----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 31 vizitatori și nici un membru online

ROADELE ECUMENISMULUI

Memorandum al Sfintei Comunităţi a Muntelui Athos

cu privire la dialogul dintre Bisericile Ortodoxe şi cele monofizite

 

Articolul co-preşedintelui Comisiei Mixte de Dialog Teologic dintre Bisericile Ortodoxe şi cele monofizite, P.S. Damaschin, episcopul Elveţiei, care a fost intitulat ,,Dialogul teologic al Bisericilor Ortodoxe şi Bisericilor Ortodoxe Orientale: Reflecţii şi perspective” (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995) a pricinuit mai multă îngrijorare Sfântului Munte cu privire la evoluţia acestui dialog teologic.

 

* * *

 

Este binecunoscut faptul că se depune un efort considerabil pentru o unire rapidă între ortodocşi şi monofiziţi, în ciuda diferenţelor dogmatice încă existente şi a problemelor ecleziologice nerezolvate, cum sunt, de exemplu, acceptarea necondiţionată de către monofiziţi a hotărârilor Sinoadelor Ecumenice şi a sfinţeniei şi universalităţii lor.

În raportul său cu privire la dialogul dintre ortodocşi şi monofiziţi, datat 1 februarie 1994, Consiliul Administrativ al Sfintei Comunităţi îşi exprimă rezervele în ceea ce priveşte cursul luat de acest dialog teologic; pe scurt, nu este călăuzit către o unire în Adevăr, singura acceptabilă din punct de vedere ortodox. Astfel de reticenţe au manifestat, de asemenea, profesori eminenţi ai şcolilor teologice şi alte feţe bisericeşti în studii speciale pe această temă.

În cazul unor probleme atât de importante, este necesară o dezbatere largă înlăuntrul trupului Bisericii spre informarea membrilor ei, astfel încât conştiinţa Bisericii să poată funcţiona liber, fără piedici.

Cu toate acestea, o astfel de dezbatere este descrisă de episcopul Elveţiei, în articolul său mai sus amintit, ca fiind o ,,critică exprimată de anumite cercuri religioase pentru a trezi suspiciuni asupra chestiunilor care sunt pe deplin acoperite de teologia expusă în cele două ’Declaraţii Comune’” (pag. 15). Din această descriere reiese că prea sfinţia sa înţelege dialogul teologic ca fiind un subiect exclusiv pentru câţiva teologi, experţi în dogmatică, care sunt cu totul indiferenţi faţă de neliniştile celor credincioşi. Dacă, într-adevăr, poporul lui Dumnezeu este tulburat din cauza teologiei Declaraţiilor Comune, nu este oare necesar să fie dată o decizie sinodală de către Biserică cu privire la ortodoxia lor ? Şi o astfel de decizie ar trebui dată într-un timp foarte scurt, ca nu cumva să meargă mai departe desfăşurarea tulburătoare a acestui dialog teologic bazat pe o teologie posibil falsă.

Devenind conştienţi de o asemenea primejdie, adică a unirii cu monofiziţii pe baza unor premise neortodoxe, suntem într-o neîncetată încordare şi sfântă indignare. Credinţa este în primejdie şi nu putem glumi cu lucruri cu care nu este de joacă. Suntem conştienţi de responsabilitatea noastră de a apăra şi păstra fără de schimbare dogma şi ecleziologia Sfintei Biserici, aşa cum le-am primit de la Sfinţii Părinţi.

De aceea, noi denunţăm Comisia Mixtă a acestui dialog pentru toate abaterile pe care le-am notat în continuare şi le-am examinat:

 

- Înalt Prea Sfinţiei Sale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi Sfântului Sinod al său,

- Înalt Prea Sfinţiţilor Întâistătători ai patriarhiilor istorice şi ai celorlalte patriarhii şi Sfintelor Sinoade ale ierarhilor lor,

- Înalt Prea Sfinţiţilor Întâistătători ai Sfintelor Biserici Ortodoxe Autocefale şi Sfintelor Sinoade ale ierarhilor lor,

- întregului cler ortodox şi poporului evlavios de pretutindeni.

 

Procedând astfel, noi mărturisim că suntem îndemnaţi doar de un sentiment de responsabilitate.

 

I. Pentru punerea la îndoială a conştiinţei neîntrerupte a Bisericii noastre că ea constituie Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, atunci când Comisia Mixtă a acceptat declaraţia: ,,Ambele familii (n.tr.: adică, ortodocşi şi monofiziţii) au păstrat întotdeauna cu fidelitate credinţa hristologică ortodoxă autentică şi continuitatea neîntreruptă a tradiţiei apostolice” (A Doua Declaraţie Comună, paragraful 9).

