----------------

 

Carti in site

 

--------------------

O EXAMINARE ŞTIINŢIFICĂ A CALENDARULUI

BISERICII ORTODOXE

de Ieromonah Casian


Capitolul I

,,Care calendar este corect ?”


Dreptăţile Domnului drepte, cele ce veselesc inima ...
Judecăţile Domnului adevărate, îndreptate împreună ...
Pentru că robul tău păzeşte acestea; şi când păzeşte
acestea, răsplătire este multă (Psalmi 18, 9-10, 12)

Cedând presiunii neîncetate exercitate de papalitate pretutindeni, de-a lungul mai multor secole, în anul 1968, Biserica Ortodoxă Bulgară a introdus calendarul gregorian în practica liturgică. Încă din 1916, acest calendar îi luase locul celui iulian în uzul civil în Bulgaria, însă, în cadrul Bisericii el a fost adoptat camuflat sub denumirile de ,,calendarul nou iulian” sau ,,calendarul iulian revizuit”.

Această ,,reformă” era un labirint imens de cifre şi date prin care puţini, şi cu mare greutate, şi-au putut face drum. Propaganda ateistă şi acţiunile subversive iniţiate într-o perioadă anterioară în sânul Bisericii au creat mediul propice pentru o astfel de ,,reformă”. Regimul totalitar interzicea orice deviere de la opinia ,,generală”, potrivit căreia calendarul gregorian era superior din punct de vedere ştiinţific celui iulian.

Într-adevăr, cea mai folosită pledoarie pentru calendarul ,,nou iulian” era sub forma convingerii vizuale. Punându-l alături de cărţile bisericeşti vechi, se putea ,,demonstra” cum datele sale ,,coincideau” cu datele cărţilor - desigur fără a explica că acest lucru fusese realizat cu preţul încălcării sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe.

Această manipulare a populaţiei majoritare a condus la divizarea poporului bulgar. Cea mai mare parte a încetat, pur şi simplu, să mai meargă la biserică, în timp ce ,,cei mai râvnitori” au fost siliţi să frecventeze bisericile în care fusese introdusă ,,reforma” calendarului, din moment ce acestea erau singurele cărora le era permis să săvârşească slujbe. Puţinii credincioşi, care au urmat întocmai pilda celor trei sfinţi tineri din vremea împăratului Nabucodonosor al II-lea (cca 630 î.Hr.-562 î.Hr.)[1], au fost pedepsiţi atât de autorităţile ecleziastice, cât şi de cele politice. Doi profesori de la Academia Teologică din Sofia - Arhimandriţii Serafim (1912-1993) şi Serghie[2] - au fost ,,demişi” din motive de ,,incompatibilitate”. Cu excepţia acestor doi clerici, opoziţia faţă de calendarul nou iulian din sânul Bisericii Ortodoxe a Bulgariei a fost manifestată doar de Mânăstirea Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului din Sofia.

Tulburarea care a apărut în rândul populaţiei a trezit un mare interes pentru problema concretă a ,,reformei” calendarului. Cu toate acestea, nu au existat nici un fel de lucrări ,,oficiale” pe această temă, cu excepţia celei a profesorului Todor Sabev, Problema calendarului Bisericii - o lucrare vizibil influenţată de spiritul ,,vremurilor moderne” şi de ,,revoluţia culturală” în derulare. S-a luat pur şi simplu drept adevărat faptul că ,,reforma” calendarului Bisericii era, fără îndoială, ,,ştiinţifică”, cu toate că argumentele astronomice, cronologice şi geofizice serioase examinate în această carte dovedesc contrariul.

Bănuiala generală printre cei care erau interesaţi de problema calendarului era că nişte indivizi puternici necunoscuţi, un fel de eminenţe cenuşii, au pus la cale introducerea noului calendar în Biserica Bulgară, potrivit propriilor convingeri, cu un dispreţ total faţă de credinţa ortodoxă, ştiinţa autentică sau voinţa majorităţii credincioşilor.

Şi în cadrul Academiei Teologice, corpul profesoral şi majoritatea studenţilor au devenit ostili faţă de susţinătorii vechiului calendar[3]. Au greşit aceştia din urmă cu ceva ? Au meritat ei o astfel de atitudine plină de dispreţ ? Aversiunea generală faţă de mişcarea vechiului calendar a fost în mod clar absurdă şi acest fapt mai mult i-a intrigat pe cei interesaţi de această problemă.

La acea vreme, era obligatoriu a se păstra tăcerea cu privire la chestiunea calendarului şi nu era admisă nici o obiecţie. Însă, recent, poporul a început să-şi pună problema: ,,Care calendar este corect ?” Punctul culminant al acestei situaţii a fost atins când presa ,,oficială” a noului calendar ne-a stigmatizat pe noi, adevăraţii creştini ortodocşi, numindu-ne sectă ,,de stil vechi”. O asemenea caracterizare trebuie fie să o acceptăm tacit, fie să o respingem obiectiv. Astfel a apărut necesitatea de a scrie această carte.

Dorinţa noastră este de a prezenta toate datele pertinente într-un mod concis, clar şi cristalizat, lipsit de date şi formule tehnice plictisitoare. Cu maximum de concizie, limpezime şi transparenţă, vom schiţa esenţa problemei calendarului. Îl rugăm pe cititor să fie îngăduitor şi îi cerem în mod anticipat iertare pentru orice neajunsuri ar putea întâlni în lucrare, de vreme ce acestea sunt consecinţa inevitabilă a imperfecţiunii umane a autorului.

Mărturisim adânca noastră preţuire pentru arhimandritul Serafim (Alexiev), martor contemporan al celor mai importante evenimente din acest secol din Biserica Ortodoxă Bulgară, evenimente de la care el a avut amintiri şi impresii personale, pe care obişnuia să le relateze pe larg, păstrând detalii ale lor în jurnalul său.

În final, pentru că ne-a ajutat în cercetarea noastră istorică, îi mulţumim dlui Zlati Zlatev, fost director al Organizaţiei Bisericii din Patriarhia Sofiei, care, vreme de mulţi ani, a studiat cu atenţie materialele din arhivele istorice.



[1] N.tr.: Cei trei sfinţi tineri de pe vremea împăratului Nabucodonosor al II-lea sunt Anania, Azaria şi Misail (pomeniţi de Biserica Ortodoxă în 17 decembrie, împreună cu Proorocul Daniil). Ei au refuzat să se închine idolului de aur din câmpul Deira, pe care Nabucodonosor poruncise să fie făcut pentru ca toţi oamenii din împărăţia sa să se închine lui.

[2] N.tr.: Cei doi profesori sunt arhimandriţii Serafim Alexiev (1912-1993) şi Serghie Iazadjiev, care s-au opus schimbării calendarului. Alături de Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, ai cărui fii duhovniceşti au fost, ei au luptat pentru păstrarea credinţei strămoşeşti şi au scris lucrarea ,,Ortodoxia şi ecumenismul”, apărută în limba română la Editura Schimbarea la Faţă a Mânăstirii Slătioara, în 1997.

[3] N.tr.: În Bulgaria, ca şi în Grecia, cei care s-au ridicat împotriva reformei calendarului au primit numele de susţinători ai vechiului calendar sau vechi calendarişti.