----------------

 

Carti in site

 

--------------------

O EXAMINARE ŞTIINŢIFICĂ A CALENDARULUI

BISERICII ORTODOXE

de Ieromonah Casian

 


CUVÂNT ÎNAINTE

de Arhiepiscop Hrisostom de Etna


Acum 30 de ani, Biserica Ortodoxă a Bulgariei a luat o decizie controversată, prin adoptarea calendarului gregorian. Procedând astfel, ea a determinat împărţirea credincioşilor săi în două grupuri distincte: cei care au acceptat ,,reforma calendarului”, ce au devenit ,,ortodocşii de stil nou” sau adepţii ,,noului calendar”, şi cei care s-au opus acestei înnoiri şi au devenit ,,ortodocşii de stil vechi” sau adepţi ai ,,vechiului calendar”. Refuzând să se alinieze conduitei ,,oficiale” a Patriarhiei din Sofia, ortodocşii de stil vechi au devenit, în scurt timp, paria ecleziastici, constrânşi să-şi plece clandestin conştiinţele.

Numai odată cu amurgul comunismului, ei au putut să-şi practice mai liber credinţa. Astfel că, în 1993, odată cu hirotonia unui fost asistent universitar de la Universitatea din Sofia, Episcopul Fotie al Triadiţei, mişcarea ortodocşilor bulgari de stil vechi a putut să se organizeze sub titulatura de Biserica Ortodoxă Adevărată (de Stil Vechi) a Bulgariei. Consider că este un privilegiu unic faptul că am fost unul dintre arhiereii care l-au hirotonit pe Prea Sfinţitul Fotie.

Manifestarea crescândă a acestor ortodocşi de stil vechi a atras mult atenţia asupra faptului că Biserica Ortodoxă ,,oficială” a Bulgariei rămâne profund contaminată de urmele infiltrării şi manipulării sale de către comunism, care a exploatat-o ca pe un instrument al oportunismului ecumenist. De aceea, mulţi bulgari au început să examineze într-o nouă lumină controversa din jurul ,,reformei” calendarului.

Nu mai este nevoie să se menţioneze că Patriarhia din Sofia consideră că, în această privinţă, activităţile ortodocşilor de stil vechi sunt extrem de periculoase şi reacţionează corespunzător. Presa ortodoxă de stil nou din Bulgaria tratează în mod curent, astăzi, Biserica Ortodoxă Adevărată cu un dispreţ atât de josnic şi maliţios încât nu poate fi numit decât pură defăimare.

Bineînţeles, tensiunea existentă între Ortodoxia de stil nou şi cea de stil vechi nu este, în nici un caz, un fenomen izolat sau localizat în Biserica Bulgariei şi nu poate fi redusă la o dispută trivială asupra ,,slujirii celor 13 zile” aşa cum o prezintă polemicile ortodocşilor de stil nou. Conceptul potrivit căruia calendarul gregorian este o ,,corecţie necesară” a calendarului iulian ,,eronat astronomic” este o idee acceptată găunoasă, ce este perpetuată, din nefericire, chiar de lucrări de referinţă obişnuite. Aşadar, ortodocşilor de stil nou le este foarte uşor să ridice omul de paie al ,,idolatriei celor treisprezece zile” ca apoi să-l zdrobească cu o singură lovitură, ca pe o superstiţie prostească.

În fapt, ideea conform căreia calendarul Bisericii - singurul calendar cu binecuvântare patristică din Biserica Ortodoxă - este greşit din punct de vedere ştiinţific s-a înrădăcinat atât de bine în conştiinţa omului, încât chiar mulţi dintre apologeţii săi admit acest ,,fapt” în apărarea calendarului iulian. Cu toate acestea, o astfel de concesie este cu totul inutilă, deoarece calendarul iulian are, în realitate, o valoare ştiinţifică mai mare decât calendarul gregorian. Din păcate, acest adevăr rămâne unul dintre cele mai bine păstrate ,,secrete” ale lumii ortodoxe.

Aceasta nu înseamnă că nu suntem de acord cu acei susţinători ai vechiului calendar al Bisericii care îşi focalizează apologetica pe integritatea duhovnicească a metodei ortodoxe tradiţionale de calcul a timpului. Dimpotrivă, noi, ortodocşii de stil vechi putem fi primii care invocă ,,regula de aur” a smereniei ortodoxe, atât de concis mărturisită de Sfântul Ioan Gură de Aur († 407), ca fiind ultimul cuvânt în ceea ce priveşte reforma calendarului: ,,Este Tradiţia - nu căuta mai departe”. Dar în zilele şi în epoca noastră, când caracterul insipid al intelectului uman domneşte în mod absolut, iar credinţa, în plinătatea ei, este interpretată greşit ca fiind prostie sau fanatism, o examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii Ortodoxe va întări şi mai mult puternicele argumente canonice, liturgice şi istorice, existente deja în favoarea sa.

