Negarea lui Hristos (XII)

Atacul susţinut îndreptat de ecumenişti împotriva învăţăturii şi Tradiţiei ortodoxe despre Biserică, prin ideile eretice ,,har şi mântuire în afara Bisericii” şi ,,Biserica nu are hotare”, a avut, de asemenea, ca ţintă sfintele taine ale Bisericii.

Sfintele taine – lucrările minunate prin care se pogoară în chip nevăzut harul Sfântului Duh asupra credinciosului, ce au un rol esenţial în mântuirea şi îndumnezeirea omului – ca şi învăţătura ortodoxă despre ele, mult diferită de ideologia heterodoxă despre ,,actele sacramentale”, au reprezentat o miză uriaşă pentru mişcarea ecumenistă. Ţinând cont de aceasta, recunoaşterea de către ortodocşii ecumenişti a actelor sacramentale heterodoxe ca sfinte taine valide a reprezentat o puternică lovitură dată Ortodoxiei.

Una dintre primele referiri la problema identificării sfintelor taine ortodoxe cu actele sacramentale a fost făcută de anglicani, în 1888

Importanţa sfintelor taine pentru strategia mişcării ecumeniste rezidă în mai multe aspecte. Astfel, ecumeniştii au dorit să preia sfintele taine ortodoxe şi să le adapteze în contextul lor ideologic pentru a atinge mai multe scopuri, precum: dobândirea legitimităţii prin ortodoxia acestora, alinierea ortodocşilor în rând cu heterodocşii şi aplanarea unor conflicte dogmatice între cele două părţi prin adaptarea tainelor, şi aplicarea în plan practic a ideologiei ecumeniste cu privire la sfintele taine şi obişnuirea credinciosului de rând cu acestea, ultimul punct având un impact deosebit.

Pentru a atinge aceste scopuri, chestiunea sfintelor taine a fost intens dezbătută de ecumenişti de-a lungul timpului. Astfel, în cadrul curentului de apropiere a anglicanilor de Biserica Ortodoxă, o primă referire la problema sfintelor taine a fost făcută la Conferinţa de la Lambet (întrunire a Bisericii Anglicane) din 1888, în cuprinsul aşa-numitelor ,,Hotărâri cvadripartite”. Ideea a fost reluată de anglicani la Conferinţa de la Lambet din 1920, pentru ca, în deceniile care au urmat, problema sfintelor taine să fie mereu adusă în discuţie.

Pentru asigurarea succesului, ofensiva de echivalare a sfintelor taine cu actele sacramentale a avut loc pe de o parte în cadrul dialogurilor multilaterale de la întrunirile Consiliului Mondial al Bisericilor şi, pe de altă parte, la dialogurile bilaterale purtate de Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică în anii ’80-’90.

Prin adoptarea ,,Documentului BEM”, în 1982, ideologia protestantă cu privire la sfintele taine a devenit parte a doctrinei oficiale a Consiliului Mondial al Bisericilor

Încă din 1975, înainte de a V-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Nairobi, Kenya, Filipp Potter, secretarul general al consiliului, înfăţişa astfel viziunea ecumenistă asupra sfintelor taine: ,,În sensul comunităţii ecumeniste, fiecare Biserică are puterea universală deplină şi mărturiseşte una şi aceeaşi credinţă apostolică. Fiecare dintre aceste Biserici, legate între ele printr-un singur botez şi o singură euharistie, recunoaşte ierarhiile celorlalte”. Astfel, în această expunere, el a făcut referire numai la trei dintre tainele Bisericii: botez, euharistie şi preoţie, singurele taine recunoscute de protestanţi.

În 1982, la Lima, Peru, Comisia ,,Credinţă şi Organizare” a elaborat şi adoptat un document, prin care a reuşit ulterior să impună tuturor membrilor CMB ideologia protestantă cu privire la sfintele taine ale Bisericii. Actul, numit ,,Documentul de la Lima” este bine cunoscut sub numele de ,,Documentul BEM”, Baptism (botez) – Eucharisty (euharistie) – Ministry (slujire, ce înlocuieşte taina preoţiei), după iniţialele denumirilor celor trei taine unanim acceptate, prin acest act, de ortodocşi şi heterodocşi.

Ortodocşii ecumenişti au lăudat ,,Documentul BEM”, afirmând că el ,,constituie una dintre cele mai importante etape pe calea ce duce către o unire evidentă”

Comisia ,,Credinţă şi Organizare” a înaintat ,,Documentul BEM” forurilor supreme ale consiliului, spre adoptare. În consecinţă, în 1983, la cea de-a VI-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Vancouver, Canada, documentul a fost pus în discuţie, Bisericile membre având opinii diferite asupra lui. Astfel, în timp ce protestanţii au adoptat o atitudine rezervată în privinţa documentului, Patriarhul Dimitrie al Constantinopolului declara: ,,Biserica Ortodoxă a descoperit, spre satisfacţia ei, în ,,Documentul BEM”, numeroase teze ale învăţăturii sale”, iar ortodoxul Alexandru Papaderos se exprima încă şi mai tranşant: ,,Documentul de la Lima constituie una dintre cele mai importante etape pe calea ce duce spre o unire evidentă”.

