Noiembrie-decembrie 2009

Noutăţi pe frontul ecumenist (II)

 

Frontul împotriva lui Dumnezeu şi dreptei credinţe se extinde tot mai mult pentru a cuprinde toate aspectele condiţiei umane, de la cele mai exterioare şi manifeste până în străfundurile sufletului omenesc. Se luptă cu înfrigurare, se construiesc tranşee, se foloseşte ‘armament’ tot mai sofisticat, se organizează campanii, se înfiinţează reţele pentru a reuni cât mai mulţi oameni, şi tot soiul de năimiţi îşi împlinesc ‘misiunile’ cât mai bine şi mai repede, mânaţi de dorinţa de a-l primi în mijlocul lor cât mai curând pe domnul întunericului, într-o lume din care Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni vor fi fost izgonite cu totul.

Această ofensivă se duce pe mai multe planuri. Într-o direcţie activează lefegiii care împing înainte planul ecumenist, dialogurile şi manifestările comune ale confesiunilor creştine, ale căror ,,ultime realizări” le-am schiţat în episodul precedent.

În altă direcţie lucrează mercenarii care duc lupta în sânul Ortodoxiei, cea mai recentă şi presantă campanie pe care o desfăşoară fiind cea pentru convocarea Sfântului şi Marelui Sinod al Ortodoxiei. La acest sinod, ei doresc să înscrie în dogma şi canoanele ortodoxe ereziile şi învăţăturile păgâne care mişună deja la porţile şi chiar înlăuntrul Bisericii Ortodoxe oficiale, care a pactizat cu lumea şi domnii ei; vom prezenta ultimele evenimente de pe acest front în episodul următor.

O a treia direcţie a asaltului anti-creştin este reprezentată de dialogul interreligios, colaborările şi manifestările practice interreligioase care pătrund tot mai puternic şi mai adânc în fibra creştină a lumii, ca o metastază cumplită a apostaziei contemporane. Acestea fac subiectul actualului episod, determinat de două evenimente semnificative din lunile noiembrie şi decembrie 2009: Săptămâna Interreligioasă din Marea Britanie şi Parlamentul Religiilor Lumii.

Cele trei direcţii expuse mai sus nu sunt independente între ele, ci fac parte dintr-o campanie unică care are ca scop distrugerea creştinismului. Cu adevărat, autorităţile civile din diferite ţări, conducătorii religioşi şi diverse personalităţi cu veleităţi de lideri planetari luptă împotriva creştinismului, care-i incomodează în instituirea religiei unice şi venirea domnului lor ...

 

 

15-21 noiembrie 2009

Săptămâna Interreligioasă din Marea Britanie

În perioada 15-21 noiembrie 2009, Marea Britanie a organizat în premieră o săptămână interreligioasă, după modelul săptămânii interreligioase care are loc în Scoţia, cu succes, de mai mulţi ani şi cu nădejdea că şi alte ţări vor organiza în viitor manifestări similare.

Organizarea unei săptămâni interreligioase îşi are obârşia în raportul ,,Faţă în faţă şi unul lângă altul” – cadru pentru parteneriat în societatea britanică multireligioasă –, publicat în iulie 2008 de Departamentul pentru Comunităţi şi Guvernare Locală. Acest raport a prezentat pentru prima oară viziunea departamentului, care susţine o activitate locală mai mare pentru a aduce împreună oameni de diferite religii şi credinţe şi, în acest scop, oferă programe de investiţii şi sprijin. Un astfel de ajutor financiar îl constituie programul de subvenţii ,,Credinţe în acţiune”, de 4 milioane de lire sterline, pentru demararea unor proiecte interreligioase de către comunităţile locale.

 

Ecumenism 54 1

Afiş de prezentare a Săptămânii Interreligioase din Marea Britanie,
pe care sunt înfăţişate simbolurile a numeroase religii ale lumii

 

Ca răspuns la raportul departamentului, Reţeaua Interreligioasă pentru Marea Britanie a propus organizarea unei săptămâni interreligioase. Reţeaua reuneşte asociaţiile naţionale ale comunităţilor de credinţă, organizaţii interreligioase locale, regionale şi naţionale, ca şi organizaţii educaţionale şi academice cu interes în probleme interreligioase. Ea cuprinde peste 160 de organizaţii, printre religii numărându-se: creştină (cu diferite confesiuni: anglicană, catolică, baptistă, metodistă, reformată unită), evreiască, musulmană, budistă, hindusă, zoroastriană etc.

