Septembrie-octombrie 2009

Noutăţi pe frontul ecumenist (I)

 

Un bulgăre sau o cădere mică de zăpadă pe panta unui munte înzăpezit dă naştere unei avalanşe; pe măsură ce creşte şi prinde tot mai multă zăpadă, aceasta nu mai poate fi oprită şi zdrobeşte tot ce întâlneşte în cale. Tot astfel, bulgărele firav al ecumenismului, pornit pe panta muntelui Ortodoxiei în urmă cu 100 de ani, s-a transformat într-o avalanşă ucigătoare, care nu mai poate fi oprită cu nici un chip, oricât s-ar strădui unii şi alţii. În alergarea-i furtunoasă, ecumenismul s-a năpustit cu furie asupra Ortodoxiei şi a prins un avânt de neînchipuit, fiindcă ierarhii ortodocşi i-au deschis porţile Bisericii.

Astăzi, asistăm la apogeul avalanşei ecumeniste care zdrobeşte în calea sa ultimele zăgazuri ale credinţei din Biserica Ortodoxă oficială. Dialogurile teologice de astăzi aduc mărturie despre acest fapt, vădind de asemenea neputinţa ortodocşilor de a mai scăpa în vreun fel de furia lumii heterodoxe, al cărei jind de secole – de a vedea Ortodoxia una cu pământul – se împlineşte astăzi …

 

 

15-20 septembrie 2009, Chania, Creta

Întrunirea Comisiei Internaţionale pentru dialogul teologic ortodoxo-anglican

În perioada 15-20 septembrie a.c., în Chania, Creta, a avut loc reuniunea Comisiei Internaţionale pentru dialogul teologic ortodoxo-anglican. Membrii comisiei au fost oaspeţii Patriarhiei Ecumenice în Mitropolia de Kydonia şi Apokoronos din Creta. Comisia de dialog a fost înfiinţată la Oxford, în 1973, şi este alcătuită din reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe şi Comunităţii Anglicane.

În primele două etape ale dialogului, care au avut loc deja, au fost semnate mai multe acorduri: Declaraţia de acord de la Moscova din 1976, Declaraţia de acord de la Dublin din 1984, şi Declaraţia de acord din Cipru din 2006. Întrunirea actuală este prima reuniune plenară a celei de-a treia etape a dialogului teologic ortodoxo-anglican.

Întâlnirea a fost co-prezidată de Mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia din partea Patriarhiei Constantinopolului şi arhiepiscopul Roger Herft din Biserica Anglicană a Australiei. Au fost prezenţi delegaţi ortodocşi din Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei, României (n.r.: Mitropolitul Nifon de Târgovişte), Georgiei, din Bisericile Ciprului şi Albaniei. Din partea anglicană au participat episcopi şi preoţi englezi, americani, canadieni, australieni, din Orientul Mijlociu, kenieni, scoţieni etc.

 

Ecumenism 52-1

Reprezentanţii ortodocşi şi anglicani prezenţi la întrunirea din Chania, Creta

 

Principalul subiect al etapei actuale de dialog este antropologia creştină, adică înţelegerea creştină a persoanei umane ca chip şi asemănare a lui Dumnezeu, implicaţiile acesteia pentru viaţa bisericească şi problemele etice contemporane. Următoarea întrunire a comisiei va avea loc între 31 august-6 septembrie 2010, la Oxford, Marea Britanie, pentru a aprofunda anumite aspecte ale antropologiei creştine.

Este interesant de notat faptul că acest dialog teologic ortodoxo-anglican continuă în condiţiile în care confesiunea anglicană cunoaşte derapaje din ce în ce mai grave de la principiile creştine fundamentale (a se vedea articolul Prăbuşirea Bisericii Anglicane sub asaltul agresiv al ideologiei seculare). Biserica Ortodoxă pare să piardă din vedere acest derapaj fenomenal în plan moral elementar şi continuă un dialog teologic despre probleme precum antropologia creştină, care fac parte din învăţătura dogmatică a Bisericii. Ea trece cu vederea faptul că anglicanii permit astăzi hirotonia femeilor, sodomia în sânul Bisericii inclusiv printre clerici etc.

