilor (de exemplu, o opţiune de dezactivare a urmăririi) şi respectă drepturile şi libertăţile individuale; reaminteşte în acest context rolul cheie jucat de Agenţia Europeană pentru Securitatea Informatică şi a Reţelelor în a garanta securitatea reţelelor şi informaţiei şi, în consecinţă, a internetului obiectelor, ceea ce va facilita construirea acceptării şi încrederii printre consumatori;

29. Vede că dezvoltarea de noi aplicaţii şi funcţionarea efectivă şi potenţialul de afaceri ale internetului obiectelor vor depinde de încrederea pe care o au în sistem consumatorii europeni, şi subliniază că încrederea se va dezvolta atunci când vor fi clarificate îndoielile cu privire la ameninţările potenţiale la adresa intimităţii şi sănătăţii;

30. Insistă că această încredere trebuie să se bazeze pe un cadru legal clar, incluzând regulile care guvernează controlul, colectarea, prelucrarea şi utilizarea datelor colectate şi transmise prin internetul obiectelor, şi tipurile de consimţământ care trebuie obţinute din partea consumatorilor;

31. Crede că internetul obiectelor cuprinde multe avantaje pentru persoanele cu handicap şi poate constitui un mod de a satisface nevoile unei populaţii în vârstă şi de a furniza servicii de îngrijire eficiente; subliniază în acest context că, prin intermediul acestei tehnologii, persoanele nevăzătoare şi cu deficienţe de vedere pot avea o percepţie mai cuprinzătoare asupra mediului înconjurător prin utilizarea echipamentelor electronice; cu toate acestea, insistă că sunt necesare măsuri care să garanteze protejarea intimităţii, uşurinţa instalării şi operării şi furnizarea de informaţii clienţilor cu privire la astfel de servicii;

32. Insistă că, pentru consumator, costurile de utilizare – precum consumul de energie electrică al aplicaţiei şi implementarea lucrurilor – trebuie să fie transparente;

33. Crede că proiectele de internet al obiectelor şi, în general, tehnologiile informaticii şi comunicaţiilor necesită campanii ample de informare pentru a explica cetăţenilor scopul implementării lor; insistă că informarea şi educarea societăţii cu privire la utilizările potenţiale şi avantajele clare ale unor articole precum RFID sunt cruciale pentru a preîntâmpina interpretarea greşită a proiectului şi pierderea susţinerii din partea cetăţenilor; subliniază că, pentru a utiliza pe deplin internetul obiectelor, atât în avantajul individual cât şi pentru beneficiul comun, utilizatorii trebuie să deţină calificările necesare pentru a înţelege aceste tehnologii noi şi să fie motivaţi şi capabili să le utilizeze în mod corespunzător;

34. Observă că internetul obiectelor va avea drept rezultat colectarea unei cantităţi cu adevărat impresionante de date; în această ordine de idei, cheamă Comisia să prezinte o propunere de adaptare a Directivei europene privind protejarea datelor cu scopul de a trata chestiunea datelor colectate şi transmise prin internetul obiectelor;

35. Crede că ar trebui adoptat un principiu general potrivit căruia tehnologiile internetului obiectelor ar trebui concepute să colecteze şi utilizeze doar cantitatea minimă de date necesare pentru a-şi îndeplini funcţia şi să prevină colectarea oricăror date suplimentare;

36. Solicită ca o parte semnificativă a datelor distribuite prin internetul obiectelor să fie făcute anonime înainte de a fi transmise, pentru a asigura intimitatea;

37. Reaminteşte Comisiei că alte părţi ale lumii, îndeosebi Asia, cunosc o dezvoltare mai rapidă în acest sector şi că vor fi necesare, prin urmare, o abordare activă şi o colaborare strânsă cu restul lumii când se vor alcătui regulile aplicabile sistemului politic şi se vor stabili standardele tehnice pentru internetul obiectelor;

38. Insistă că, pentru a relansa economia europeană, sunt necesare investiţii în noile tehnologii ale informaticii şi comunicaţiilor pentru a facilita creşterea economică prin oferirea posibilităţii de a avea acces la noile sisteme şi aplicaţii unui număr crescând de cetăţeni şi întreprinderi europene; subliniază faptul că Europa ar trebui să fie în avangarda dezvoltării tehnologiilor internetului; propune ca bugetul european pentru cercetarea tehnologiilor informaticii şi comunicaţiilor să fie dublat, iar bugetul pentru adoptarea lor să fie înmulţit cu patru la următoarea evaluare financiară;

39. Subliniază că cercetarea va avea un rol cheie în crearea competiţiei dintre furnizorii de capacitate de calcul, care este necesară ca aplicaţiile internetului obiectelor să funcţioneze în timp real;

