----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 40 vizitatori și nici un membru online

REZOLUŢII ALE UNIUNII EUROPENE

Discriminarea pe baza orientării sexuale şi identităţii de gen

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1728 din 29 aprilie 2010

Comentarii pe marginea rezoluţiei

 

1. Adunarea Parlamentară reaminteşte că orientarea sexuală, care include heterosexualitatea, bisexualitatea şi homosexualitatea, este o componentă profundă a identităţii fiecărei fiinţe umane. Adunarea reaminteşte de asemenea că homosexualitatea a fost dezincriminată în toate statele membre ale Consiliului Europei. Identitatea de gen se referă la experienţa individuală şi profund resimţită interior a genului fiecărei persoane. O persoană transsexuală este o persoană a cărei identitate de gen nu corespunde genului care i-a fost atribuit la naştere.

2. Potrivit legilor internaţionale, toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Orientarea sexuală şi identitatea de gen sunt recunoscute ca fiind interzise a face obiectul discriminării. Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, o diferenţă de tratament este discriminatorie dacă nu are nici o justificare obiectivă şi rezonabilă. Deoarece orientarea sexuală este unul dintre cele mai intime aspecte ale vieţii particulare a unui individ, Curtea consideră că doar motive deosebit de serioase pot justifica diferenţele de tratament bazate pe orientarea sexuală. În hotărârea sa din 1999 din procesul Lustig-Prean şi Beckett vs Marea Britanie, a subliniat că atitudinile negative ale unei majorităţi heterosexuale faţă de o minoritate homosexuală nu pot alcătui o justificare suficientă, tot aşa cum nu pot nici atitudinile negative similare faţă de cei de alt sex, rasă, origine sau culoare.

3. Cu toate acestea, persoanele LGBT, ca şi apărătorii drepturilor omului care luptă pentru drepturile persoanelor LGBT, se confruntă cu prejudecăţi adânc înrădăcinate, cu ostilitate şi discriminare larg răspândită în întreaga Europă. Lipsa cunoaşterii şi înţelegerii în ce priveşte orientarea sexuală şi identitatea de gen este o provocare care trebuie abordată de toate statele membre ale Consiliului Europei, deoarece are drept consecinţă o gamă largă de încălcări ale drepturilor omului, afectând vieţile a milioane de oameni. Preocupările mai însemnate includ violenţa fizică şi verbală (crime de ură şi discursuri de ură), limitările necorespunzătoare ale libertăţii de exprimare, libertăţii de întrunire şi asociere, încălcările dreptului de a respecta viaţa familială şi particulară, încălcările drepturilor la educaţie, muncă şi sănătate, ca şi stigmatizarea comună. Ca urmare, multe persoane LGBT din întreaga Europă trăiesc în frică şi trebuie să-şi ascundă orientarea sexuală sau identitatea de gen.

4. În multe state membre ale Consiliului Europei, persoanele transsexuale se confruntă cu o serie de discriminări şi privări de drepturi din cauza atitudinilor discriminatorii şi piedicilor în calea obţinerii unui tratament de schimbare de gen şi a recunoaşterii legale a noului gen. O consecinţă este rata relativ ridicată a sinuciderii printre persoanele transsexuale.

5. Discriminarea pe baza orientării sexuale şi identităţii de gen poate fi amplificată pe baza sexului şi genului în cazul femeilor lesbiene, bisexuale şi transsexuale, conducând îndeosebi la un risc crescut de violenţă. Nici comunitatea LGBT în sine nu este imună la discriminarea sexuală.

6. Adunarea este deosebit de îngrijorată de încălcarea drepturilor la libertatea de întrunire şi libertatea de exprimare ale persoanelor LGBT în unele state membre ale Consiliului Europei, deoarece aceste drepturi reprezintă stâlpii democraţiei. Aceasta a fost ilustrată de interzicerea sau încercarea de interzicere a mitingurilor sau demonstraţiilor paşnice ale persoanelor LGBT şi susţinătorilor lor şi de sprijinul făţiş sau tacit pe care unii politicieni l-au acordat contra-demonstraţiilor violente.