Deriva anglicană este la fel de vizibilă la nivelul învăţăturii creştine, şi chiar în ce priveşte subiectul de discuţie al etapei actuale de dialog: antropologia creştină. Încă din 1982, anglicanii din America au luat în discuţie posibilitatea ca evoluţionismul să fie inclus în învăţătura de credinţă a Bisericii Anglicane, ca în 2006 să adopte o rezoluţie prin care să recunoască teoria evoluţiei şi să alcătuiască un catehism al creaţiei (a se vedea articolul Darwin – om de ştiinţă sau zeu ? (III)).

Însă de ce ne-am mira că ortodocşii poartă dialoguri teologice cu aceştia, când şi episcopi ortodocşi ecumenişti de frunte şi mari teologi contemporani susţin că omul se trage din maimuţă ?

 

 

7-14 octombrie 2009, Kolympari, Creta

Întrunirea Comisiei plenare Credinţă şi Organizare a Consiliului Mondial al Bisericilor

În perioada 7-14 octombrie 2009, la Kolympari, Creta, s-a desfăşurat întrunirea Comisiei plenare Credinţă şi Organizare a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB). Comisia Credinţă şi Organizare urmăreşte desfăşurarea dialogului ecumenist în plan dogmatic, una dintre cele mai mari reuşite ale sale fiind elaborarea şi aprobarea Documentului de la Lima (a se vedea episoadele XII şi XIII din serialul Negarea lui Hristos).

Comisia este considerată ,,forumul teologic cel mai reprezentativ al creştinătăţii”, fiindcă reuneşte reprezentanţi oficiali ai tuturor confesiunilor membre ale CMB, ca şi reprezentanţi ai altor confesiuni ce nu fac parte din CMB, precum Biserica Catolică şi unele culte neo-protestante, aducând sub umbrela ei multe tradiţii ecleziastice şi acoperind regiuni vaste ale lumii. Ea se reuneşte o dată la 7 ani, la jumătatea perioadei dintre două Adunări Generale ale CMB, continuând dezbaterea documentelor elaborate şi discutate la Adunările Generale.

Întrunirea care tocmai a avut loc, la care au participat 152 de teologi, a avut tema ,,Chemaţi să fim o Biserică: ca ei să devină una în mâna Ta” şi a tratat problema unităţii creştine din noi perspective. În ultima perioadă, comisia a trecut la dezbaterea ecleziologiei, cu alte cuvinte crearea unei noi ecleziologii care să permită unirea confesiunilor creştine.

 

Ecumenism 52-2

Rugăciunea de deschidere a întrunirii Comisiei plenare
Credinţă şi Organizare de la Academia Ortodoxă din Kolympari, Creta

 

Dezbaterile s-au axat pe 3 probleme principale: cum înţeleg confesiunile ,,Biserica una” – documentul ,,Natura şi misiunea Bisericii”, cum se raportează la sursele lor de autoritate – documentul ,,Surse de autoritate: Tradiţia şi tradiţii” şi cum folosesc aceste surse pentru a lua decizii în domeniul discernământului moral – documentul ,,Discernământul moral în Biserici”.

Documentul ,,Natura şi misiunea Bisericii” a fost publicat în 2005 şi încredinţat Bisericilor la cea de-a IX-a Adunare Generală a CMB de la Porto Alegre, Brazilia, din februarie 2006 spre cercetare şi exprimarea unui punct de vedere pe marginea lui. Documentul doreşte să obţină un acord ecumenist în ce priveşte înţelegerea pe care o are creştinătatea asupra Bisericii. La Kolympari, Mitropolitul Ghenadie de Sassima, din partea Patriarhiei Constantinopolului şi unul dintre principalii organizatori ai reuniunii, a afirmat necesitatea unei reînnoiri ecumeniste care să ,,promoveze o ecleziologie cu o convergenţă mai mare” – adică, formularea unei ecleziologii care să fie larg acceptată de Biserici. În plus, el a afirmat că ortodocşii ecumenişti speră la ,,o situaţie în care în spaţiul lor ecleziastic şi înlăuntrul hotarelor Bisericii lor să fie posibilă recunoaşterea tradiţiei ecleziale a celorlalţi” ...