Manifestarea a fost sponsorizată de guvern şi susţinută de Departamentul pentru Comunităţi şi Guvernare Locală şi Reţeaua Interreligioasă pentru Marea Britanie. Evenimentele săptămânii interreligioase au fost găzduite de comunităţile locale, de autorităţile locale, şcoli şi universităţi, lăcaşuri de cult, organizaţii interreligioase şi alte grupuri comunitare de la nivel local. Toate aceste instituţii au fost invitate să-şi dezvolte propriile planuri prin care să scoată în evidenţă importanţa relaţiilor interreligioase la nivel local şi să dea prilej oamenilor de diferite credinţe să-şi dea mâna şi să se angajeze a construi împreună comunitatea.

Lansarea naţională a Săptămânii Interreligioase a avut loc pe 12 noiembrie 2009, la Centrul Regina Elisabeta a II-a din Londra. Printre participanţii la lansare s-au numărat episcopul Paul Hendricks, reprezentant al Conferinţei Episcopilor Catolici din Marea Britanie, rabinul şef Manazir Ahsan, dr. Indarjit Singh, ca şi conducători ai altor comunităţi religioase. Ei au semnat o declaraţie prin care s-au angajat să construiască relaţii interreligioase pozitive şi să contribuie prin credinţă la binele comun al omenirii.

,,Ne angajăm astăzi să aprofundăm lucrarea noastră de a spori înţelegerea despre şi între credinţele noastre şi de a întări colaborarea noastră în ce priveşte problemele sociale. Ne reînnoim făgăduinţa de a dezvolta căi de dialog şi învăţare reciprocă eficiente şi pe termen lung. În timp ce marile noastre tradiţii religioase sunt diferite în credinţă şi practică, sunt multe lucruri care ne unesc. Vom folosi valorile fundamentale comune şi înţelepciunea tradiţiilor noastre religioase pentru a continua să lucrăm – fiecare în parte şi împreună – pentru binele societăţii noastre, comunitatea noastră globală mai largă şi planeta care este căminul nostru”, scrie în declaraţie.

 

Ecumenism 54 2

Alt afiş de prezentare a Săptămânii Interreligioase din Marea Britanie

 

Tot în cadrul acestei săptămâni au fost organizate seminarii interreligioase de către diverse fundaţii interreligioase, organizaţii ale diferitelor religii şi Asociaţia Umanistă Britanică, care au încercat să reliefeze valorile comune ale religiilor. Unele sinagogi, moschei sau temple jainiste, budiste, hinduse, krishna, sikh au organizat zile deschise de vizitare şi tururi cu ghid. S-au mai desfăşurat evenimente interreligioase pentru femei, meciuri de fotbal interreligioase, cântece şi rugăciuni, celebrări ale riturilor diferitelor credinţe şi mese comune, o tabără de yoga, expoziţii de artă religioasă etc.

Anglicanii au organizat mai multe acţiuni pentru a-i familiariza pe cei de alte religii cu credinţa creştină a locului; printre acestea s-a numărat un pelerinaj de la Londra la sanctuarul anglican de la Walsingham, Norfolk. Ashramul Burngreave (n.r.: ashramul este un loc de retragere pentru practicarea yoga sau a altor exerciţii hinduse) a coordonat ziua de ,,Credinţă, activitate şi mâncare în tovărăşie” la care au luat parte copiii din Sheffield şi persoane din tot ţinutul, budişti, creştini, evrei, musulmani etc.

O prezenţă inedită printre participanţii la Săptămâna Interreligioasă din Marea Britanie a fost cea a reprezentanţilor Asociaţiei Umaniste Britanice, adică a ateilor. Prezenţa lor alături de membrii diferitelor comunităţi religioase a fost explicată astfel de şeful de campanii Pepper Harow: ,,Asociaţia Umanistă Britanică este preocupată că guvernul merge pe o cale greşită pentru coeziunea comunităţii, concentrându-se exclusiv asupra elementului ‘credinţă’ al identităţii oamenilor, şi oferă finanţare şi sprijin ‘grupurilor religioase’ în defavoarea altor grupuri din sectorul voluntar şi comunitar. (…) Însă, asociaţia remarcă, de asemenea, că unul dintre scopurile săptămânii interreligioase este de a spori înţelegerea dintre oamenii religioşi şi cei nereligioşi, astfel că am hotărât că a ne retrage complet de la manifestări i-ar lăsa pe membrii şi susţinătorii noştri nereprezentaţi în dezbateri importante. Prin urmare, am căzut de acord că ne vom implica acolo unde activităţile sunt inclusive şi relevante”.