7. Discursul de ură al unor conducători politici, religioşi şi altor lideri ai societăţii civile şi discursul de ură din mass-media şi de pe internet constituie de asemenea o preocupare deosebită. Adunarea accentuează că datoria supremă a tuturor autorităţilor publice este nu numai de a apăra drepturile păstrate cu sfinţenie în instrumentele de aplicare a drepturilor omului într-un mod practic şi eficient, ci şi de a se abţine de la exprimări care ar putea legitima şi încuraja discriminarea sau ura bazate pe intoleranţă. Hotarul dintre discursul de ură care incită la crimă şi libertatea de exprimare trebuie să fie stabilit în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

8. Homofobia şi transfobia au consecinţe deosebit de grave pentru tinerii LGBT. Ei se confruntă cu hărţuirea larg răspândită, câteodată cu profesori care nu le oferă ajutorul sau sunt ostili, şi cu un plan de învăţământ care fie ignoră problemele LGBT, fie promovează atitudini homofobe sau transfobe. Combinaţia atitudinilor discriminatorii din societate cu respingerea de către familie poate fi foarte vătămătoare pentru sănătatea mintală a tinerilor LGBT, după cum este demonstrat de ratele de sinucidere care sunt mult mai mari decât cele din populaţia tânără mai largă.

9. Este important a nu se critica orientarea sexuală percepută sau declarată a tinerilor, îndeosebi a celor care merg la şcoală şi au sub 18 ani şi a se admite că orice exploatare a identităţii lor sexuale percepute sau declarate, sau orice înjosire sau tratament degradant pe această bază, poate fi atât greşit în sine, cât şi potenţial vătămător pentru bunăstarea lor şi dezvoltarea personală la acea vârstă, ca şi mai târziu în viaţă.

10. Contestarea drepturilor ,,familiilor LGBT” de facto în multe state membre trebuie de asemenea abordată, inclusiv prin recunoaşterea legală şi protejarea acestor familii.

11. Pe de altă parte, Adunarea salută faptul că, în unele cazuri, autorităţile politice şi judecătoreşti au luat o seamă de măsuri împotriva discriminării ce afectează persoanele LGBT.

12. În acest context, Adunarea salută activitatea Comitetului de Miniştri, care pe 31 martie 2010 a adoptat o recomandare către statele membre cu privire la măsurile de combatere a discriminării pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen (CM/Rec(2010)5), marea prioritate acordată acestei chestiuni de către comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, ca şi rapoartele recente ale Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene despre homofobie şi discriminare pe bază de orientare sexuală în statele membre ale Uniunii Europene.

13. Amintind recomandările sale 1474 (2000) cu privire la situaţia lesbienelor şi homosexualilor din statele membre ale Consiliului Europei şi 1117 (1989) cu privire la situaţia transsexualilor, Adunarea condamnă încă o dată diferitele forme de discriminare suferite de persoanele LGBT în statele membre ale Consiliului Europei. Persoanele LGBT nu ar trebui să se teamă că vor fi stigmatizate şi persecutate fie în sferele publice, fie în cele private.

14. Adunarea consideră că datoria Consiliului Europei este de a promova un mesaj clar de respect şi nediscriminare, astfel încât oricine să poată trăi în mod demn în toate statele sale membre.

15. Eradicarea homofobiei şi transfobiei necesită de asemenea voinţă politică în statele membre pentru a implementa o abordare coerentă a drepturilor omului şi pentru a se angaja într-o gamă largă de iniţiative. În această privinţă, Adunarea subliniază responsabilitatea specifică a parlamentarilor de a iniţia şi sprijini modificări în legislaţie şi politici în statele membre ale Consiliului Europei.

16. În consecinţă, Adunarea cheamă statele membre să abordeze aceste probleme şi în special:

16.1. să se asigure că sunt respectate drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT, inclusiv libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire şi asociere, conform standardelor internaţionale ale drepturilor omului;

16.2. să ofere despăgubiri legale victimelor şi să pună capăt impunităţii celor care încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT, îndeosebi dreptul la viaţă şi siguranţă;

16.3. să admită că femeile lesbiene, bisexuale şi transsexuale se confruntă cu un risc mărit de violenţă pe bază de gen (în special viol, hărţuire şi violenţă sexuală, ca şi căsătorii forţate) şi să ofere protecţie corespunzătoare riscului crescut;

16.4. să condamne discursul de ură şi declaraţiile discriminatorii şi să apere efectiv persoanele LGBT de astfel de declaraţii, respectând dreptul la libertatea de exprimare, conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului;