În cadrul întrunirii a fost încurajată tendinţa ,,de a da mai mult spaţiu unei ‘ecleziologii de jos’ bazată pe experienţa concretă de ‘a fi biserică într-un context particular’, mai degrabă decât a descrie biserica teoretic ‘de sus’ ”. Altfel spus, pe lângă vehicularea ideii de ‘unitate în diversitate’, fiecare cu Biserica sa ,,într-un context particular”, se doreşte modificarea învăţăturii Bisericii de jos în sus, invers decât în mod firesc, creând un curent populist, aşa-zis democratic în sânul creştinismului, în scopul de a-i înlocui învăţăturile înalte, dumnezeieşti cu cele omeneşti.

Referitor la cel de-al doilea subiect – surse de autoritate, Comisia Credinţă şi Organizare caută o modalitate prin care ,,Părinţii şi Maicile Bisericii”, după expresia patriarhului ecumenic, ,,pot fi percepuţi ecumenist”.

Discuţiile pe marginea celui de-al treilea subiect dezbătut – al discernământului moral, s-au centrat pe problemele de ordin moral care au devenit, în timpurile mai recente, motiv de dezbinare atât în plan intra-, cât şi inter-confesional. Astfel, la întrunire, au fost analizate 4 studii de caz: prozelitismul în Rusia, globalizarea economică evaluată în Alianţa Mondială a Bisericilor Reformate, sodomia în Comunitatea Anglicană şi dezacorduri cu privire la cercetarea pe celule stem în Germania.

 

Ecumenism 52-3

Kolympari, Creta, 7 octombrie 2009. Secretarul general al CMB,
pastorul Samuel Kobia şi Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului

 

Încă o dată, ortodocşii ecumenişti dovedesc că nu mai sunt urmaşi ai Sfinţilor Părinţi, ci tovarăşi întru apostazie cu heterodocşii. În cadrul rugăciunii de încheiere a întrunirii, pastoriţa Susan Durber a invitat audienţa – pe marii teologi ai creştinătăţii contemporane – să ,,privească la Iisus ca la un musafir, un străin care ne vizitează”. Străini de Hristos, străini de învăţătura Lui, ei se îndreaptă cu paşi repezi către a-l primi ca domn al lor pe duşmanul Său.

 

 

16-23 octombrie 2009, Pafos, Cipru

Cea de-a XI-a sesiune plenară a Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică

În perioada 16-23 octombrie 2009, în oraşul Pafos din nord-estul insulei Cipru, s-a reunit Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, marcând cea de-a XI-a sesiune plenară de dialog. Comisia a avut doi preşedinţi: mitropolitul Ioan de Pergam şi cardinalul Walter Kasper şi doi co-secretari: mitropolitul Ghenadie de Sassima şi clericul catolic Eleuterio Fortino. La sesiune au fost prezenţi 20 de delegaţi catolici şi 24 de delegaţi ortodocşi care au reprezentat toate Bisericile Ortodoxe locale, cu excepţia Patriarhiei Bulgariei.

Biserica Ortodoxă a Bulgariei a emis un comunicat în care afirma că ,,până acum în dialogul cu catolicii nu s-a obţinut nici un fel de progres vizibil” şi pe acest temei refuză să mai participe la dialogul teologic. Absenţa reprezentanţilor uneia dintre Bisericile Ortodoxe locale nu este decât un tertip necesar pentru a-şi linişti credincioşii, care încep să se revolte în faţa compromisurilor tot mai grosolane ale ierarhilor ecumenişti, fiindcă potrivit convenţiilor existente, chiar în lipsa reprezentanţilor săi, ea va accepta hotărârile şi documentele semnate în cadrul reuniunii.

