----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 72 vizitatori și nici un membru online

ROADELE ECUMENISMULUI

Comisia Mixtă de Dialog Teologic între

Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale (monofizite)

 

A doua Declaraţie Comună

Chambesy, 1990

 

Prima Declaraţie Comună asupra hristologiei, adoptată de Comisia Mixtă de Dialog Teologic între Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale, la întâlnirea noastră istorică de la Mânăstirea Anba Bishoy, Egipt, între 20-24 iunie 1989, formează baza celei de-a doua Declaraţii Comune asupra următoarelor afirmaţii ale credinţei şi înţelegerii noastre comune, şi asupra recomandărilor privind paşii care trebuie făcuţi pentru comuniunea celor două familii de Biserici ale noastre în Iisus Hristos Domnul nostru, care S-a rugat ,,ca toţi să fie una”.

 

1. Ambele familii sunt de acord să condamne erezia eutihiană. Ambele familii mărturisesc că Logosul, cea de-a Doua Persoană a Sfintei Treimi, Unul-Născut din Tatăl mai înainte de veci şi de o fiinţă cu El, S-a întrupat şi S-a născut din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu; întru totul de o fiinţă cu noi, om desăvârşit cu suflet, trup şi minte (nous), El a fost răstignit, a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi din morţi, S-a înălţat la Tatăl Ceresc, unde şade de-a dreapta Tatălui ca Domn al întregii creaţii. La Cincizecime, prin venirea Sfântului Duh, El a întemeiat Biserica ca Trup al Său. Aşteptăm venirea Sa din nou în plinătatea slavei Sale, potrivit Scripturilor.

2. Ambele familii condamnă erezia nestoriană şi cripto-nestorianismul lui Teodoret al Cirului. Ele sunt de acord că nu este suficient doar a spune că Hristos este de o fiinţă atât cu Tatăl Său, cât şi cu noi, prin fire Dumnezeu şi prin fire om; este necesar să se afirme de asemenea că Logosul, care este prin fire Dumnezeu, S-a făcut prin fire om, prin Întruparea Sa la plinirea vremii.

3. Ambele familii sunt de acord că Ipostasul Logosului a devenit compus (synthetos) prin unirea firii Sale dumnezeieşti necreate, cu voinţa şi lucrarea Sa firească, pe care El o are în comun cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, cu firea omenească creată, pe care El Şi-a asumat-o la Întrupare şi a făcut-o a Sa, cu voinţa şi lucrarea ei firească.

4. Ambele familii sunt de acord că firile, cu lucrările şi voinţele lor proprii, sunt unite în chip ipostatic şi firesc, fără amestecare, fără schimbare, de nedespărţit, de neseparat, şi că ele se deosebesc numai în teorie.

5. Ambele familii sunt de acord că Cel care voieşte şi acţionează este întotdeauna Ipostasul unic al Logosului întrupat.

6. Ambele familii sunt de acord să respingă interpretările Sinoadelor care nu sunt în acord deplin cu Horos-ul celui de-al III-lea Sinod Ecumenic şi Epistola din 433 a lui Chiril al Alexandriei către Ioan al Antiohiei.

7. Ortodocşii consimt ca ortodocşii orientali să continue să-şi menţină terminologia chiriliană tradiţională, ,,o fire a Cuvântului întrupat” (mia physis tou Theou Logou sesarkomene), deoarece ei recunosc de-o-fiinţimea dublă a Logosului, pe care Eutihie o nega. Ortodocşii folosesc de asemenea această terminologie. Ortodocşii orientali acceptă că ortodocşii sunt îndreptăţiţi să folosească formula ‘două firi’, deoarece ei recunosc că distincţia este ,,numai în teorie”. Chiril a interpretat în mod corect această întrebuinţare în Epistola sa către Ioan al Antiohiei şi Epistolele către Acachie de Melitene (Patrologia Græca 77, 184-201), Evloghie (224-228) şi Succensus (228-245).

8. Ambele familii acceptă primele trei Sinoade Ecumenice, care alcătuiesc moştenirea noastră comună. Cât despre cele patru Sinoade ulterioare ale Bisericii Ortodoxe, ortodocşii declară că, pentru ei, punctele 1-7 de mai sus sunt de asemenea învăţăturile celor patru Sinoade ulterioare ale Bisericii Ortodoxe, pe câtă vreme ortodocşii orientali socotesc această declaraţie a ortodocşilor ca fiind interpretarea lor. Având acest acord, ortodocşii orientali răspund la el în mod pozitiv.

În ce priveşte învăţătura celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic al Bisericii Ortodoxe, ortodocşii orientali consimt că teologia şi practica cinstirii icoanelor propovăduite de acest Sinod sunt în acord fundamental cu învăţătura şi practica ortodocşilor orientali din vremurile străvechi, cu mult înainte de convocarea Sinodului, şi nu există un dezacord între noi în această privinţă.

9. În lumina Declaraţiei Comune asupra hristologiei şi a afirmaţiilor comune de mai sus, acum noi am înţeles limpede că ambele familii au păstrat întotdeauna cu fidelitate aceeaşi credinţă hristologică ortodoxă autentică şi continuitatea neîntreruptă a tradiţiei apostolice, cu toate că au folosit termeni hristologici în moduri diferite. Această credinţă comună şi fidelitatea continuă faţă de tradiţia apostolică trebuie să constituie baza unităţii şi comuniunii noastre.

10. Ambele familii sunt de acord că toate anatemele şi condamnările din trecut care ne separă acum trebuie să fie ridicate de Biserici, pentru ca ultimul obstacol în calea unităţii şi comuniunii depline a celor două familii ale noastre să poată fi înlăturat prin darul şi puterea lui Dumnezeu. Ambele familii sunt de acord că ridicarea anatemelor şi condamnărilor se va înfăptui pe baza faptului că Sinoadele şi Părinţii anatematisiţi sau condamnaţi anterior nu sunt eretici.

 

Prin urmare, recomandăm Bisericilor noastre următorii paşi practici:

 

A. Ortodocşii trebuie să ridice toate anatemele şi condamnările date împotriva tuturor Sinoadelor şi Părinţilor ortodocşi orientali pe care i-au anatematisit sau condamnat în trecut.

B. În acelaşi timp, ortodocşii orientali trebuie să ridice toate anatemele şi condamnările date împotriva tuturor Sinoadelor şi Părinţilor ortodocşi pe care i-au anatematisit sau condamnat în trecut.

C. Modul în care trebuie ridicate anatemele va fi hotărât în mod individual de către Biserici.

 

Încrezându-ne în puterea Sfântului Duh, Duhul adevărului, unităţii şi dragostei, noi supunem spre examinare şi acţiune această Declaraţie Comună şi recomandările cinstitelor noastre Biserici, rugându-ne ca acelaşi Duh să ne conducă către acea unitate pentru care Domnul nostru S-a rugat şi Se roagă.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 60/Almanah 2010