Într-adevăr, umaniştii au fost prezenţi la mai multe evenimente din cadrul săptămânii interreligioase şi au existat dezbateri între credincioşi şi atei. O dezbatere care a avut loc pe 17 noiembrie 2009, la Londra, a luat în discuţie ,,măsura în care pot exista puncte de întâlnire între tradiţiile religioase şi tradiţia umanistă”. A doua zi, pe 18 noiembrie, a avut loc conferinţa cu tema ,,Această casă socoteşte că credinţa este esenţială pentru dialogul democratic”, la care au luat cuvântul creştini, musulmani, evrei şi ... atei.

Aşadar, credincioşii diferitelor religii au stat la masa discuţiei cu necredincioşii, pentru ‘binele’ Marii Britanii. Însă dincolo de propaganda destul de ieftină – care susţine că religiile lumii au o sumedenie de valori comune şi, mai nou, necredincioşii pot avea ‘puncte de întâlnire’ cu credincioşii – nu se află nimic, decât praf în ochii celor naivi. Ce ‘bine’ pot construi împreună cei ai lui Hristos cu cei ai lui Veliar ? Şi pe ce idealuri vor întemeia acest ‘bine’ ? Ultimele decenii mărturisesc cu prisosinţă că, cel mai adesea, stindardul sub care se adună aceşti oameni, fie că este vorba de ‘binele’ Marii Britanii, fie al întregii omeniri, este călcarea în picioare a crucii şi izgonirea lui Dumnezeu.

 

 

3-9 decembrie 2009

Melbourne, Australia

Parlamentul Religiilor Lumii

Între 11-27 septembrie 1893, în cadrul Expoziţiei Mondiale Columbiene, unul dintre primele târguri mondiale, găzduit de oraşul american Chicago, a avut loc primul Parlament al Religiilor Lumii. Aceasta a fost prima încercare de a iniţia un dialog global al credinţelor, fiind considerată a marca începutul erei interreligioase la nivel mondial. Printre religiile reprezentate la eveniment s-au numărat creştinismul, cu diferite confesiuni, hinduismul, budismul, jainismul şi o serie de mişcări religioase nou apărute în acea perioadă.

Reprezentanţii religiilor orientale – budişti, hinduşi, jainişti – au avut un succes extraordinar la publicul venit de pe toate meridianele lumii. Astfel, Swami Vivekananda (1863-1902), ucenicul maestrului spiritual hindus Ramakrishna (1836-1886) şi una dintre personalităţile marcante ale renaşterii hinduismului în secolul al XIX-lea, a reuşit să atragă atenţia lumii occidentale. El a rămas vreme de 4 ani în America, a adunat o mulţime de ucenici în jurul său şi a înfiinţat în 1895 Societatea Vedanta în New York, care va conduce activităţile misionare.

Acest moment a constituit începutul propovăduirii hinduismului pe continentul american, şi apoi în întreaga lume. În 1897, Vivekananda va întemeia un ordin monahal hindus care să se ocupe de activităţi misionare şi ridicarea de lăcaşuri de cult şi mânăstiri. În 1988, câţiva călugări hinduşi de la Societatea Vedanta Vivekananda din Chicago au sugerat organizarea aniversării a 100 de ani de la faimosul parlament, în acest scop fiind înfiinţat Consiliul pentru un Parlament al Religiilor Lumii.

Ca urmare, în ciuda tentei vădit anti-creştine a primului Parlament al Religiilor Lumii, la care oratorii au afirmat că creştinismul este vinovat de toate relele, nedreptăţile şi războaiele de pe faţa pământului, începând cu anul 1993, societatea creştină occidentală s-a pregătit să organizeze o a doua manifestare de acest gen, mai precis o serie de conferinţe moderne care să aibă loc o dată la 5 ani şi să poarte titlul oficial de ,,Parlament al Religiilor Lumii”.

Acest parlament nu este un organism reprezentativ al religiilor, participanţii nu votează nici un document oficial şi nu iau hotărâri obligatorii pentru religiile lor; manifestarea are menirea de a aduna oameni de diferite credinţe pentru a dialoga, a împărtăşi obiceiuri şi experienţe şi a dezbate probleme de interes. Parlamentul din 1993 a avut loc tot la Chicago, fiind prezenţi 8.000 de reprezentanţi ai religiilor lumii; religiilor prezente în 1893 li s-au alăturat delegaţi sikh, amerindieni, ai altor religii indigene şi închinătoare la pământ.