Actuala sesiune plenară a continuat discuţiile începute la Ravenna în urmă cu 2 ani referitoare la primatul papal, pornind de la compromisul făcut atunci de ierarhii ortodocşi (a se vedea articolul Poliloghii ecumeniste. A X-a sesiune de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. Ravenna, 8-15 octombrie 2007). La o lună după semnarea documentului de la Ravenna, cardinalul Walter Kasper mărturisea altor cardinali că ,,pentru prima oară, reprezentanţii ortodocşi au recunoscut un nivel universal al Bisericii şi au admis că la acest nivel există de asemenea un protos, un primat, care nu poate fi decât episcopul Romei potrivit ordinii Bisericii Primare”.

La Ravenna s-a semnat un document general cu privire la această chestiune spinoasă a dialogului ortodoxo-catolic şi s-a stabilit continuarea dezbaterilor în două etape: în actuala sesiune de dialog – problema primatului papal în primul mileniu creştin, iar la viitoarea sesiune – problema primatului papal în cel de-al doilea mileniu creştin.

Pentru întrunirea din acest an, Comitetul de coordonare al Comisiei mixte internaţionale de dialog s-a întrunit între 27 septembrie-4 octombrie 2008, la Elounda, în insula Creta, unde a elaborat un proiect de discuţii. Documentul impune un limbaj şi concepte catolice evidente, cu formulări de genul: scaunul papal este considerat ,,izvor (cauză) al unităţii episcopale”; papa este ,,slujitor al slujitorilor”; ,,fiind succesor, papa devine delegat şi moşteneşte şi ceea ce este propriu unităţii nedespărţite dintre Hristos şi Petru”; ,,unitatea episcopatului şi a Bisericii sunt simbolizate în persoana lui Petru”; Petru ,,vorbeşte prin episcopul Romei”; ,,nici un Sinod nu a fost recunoscut drept ecumenic, fără ca el să aibă consimţământul papei” (!) etc.

Proiectul elaborat la Elounda a fost luat în discuţie de către membrii comisiei de dialog întruniţi la Pafos, însă aceştia nu au reuşit să elaboreze un document final şi nici nu au adoptat o declaraţie finală. Mai mulţi ierarhi ortodocşi şi o parte a presei au calificat întâlnirea drept un eşec. Din această pricină s-a decis întrunirea celei de-a XII-a sesiuni plenare între 20-27 septembrie 2010 la Viena, pentru finalizarea lucrării la documentul referitor la primul mileniu creştin (n.r.: în general, sesiunile comisiei de dialog au loc o dată la 2 ani, deci convocarea unei noi sesiuni peste doar un an vădeşte graba ecumeniştilor de a-şi realiza ţelurile).

Pe măsură ce ierarhii ortodocşi devotaţi unirii cu confesiunile heterodoxe fac compromisuri tot mai flagrante, o parte a lumii ortodoxe a intrat în fierbere, protestând cu vehemenţă faţă de direcţia pe care ierarhii doresc să o imprime instituţiei ecleziastice. În cazul sesiunii de dialog din Pafos, protestele (foto) au deranjat atât de tare pe membrii comisiei, încât au fost menţionate în comunicatul final al întrunirii: ,,În Ecumenism 52-4prima zi a reuniunii, membrii celor două delegaţii s-au întâlnit separat, cum este obiceiul, pentru a-şi coordona activitatea. Printre altele, reuniunea ortodoxă a discutat reacţiile negative faţă de dialog, exprimate de anumite cercuri ortodoxe, şi le-a considerat în unanimitate ca fiind pe deplin nefundamentate şi inacceptabile, din moment ce furnizează informaţii false şi înşelătoare. Toţi membrii ortodocşi ai comisiei au reafirmat că dialogul va continua cu asentimentul tuturor Bisericilor Ortodoxe şi urmând Adevărul şi Tradiţia Bisericii”.