Cu alte cuvinte, ,,ortodox de stil vechi” nu înseamnă ,,anti-ştiinţific”. În retorica ortodocşilor de stil nou, termenul ,,vechi” din expresia ,,calendar de stil vechi” este un termen negativ, căruia i se dă sensul de ,,învechit”, ,,defunct” şi ,,regresiv”; însă, pentru ortodocşii de stil vechi, este un termen pozitiv având conotaţia de ,,venerabil”, ,,clasic” şi ,,statornic”. Adevărata creştinătate ortodoxă este, în limbaj patristic, ,,ştiinţa ştiinţelor” şi, ca urmare, este doar ,,opusul ştiinţei fals numită ştiinţă”, şi acesteia i se opune, niciodată descoperirilor ştiinţifice autentice.

În strălucitul său studiu asupra calendarului iulian, utilizând ca trambulină o perspectivă empirică, părintele Casian situează corect ,,stilul vechi” şi ,,stilul nou” în contextul lor filozofic mai larg, ca manifestări ale unei confruntări epopeice între două ecleziologii ce se exclud reciproc, adică între tradiţionalism şi ecumenism (sau, pentru a fi mai expliciţi, ecumenism politic). Pentru că, deşi unele Biserici Ortodoxe sunt ,,de stil vechi” într-un sens restrâns, tehnic - precum este Patriarhia Moscovei - ele sunt, totuşi, pe deplin ,,de stil nou” într-un sens mai larg, teologic.

Prin urmare, aşa cum problema calendarului nu constă numai în disputa asupra celor 13 zile, aşa şi confruntarea cauzată de spiritul inovator care a dat naştere reformei calendarului bisericesc nu se rezumă la o simplă divergenţă de opinie între cei care au adoptat această reformă şi cei care au respins-o, ci este o adevărată luptă în care ortodocşii tradiţionalişti, sub stindardul calendarului Bisericii, resping sincretismul religios al ortodocşilor modernişti şi eforturile lor disperate de a se alinia pe ,,scena religioasă” dominantă. Ei rezistă în Tradiţia euharistică, isihastă şi patristică a Bisericii, care transmite, fără de schimbare, conţinutul şi experienţa autentică a credinţei pe care Hristos ne-a lăsat-o, Apostolii au propovăduit-o şi Sfinţii Părinţi au păstrat-o - pentru a-l parafraza pe unul din Părinţii Bisericii.

În lupta ,,micii turme” a credincioşilor ortodocşi tradiţionalişti sau de stil vechi împotriva Goliatului stilului nou sau a Ortodoxiei ,,oficiale” - care a pervertit, într-un mod monstruos, ideea de mişcare ecumenică în sânul unei Biserici care îşi trage legitimitatea nu de la papi, patriarhi, organizaţii bisericeşti sau aliaţi politici, ci din loialitatea faţă de creştinismul autentic lăsat moştenire ei chiar de către Apostoli - urmaşii acestei lumi, reformatorii calendarului şi ecumeniştii, ne-au luat în derâdere, ne-au ridiculizat şi ne-au insultat pe noi, ortodocşii de stil vechi, ca pe nişte înapoiaţi şi susţinători tenaci, fără speranţă, ai unui calendar ,,primitiv”.

Purtaţi pe calea cunoaşterii superficiale departe de înţelepciune, către mândrie şi roadele sale otrăvitoare, bucurându-se de gloria şi avantajele materiale ale unei lumi - într-adevăr, o lume ecleziastică - care pretinde influenţă, bani, recunoaştere şi ciubucurile mândriei omeneşti, ei au fost întunecaţi de faptul că ne-au etichetat pe noi, ortodocşii de stil vechi, drept imbecili şi au pierdut cu totul din vedere natura reală a diferenţelor care există între noi şi ei.

Demonstrând cu uşurinţă că, dacă, într-adevăr, calendarul Bisericii era singurul motiv al schismei dintre ortodocşii ecumenişti şi cei tradiţionalişti, ortodocşii de stil vechi ar avea, de fapt, ştiinţa şi teoriile astronomice de partea lor, părintele Casian merge mai departe şi arată că ortodocşii de stil nou, sub pretextul unei ştiinţe primitive şi al unor concepte filozofice moderne, s-au îndepărtat în realitate ei înşişi de unitatea Bisericii Ortodoxe: ei, care ne numesc pe noi, ortodocşii de stil vechi, schismatici, sunt cei care s-au rupt de consensul Sfinţilor Părinţi, de duhul Bisericii şi de taina mântuitoare a îmbrăcării omului în Hristos, darul nepreţuit al creştinătăţii ortodoxe pentru omenire.

Influenţaţi de gândirea occidentală, de deviaţiile heterodoxe de la credinţa apostolică şi de o profundă ignoranţă faţă de înţelepciunea Părinţilor Bisericii, aşa cum este atât de clar evidenţiat de disputa asupra calendarului Bisericii, ortodocşii de stil nou - adică, ecumeniştii şi moderniştii, incluzând, după cum am spus, pe unii dintre cei ce urmează vechiul calendar - s-au îndepărtat de etosul Ortodoxiei, au luat în seamă înşelăciunea dogmelor străine, au căzut în capcana politicii lumeşti şi, în numele unei născocite Ortodoxii ,,oficiale”, s-au rupt de plinătatea credinţei pe care ,,mica turmă” se străduieşte asiduu să o păstreze şi să o onoreze în ,,cuvânt, gând şi faptă”. Suntem profund recunoscători ieromonahului Casian pentru strălucitul său studiu şi pentru credinţa sa în plinătatea Tradiţiei Bisericii.