Întrunirea din 1999, la care au participat peste 7.000 de persoane din 80 de ţări, s-a ţinut la Cape Town, Africa de Sud. Au avut loc sute de dezbateri, simpozioane, ritualuri, rugăciuni şi meditaţii şi reprezentaţii artistice. În 2004, parlamentul a adunat la Barcelona, Spania, peste 8.900 de participanţi.

Reuniunea din 2009 s-a desfăşurat între 3-9 decembrie la Melbourne, Australia, însă participarea a fost mai redusă, de numai 6.000 de persoane din 200 de ţări. La Melbourne au fost reprezentate religiile: creştină, evreiască, musulmană, budistă, hindusă, jainistă, sikh, confucianistă, taoistă, şintoistă, zoroastriană, wicca, moonistă, scientologică, umanistă etc. Întrunirea actuală a fost găzduită de conducerea oraşului Melbourne, fiind prezenţi şi reprezentanţi UNICEF şi ai agenţiilor majore ale ONU, ca şi o delegaţie a Biroului pentru Iniţiative bazate pe Credinţă din cadrul administraţiei preşedintelui american Barack Obama.

Tema reuniunii din acest an a fost ,,Construind o lume de diferenţe: ascultându-ne unii pe alţii, tămăduindu-ne unii pe alţii”. Pe lângă această temă, socotită direcţie generală de acţiune, au existat mai multe teme importante pentru lumea contemporană, care au fost dezbătute de participanţi: ,,Tămăduind pământul cu grijă şi preocupare” – în cadrul căreia s-a vorbit despre natura sacră a mediului înconjurător în toate tradiţiile religioase şi spirituale; ,,Reconcilierea cu indigenii” (definiţi ca populaţii indigene din diferite părţi ale lumii, precum Australia, America de Nord, Africa, Pacific, de altă credinţă decât cea majoritară); ,,Depăşirea sărăciei într-o lume patriarhală”; ,,Crearea coeziunii sociale în sat şi oraş” – care a cuprins discuţii despre formarea de societăţi multiculturale, problemele şi caracteristicile acestora; ,,Împărtăşirea înţelepciunii în căutarea păcii lăuntrice”; ,,Asigurarea hranei şi apei pentru toţi oamenii” şi ,,Construirea păcii în căutarea dreptăţii” (Este de remarcat faptul că temele acestui parlament al religiilor lumii sunt izbitor de asemănătoare cu preocupările Consiliului Mondial al Bisericilor, şi la fel de seculare). Fără a fi o temă specială, un interes deosebit a fost acordat islamismului şi relaţiei sale cu lumea occidentală.

Programul zilnic al manifestării a inclus rituri religioase din diferite tradiţii religioase şi spirituale; programe intrareligioase – în cadrul cărora reprezentanţii unei singure religii şi-au exprimat identitatea şi au dezbătut anumite probleme; programe interreligioase – în cadrul cărora reprezentanţii a două sau mai multe religii s-au angajat în dialog pe diverse teme; discuţii pe marginea unor probleme contemporane; plenare de seară – prezentări speciale, binecuvântări şi reprezentaţii artistice de muzică şi dans sacru. Fiecare zi a inclus peste 100 de programe.

Aşa cum era de aşteptat, Parlamentul Religiilor Lumii a invocat toţi zeii pământului, de exemplu, ceremonia de deschidere a reuniunii a cuprins binecuvântări date de reprezentanţii tuturor religiilor. Au fost organizate slujbe în toate tradiţiile prezente la manifestare: liturghii catolice (în rit latin, uniat şi copt, cea uniată fiind săvârşită de un preot greco-catolic ucrainean), liturghie anglicană, ritual al Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile, ritualuri evreieşti (aparţin diferitelor ramuri ale iudaismului), musulmane, hinduse, budiste, sikh, jainiste, şintoiste (ritual la răsăritul soarelui, cu invocarea zeului Amaterasu), zoroastriane (participanţilor li s-a oferit chasni – mâncare oferită în timpul ceremoniei, care simbolizează creaţia lui Ahura Mazda) etc.

De asemenea, au avut loc o sumedenie de ritualuri organizate de reprezentanţii religiilor popoarelor indigene de pe diferite continente: yoruba, vodun şi akan (Africa de Vest), shona (Zimbabwe), dene (Canada), tlinglit (Alaska), cheyenne, navajo şi dakota (SUA) etc. Majoritatea acestora presupun divinaţie, închinarea la natură şi venerarea spiritelor şi strămoşilor.

