----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 37 vizitatori și nici un membru online

ROADELE ECUMENISMULUI

Măsuri concrete în relaţia dintre ortodocşi şi monofiziţi

 

În urma dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile monofizite au fost adoptate două declaraţii care mărturisesc despre ,,credinţa comună” a celor două ,,familii” de Biserici. Acordurile teoretice au început să fie puse în practică prin adoptarea unor documente care stabilesc diferite măsuri aplicabile în situaţii concrete.

Un astfel de document este Scrisoarea sinodală şi patriarhală, semnată la 12 noiembrie 1991, la Damasc, Siria, de Patriarhul Ignatie al IV-lea al Bisericii Greceşti a Antiohiei (ortodox) şi Patriarhul Ignatie Zakka Iwas, al Bisericii Ortodoxe Siriene a Antiohiei (monofizit). Documentul vorbeşte despre strădaniile spre unitate şi rânduieşte modul de slujire împreună al clericilor celor două Biserici.

În plus, se poate observa recunoaşterea învăţăturii monofizite alături de cea ortodoxă şi promovarea unor măsuri ecumeniste: schimburi de profesori şi studenţi, respingerea convertirii, vizite reciproce şi colaborări pe plan social şi cultural.

În ce priveşte slujirea împreună, singurul aspect care lipseşte este comuniunea euharistică …

 

* * *

 

Declaraţia Bisericii Ortodoxe a Antiohiei cu privire la dialogul teologic

Despre relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe de Răsărit şi Siriene, noiembrie 1991

 

Scrisoarea sinodală şi patriarhală

 

Către toţi fiii noştri, aflaţi în grija lui Dumnezeu, ai sfântului scaun al Antiohiei

 

Preaiubiţi fii,

Trebuie să fi auzit despre eforturile neîncetate ale Bisericii noastre şi ale Bisericii Ortodoxe Siriene surori, făcute decenii de-a rândul, pentru a ajunge la o cunoaştere şi înţelegere mai bună a ambelor Biserici, la nivel dogmatic sau pastoral. Aceste încercări nu sunt decât expresia firească a faptului că Bisericile Ortodoxe, mai ales cele de pe cuprinsul sfântului scaun al Antiohiei, sunt chemate să exprime voinţa Domnului ,,ca toţi să fie una”, precum Fiul este una cu Tatăl ceresc (potrivit Ioan 10, 30).

Este datoria noastră şi a fraţilor noştri din Biserica Ortodoxă Siriană să-L mărturisim pe Hristos în regiunea noastră răsăriteană unde El S-a născut, a propovăduit, a pătimit, S-a îngropat şi a înviat din morţi, S-a înălţat la ceruri şi a trimis pe Sfântul şi de-viaţă-dătătorul Său Duh asupra sfinţilor Săi apostoli.

Toate întrunirile, camaraderia, declaraţiile orale şi scrise vorbesc despre faptul că noi aparţinem unei singure credinţe, chiar dacă istoria a înfăţişat divizarea noastră mai mult decât aspectele unităţii noastre.

Toate acestea au chemat Sfântul Sinod al Antiohiei să aducă mărturie despre progresul Bisericii noastre a Antiohiei către unitatea, care păstrează pentru fiecare Biserică moştenirea sa orientală autentică, şi prin care Biserica antiohiană unică se bucură de Biserica sa soră şi se îmbogăţeşte cu tradiţiile, literatura şi riturile ei sfinte.

Fiecare efort şi căutare în sensul unirii celor două Biserici se bazează pe convingerea că această direcţie este de la Sfântul Duh şi va da imaginii Ortodoxiei Răsăritene mai multă lumină şi strălucire, care i-a lipsit vreme de secole.

Recunoscând strădaniile făcute spre unirea celor două Biserici şi fiind convinşi că această direcţie a fost inspirată de Sfântul Duh şi proiectează o imagine luminoasă a creştinătăţii răsăritene, umbrită vreme de secole, Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei a intuit necesitatea de a da o expresie concretă camaraderiei strânse dintre cele două Biserici, Ortodoxă Siriană şi Ortodoxă Răsăriteană, pentru instruirea credincioşilor lor.

 

Prin urmare, au fost luate următoarele hotărâri:

1. Ne afirmăm respectul total şi reciproc faţă de spiritualitatea, moştenirea şi Sfinţii Părinţi ai ambelor Biserici. Integritatea liturghiilor bizantină şi siriană trebuie păstrată.

2. Moştenirea Părinţilor ambelor Biserici şi tradiţiile lor ca întreg trebuie integrate în programa de educaţie creştină şi în studiile teologice. Trebuie promovate schimburile de profesori şi studenţi.

3. Ambele Biserici trebuie să se abţină de la primirea oricărui credincios dintr-o Biserică în turma celeilalte, indiferent de motivaţie sau argument.

4. Se vor desfăşura întruniri între cele două Biserici, la nivelul sinoadelor lor, potrivit cu voinţa celor două Biserici, ori de câte ori este nevoie.

5. Fiecare Biserică va rămâne referinţa şi autoritatea pentru credincioşii săi, în ce priveşte probleme de statut personal (cununie, divorţ, adopţie etc).

6. Dacă episcopii celor două Biserici participă la un botez sau slujbă de înmormântare, cel de care aparţine persoana care se botează sau se înmormântează va conduce slujba. În cazul săvârşirii tainei cununiei, slujba va fi condusă de episcopul Bisericii din care face parte mirele.

7. Cele de mai sus nu sunt aplicabile în cazul slujirii împreună a sfintei liturghii.

8. Cele stabilite pentru episcopi, sunt valabile şi pentru preoţii ambelor Biserici.

9. În localităţile în care nu există decât un preot, din oricare dintre cele două Biserici, el va săvârşi slujbele pentru credincioşii ambelor Biserici, inclusiv sfânta liturghie, îndatoririle pastorale şi taina cununiei. El va păstra o evidenţă pentru fiecare Biserică în parte, şi va comunica pe cea a Bisericii surori conducerii acesteia.

10. Dacă doi preoţi ai celor două Biserici se află într-o localitate unde nu există decât un singur lăcaş de cult, ei se vor folosi prin rotaţie de lăcaş şi cele trebuincioase slujirii.

11. Dacă un episcop dintr-o Biserică şi un preot din Biserica soră slujesc împreună o slujbă, primul va conduce, chiar dacă parohia este a preotului.

12. Hirotoniile se săvârşesc de către autorităţile fiecărei Biserici pentru credincioşii săi. Este recomandabilă invitarea credincioşilor Bisericii surori să ia parte la acestea.

13. Naşii de la botez şi martorii la cununie pot fi aleşi din rândul credincioşilor Bisericii surori.

14. Ambele Biserici se vor vizita reciproc şi vor colabora în diferite probleme sociale, culturale şi educaţionale.

Cerem ca ajutorul lui Dumnezeu să continue să întărească relaţiile noastre cu Biserica soră şi cu alte Biserici, pentru ca toţi să devenim o singură comunitate sub un singur Păstor.

 

12 noiembrie 1991

Damasc, Siria

 

Patriarhul Ignatie al IV-lea al Bisericii Greceşti a Antiohiei (ortodoxe)

Patriarhul Ignatie Zakka Iwas al Bisericii Ortodoxe Siriene a Antiohiei (monofizite)

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 60/Almanah 2010