Concret, pe 17 octombrie a.c., mai multe zeci de persoane, preoţi, monahi de la Mânăstirea cipriotă Stavrovunios şi mireni, unii dintre ei membri ai unor organizaţii de credincioşi, purtând pancarte împotriva dialogului ortodoxo-catolic şi cerând anularea lui, s-au adunat în faţa hotelului Sfântul Gheorghe unde erau găzduiţi membrii comisiei. Aceştia urmau să meargă la Biserica Sfântul Gheorghe din apropiere, unde era programată o rugăciune în comun în deschiderea lucrărilor comisiei. Din cauza protestelor, rugăciunea în comun şi slavoslovia s-au desfăşurat în aula hotelului, unde au avut loc apoi dezbaterile comisiei.

Episcopul greco-catolic român Florentin Crihălmeanu, membru al delegaţiei catolice, a declarat: ,,Am mai stat câteva minute în hol şi văzând că atmosfera riscă să devină mai tensionată, am coborât direct în aulă care era deja pregătită şi s-a făcut doxologia în aula plenară. (…) Mai târziu, am aflat că în grupul de protestatari erau şi preoţi din Eparhia de Pafos din Cipru, precum şi greci veniţi din Grecia, provenind dintr-un grup fanatic care se opune radical oricărui dialog cu Biserica Catolică”.

Poliţia a intervenit violent, lovindu-i şi bruscându-i pe credincioşii prezenţi la proteste. În a treia zi de proteste, au fost arestate 6 persoane, dintre care 2 monahi, iar efective ale poliţiei au rămas în zonă. Doi monahi şi un mirean au fost duşi la spital. Un alt incident care a aţâţat spiritele a avut loc în Biserica Sfântul Gheorghe unde, cu aprobarea Bisericii Ortodoxe a Ciprului, se săvârşesc nunţi catolice şi anglicane. Un Ecumenism 52-5preot catolic a cerut credincioşilor ortodocşi protestatari, aflaţi în lăcaş, să părăsească lăcaşul fiindcă urma să aibă loc o cununie catolică. Cererea a stârnit nemulţumirea protestatarilor, care, la rândul lor, i-au cerut clericului să părăsească lăcaşul ortodox. Episcopul Gheorghe de Pafos a intervenit, ca şi forţele de poliţie, care i-au lovit pe credincioşi şi chiar pe jurnaliştii care încercau să surprindă evenimentele. Incidentele violente au fost însă înregistrate de camerele de luat vederi şi transmise pe posturile de televiziune cipriote.

Ierarhii ortodocşi au fost deranjaţi de protestele credincioşilor, făcând diverse declaraţii şi condamnându-i; cel mai vehement a reacţionat arhiepiscopul Hrisostom, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului. El i-a ameninţat pe credincioşi cu pedepse, dacă nu întrerup acţiunile de protest: în cazul clericilor cu interdicţia temporară de a sluji cele preoţeşti şi reţinerea salariului, iar în cazul monahilor cu oprirea de la sfânta împărtăşanie.

Duminică, 18 octombrie 2009, în Biserica Maicii Domnului Phaneromeni din Levkosia s-a săvârşit o liturghie la care au slujit ierarhii mai multor Biserici Ortodoxe locale şi au fost prezenţi delegaţii catolici. La sfârşitul ei, arhiepiscopul Hrisostom a afirmat: ,,Fără îndoială, Biserica este un loc de vindecare şi oamenii vin în sânul ei pentru a fi tămăduiţi. Însă nu este un ospiciu, nici nu trebuie să permitem să devină un cămin pentru oamenii bolnavi mental. Biserica nu poate fi transformată într-un azil de nebuni”. El a continuat în acelaşi ton, declarând că ,,dialogul se desfăşoară prin hotărârea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale şi acţiunea cuiva, mirean sau cleric, de a-şi impune opinia, mai presus de opinia şi deciziile sinoadelor locale ale întregii Ortodoxii, înseamnă orgoliu şi, într-adevăr, un orgoliu luciferic”.

