----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 116 vizitatori și nici un membru online

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ

şi

STATISTICA BISERICEASCĂ

 

de

Euseviu Popovici

Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi

 

Capitolul V

Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria

§. 214. Biserica românilor din Transilvania şi Ungaria şi Biserica vecină a rutenilor din Ungaria de Nord

C. Ştiinţa teologică şi literatura ei în Biserica Ortodoxă şi în cea unită a românilor din Transilvania şi Ungaria de Est

 

D. Biserica uniţilor ruteni din nordul Ungariei de la 1700 până în timpul prezent

După ce imperialii ieşiră victorioşi în Ungaria (1686) şi după ce iezuiţii şi elevii lor, sprijiniţi de guvern şi de ierarhia romano-catolică reuşiră la sfârşitul secolului XVII a atrage la unire pe rutenii Diecezei Muncaci din nordul Ungariei, respingând la 1690 din arenă pe Meftodie Rakoveţki, ultimul episcop ortodox, care apăru la 1688, şi înfăptuind unirea complet cu concursul lui Iosif Kamelis (sau de Camellis), episcop unit zelos şi violent (1689-1726, a se vedea mai sus A. a. γ.), şi chiar după aceste succese Roma şi Biserica maghiarilor latini se temeau că Dieceza Muncaci va reveni la ortodoxie; de aceea episcopul unit al ei fu lăsat mai mult timp numai episcop titular şi vicar al episcopului latin de Agria (Eger ung., Erlau germ.).

Tocmai la 1771 rutenii uniţi din nordul Ungariei dobândiră de la împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) şi de la Roma un episcop diecezan propriu, care nu mai fu vicar al episcopului latin de Agria. În anul 1790 Muncaci fiind transformat în fortăreaţă, reşedinţa episcopului se strămută la Ungvar, aşa că de atunci episcopii de Muncaci au scaunul în Ungvar. Dieceza Muncaci fiind însă foarte întinsă s-a împărţit la 1816, când împăratul Francisc I (1792-1835) creă încă o episcopie la Priaşev (Eperies).

În Dieceza Muncaci intrau din început şi teritoriile româneşti din Comitatul Sătmar şi din Maramureş, atrase la unire sau menţinute în ea de episcopul din Muncaci, cele din Maramureş fiind chiar din vechime ţinuturi ale Diecezei Muncaci; dar în jumătatea întâi a secolului XIX ţinuturile româneşti din Sătmar, 72 parohii trecură la Dieceza de Oradia Mare a uniţilor români, iar în 1853 ţinuturile româneşti din Maramureş, 94 parohii trecură la episcopia unită, nou creată, Gherla. Totuşi în ambele episcopii rutene maghiarizarea făcu mult progres şi în multe comune ea pătrunse chiar în serviciul divin, însă fără autorizarea scaunului de la Roma; chiar se proiectează înfiinţarea unei a treia episcopii maghiare pentru rutenii şi românii maghiarizaţi.

În anul 1900 rutenii din nordul Ungariei erau în număr de 429.000, iar inclusiv rutenii şi românii maghiarizaţi sau ,,greco-catolicii maghiari” erau în număr de aproape 693.000; ei formează două episcopii, cea de Muncaci şi cea de Priaşev (Eperies). Episcopia a treia, ce se proiectează, va avea scaunul în Hajdudorog (Comitatul Maramureş) şi ca vreo 200.000 credincioşi din toate episcopiile vecine, din cea de Muncaci, Priaşev, Oradia Mare, Gherla şi Blaj, iară limba ei liturgică va fi elina veche, dar în realitate foarte amestecată cu cea maghiară.

Episcopiile rutenilor au ca mitropolie cu care stau în legătură arhiepiscopia latină din Gran (Esztergom, Strigonium), iară nu o mitropolie unită. În timpul cel mai recent, între rutenii din nordul Ungariei se manifestă tendinţe de a reveni la Biserica Ortodoxă, şi a se alipi de episcopia vecină a sârbilor din Buda, dar ele au fost reprimate şi în locul lor se fac acum agitaţii pentru înfiinţarea unei Biserici proprii ortodoxe a rutenilor sau mai mult a unei Biserici ruseşti; dar şi aceste agitaţii sunt priveghiate strict şi foarte prigonite de guvern. Nu puţini ruteni uniţi din Ungaria, emigraţi în timpul cel mai recent în America, de asemenea tind a se emancipa de Biserica latină, de care sunt alipiţi acolo şi trec la Biserica Ortodoxă prin silinţa propagandei ruseşti.

 

În episodul următor:
Biserica Ortodoxă Răsăriteană din Austro-Ungaria
Mitropolia Carloviţ (Karlovitz)