16.5. să adopte şi să introducă legislaţie anti-discriminare care include orientarea sexuală şi identitatea de gen printre temeiurile interzise de discriminare, ca şi sancţiuni pentru încălcări ale legii;

16.6. să abroge prevederile legislative care nu sunt în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului;

16.7. să se asigure că discriminarea pe bază de orientare sexuală şi identitate de gen poate fi raportată efectiv organelor judiciare şi nejudiciare şi că structurile de apărare a drepturilor omului şi organismele de egalitate naţionale abordează în mod eficient aceste probleme;

16.8. să semneze şi să ratifice Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede interdicţia generală a discriminării;

16.9. să garanteze recunoaşterea legală a parteneriatelor de acelaşi sex doar atunci când legislaţia naţională prevede o astfel de recunoaştere, aşa cum este deja recomandat de către Adunare în 2000, asigurând:

16.9.1. aceleaşi drepturi şi obligaţii pecuniare cu cele ale cuplurilor heterosexuale;

16.9.2. statutul de ,,ruda cea mai apropiată”;

16.9.3. măsuri care garantează că, acolo unde unul dintre partenerii dintr-o relaţie homosexuală este străin, acestui partener îi sunt acordate aceleaşi drepturi de rezidenţă cu cele pe care le-ar avea dacă ar fi implicat într-o relaţie heterosexuală;

16.9.4. recunoaşterea prevederilor cu efecte similare adoptate de alte state membre;

16.10. să ofere posibilitatea de responsabilitate parentală comună pentru copiii fiecăruia dintre parteneri, ţinând seama de interesele copiilor;

16.11. să abordeze discriminarea specifică şi încălcările drepturilor omului cu care se confruntă persoanele transsexuale şi, în special, să garanteze în legislaţie şi în practică dreptul lor la:

16.11.1. siguranţă;

16.11.2. documente care reflectă identitatea de gen preferată de individ, fără nici o obligaţie prealabilă de a se supune sterilizării sau altor proceduri medicale, precum operaţia de schimbare de sex şi terapia hormonală;

16.11.3. acces la tratamentul de schimbare de sex şi la tratamentul egal în sectoarele de sănătate;

16.11.4. acces egal la muncă, bunuri, servicii, locuinţă şi alte facilităţi, fără prejudiciu;

16.11.5. recunoaşterea relaţiei, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului;

16.12. să introducă sau să dezvolte programe anti-discriminare şi de creştere a conştientizării, care sporesc toleranţa, respectul şi înţelegerea persoanelor LGBT, mai ales pentru funcţionarii publici, organismele judiciare, de aplicare a legii şi forţele armate, ca şi pentru şcoli, mass-media, profesia medicală şi cercurile sportive;

16.13. să promoveze cercetarea cu privire la discriminarea pe bază de orientare sexuală şi identitate de gen, să stabilească şi/sau să menţină contacte regulate cu apărătorii drepturilor omului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul drepturilor persoanelor LGBT şi să se consulte cu ei asupra problemelor legate de o astfel de discriminare;

16.14. să încurajeze dialogul dintre instituţiile de apărare a drepturilor omului, organismele de egalitate, apărătorii drepturilor omului care lucrează în domeniul drepturilor persoanelor LGBT la nivel naţional şi instituţiile religioase, pe baza unui respect reciproc, pentru a facilita dezbaterile publice şi reformele legate de problemele ce privesc persoanele LGBT;

16.15. să admită persecuţia persoanelor LGBT ca motiv pentru acordarea azilului şi să implementeze Nota Îndrumătoare a Biroului Înaltului Reprezentant pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite din 2008, cu privire la cererile refugiaţilor legate de orientarea sexuală şi identitatea de gen;

16.16. să aplice întocmai în legislaţia şi practica lor recomandarea Comitetului de Miniştri privind măsurile de combatere a discriminării pe bază de orientare sexuală sau identitate de gen.

17. Statele membre pot acorda exceptări instituţiilor şi organizaţiilor religioase când astfel de instituţii şi organizaţii sunt implicate în activităţi religioase, sau când cerinţele legale intră în conflict cu învăţăturile credinţei şi dogmei religioase, sau când ar cere unor astfel de instituţii şi organizaţii să renunţe la vreo parte a autonomiei lor religioase, şi dacă asemenea exceptări sunt compatibile cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum este interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 60/Almanah 2010