O ceremonie semnificativă a fost cea de dedicare a stâlpului păcii pentru reconciliere între religii şi pace între naţiuni. Stâlpul este un dar şi un simbol al reconcilierii între religii, care se va alătura celor 250.000 de stâlpi ai păcii existenţi în lume, pe care scrie în mai multe limbi ,,Fie ca pacea să triumfe pe pământ” (n.r.: se poate remarca din nou asemănarea dintre preocupările acestui Parlament al Religiilor Lumii şi cele ale Consiliului Mondial al Bisericilor. În 2008, la aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea CMB, a avut loc ceremonia de coborâre a stâlpului totemic, care ,,a stat de veghe la Institutul Ecumenic de la Bossey vreme de 25 de ani”. A se vedea articolul Februarie 2008. Ştiri, Aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea CMB, sau 60 de ani de apostazie a creştinismului contemporan). Ceremonia, care va cuprinde o rugăciune pentru pace, va fi condusă de unul dintre liderii Societăţii de Rugăciune pentru Pacea Lumii, organizaţie asociată ONU, şi un membru din conducerea asociaţiei Iniţiativa Religiilor Unite (pe care am prezentat-o în articolul Iulie 2008. Ştiri, Un nou principiu ecumenist la modă: principiul atotcuprinderii).

 

 

Câteva particularităţi ale actualului parlament

1. Religiile indigene: ritualuri de închinare la spirite şi strămoşi

Una dintre temele majore ale actualului parlament a fost ,,Reconcilierea cu indigenii”. Ca o recunoaştere a istoriei pline de suferinţă a indigenilor din Australia, şi din respect pentru ei, toate discursurile importante şi majoritatea sesiunilor parlamentului au început cu o afirmaţie de recunoştinţă faţă de ,,strămoşii care au locuit odinioară şi au avut grijă de acest pământ” şi pe care ei îi venerează.

Indigenii au organizat ritualuri specifice şi au avut numeroase grupuri de discuţie în care şi-au prezentat istoria, obiceiurile şi tradiţiile religioase, preocupările actuale, şi recunoaşterea de care se bucură din partea unor guverne. De pildă, reprezentanţii populaţiei ainu din Japonia au organizat o dezbatere pe tema istoriei de decenii de asimilare forţată şi confiscare a terenurilor sale de către guvernul nipon. În 2008, ei au fost recunoscuţi ca locuitori indigeni ai ţării.

O altă discuţie s-a purtat în jurul ritualurilor purificatoare săvârşite la locurile masacrelor aborigenilor de bătrânii yuin din Australia. Prezentatorul, un bătrân yuin, a vorbit despre ,,strămoşii şi spiritele care au fost şi continuă să fie deranjaţi de practicile colonizatoare agresive”.

‘Indigenii’ europeni – aşa cum se socotesc păgânii din Europa – nu au lipsit de la parlament, propovăduind idei asemănătoare. Ei s-au plâns de ,,sutele de ani de suprimare” şi de faptul că majoritatea europenilor de astăzi ,,au uitat că strămoşii lor au trăit în armonie durabilă şi legătură spirituală cu pământul”.

Practic, ,,Reconcilierea cu indigenii” aduce în prim plan renaşterea vechilor religii păgâne pretutindeni pe glob, religii care implică venerarea naturii şi a strămoşilor însoţite de ritualuri şi ceremonii specifice, divinaţie, comunicarea cu spiritele etc. În plus, aceasta aduce cu ea o provocare pentru lumea modernă, îndeosebi pentru creştinătate, căreia i se cere astăzi să recunoască, să respecte şi să stabilească relaţii cordiale cu păgânismul renăscut.

La sfârşitul evenimentului, participanţii au primit câte o piatră pe care este pictată o cale, schiţată în puncte albe, în stilul aborigen australian, ca dar din partea comunităţii indigene australiene. Împreună cu piatra, au primit o binecuvântare de călătorie:

 

,,Călătorind pe vechiul nostru pământ
Mergeţi delicat pe Mama noastră Pământ
Cu respect şi grijă.
Păstraţi Spiritul focului de tabără sfânt
Întotdeauna în inima voastră şi
Fie ca Spiritele Strămoşilor noştri
Să vă păzească şi să aibă grijă de voi mereu”.

 

 

2. Închinarea la Mama Pământ: ritualuri şi tendinţe

O altă temă majoră, de actualitate, care a străbătut ca un fir roşu toate evenimentele Parlamentului Religiilor Lumii, este închinarea la natură, la Mama Pământ. Reprezentanţii tuturor religiilor au fost chemaţi să-şi aducă ‘omagiul’ faţă de Mama Pământ, prezentând învăţăturile proprii referitoare la creaţie şi chiar exagerând întrucâtva importanţa acordată creaţiei în religia lor.