 

II. Pentru atacarea validităţii şi autorităţii Sfintelor Sinoade Ecumenice prin hotărârea Comisiei Mixte potrivit căreia ereziarhii anti-Calcedon Dioscor, Iacov, Sever etc nu trebuie să fie consideraţi eretici, ci ortodocşi în gândirea lor. Conştiinţa Bisericii Ortodoxe mărturiseşte că în Sinoadele Ecumenice există infailibilitatea şi autoritatea în Sfântul Duh şi refuză să accepte posibilitatea revizuirii hotărârilor unui Sinod Ecumenic de către alt Sinod Ecumenic, fără ca cel din urmă sinod să fie considerat o întrunire eretică, precum sinodul tâlhăresc din Efes.

 

III. Pentru decizia Comisiei Mixte privind posibilitatea ridicării unei anateme aşezate de un Sinod Ecumenic. Aceasta este o decizie inacceptabilă, străină cugetului sănătos al Bisericii, care jigneşte conştiinţa fundamentală a Bisericii cu privire la autoritatea Sinoadelor Ecumenice.

 

IV. Pentru dezacordul radical dintre Comisia Mixtă şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi legate de hristologia monofiziţilor. Părinţii (Maxim Mărturisitorul, Sofronie al Ierusalimului, Anastasie Sinaitul, Ioan Damaschin, Fotie cel Mare, Teodor Studitul, Teodosie începătorul vieţii de obşte) numesc hristologia lor eretică, pe când Comisia Mixtă o socoteşte a fi ortodoxă şi o continuare a credinţei apostolice străvechi a Bisericii.

 

V. Pentru acceptarea de către Comisia Mixtă a ideii că monofiziţii de astăzi au aceeaşi învăţătură hristologică cu noi. Însă, acest lucru nu este evident în Declaraţiile Comune (1989, 1990), în care există multe exprimări susceptibile de o interpretare monofizită similară învăţăturii lui Sever: ,,Unica fire teantropică unificată” (Prima Declaraţie Comună) şi ,,firile se deosebesc doar în gândire” (A Doua Declaraţie Comună). S-a cerut ca monofiziţii să clarifice aceşti termeni pentru a risipi orice îndoială, astfel ca noi să putem fi siguri că ei le-au înţeles într-un sens ortodox. Din nefericire, nu s-a primit nici un răspuns.

 

VI. Pentru limitarea de către Comisia Mixtă a necesităţii condamnării exclusive a monofizismului radical al lui Eutihie de către monofiziţi. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi conştiinţei Bisericii dreptslăvitoare, chiar monofizismul moderat al lui Dioscor şi Sever este erezie. Compararea anumitor formulări din Declaraţiile Comune cu exprimările similare ale patriarhilor şi teologilor monofiziţi contemporani dovedesc aderarea lor la monofizismul moderat.

 

VII. Pentru declaraţia amăgitoare a episcopului Elveţiei că monofiziţii acceptă învăţăturile Sinoadelor Ecumenice (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995, p. 13), în ciuda refuzului lor de a accepta interpretarea ortodoxă a definiţiilor celui de-al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea Sinod Ecumenic, ca fiind şi interpretarea lor. Vom reda cuvânt cu cuvânt textul Declaraţiei Comune care se presupune că susţine acceptarea de către ei a învăţăturilor acestor Sinoade Ecumenice: ,,Cât despre cele patru Sinoade ulterioare ale Bisericii Ortodoxe, ortodocşii declară că, pentru ei, punctele 1-7 de mai sus sunt de asemenea învăţăturile celor patru Sinoade ulterioare ale Bisericii Ortodoxe, pe câtă vreme ortodocşii orientali socotesc această declaraţie a ortodocşilor ca fiind interpretarea lor. Având acest acord, ortodocşii orientali răspund la el în mod hotărât” (A Doua Declaraţie Comună, punctul 8). Întrebăm: se poate conchide din această declaraţie că monofiziţii acceptă fără rezerve învăţăturile Sinoadelor Ecumenice ?

 

VIII. Pentru noua teorie a Comisiei Mixte potrivit căreia ,,în general, s-a considerat că proclamarea formală a ecumenicităţii lor (adică, a celui de-al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea Sinod Ecumenic de către monofiziţi) va fi o consecinţă firească a restabilirii comuniunii depline sau că ar putea fi examinată în viitor” (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995, p. 15). Cu alte cuvinte, unirea va avea loc fără recunoaşterea de către monofiziţi a Sinoadelor Ecumenice; dar după unire, ele vor fi eventual acceptate sau chestiunea va fi avansată spre examinare. Întrebăm: ce episcop ortodox, care a depus un jurământ că va apăra Sinoadele Ecumenice şi Locale, va accepta comuniunea cu episcopii care vor discuta dacă Sinoadele Ecumenice sunt Ecumenice ?