Invitându-i pe protestatari ,,să revină cu picioarele pe pământ şi să câştige o oarecare smerenie mântuitoare”, arhiepiscopul a hotărât că toţi clericii şi monahii care au luat parte la proteste vor fi pedepsiţi: ,,Dacă nu le place, ar trebui să-şi dea jos veşmintele şi să părăsească Biserica oficială. Să plece şi să-şi înfiinţeze propria Biserică. În legătură cu aceasta, voi fi foarte sever”. Reacţia arhiepiscopului iese cu totul din limitele decenţei ecleziastice, ca şi din limitele celei laice; el şi-a pierdut orice urmă de bun simţ vorbind despre nişte credincioşi ca despre nişte oameni bolnavi mental, şi a dat dovadă de lipsă de înţelegere şi diplomaţie în relaţiile cu cei pe care-i păstoreşte, instituind imediat pedepse. În plus, prin cuvintele sale, el instigă la dezbinare şi schismă şi pune hotărârile Sinoadelor Ecumenice pe picior de egalitate cu deciziile întrunirilor pan-ortodoxe ecumeniste din acest secol otrăvit !

Acestea nu sunt primele proteste ale credincioşilor din Bisericile Ortodoxe locale oficiale implicate în ecumenism. De-a lungul timpului, ei au mai protestat faţă de diferite evenimente şi au dat declaraţii, dintre care o amintim pe cea de la Thessaloniki, Grecia, din 2004 (a se vedea articolele noastre pe marginea acestui eveniment).  

De asemenea, deciziile luate la întrunirea de la Ravenna şi documentul elaborat la Elounda au determinat alcătuirea, în aprilie 2009, a unei Mărturisiri de credinţă contra ecumenismului, semnată de 6 mitropoliţi şi episcopi greci, sârbi şi bulgari, 5 igumeni din Muntele Athos, 36 de igumeni ai unor mânăstiri însemnate din Grecia, Cipru, Serbia şi SUA, profesori de la facultăţi de teologie, 530 de clerici şi monahi din Grecia, Muntele Athos, Serbia, România, Palestina şi alte ţări, ca şi peste 8.000 de credincioşi mireni din diferite ţări ortodoxe. Mărturisirea susţine păstrarea dreptei credinţe, aşa cum a fost formulată şi apărată de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi condamnă papismul, protestantismul şi alte erezii.

Alături de această mărturisire contra ecumenismului, Sfânta Chinonită a Muntelui Athos, mai mulţi mitropoliţi şi un profesor de dogmatică de la Universitatea Aristotel din Tesalonic au dat publicităţii declaraţii independente de avertizare cu privire la întrunirea comisiei de dialog teologic ortodoxo-catolic.

Pe 8 octombrie a.c., Sfânta Chinonită a publicat un comunicat din care cităm: ,,Aflând că reuniunea Comisiei mixte internaţionale de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxă şi romano-catolici va examina chestiunea ‘rolului episcopului Romei în comuniunea Bisericilor în primul mileniu’, sfânta noastră comunitate îşi exprimă profunda nelinişte şi perplexitate, fiindcă primatul papal este discutat fără ca papismul să fi renunţat mai înainte la dogmele eretice şi caracterul său secular. Singura condiţie prealabilă discutării chestiunii primatului este întoarcerea romano-catolicilor la credinţa ortodoxă şi la sinodalitatea Bisericii Ortodoxe, fără ‘unitatea în diversitate’ a dogmelor”.

Aceste luări de poziţie anti-ecumeniste i-au înfuriat pe conducătorii Bisericilor Ortodoxe locale, îndeosebi pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului şi principalul artizan al apropierii de catolicism şi co-preşedintele comisiei de dialog teologic, Mitropolitul Ioan al Pergamului. Ambii au dat declaraţii dure împotriva opozanţilor, cerând conducătorilor Bisericilor Ortodoxe locale să-i disciplineze.