Un rol important îl au religiile indigene şi cele orientale, care oferă ecologiei un cadru spiritual. De pildă, în Nepal există cântece şi ritualuri hinduse care socotesc natura sacră şi prin închinarea la plante şi animale demonstrează că oamenii nu sunt superiori naturii. De asemenea, în religia yoruba, a indigenilor din Africa de Vest, pământul şi forţele naturii sunt superioare oamenilor şi, prin urmare, credincioşii au datoria de a le cinsti. Pentru ei, animalele, pomii, munţii, cutremurele şi curcubeele sunt în centrul închinării şi venerării zilnice. În plus, pământul, numit de către ei Ifa, este o divinitate importantă. În sprijinul lor a venit UNESCO, care a înfiinţat în Nigeria Institutul Moştenirii Ifa.

În alte religii, pământul este considerat a fi o zeiţă, Gaia. Parlamentul Religiilor Lumii a creat un cadru în care să-şi poată găsi un loc toate aceste manifestări de venerare a naturii şi pământului. Ritualurile de închinare au fost fie ale unei religii anume, fie ‘inclusive’ – menite să includă închinarea la pământ într-o perspectivă mai largă. De asemenea, pe 29 noiembrie, a fost organizată o slujbă inclusivă de rugăciune împotriva schimbării climatice globale.

Participanţii pe grupuri de religii sau toţi laolaltă au acordat o atenţie deosebită Conferinţei ONU pentru Schimbarea Climatică, care a avut loc la Copenhaga, între 7-18 decembrie 2009. De exemplu, o adunare fără precedent a liderilor hinduşi prezenţi la parlament a alcătuit o Declaraţie hindusă, în care se afirma: ,,Este o problemă de supravieţuire. Nu putem continua să distrugem natura fără să ne distrugem pe noi”, cerând liderilor politici adunaţi la Copenhaga să ia măsurile necesare pentru a lupta împotriva încălzirii globale. În plus, ‘parlamentarii’ au trimis reuniunii de la Copenhaga un sul de 60 metri pe care au fost scrise mii de mesaje de susţinere şi speranţă.

 

Ecumenism 54 3

Delegaţi hinduşi la Parlamentul Religiilor Lumii de la Melbourne, 2009

 

În documentul oficial adresat aceleiaşi reuniuni în numele Parlamentului Religiilor Lumii se scria: ,,Dorim să vă asigurăm că s-au înălţat rugăciuni în întreaga lume pentru această întâlnire, căci recunoaştem faptul că schimbarea climei este singura problemă extrem de importantă cu care ne confruntăm în prezent noi toţi, precum şi întreaga lume. (…) Facem apel la guvernele mondiale ca la întâlnirea de la Copenhaga din decembrie să adopte decizii urgente şi semnificative pentru a împiedica schimbările climei”. Este de notat faptul că în această declaraţie a parlamentului nu este amintit numele lui Dumnezeu.

Un alt aspect inedit, strecurat sub masca grijii faţă de mediu, este comunismul conjugat cu o ură feroce faţă de capitalism, iniţiativa particulară şi dreptul oamenilor de a-şi rândui viaţa după cum doresc. În cadrul unei dezbateri intitulate ,,Proprietatea privată, religia şi mediul”, s-a sugerat că schimbarea climatică este ,,o problemă a proprietăţii private”, deoarece ,,sistemul legal de pretutindeni dă întâietate interesului propriu asupra obligaţiei faţă de comunitate”. Mediatorii au afirmat că ,,proprietatea privată este fundamental antropocentrică” şi au prezentat idei dintr-un domeniu de drept care ia naştere în prezent, numit jurisprudenţa pământului, conceput pentru a impune ideea că oamenii sunt interdependenţi de pământ şi interesele ecologiste trebuie plasate deasupra celor individuale.

 

 

3. Femininul sacru

O altă temă extrem de vehiculată astăzi de majoritatea religiilor lumii este femininul sacru, sau divinitatea feminină. Ea a fost dezbătută în mai multe grupuri de discuţii, dintre care unele au plasat-o într-un mod blasfemiator pe Născătoarea de Dumnezeu alături de zeiţele feluritelor religii păgâne.

Această temă este aproape întotdeauna asociată cu diverse acuzaţii aduse creştinismului că discriminează femeile, nepermiţându-le să acceadă în ierarhia bisericească. Unul dintre marii susţinători ai unor astfel de aberaţii este fostul preşedinte american Jimmy Carter. Prezent la Parlamentul Religiilor Lumii, el a acuzat încă o dată creştinismul de faptul că ,,a creat un mediu în care nedreptăţile împotriva femeilor sunt justificate”.