Caracterul îndoielnic al acceptării lor de către monofiziţi este vădit în declaraţia patriarhului copt Shenouda al III-lea în faţa Comisiei Inter-ortodoxe de la Chambesy: ,,Cât despre Sinoadele Ecumenice, noi le primim pe primele trei … Respingem Sinodul de la Calcedon … Pot spune cât se poate de deschis că nici un oriental nu poate accepta Sinodul de la Calcedon … Aveţi şapte Sinoade Ecumenice. Dacă ar trebui să pierdeţi unul, nu ar trebui să fie o pierdere mare pentru voi” (apud Mitropolitul Hrisostom (Constantinides) al Mirelor, ,,Dialogul Bisericii Ortodoxe cu străvechile Biserici Orientale”, în periodicul Theologia, Atena 1980, vol. 51, nr. 1, pag. 229-230).

 

IX. Pentru tendinţa Comisiei Mixte de a tăinui evenimentele şi a da informaţii eronate trupului Bisericii – acţiuni extrem de provocatoare faţă de sensibilităţile bisericeşti – după cum este dovedit de următoarele:

A) Procesele verbale ale întrunirilor oficiale ale Comisiei Mixte de Dialog trebuia să fie deja publicate, ca ierarhia Bisericii, sfinţitul cler şi poporul credincios să fie informaţi şi pregătiţi.

B) Prin dispoziţiile Bisericilor locale, Comisia Mixtă s-a reunit în cea de-a IV-a Întrunire a sa şi, pe baza a ceea ce s-a acceptat şi s-a căzut de acord în Declaraţiile Comune, a admis posibilitatea ridicării anatemelor (Comunicatul celei de-a IV-a Întruniri, Episkepsis, nr. 498 din 30 noiembrie 1993, p. 4, 6). Întrebăm: care sinoade locale au dat o astfel de dispoziţie sau pe baza căror hotărâri sinodale au aprobat întâistătătorii Bisericilor textele Declaraţiilor Comune şi au binecuvântat decizia cu privire la ridicarea anatemelor, care se sprijină pe teologia Declaraţiilor Comune ca şi pe o temelie ortodoxă de neclintit ? Să fie publicate astfel de hotărâri ale sfintelor sinoade. Altfel, se va fi înţeles că această Comisie Mixtă trece la a lua decizii consecutive fără a avea mai întâi o aprobare sinodală pentru acţiunile şi hotărârile sale mai importante.

C) Prea cuviosul episcop al Elveţiei afirmă: ,,Toate Bisericile Ortodoxe locale şi Orientale pomenite mai sus au primit cu entuziasm nu numai rezultatele pozitive ale dialogului teologic, ci şi perspectiva restabilirii comuniunii ecleziastice după o separare de 15 secole; ele au descris acordul deplin cu privire la dogma hristologică drept un eveniment istoric …” (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995, p. 14). Această aserţiune este în contradicţie răsunătoare cu acţiunile concrete ale Bisericilor care mărturisesc contrariul. Ne referim în mod specific la:

 

1) Recomandarea din 2 februarie 1994 a Comisiei Sinodale pentru Chestiuni Dogmatice şi Canonice a Bisericii Greciei către Sfântul Sinod al acesteia, în care ,,Comisia sugerează ca Biserica Greciei să nu se grăbească să accepte aceste ‘Declaraţii’ şi consideră că următoarele condiţii dogmatice sunt esenţiale pentru unirea monofiziţilor cu Biserica Ortodoxă Sobornicească:

a) acceptarea de către monofiziţi a rezoluţiei celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic …

b) recunoaşterea celui de-al IV-lea, al V-lea, al VI-lea şi al VII-lea Sinod Ecumenic ca fiind Ecumenice, ca şi a definiţiilor lor dogmatice fără declaraţii interpretative …

c) descurajarea ,,coliturghisirii” sau a altor ,,manifestări (demonstraţii) de împreună-slujire (slujbe comune)” …

Dacă aceste condiţii nu sunt întrunite, monofiziţii … rămân … heterodocşi” (Ekklesia, 1-15 ianuarie 1995, nr. 1, p. 31).

