----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 28 vizitatori și nici un membru online

ROADELE ECUMENISMULUI 

Recomandări cu privire la chestiuni pastorale (1990)

 

La întrunirea sa de la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambesy, Geneva, dintre 23-28 septembrie 1990, Comisia Mixtă de Dialog Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale a primit un raport de la Subcomisia Pastorală Comună care s-a întrunit la Mânăstirea Anba Bishoy din Egipt între 31 ianuarie-4 februarie 1990. Raportul a fost punctul de plecare pentru o dezbatere extinsă a 4 tipuri de probleme pastorale:

I. Relaţiile dintre cele două familii ale noastre de Biserici şi pregătirea noastră pentru unitate

II. Relaţiile Bisericilor noastre cu alte Biserici creştine şi participarea noastră comună la mişcarea ecumenistă

III. Slujirea noastră comună pentru lumea plină de suferinţă, sărăcie, nedreptate şi conflicte

IV. Colaborarea noastră în promovarea credinţei şi tradiţiei noastre comune

 

I. Relaţiile dintre cele două familii ale noastre de Biserici

1. Considerăm ca o Comisie Teologică Mixtă că este necesară o perioadă de pregătire intensă a credincioşilor noştri pentru a participa la introducerea recomandărilor noastre şi la restabilirea comuniunii Bisericilor noastre. În acest scop, noi propunem următoarea metodă practică.

2. Este important să punem la punct un plan de vizite reciproce ale întâistătătorilor Bisericilor noastre, ale arhiereilor, preoţilor şi credincioşilor mireni din fiecare din cele două familii ale noastre de Biserici.

3. Este important să încurajăm în continuare schimbul de profesori de teologie şi studenţi între instituţiile teologice ale celor două familii pentru perioade variind de la o săptămână la câţiva ani.

4. În localităţile în care coexistă biserici ale celor două familii, parohiile trebuie să organizeze participarea unui grup de credincioşi – bărbaţi, femei, tineri şi copii, inclusiv preoţi, acolo unde este posibil dintr-o parohie a unei familii într-o parohie a celeilalte pentru a fi prezenţi la slujba euharistică din duminici şi praznice.

5. Publicaţii

a) Trebuie să publicăm, în diferite limbi ale Bisericilor noastre, documentele cheie ale acestei Comisii Mixte cu note explicative, în broşuri mici care să fie vândute la preţuri rezonabile în toate parohiile noastre.

b) De asemenea va fi utilă alcătuirea de broşuri scurte care să explice în termeni simpli semnificaţia terminologiei hristologice şi să interpreteze varietatea terminologiei folosite de diverse persoane şi grupuri de-a lungul istoriei în lumina Declaraţiei noastre Comune asupra hristologiei.

c) Este necesară o carte care să prezinte o relatare concisă istorică şi descriptivă a tuturor Bisericilor din cele două familii ale noastre. Aceasta ar trebui realizată în diferite limbi ale popoarelor noastre, cu imagini şi fotografii pe cât de mult posibil.

d) Trebuie să promovăm lucrări concise de istorie a Bisericii realizate de autori specialişti care oferă o înţelegere mai pozitivă a divergenţelor din secolele V, VI şi VII.

6. Bisericile ambelor familii trebuie să fie de acord că nu vor reboteza credincioşii celeilalte Biserici, din cauza recunoaşterii botezului Bisericilor din cele două familii ale noastre, dacă nu au procedat aşa deja.

7. Bisericile trebuie să iniţieze negocieri bilaterale pentru a facilita folosirea reciprocă a clădirilor bisericii în cazuri speciale în care oricare din ele este lipsită de asemenea resurse.

8. Acolo unde apar conflicte între Bisericile celor două familii ale noastre, de pildă:

a) căsătorii săvârşite într-o Biserică anulate de un episcop al altei Biserici;

b) căsătorii între credincioşii celor două familii ale noastre, săvârşite într-o biserică în opoziţie cu cealaltă;

c) sau copii din asemenea căsătorii siliţi să se alăture unei biserici în opoziţie cu cealaltă;

Bisericile implicate trebuie să ajungă la acorduri bilaterale cu privire la procedura care trebuie adoptată până când astfel de probleme sunt rezolvate în cele din urmă prin unirea noastră.