Nici sodomiţii nu au fost neglijaţi de parlament. Fostul judecător de la Curtea Supremă a SUA, Michael Kirby, a ţinut o apologie a sodomiei, ca şi a faptului că trebuie modificat modul în care este citită Scriptura. Alături de el s-a aflat profesorul universitar musulman Abdullah Saeed, care a susţinut parţial ideile judecătorului american. De asemenea, a existat un grup de discuţii sub titlul ,,Vocile provocării şi înţelepciunii: perspective sodomite asupra credinţei, spiritualităţii şi harului”, în care s-au dezbătut opiniile sodomiţilor cu privire la tradiţiile religioase importante, dar şi ,,crearea propriilor spiritualităţi”.

 

 

Participanţi inediţi

O altă caracteristică a acestei întruniri mondiale o constituie aducerea laolaltă a celor mai bizare, aberante şi antagonice religii şi organizaţii, într-o învălmăşeală fără nici un sens. De exemplu, printre participanţi s-au numărat delegaţi ai Bisericii nedenominaţionale a Mişcării conştientizării lăuntricului spiritual; ai Familiei spirituale internaţionale Lumina cunoştinţei; ai organizaţiei Brahma Kumaris, care consideră că Dumnezeu este acelaşi în toate religiile; ai instituţiei nedenominaţionale Sadhu Vaswani Mission, care crede în unitatea tuturor religiilor şi cinsteşte pe Cei Mari ai tuturor credinţelor. O organizaţie asemănătoare este Subud, care este o asociaţie de oameni de diferite religii, naţionalităţi, culturi, uniţi prin practica spirituală latihan. Subud vine de la Susila, Budhi, Dharma, care simbolizează supunerea faţă de forţa de viaţă divină din fiecare persoană, pentru a realiza transformarea lăuntrică. Toate aceste organizaţii sunt active pe tot mapamondul, având filiale într-o mulţime de ţări de pe glob.

 

Ecumenism 54 4

Delegaţi sikh la Parlamentul Religiilor Lumii de la Melbourne, 2009

 

De asemenea, la această manifestare halucinantă au fost cinstiţi marii înţelepţi orientali, printre care Sri Aurobindo şi Sri Chinmoy. Primul a fost un înţelept indian, a cărui viziune a fost considerată atât de importantă încât, pe baza învăţăturilor sale, UNESCO a înfiinţat oraşul Auroville.

Nici catolicii nu au lipsit din acest vârtej şi nici nu s-au aflat la coada listei. Ei s-au implicat în organizarea mai multor dezbateri dedicate dialogului cu marile religii orientale, una dintre teme fiind ,,similaritatea renunţării monahale, a făgăduinţelor, stilurilor de viaţă şi practicilor spirituale” ale călugărilor catolici şi budişti. Această temă a fost promovată de Confederaţia Benedictină, care a dat naştere dialogului interreligios monahal în 1978. O altă organizaţie catolică de acest gen este Comunitatea de meditaţie Sancta Sophia, care are ca scop ,,promovarea dialogului interreligios prin căutarea înţelepciunii în marile tradiţii”.

Şi ortodocşii au fost prezenţi la Parlamentul Religiilor Lumii, cu o prezentare intitulată ,,Ortodoxia în Australia: perspective prezente şi viitoare”, ai cărei mediatori au fost un ortodox antiohian, o credincioasă sârbă şi un diacon ortodox antiohian.

Cu toate că susţin că sunt nereligioşi, umaniştii au participat la această reuniune, organizând mai multe grupuri de dezbateri, una dintre temele majore fiind teoria evoluţiei a lui Darwin. O altă temă, intitulată ,,Trăind o viaţă bună: calea seculară”, a oferit un cadru adecvat în care secularii, ateii, umaniştii şi raţionaliştii au putut prezenta o ,,abordare nereligioasă a vieţii, bazată pe valori seculare”.

De asemenea, această întrunire mondială a atras, prin intenţiile şi ţelurile sale, parteneri inediţi. Astfel, Consiliul pentru un Parlament al Religiilor Lumii a iniţiat un program dedicat ,,oraşelor-partener”, care urmăreşte crearea unei reţele globale de comunităţi pentru construirea unor ,,relaţii puternice şi creatoare între diferite tradiţii religioase”. Pe 12 noiembrie 2009, preşedintele acestui consiliu, William Lesher, şi directorul programului ,,oraşe-partener”, Zabrina Santiago, au participat la ceremonia de inaugurare şi lansarea unui Centru de iluminare spirituală în oraşul-partener San Jose din SUA. Centrul oferă slujbe religioase, cursuri de filozofie şi practică spirituală, cursuri de yoga, călăuzire spirituală etc.