Pe 26 septembrie 2009, mitropolitul Ioan a adresat o scrisoare tuturor mitropoliţilor din Biserica Greciei referitor la Mărturisirea de credinţă contra ecumenismului: ,,Datoria tuturor, mai ales a episcopilor, puşi de Dumnezeu a se preocupa de menţinerea unităţii canonice a turmei lor, este imensă. Riscul este ecleziologic: care este autoritatea şi validitatea deciziilor sinodale ? Cum ascultăm de deciziile sinodale: fiind aleşi să facem aceasta sau puşi de ‘zeloţii’ Ortodoxiei ? Există Ortodoxia şi dogmele credinţei fără deciziile sinodale ? Luaţi poziţie, vă rugăm, cu privire la acest subiect înainte ca noi să fim conduşi către un dispreţ total faţă de deciziile sinodale şi înainte ca turma să fie divizată din cauza eventualei noastre neglijenţe”.

La rândul lui, pe 2 octombrie a.c., Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a adresat o scrisoare întâistătătorului Bisericii Greciei, arhiepiscopul Ieronim. Patriarhul nota: ,,Este un fapt cunoscut că de multă vreme există şi sunt cultivate, mai ales în sânul Bisericii Greciei, tendinţe zelotiste, care se manifestă prin polemică, uneori violentă şi nepotrivită, împotriva dialogurilor şi contactelor Bisericii Ortodoxe cu heterodocşii. Evident, Biserica Ortodoxă nu a împiedicat niciodată, nici nu a condamnat exprimarea criticilor faţă de actele şi deciziile Bisericii, motiv pentru care noi nu am protestat niciodată faţă de aceste tendinţe, deşi aşa cum am spus, ele se manifestă adesea într-un mod nepotrivit, fanatic şi în consecinţă nelegiuit. (…) Sămânţa schismei există în expresiile sus-menţionate ale Mărturisirii, ceea ce provoacă neliniştea tuturor păstorilor Bisericii. Contactele cu heterodocşii, cuprinzând dialoguri teologice cu ei, nu constituie acte ale anumitor Biserici sau personalităţi, ci precum am spus, decizii ale tuturor Bisericilor Ortodoxe locale fără excepţie, fiind cuprinsă şi Biserica Greciei. (...) În consecinţă, vă cerem să luaţi poziţie cât mai curând posibil, în mod oficial, faţă de Mărturisirea de credinţă menţionată şi faţă de clericii care au semnat-o”.

Se poate remarca încă o dată, în declaraţiile de mai sus, paralelismul dintre actualele decizii ale sinoadelor Bisericilor Ortodoxe locale şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice. Mitropolitul Ioan al Pergamului face apel chiar la un mic şantaj, încercând să învestească actualele hotărâri ale ortodocşilor ecumenişti cu autoritatea Sinoadelor Ecumenice. De asemenea, ambii ierarhi cer luarea de măsuri faţă de ortodocşii care nu acceptă aceste decizii ortodoxe contemporane, trecând sub tăcere motivul pentru care aceştia protestează: încălcarea de către acestea a hotărârilor Sinoadelor Ecumenice ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii !

Cardinalul Walter Kasper, responsabilul catolic pentru dialog, şi-a exprimat satisfacţia faţă de poziţia ierarhiei ortodoxe: ,,În ciuda manifestărilor de protest ale anumitor persoane, mai ales din Biserica Greciei, toţi reprezentanţii ortodocşi sunt decişi şi determinaţi să continue dialogul. Relaţiile dintre membrii catolici şi ortodocşi ai comisiei au fost foarte bune, amicale, senine”.

O oarecare opoziţie a apărut şi în sânul Bisericii Ortodoxe Române. Pe 19 octombrie 2009, 18 asociaţii ale credincioşilor din România au adresat Sfântului Sinod un memoriu (nr. 7139/19 octombrie 2009), cerând să retragă delegaţia ierarhică ce participa la dialogul teologic ortodoxo-catolic din Pafos. Documentul – intitulat ,,Memoriu privind imposibilitatea continuării dialogului teologic cu romano-catolicii în contextul accentuării prozelitismului uniat şi a denigrării permanente la care Biserica noastră este supusă până în prezent” – oferă diverse argumente, printre care se numără problemele dintre comunitatea ortodoxă şi cea greco-catolică din Ardeal şi diferitele metode folosite de aceştia din urmă împotriva ortodocşilor. Documentul are 4 anexe, conţinând o multitudine de informaţii concrete despre aceste metode şi cazuri în desfăşurare în Ardeal.

