----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Imnele Sfântului Efrem Sirul

la Postul celor patruzeci de zile

 

VII

 

1: postul curăţeşte sufletul; 2: exemplul păsării; 3-5: Daniil 1; 6-9: cei trei tineri în cuptor; 10-11: cel de-al patrulea în cuptorul de foc; 12-13: focul slujeşte postitorului Ilie; 14-15: de ce Daniil nu a fost aruncat în cuptor

 

Stih: Fericiţi voi, care aţi biruit în postul vostru

 

1. Iată postul nostru binecuvântat ! Să zorim cu bucurie în întâmpinarea lui ! Căci este comoară deschisă pentru cei înţelegători. Hrănire a minţii pentru cei pricepuţi, hrană duhovnicească pentru cei înţelepţi. Prin el străluceşte încă şi mai mult sufletul înţelegător şi mintea înţeleaptă care se uită la strămoşi. Căci postul îi dă arma lui Moisi 006. Imnele Sf Efrem Sirul 8şi Ilie.

 

Sfântul Prooroc Moisi. Frescă din Mânăstirea Terapontov

 

2. Încercaţi pe pasăre carnea [şi urmările ei] ! Dacă a mâncat multă carne îngreunându-se, aripile îi înţepenesc şi se îngreunează, şi nu mai poate zbura ca înainte. Dacă a fost lacom, vulturul care zboară mai sus decât toţi nu se mai poate avânta spre înalt ca înainte. Dacă până şi vulturul cel uşor este îngreunat de carne, cu cât mai mult nu se va îngreuna omul cel greu, atunci când mănâncă carne !

3. Daniil şi însoţitorii săi se împlineau şi erau frumoşi, fiindcă mâncau seminţe în Vavilon (potrivit Daniil 1, 11-16). Tinerii lor tovarăşi se îmbuibau în desfătările regelui muritor, căpetenia celor de-a stânga. El voia să pună pe foc prin vinul său inima şi cugetul fiilor de-a dreapta. Prin post însă tinerii şi-au păzit gura de masa împărătească.

4. Inima tinerilor care se hrăneau [de la masa împăratului] li se umfla de învăţătură. Şi când au fost puşi la încercare (potrivit Daniil 1, 18 şi urm.), nu s-au putut asemăna cu cei ce posteau. Împovăraţi de hrană, au pierdut întrecerea; căci tinerii postitori i-au biruit degrabă. Postul şi seminţele au biruit desfătările şi delicateţurile împărăteşti.

5. Daniil şi însoţitorii săi urau vinul care pe nesimţite tulbură pe cei curaţi. Multă înţelegere au cei care nu-l iubesc. Tocită însă este priceperea celor ce s-au deprins cu el. Cedrii Sionului au băut apă şi au propăşit. În umbra lor locuia poporul în Vavilon. Duhul Sfânt a venit şi S-a lăsat pe ramurile lor, asemenea porumbelului pe măslini (potrivit Facerea 8, 11).

6. Şi viţa din Egipt (potrivit Psalmi 79, 9-12) şi-a întins ramurile peste împăraţi şi preoţi. Scriptura îi aseamănă cu cedrul care ţinea butucul viei. Viţa care ieşise din Egipt a înăbuşit-o Vavilonul cu umbra păgânătăţii sale. Acolo tovarăşii lui Daniil s-au făcut cedri. În Vavilon au ţinut ei butucul viei, asemenea lui Moisi şi Aaron în Egipt.

7. Dar Vavilonul a pizmuit cedrii ce ţineau viţa căzută. I-a aruncat în foc, ca să-i ardă. Or ei înverzeau şi se întindeau din mijlocul flăcării. Fiindcă au urât băutura ameţitoare, au biruit focul. Fiindcă au iubit postul, au dobândit tărie. O rouă s-a revărsat în cuptorul de foc asupra postitorilor care se dezobişnuiseră de vin.

8. Focul s-a apropiat şi a adulmecat carnea curată a postitorilor. Mireasma tăriei postului lor l-a izbit, şi trupurile lor au scăpat de lăcomia focului. Acesta a postit în faţa postitorilor şi în rouă şi-a găsit bucuria sa. Pe mâncători i-a mâncat, iar pe postitori i-a ocrotit. Postind împreună cu Daniil, fiarele sălbatice s-au hrănit cu cei lacomi (potrivit Daniil 6, 17-25).

9. Fericiţii tineri urau şi dispreţuiau masa împăratului şi desfătările ei. Focul n-a atins trupurile lor, fiindcă nu se atinseseră de delicateţurile împăratului. Ei urau până şi pâinea şi mâncau doar seminţe, prefăcându-şi astfel firea lor. Aşa că şi focul şi-a prefăcut firea, şi în locul lor i-a mistuit pe cei ce stăteau în afară.

10. Trei au fost azvârliţi în foc. Dar s-au înmulţit şi s-au făcut patru în sânul său (potrivit Daniil, 3, 24-25). Şi focul i-a mistuit pe cei mulţi. Cei puţini s-au înmulţit în mijlocul lăcomiei lui. Biruită a fost lăcomia focului celui nemilos, care nicicând nu dă înapoi cu dobândă lucrurile care le împrumută; căci acum a dat înapoi şi cele împrumutate şi dobânda.

11. Flacăra s-a asemănat ţarinii lucrate şi gătite pentru sămânţă. De şapte ori a fost aţâţată flacăra, şi repetat a fost lucrată ca pentru sămânţă. Au fost semănaţi în ea cei ce mâncaseră seminţe în postul lor. Şi fiindcă postiseră cu seminţe, s-au înmulţit ca sămânţa în foc, prin care cei mulţi s-au făcut puţini.

12. Şi focul pe care-l coborâse din cer Ilie i-a nimicit pe cei mulţi în vârful muntelui (potrivit IV Împăraţi 1, 9). Postitorul l-a făcut să coboare la porunca sa, iar pe mâncători şi lacomi i-a mistuit. Focul a fost răzbunarea batjocoririi postitorului. Coborându-se, [Ilie] i-a omorât pe proorocii cei lacomi, care pentru pântecele lor fuseseră cumpăraţi să-i abată de la adevăr pe cei simpli.

13. Proorocii s-au lăsat cumpăraţi cu preţul mâncării; mincinoşii s-au lăsat mituiţi de către lăcomia lor. Se îmbrăcau în nume adevărate şi vindeau adevărul pentru pâinea cea de toate zilele. Cel cu gura plină vesteşte cu gură plină. Fericit postitorul, a cărui gură nu se lasă cumpărată ! Temeţi-vă, fraţilor, de pântece, ca domnia lui să nu câştige putere peste voi !

14. Dacă Daniil ar fi fost azvârlit împreună cu cei trei tovarăşi ai săi în cuptor, atunci el ar fi fost cel de-al patrulea ce se vedea aruncat în foc; tiranul însă credea că el era strălucirea dumnezeului său. Căci dăduse în chip mincinos lui Daniil numele idolului său (potrivit Daniil 2, 26). Fiindcă nu voia să necinstească pe dumnezeul său, a făcut să fie slăvit adevărul.

15. Rătăcirii înfrânte pe de o parte, Dumnezeu nu i-a îngăduit să biruie pe de altă parte. Căci dacă lumea şi-ar fi închipuit că strălucirea idolului l-a izbăvit pe Daniil, atunci rătăcirea înfrântă ar fi putut birui din nou: fiind ruşinată în statuie, dar biruitoare în cuptor. Adevărul şi-a bătut însă joc de ea, tăindu-i din toate părţile pricinile ei.