 

* * *

 

Parlamentul Religiilor Lumii de la Melbourne, asemenea parlamentelor anterioare, a avut un ton general vădit anti-creştin, acuzând creştinătatea de o sumedenie de probleme şi tensiuni existente astăzi în lume – acuze dintre care am enumerat câteva: a oprimat vreme de sute de ani popoarele şi respectiv religiile indigene, discriminează femeile şi minorităţile sexuale, nu cinsteşte şi nu se închină naturii şi pământului şi refuză convieţuirea paşnică şi armonioasă cu alte religii ale lumii. Pe lângă acest atac virulent la adresa creştinismului, parlamentul a creat un cadru de manifestare pentru orice concept necreştin.

În 1925, G.K. Chesterton (1874-1936) scria în lucrarea sa Omul nemuritor: ,,Teozofii construiesc un panteon, însă este un panteon numai pentru panteişti. Ei vorbesc despre un Parlament al Religiilor ca despre o reuniune a tuturor oamenilor, însă este doar o reuniune a tuturor îngâmfaţilor. Un panteon întocmai a fost ridicat în urmă cu 2.000 de ani pe malurile Mediteranei; şi creştinii au fost invitaţi să pună imaginea lui Hristos alături de imaginile lui Jupiter, Mithra, Osiris, Atys sau Ammon. Refuzul creştinilor a fost punctul de răscruce al istoriei. Dacă creştinii ar fi acceptat, ei şi întreaga lume s-ar fi dus cu siguranţă de râpă. Ei ar fi fost reduşi cu toţii la un lichid călduţ în acea mare oală a corupţiei cosmopolitane, în care se topeau deja toate celelalte mituri şi misterii”.

Din nefericire, astăzi, creştinii apostaţi doresc să se alăture acestui panteon, renunţând la învăţăturile şi făgăduinţele Mântuitorului. Ca nişte aspide surde, ei şi-au astupat urechile cu învăţăturile orientale, pe care le socotesc mai de preţ, şi se îngâmfă asemenea păgânilor în timp ce se închină pietrelor şi lemnelor ...

 

Ioachim Arnăutu

 

Surse
1. www.interfaithweek.org, site-ul oficial al Săptămânii Interreligioase din Marea Britanie
2. www.parliamentofreligions.org, site-ul oficial al manifestării
3. http://en.wikipedia.org, ,,Parliament of the World’s Religions”
4. www.communities.gov.uk, 24 martie 2009, ,,England to have first-ever ‘Inter Faith Week’”
5. www.christiantoday.com, 25 martie 2009, ,,Blears announces new inter-faith week”
6. www.revdak.com, 2 noiembrie 2009, ,,Parliament Partner City in the news”
7. http://news.bbc.co.uk, 15 noiembrie 2009, ,,Interfaith week tackles tensions”
8. www.kairos.com.au, 15 noiembrie 2009, ,,Jesus Christ among the religions”
9. www.sheffieldtelegraph.co.uk, 19 noiembrie 2009, ,,City celebrates interfaith week”
10. www.interfaithing.com, 20 noiembrie 2009, ,,Interfaith Week UK”
11. http://news.bbc.co.uk, 3 decembrie 2009, ,,Melbourne hosts multi-faith festival”
12. www.theage.com.au, 4 decembrie 2009, ,,Blessings aplenty as world’s religions gather”
13. www.revdak.com, 9 decembrie 2009, ,,Parliament ends with words from Dalai Lama”
14. www.examiner.com, 9 decembrie 2009, ,,Dalai Lama challenges Parliament attendees to action”
15. www.lifesitenews.com, 11 decembrie 2009, ,,Jimmy Carter: abuse of women ? Blame the Catholics and Southern Baptists”
16. www.burnleyexpress.net, 14 decembrie 2009, ,,Burnley primary schools’ work showcased in Inter-Faith Week”
17. www.orthodoxherald.com, 19 decembrie 2009, ,,Parliament of the World Religions concluded at Melbourne”
18. www.humanism.org.uk, ,,BHA comments on ‘Interfaith Week’”
19. http://pedallingforpeace.com, ,,About P4P”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 54/ianuarie-februarie 2010