----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 81 vizitatori și nici un membru online

 DOCUMENTE ALE BISERICII

Sigilioanele patriarhilor răsăriteni de la 1583, 1593 şi 1756

 

După reforma calendarului întreprinsă de Papa Grigorie al XIII-lea în 1582, prin mijlocirea a 3 hotărâri sinodale (din anii 1583, 1587 şi 1593), patriarhii Răsăritului au condamnat şi anatematisit toate inovaţiile şi ereziile papale din acea vreme. Sinodul din 1583 a emis un Sigillion datat 20 noiembrie 1583 şi purtând semnăturile patriarhilor şi ale altor episcopi, care a fost trimis tuturor Bisericilor Ortodoxe.

 
Almanah 2008-14
 
SIGILLION
al formulării patriarhale a unei enciclice către creştinii ortodocşi din întreaga lume
pentru a nu primi Pascalia modernistă sau calendarul Menologionului înnoit, ci să păstreze
ceea ce a fost statornicit odată pentru totdeauna şi bine întocmit de cei 318 Sfinţi Părinţi
purtători de Dumnezeu de la Sinodul Ecumenic I, sub pedeapsa cu canonisirea şi anatema
 

Către toţi adevăraţii fii creştini ai Sfintei Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici a lui Hristos a Răsăritului ce vieţuiesc în Constantinopol şi în întreaga lume, fie harul, pacea şi mila Atotputernicului Dumnezeu.

Nu mică tulburare a încercat acea arcă din vechime, când, puternic asaltată de talazuri, a plutit pe suprafaţa apelor şi dacă Domnul Dumnezeu nu şi-ar fi adus aminte de Noe şi nu ar fi găsit potrivit să liniştească apele, iată nu ar fi fost nici o nădejde de mântuire pentru ea. Tot aşa în privinţa noii arce a Bisericii noastre, împotriva căreia rău-credincioşii au ridicat un război necruţător, iar prin mijlocirea celor de faţă noi am hotărât să lăsăm o scurtă însemnare ca voi să puteţi avea, în ceea ce este scris aici, mijloacele pentru susţinerea şi apărarea Ortodoxiei fără de teamă şi cu mai multă încredere, împotriva unor astfel de duşmani. Dar, ca nu cumva alcătuirea privită în întregime să fie obositoare pentru oamenii mai simpli, am decis să prezentăm chestiunea în cuvinte lesne de înţeles, întocmind-o după cum urmează:

Din vechea Romă au venit unii oameni care au învăţat acolo să aibă obiceiuri latine. Cel mai rău lucru este că, fiind romani născuţi şi crescuţi în Rumelia (1), nu numai că şi-au schimbat credinţa, ci chiar duc război împotriva dogmelor şi adevărurilor ortodoxe ale Bisericii Răsăritene, care ne-au fost lăsate de Hristos şi dumnezeieştii Apostoli şi Sfintele Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Prin urmare, depărtând aceste persoane ca pe nişte mădulare putrede, poruncim:

 

I) Ca oricine nu mărturiseşte cu inima şi cu gura că este fiu al Bisericii Răsăritene botezat după rânduiala ortodoxă şi că Sfântul Duh purcede doar de la Tatăl, fiinţial şi ipostatic, precum spune Hristos în Evanghelie, să fie în afara Bisericii noastre şi să fie anatema.

II) Ca oricine nu mărturiseşte că în Taina Sfintei Euharistii mirenii trebuie să se împărtăşească cu ambele specii, adică cu preascumpul Trup şi Sânge, ci în schimb spune că el se va împărtăşi doar cu Trupul şi că aceasta este îndeajuns fiindcă în el se află şi trup şi sânge, când de fapt Hristos a grăit şi le-a dat pe fiecare osebit, iar cei care nu păstrează asemenea tradiţii să fie anatema.

III) Ca oricine spune că la Cina cea de taină, Domnul nostru Iisus Hristos a avut pâine nedospită (făcută fără drojdie), asemenea celei a evreilor, şi nu pâine dospită, cu alte cuvinte pâine crescută cu drojdie să fie despărţit de noi şi să fie anatema ca unul ce crede ca un evreu şi ca Apolinarie şi ca unul ce aduce dogmele armenilor în Biserică, pentru care să fie încă o dată anatema.

IV) Ca oricine spune că atunci când Hristos Dumnezeul nostru vine să ne judece, nu vine să judece sufletele împreună cu trupurile, sau sufletele în trupuri, ci în loc de aceasta vine să osândească doar trupurile, să fie anatema.

V) Ca oricine zice că sufletele creştinilor care s-au pocăit în viaţa aceasta, dar nu şi-au săvârşit canonul de pocăinţă, după moarte merg într-un purgatoriu, unde există foc şi chinuri şi sunt curăţite, ceea este doar un mit grecesc străvechi, şi cei care, asemenea lui Origen, cred că iadul nu este veşnic şi de aceea îşi îngăduie sau îşi iau libertatea sau imboldul de a păcătui, să fie anatema.

VI) Ca oricine spune că papa este capul Bisericii, şi nu Hristos, şi că el are puterea de a primi oameni în rai, prin indulgenţele sale sau alte acte, şi poate ierta oricât de multe păcate ar putea înfăptui un om dacă acesta dă bani pentru a primi de la el indulgenţe, adică permisiuni de a păcătui, să fie anatema.