O poziţie ortodoxă în duhul Sfinţilor Părinţi, cu privire la acest document, o susţine teologul grec A. Delybasy în cartea sa ,,Erezia ecumenismului”: ,,Cele şapte sfinte taine ale Bisericii, prin care se transmite harul Sfântului Duh, sunt reduse la două: botez şi euharistie. Iar din cele trei trepte ierarhice este aprobată numai cea episcopală. Tainele nu sunt tratate drept taine ca atare, prin care se transmite harul, ci ca simple ceremonii, care au aceeaşi însemnătate ca predica sau chiar una mai mică”.

,,Documentul BEM” reprezintă un grav compromis făcut de ortodocşi ereziei ecumenismului

Gravitatea compromisului făcut de ortodocşii ecumenişti prin adoptarea acestui document rezidă în ereziile pe care acesta le conţine.

În primul rând, ,,Documentul BEM” recunoaşte doar trei din cele şapte sfinte taine ale Bisericii. Prin urmare, Bisericile Ortodoxe membre ale CMB nu mai recunosc ca taine mirungerea, pocăinţa, cununia şi sfântul maslu, fapt prin care creştinul ortodox este lipsit de darurile Sfântului Duh, iertarea păcatelor, binecuvântarea familiei creştine şi vindecarea trupească şi sufletească. Aşadar, prin semnarea acestui act, ortodocşii ecumenişti au trunchiat învăţătura Mântuitorului Însuşi şi a Bisericii Sale.

În al doilea rând, doctrina referitoare la cele trei taine care au fost recunoscute este foarte diferită de învăţătura Sfinţilor Părinţi, reflectând în mare măsură ideologia protestantă cu privire la acestea. Astfel, taina botezului şi taina euharistiei sunt considerate a fi mai degrabă nişte ceremonii simbolice decât nişte lucrări mântuitoare ale Sfântului Duh, iar taina preoţiei – numită slujire – este  deformată până la desfiinţare.

În al treilea rând, sfintele taine ale Bisericii sunt privite ca independente între ele, deşi în învăţătura ortodoxă ele nu pot fi separate nici între ele, nici de întreg ansamblul dogmatic şi practic al vieţii creştine. Nu se poate înţelege nici ceea ce cuprind tainele Bisericii, nici rolul pe care acestea îl au în mântuirea omului, fără a se înţelege întregul pe care îl formează viaţa duhovnicească şi scopul ei ultim.

În fine, doctrina adoptată prin ,,Documentul BEM” cu privire la tainele Bisericii dezvăluie adevărata ţintă a ideologiei ecumeniste: unirea tuturor Bisericilor şi impunerea unei doctrine unitare care să o susţină. Astfel, acceptarea botezului heterodox de către ortodocşi implică existenţa unei singure comunităţi creştine, în care se intră fie prin botezul ortodox, fie prin cel heterodox; recunoaşterea euharistiei heterodoxe are drept consecinţe o unitate ,,nevăzută” a Bisericii, iar recunoaşterea slujirii heterodoxe atrage după sine recunoaşterea ierarhiilor diferitelor confesiuni.

,,Documentul BEM” propovăduieşte ,,coincidenţele promiţătoare” din învăţătura diferitelor Biserici şi inoportunitatea şi chiar dezinteresul faţă de abordarea teologică a problemei sfintelor taine

În introducerea documentului se afirmă: ,,Nu trebuie să ne aşteptăm, în ,,Documentul BEM”, la o interpretare teologică deplină a botezului, euharistiei şi preoţiei”, căci aceasta ,,în cazul dat este neadecvată şi chiar nedorită”. Cu alte cuvinte, abordarea teologică este ,,nedorită”, deoarece scoate în evidenţă diferenţele dintre învăţătura ortodoxă şi cea heterodoxă.

Tot în introducere sunt amintite ,,coincidenţele promiţătoare” existente în învăţătura diferitelor Biserici, care trebuie ,,dezvoltate pas cu pas în învăţătura lor de credinţă”, ca mai apoi documentul să prezinte, în trei secţiuni aparte, cele trei sfinte taine recunoscute prin acest act, formulând o învăţătură confuză, întemeiată pe ideologia protestantă cu privire la actele sacramentale.

În ,,Documentul BEM”, taina mirungerii este inclusă în taina botezului, fiind redusă la un ritual suplimentar şi neobligatoriu

Prima secţiune a documentului, dedicată tainei botezului, prezintă iniţial perspectiva ortodoxă asupra acestei taine, ca ulterior să devieze spre ideologia protestantă. În final, taina botezului include taina mirungerii, care este ,,redusă la un ritual suplimentar şi neobligatoriu”, după cum se afirmă în paragraful 19: ,,Darul Sfântului Duh în botez poate fi exprimat şi în mod suplimentar, de exemplu prin punerea mâinilor pe cap şi ungere sau miruire”.

Prin acest compromis grav, documentul justifică lipsa tainei mirungerii la confesiunile protestante şi impune, prin adoptare, ideologia acestora din urmă Bisericilor Ortodoxe ecumeniste.

Ioachim Arnăutu

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)