40. Cheamă Comisia să continue şi să sporească finanţarea proiectelor de cercetare din cel de-al şaptelea Program-cadru în domeniul internetului obiectelor pentru a susţine sectorul european de tehnologii ale informaticii şi comunicaţiilor, şi aprobă utilizarea Programului-cadru pentru competitivitate şi inovaţie pentru a promova extinderea sa; cheamă îndeosebi la dezvoltarea de proiecte pilot care pot avea un efect pozitiv imediat asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor europeni în domeniile e-sănătăţii, e-învăţării, e-comerţului, e-accesibilităţii şi eficienţei energetice; cu toate acestea, este preocupat din cauza birocraţiei asociate cu Programul-cadru şi cheamă Comisia să o elimine prin reorganizarea procedurilor Programului-cadru şi crearea unui consiliu al utilizatorilor;

41. Crede că internetul obiectelor are un potenţial semnificativ în ce priveşte dezvoltarea economică şi productivă, serviciile de calitate crescută, optimizarea logisticii corporatiste şi lanţurilor de distribuţie, gestionarea inventarului şi crearea de noi locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri;

42. Cheamă Comisia să facă o evaluare a oricăror consecinţe pe care le-ar putea avea strategia propusă asupra productivităţii şi competitivităţii întreprinderilor europene pe piaţa internaţională;

43. Crede că internetul obiectelor poate contribui la facilitarea fluxurilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi ţările terţe, prin extinderea pieţelor şi asigurarea garanţiilor de calitate pentru produsele comercializate;

44. Insistă că tehnologiile RFID vor permite industriilor europene să controleze volumul bunurilor puse în circulaţie (adică, prin producţie doar atunci când este necesar, protejând prin aceasta mediul) şi vor oferi un mijloc eficient de a combate pirateria şi contrafacerea, atât timp cât va fi posibilă urmărirea bunurilor de interes;

45. Crede că aplicarea noilor tehnologii proceselor de producţie va spori eficienţa resurselor şi competitivitatea pe piaţă a bunurilor de consum;

46. Subliniază necesitatea unui dialog internaţional susţinut şi a unui plan comun de acţiune în privinţa internetului obiectelor; cheamă Comisia să examineze efectele internetului obiectelor asupra comerţului internaţional;

47. Aprobă intenţia Comisiei de a continua să monitorizeze şi să evalueze necesitatea alocării de noi spectre în concordanţă cu scopurile specifice internetului obiectelor, ţinând seama de diferitele caracteristici şi capacităţi ale benzilor de frecvenţă electromagnetică şi, prin urmare, cheamă Comisia să ia în considerare necesităţile internetului obiectelor în momentul stabilirii obiectivelor de coordonare şi armonizare ale Uniunii prin programele multianuale de politică în domeniul spectrului de frecvenţe radio; insistă că astfel de frecvenţe ar trebui să rămână în proprietate publică şi că utilizarea lor ar trebui reglementată astfel încât să încurajeze şi să ajute la finanţarea cercetării tehnologice şi dezvoltarea în acest domeniu; crede că frecvenţele fără licenţă ar trebui să permită utilizarea noilor tehnologii şi servicii (reţele fără fir) pentru a stimula inovaţia;

48. Insistă asupra pericolului incertitudinii legale în cazul unei multitudini de servicii oferite prin internet (’cloud computing’);

49. Vede că implicarea la toate nivelurile politice (european, naţional şi regional) este o condiţie prealabilă esenţială pentru dezvoltarea eficientă şi acceptarea internetului obiectelor; subliniază rolul cheie pe care îl vor avea autorităţile şi municipalităţile locale şi regionale în dezvoltarea internetului obiectelor, depăşind sfera de activităţi exclusiv privată; subliniază totodată utilizarea extinsă pe care autorităţile locale o pot da internetului obiectelor, de exemplu pentru organizarea transportului public, colectarea deşeurilor menajere, calcularea nivelurilor de poluare şi gestionarea traficului; cheamă Comisia să consulte toate nivelurile politice în lucrarea sa privind internetul obiectelor, într-un spirit de guvernare pe mai multe niveluri;

50. Observă că informaţia furnizată prin tehnologiile internetului obiectelor trebuie să poată fi urmărită, verificată şi corectată în cazul în care cade un sistem întemeiat pe ele; insistă că, de vreme ce aceste tehnologii sunt încorporate în sisteme de siguranţă precum cele de control al traficului sau reglare a temperaturii, informarea greşită ar putea pune vieţi în pericol;