9. Bisericile ambelor familii trebuie încurajate să examineze programa şi lucrările teologice utilizate în instituţiile lor şi să facă adăugirile şi schimbările necesare pentru a promova o înţelegere mai bună a celeilalte familii de Biserici. De asemenea, ele pot alcătui în mod avantajos programe pentru instruirea păstorilor şi credincioşilor din parohiile noastre pe teme legate de unirea celor două familii.

 

II. Relaţiile Bisericilor noastre cu alte Biserici creştine din lume

10. Participarea noastră comună la mişcarea ecumenistă şi implicarea noastră în Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) au nevoie de o coordonare mai bună pentru a le face mai eficiente şi rodnice în promovarea credinţei, care a fost transmisă odinioară sfinţilor în contextul mişcării ecumeniste. Am putea avea o dezbatere preliminară asupra acestei chestiuni la cea de-a Şaptea Adunare a CMB de la Canberra, Australia, din februarie 1991, ca şi în consiliile regionale şi naţionale ale Bisericilor, şi să întocmim un plan adecvat pentru coordonarea mai eficientă a eforturilor noastre.

11. Există probleme cruciale asupra cărora cele două familii ale noastre sunt de acord în mod fundamental şi au dezacorduri cu Bisericile Romano-Catolică şi Protestante. Am putea organiza mici consultaţii comune pe teme ca:

a) poziţia şi rolul femeii în viaţa Bisericii şi răspunsul nostru ortodox comun la problema contemporană a altor comunităţi creştine cu privire la hirotonia femeilor întru preoţie,

b) grija pastorală pentru căsătoriile mixte dintre ortodocşi şi heterodocşi,

c) căsătoriile dintre ortodocşi şi membrii altor religii,

d) poziţia ortodoxă asupra desfacerii sau anulării unei căsătorii, divorţului şi separării cuplurilor căsătorite,

e) avortul.

12. Ar trebui organizată o consultaţie comună pe tema arzătoare a prozelitismului versus libertatea religioasă pentru a întocmi cadrul unui acord cu alte Biserici, pentru procedura care trebuie urmată când o persoană sau familie ortodoxă sau ortodoxă orientală vrea să se alăture altei Biserici (catolică sau protestantă) sau viceversa.

13. Ar trebui organizată o consultaţie comună specială pe tema teologiei şi practicii uniatismului din Biserica Romano-Catolică, ca un preambul pentru o dezbatere cu Biserica Romano-Catolică pe această temă.

14. Trebuie să organizăm altă consultaţie comună pentru a coordona rezultatele celor câteva tratative bilaterale în curs sau care au avut loc în trecut între Bisericile celor două familii ale noastre şi Bisericile Catolică şi Protestante.

 

III. Slujirea noastră comună pentru lumea plină de suferinţă, sărăcie, nedreptate şi conflicte

15. Trebuie să gândim împreună cum am putea să coordonăm cât mai bine planurile noastre existente pentru promovarea proiectelor noastre umanitare şi filantropice în contextul socio-etnic al popoarelor noastre şi al lumii în general. Aceasta ar necesita abordarea noastră comună în probleme ca:

a) foamete şi sărăcie,

b) boală şi suferinţă,

c) discriminare politică, religioasă şi socială,

d) refugiaţi şi victime ale războiului,

e) tineret, droguri şi şomaj,

f) handicapaţi fizic şi mintal,

g) vârstnici.

 

IV. Colaborarea noastră în promovarea credinţei creştine

16. Trebuie să încurajăm şi să promovăm colaborarea reciprocă pe cât posibil în lucrarea misiunii noastre interne faţă de poporul nostru, adică în instruirea lor în credinţă şi cum să facă faţă pericolelor moderne născute din secularismul contemporan, inclusiv culte, ideologii, materialism, SIDA, homosexualitate, societate permisivă, consumerism etc.

17. De asemenea trebuie să găsim o cale potrivită pentru a colabora între noi şi cu alţi creştini în misiunea creştină faţă de lume fără a submina autoritatea şi integritatea Bisericilor Ortodoxe locale.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 60/Almanah 2010