 

2) Raportul din decembrie 1994 al Comisiei Teologice Sinodale a Bisericii Rusiei prezentat Sfântului Sinod al acestei Biserici, în care ,,Sinodul Arhieresc … a hotărât următoarele:

1. aprobă raportul Comisiei Teologice Sinodale;

2. stabileşte că ,,A Doua Declaraţie Comună şi propunerile sale adresate Bisericilor” nu pot fi considerate ca text final …

3. Comisia Teologică Sinodală ar trebui să întreprindă un studiu suplimentar al proceselor verbale ale întrunirilor anterioare ale teologilor celor două părţi … După aceasta, Biserica Ortodoxă a Rusiei va informa Comisia Mixtă de Dialog Teologic cu privire la opinia sa …

4. Având în vedere necesitatea participării poporului lui Dumnezeu la această chestiune a stabilirii ferme a unităţii, popor care, potrivit cuvintelor enciclicei Patriarhilor Răsăritului, ,,este păzitorul credinţei străvechi”, Sinodul va decide timpul potrivit pentru organizarea unei dezbateri pe marginea acestui subiect de către întreaga Biserică” (Episkepsis, nr. 516 din 31 martie 1995, p. 16).

Nu a fost vorba de o înşelătorie scandaloasă în privinţa informaţiei date poporului lui Dumnezeu ?

 

D) Episcopii Bisericilor Ortodoxe ne-au mărturisit că ei nu au fost informaţi nicicând despre evenimentele din cadrul acestui dialog teologic şi că nu vor accepta niciodată o unire până când monofiziţii nu primesc Sinoadele Ecumenice.

Întrebăm: Poate fi justificată o asemenea neglijenţă în a informa episcopii Bisericii care au o participare directă, îndeosebi atunci când aprobarea sinodală este o condiţie indispensabilă când se abordează chestiuni atât de serioase ?

 

X. Pentru decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a României ca fiind străină de cugetul Bisericii, întrucât această decizie:

A) Consideră că anatemele au fost aruncate de Sinoadele Ecumenice asupra ereticilor într-un duh lipsit de dragoste, în vreme ce astăzi, fiindcă există dragoste, poate fi înfăptuită unirea. Un asemenea mod de a gândi conduce la o hulă serioasă împotriva Sfântului Duh, prin a cărui insuflare au fost luate aceste hotărâri, şi împotriva memoriei Sfinţilor Părinţi, pe care Biserica îi numeşte purtători de Dumnezeu, guri ale Cuvântului, organe ale Duhului etc.

B) Propune înlocuirea autorităţii unui Sinod Ecumenic cu unanimitatea Sfintelor Sinoade locale – un fapt nemaiîntâlnit în istoria Bisericii.

C) Aprobă organizarea de programe care vor face cunoscute printre credincioşi deciziile Comisiei Mixte, fără a fi existat mai întâi o decizie unanimă, pan-ortodoxă. Aceste împrejurări actuale sunt, fără îndoială, dureroase şi vătămătoare pentru poporul român evlavios.

Din acest motiv, inimile noastre sunt pline de o mâhnire nespusă pentru Biserica Ortodoxă a României.

 

XI. Pentru hotărârea extrem de îngrijorătoare a Comisiei Mixte de a curăţi cărţile liturgice de textele care fac referiri la monofiziţi ca fiind eretici. Dumnezeieştile slujbe ale multor sfinţi mărturisitori ai credinţei, ale multor drepţi Părinţi şi îndeosebi ale Sfinţilor Părinţi de la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon vor fi mutilate. Sinodiconul Ortodoxiei va fi practic redus la tăcere. Vieţile multor sfinţi vor înceta să mai fie citite de către poporul lui Dumnezeu.

Întrebăm: Toate textele menţionate mai sus sunt doar elemente ornamentale în imnografia ortodoxă, încât pot fi eliminate fără a provoca durere sau vătămare, sau sunt elemente fundamentale ale Ortodoxiei, a căror îndepărtare va pricinui distrugerea a ceea ce înţelegem că este Ortodoxia ?

În ceea ce ne priveşte, ar fi o inovaţie inacceptabilă cu urmări asupra însăşi identităţii Bisericii Ortodoxe.

 

* * *

 

Denunţând toate cele de mai sus cinstitei Patriarhii Ecumenice, cinstitelor ierarhii ale Bisericilor Ortodoxe, sfinţitului cler şi poporului dreptcredincios, noi cerem restabilirea cât mai repede cu putinţă a dialogului teologic pe principii corecte, astfel ca ortodocşii să-şi păstreze credinţa ortodoxă nealterată, dar şi ca monofiziţii să aibă posibilitatea de a se întoarce la adevărata Biserică a lui Hristos, de care sunt separaţi de 15 veacuri.

Noi credem că, prin harul lui Hristos, strădaniile neîncetate ale tuturor mădularelor Bisericii vor avea rezultate pozitive.

Însă, în caz că unirea se va înfăptui în afara Unicului Adevăr – Doamne fereşte – noi declarăm limpede şi categoric că Sfântul Munte nu va accepta o astfel de unire mincinoasă.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 60/Almanah 2010