51. Insistă că noile tehnologii sunt esenţiale pentru simplificarea lanţurilor de transport, creşterea calităţii şi eficienţei transporturilor, susţinerea dezvoltării sistemelor de transport inteligente şi facilitarea coridoarelor ecologice, şi că tehnologia RFID poate oferi modalităţi inovatoare de conducere a operaţiunilor comerciale în timp ce sporeşte satisfacţia consumatorului;

52. Vede că utilizarea internetului obiectelor în legătură cu natura poate contribui la dezvoltarea tehnologiilor ecologice prin creşterea eficienţei energetice şi de aici protejarea mediului înconjurător, şi îmbunătăţeşte relaţia dintre tehnologiile informaticii şi comunicaţiilor şi natură;

53. Cheamă Comisia să se străduiască pentru instituirea de norme internaţionale comune pentru standardizarea tehnologiei RFID şi a altor tehnologii legate de internetul obiectelor şi a aplicaţiilor lor, pentru a facilita interoperabilitatea şi o infrastructură deschisă, transparentă şi neutră din punct de vedere tehnologic; subliniază că, în absenţa unor standarde clare şi recunoscute precum TCP5/IP6 în lumea internetului, extinderea internetului obiectelor fără soluţiile RFID nu poate atinge o scară globală;

54. Susţine propunerea de a adopta în cel mai scurt timp versiunea 6 (IPv6) a protocolului internetului, ca bază pentru viitoarea extindere şi simplificare a internetului;

55. Salută intenţia Comisiei de a prezenta în 2010 un raport privind securitatea, intimitatea şi încrederea în societatea informaţională; subliniază importanţa acestui raport şi a măsurilor propuse în vederea consolidării normelor privind aspectele legate de securitatea informaţiei, intimitate şi protejarea datelor personale; cheamă Comisia să implice în mod activ toate părţile interesate relevante, inclusiv Agenţia Europeană pentru Securitatea Informatică şi a Reţelelor şi controlorul european pentru protecţia datelor;

56. Crede în importanţa garantării că toate drepturile fundamentale – nu numai intimitatea – sunt protejate în procesul de dezvoltare a internetului obiectelor;

57. Crede că sunt necesare recomandări din partea Comisiei în ce priveşte îndatoririle şi responsabilităţile autorităţilor locale, organelor legislative şi instituţiilor de aplicare a legii, legate de internetul obiectelor;

58. Cheamă Comisia să monitorizeze cu atenţie implementarea reglementărilor europene adoptate deja în acest domeniu şi să prezinte, până la sfârşitul anului, un calendar al regulilor directoare pe care intenţionează să le propună la nivel european pentru îmbunătăţirea siguranţei internetului obiectelor şi a aplicaţiilor RFID;

59. Cere Comisiei să iniţieze un dialog social despre internetul obiectelor şi să furnizeze informaţii despre efectele pozitive şi negative ale noilor tehnologii asupra vieţii cotidiene; prin urmare, cheamă Comisia să se angajeze într-o consultare activă cu sectorul industrial european şi să-l încurajeze să joace un rol important în conceperea şi propunerea de tehnologii inovatoare, standardizate şi interoperabile;

60. Cheamă Comisia să antreneze întreprinderile mici şi mijlocii într-un grad corespunzător în planul de acţiune privitor la internetul obiectelor;

61. Cheamă Comisia, de asemenea, să informeze cu regularitate Parlamentul despre evoluţia dialogului cu operatorii din acest domeniu şi cu părţile interesate, şi despre iniţiativele pe care intenţionează să le aibă;

62. Crede că ar trebui explorată de către Comisie posibilitatea reducerii suplimentare a costurilor de parcurgere (roaming) a datelor;

63. Insistă asupra faptului că guvernarea internetului obiectelor trebuie să menţină birocraţia la minimum şi să antreneze toate părţile interesate în procesul de luare a deciziilor şi, prin urmare, solicită o reglementare adecvată şi specifică la nivelul Uniunii Europene;

64. Cheamă Comisia să contribuie activ la definirea şi stabilirea principiilor şi normelor de guvernare a internetului obiectelor, împreună cu partenerii săi comerciali din forumuri internaţionale, precum Organizaţia Mondială a Comerţului;

65. Cheamă Comisia să precizeze care aspecte ale guvernării internetului consideră că trebuie reglementate în acest moment în legătură cu internetul obiectelor, şi care sistem va fi capabil să protejeze interesul public general;

66. În consecinţă, cheamă Comisia să analizeze chestiunile referitoare la guvernarea internetului obiectelor cu ajutorul operatorilor din acest sector; consideră, de asemenea, că este vital să analizeze aspectele legate de sistemele de securitate Wi-Fi;

67. Îi cere preşedintelui său să înainteze această rezoluţie Consiliului şi Comisiei, şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 67/Almanah 2011