Însă, din nefericire, ierarhii ortodocşi ecumenişti nu se ‘împiedică’ de astfel de proteste. Ei îşi continuă nestingheriţi drumul către unirea cu heterodocşii, precum spunea Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului într-o declaraţie din 17 octombrie a.c.: ,,Angajarea în dialog este datoria şi obligaţia noastră. Dialogul este un drum fără întoarcere”, sau Mitropolitul Ioan al Pergamului: ,,Toţi cei care nu iubesc dialogul se opun cu adevărat voinţei comune a tuturor Bisericilor Ortodoxe” …

Nici cei care protestează nu mai au nici o putere de a schimba ceva din ceea ce se întâmplă. Precum ne-a avertizat Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, să nu încercăm să ne opunem valului fenomenal de apostazie care vine peste noi, ci să ne ferim de el şi să încercăm să ne lucrăm mântuirea la adăpostul Tradiţiei Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

 

Notă: Pe 4-5 noiembrie a.c., Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului s-a reunit în sesiune extraordinară. Printre subiectele dezbătute s-a numărat cel al protestelor credincioşilor faţă de dialogul teologic ortodoxo-catolic din Pafos. Sinodul cipriot a hotărât ca monahii de la Mânăstirea Stavrovunios să fie opriţi de la sfânta împărtăşanie pentru o perioadă de 2 luni, iar clericilor din Mitropolia Trimitundei să li se oprească salariul pe o lună, primind mustrare şi ‘îndrumări corespunzătoare’.

 

Ioachim Arnăutu

 

Surse
- 21 septembrie 2009, ,,Une session du comite international pour le dialogue theologique orthodoxe-anglican en Crete”
- ,,International Commission of the Anglican-Orthodox Theological Dialogue”
- 28 septembrie 2009, ,,Bartholomew I to open the Faith and Order Plenary Commission meeting”
- 9 octombrie 2009, ,,Faith and Order today: Mary Tanner on miracles of the ecumenical movement”
- 12 octombrie 2009, ,,Seeking Christian unity in an Orthodox setting”
- 13 octombrie 2009, ,,Text and context: the nature and mission of the Church”
- 13 octombrie 2009, ,,Faith and Order inaugurates moral discernment study”
- 13 octombrie 2009, ,,Faith and Order: Emerging coherence and changes of patterns”
- 12 octombrie 2009, ,,Importants remous au sein des Eglises orthodoxes a propos de la prochaine reunion de la commission internationale mixte de dialogue a Chypre”
- 24 octombrie 2009, ,,Le communique final de la onzieme reunion de la Commission internationale mixte pour le dialogue theologique entre l’Eglise orthodoxe et l’Eglise catholique”
- 24 octombrie 2009, ,,Le Patriarcat de Jerusalem pour le dialogue avec l’Eglise catholique”
- 19 octombrie 2009, ,,Metropolitan Zizioulas: Defend ecumenical dialogue against those who oppose it”
- 24 octombrie 2009, ,,Orthodox-Catholic Commission studies issue of primacy”
- 27 octombrie 2009, ,,Long, but with no alternative, the march of ecumenical dialogue”
5. Gardianul
- 23 octombrie 2009, ,,Laicatul ortodox cere sinodului întreruperea dialogului cu catolicii”
- 23 octombrie 2009, ,,Dialogul din Cipru dintre ortodocşi şi catolici, un posibil eşec”
- 30 octombrie 2009, ,,Unitatea Ortodoxiei, ameninţată de problema primatului papal”
- 19 octombrie 2009, ,,Protest over Orthodox/Catholic dialogue”
- ,,Holy protestors force cancellation of Catholic wedding”
7. www.catholicnews.com, 23 octombrie 2009, ,,As some protest, Catholic-Orthodox dialogue discusses role of papacy”
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 52/noiembrie-decembrie 2009