VII) Ca oricine nu urmează tradiţiile Bisericii precum au hotărât cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, şi Sfintele Paşti, şi Menologionul pe care ele l-au făcut regulă pe care noi trebuie să o urmăm, şi vrea să urmeze Pascalia de curând născocită şi Menologionul nou al astronomilor atei ai papei, şi se opune tuturor acestor lucruri şi vrea să răstoarne şi să strice dogmele şi tradiţiile Bisericii pe care le-am moştenit de la Părinţii noştri, să fie anatema şi să fie despărţit de Biserica lui Hristos şi de adunarea credincioşilor.

VIII) Ca voi, creştinii ortodocşi şi evlavioşi, să rămâneţi statornici în ceea ce aţi fost învăţaţi şi v-aţi născut şi aţi crescut, iar atunci când va veni vremea şi împrejurările o vor cere, să vă vărsaţi chiar sângele pentru a păzi credinţa moştenită de la Părinţii noştri şi mărturisirea voastră. Şi să vă feriţi de asemenea oameni, precum cei zugrăviţi sau despre care am vorbit în rândurile de mai sus, ca Domnul nostru Iisus Hristos să vă ajute. Fie ca binecuvântarea smereniei noastre să fie cu voi toţi. Amin.

 

Dat în anul 1583 de la Naşterea lui Iisus Hristos, anul indictionului 12, 20 noiembrie.

 

† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului

În prezenţa celorlalţi episcopi participanţi la Sinod

 

* * *

 

În februarie 1593, Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului a convocat un al doilea mare sinod în Biserica Născătoarei de Dumnezeu cea mângâietoare (numită în greacă Theotokos Paramythia). La acest sinod au luat parte patriarhii Ieremia, Meletie Pigas al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei şi Sofronie al Ierusalimului, şi alţi ierarhi de seamă ai Bisericii. Şi acest sinod a condamnat calendarul gregorian pe temeiul că este în conflict cu canonul Sinodului Ecumenic I de la Niceea, care rânduieşte ca Paştele să fie prăznuit între 22 martie şi 25 aprilie inclusiv, şi că distruge unitatea Bisericii.

Sigillionul enciclicei din 1593 hotăra:

,,Oricine nu urmează Tradiţia Bisericii şi tot ceea ce au poruncit cele şapte Sinoade Ecumenice cu privire la Sfintele Paşti şi Minei, dorind în schimb să urmeze noua Pascalie şi Mineiul astronomilor papali, se opune tuturor hotărârilor Sfintelor Sinoade. Unul ca acesta să fie anatema, excomunicat din Biserica lui Hristos şi din adunarea credincioşilor. Iar voi, creştini ortodocşi evlavioşi, trăiţi în continuare urmând ceea ce aţi învăţat şi, dacă este nevoie, vărsaţi-vă chiar sângele pentru a apăra credinţa Părinţilor voştri şi credinţa voastră”.

 
* * *
 

În secolul al XVIII-lea, politica crâncenă a pontifului roman de înaintare către Răsărit l-a determinat pe patriarhul Chiril al V-lea (cca 1700-1775) să publice, în 1756, o enciclică împotriva reformei papale din 1582, în cuvinte foarte aspre. Sigillionul său hotăra:

 

 

Sigillion împotriva calendarului papal
al lui Chiril, arhiepiscopul Constantinopolului
 
Chiril, prin mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi patriarh ecumenic
 
Din pricina noilor ticăloşii săvârşite de catolici cu privire la chestiunea schimbării Paştelui şi calendarului nostru
Îndepărtarea din Biserică
 

Preacinstiţi clerici ai Marii noastre Biserici a lui Hristos, alţi prea temători de Dumnezeu ierarhi şi prea sfinţiţi ieromonahi, cântăreţi în bisericile cetăţii noastre, următori lui Pavel, care spune: ,,Ci măcar şi noi, sau înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie” (Galateni 1, 8); dacă el este cleric sau mirean, să fie îndepărtat de Dumnezeu, osândit, şi după moarte să nu putrezească, ci să se sălăşluiască în chinurile veşnice. Fie ca piatra şi fierul să se fărâme şi să ruginească, dar aceia niciodată şi cu nici un chip. Fie ca ei să moştenească lepra lui Ghehazi şi laţul lui Iuda; fie ca ei să vieţuiască pe pământ precum Cain, gemând şi tremurând; fie ca mânia lui Dumnezeu să se abată asupra capetelor lor şi partea lor să fie cu trădătorul Iuda şi cu iudeii cei luptători cu Dumnezeu; fie ca pământul să se deschidă şi să-i înghită precum odinioară pe Datan şi Aviron; fie ca îngerul Domnului să-i izgonească cu sabia în toate zilele vieţii lor, şi fie ca ei să cadă sub toate blestemele patriarhilor şi sinoadelor, sub excomunicarea veşnică şi în chinurile focului veşnic. Amin.

 

Note

1. Rumelia, sau Roumelia, cuprinde teritoriile din Europa care au aparţinut odinioară Imperiului Otoman, inclusiv Macedonia, Tracia şi Albania.

Almanah 2008-14

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 46/Almanah 2008