----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Însemnări de la Conferinţa reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe

ţinută la Constantinopol de la 10 mai 1923 începând,

sub preşedinţia Sanctităţii sale a Patriarhului Ecumenic,

în chestia reformării calendarului Iulian[1]

 

de

Petru Drăghici

Asesor onorar la Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu

 

Invitat de Î.P.S.S. Arhiepiscopul şi Mitropolitul Primat Dr. Miron Cristea de a pune pe hârtie momentele mai însemnate petrecute la conferinţă, în următoarele împlinesc această însărcinare onorifică.

 

I.

 

Delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române a format-o Arhimandritul Iuliu Scriban, ca delegat al Bisericii, profesorul universitar Dragomir Demetrescu ca trimis al Ministerului Cultelor, şi subsemnatul asesor onorar al Consistoriului arhidiecezan din Sibiu, ca consultant tehnic.

 

II.

 

La prima şedinţă s-a pus din partea prezidiului în deliberare şi s-a distribuit la trei comisiuni separate, anume comisiunii dogmatice, comisiunii administrative şi comisiunii pentru reforma calendaristică, următoarele întrebări:

 

1. Dogma şi chestiunea calendarului,

2. Canoanele şi chestiunea calendarului; până la ce punct Biserica poate fi liberă faţă de dispoziţiunile canonice existente ?

3. Este nevoie de a se schimba canonul pascal; adaptarea sărbătorilor nemişcătoare, la zilele corespunzătoare din calendarul civil, poate fi considerată ca suficientă ?

4. Se poate prevedea un prejudiciu oarecare, pentru Ortodoxie în urma reformei calendarului, şi cum s-ar putea evita acest prejudiciu ?

5. Între calendarele propuse, care sunt acelea, care pot fi considerate ca fiind mai practice, şi care din aceste calendare i-ar conveni Bisericii Ortodoxe şi ar putea fi susţinut de ea ?

6. În ce chip poate fi pusă în mod valabil în aplicare înţelegerea la care va ajunge conferinţa delegaţilor după studierea chestiunii, pentru întreaga Biserică Ortodoxă; fi va nevoie de un Sinod pan-ortodox ori acceptarea înţelegerii din partea Sfintelor Sinoade ale diferitelor Biserici poate fi considerată ca suficientă ?

7. Dacă există Biserici sau secţiuni de Biserici, care nu ar accepta reforma, care ar fi locul lor în ansamblul Ortodoxiei ?

8. Poate Biserica Ortodoxă consimţi la propunerea determinării sărbătorii Paştilor, ca sărbătoare fixată la zi – nemişcătoare – ?

 

III.

 

Faţă de aceste întrebări delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române a fixat următoarele precizări:

 

1. Calendarul în uzul Bisericii noastre nu are nici o legătură sacramentală cu dogmele Bisericii Ortodoxe; Biserica creştină la început şi-a orânduit sărbătorile sale în cadrul calendarului Iudean de pe acele vremuri, iar când a devenit în Imperiul Roman Biserică de stat, şi-a întocmit sărbătorile după calendarul Iulian, care era în practică în viaţa civilă, şi acest calendar de origine păgân, a rămas neschimbat până în ziua de azi în folosinţă, cu împărţeala lui, cu numirile lui de luni şi de zile în săptămână. Este evident deci, că dogmele nu au avut nimic comun cu calendarul în uz şi nici calendarul nu a avut nici o influenţă asupra dogmelor.

 

2. Canoanele sunt în legătură cu calendarul numai întru atât, că prin canoane în scurgerea timpului s-au hotărât pe date calendaristice termenele sărbătorilor nemişcătoare, şi prin urmare pe aceeaşi cale, pe care s-a determinat ziua sărbătorii prin vreun canon, Biserica este liberă a face modificările dispoziţiunilor canonice existente.

 

3. Nu este nevoie de a schimba canonul pascal. El trebuie numai corect interpretat. Canonul pascal cuprins în hotărârea Sinodului Ecumenic prim de la Niceea, este simplu şi limpede: el prescrie ca Paştile creştine să se serbeze duminica. Şi-şi exprimă numai dorinţa firească, ca toţi creştinii să le serbeze împreună, primăvara, după ,,prima lună plină”. Prin urmare o hotărâre luată în aceste cadre, este în deplină conglăsuire cu canonul pascal.

Adaptarea sărbătorilor nemişcătoare la zilele corespunzătoare ale calendarului civil aşa precum este ea în prezent se poate considera de corespunzătoare în împrejurările de faţă.

 

4. În urma reformei calendarului nu se poate naşte pentru Ortodoxie nici un prejudiciu. Biserica Ortodoxă este în cunoştinţă, că la calendarul Iulian folosit de ea pentru trebuinţele bisericeşti, formula de intercalare a zilei bisectile nu este deajuns exactă. În decursul timpului anul Iulian s-a lungit în mod simţitor faţă de cel solar-astronomic. Este nevoie deci de a-l aduce la concordanţă cu cel solar-astronomic, prin urmare trebuie îndreptat de o parte prin eliminarea acelor zile, cu câte s-a lungit de la introducerea lui, ca sărbătorile fixate de Biserică în primii secoli ai creştinătăţii pe zile determinate calendaristice să fie readuse la locul lor, salvându-se astfel tradiţia, iar de altă parte, prin o formulă de intercalare a zilei bisectile mai corespunzătoare.

Îndreptându-se astfel calendarul, Pascalia Bisericii Ortodoxe, care este bazată pe cicluri luni-solare şi pe epactele socotite şi adaptate calendarului Iulian, trebuie acomodată noii orientări respectiv determinarea sărbătoririi Paştilor trebuie scoasă de sub dependenţa calendarului Iudean, care este un calendar luni-solar. Este o imposibilitate a elimina în total ori în parte zilele cu care anul Iulian s-a lungit faţă de cel solar-astronomic, şi în acelaşi timp a ţine Pascalia bazată pe un calendar schimbat. O astfel de procedare în ochii cunoscătorilor de lucru ar scădea vaza şi demnitatea Bisericii Ortodoxe.

Biserica creştină în înţelesul canonului de la Niceea are deplină libertate de acţiune pentru determinarea zilei sărbătorii Paştilor. Ea va trebui cu fruntea ridicată şi fără considerare la împrejurări mărunte, să caute alte baze reale, şi nu cicluri luni-solare învechite şi epacte socotite pe aceste cicluri, în dependenţă de calendarul Iudean care nu se mai potrivesc cu calendarul solar azi în folosinţă.

Această bază este: adevărata zi calendaristică a răstignirii Mântuitorului care pe cale cronologică de ştiinţă este statorită afară de orice îndoială pe zi de vineri 3 aprilie a anului 33. Prin urmare după credinţa noastră creştină Învierea s-a săvârşit a treia zi duminică în 5 aprilie a anului amintit.

Această dată – rectificat calendarul Iulian cu eliminarea a 16 zile, – cade pe 21 aprilie, deci în săptămâna dintre 18-24 aprilie, pe limita ,,lunii” pascale.

Biserica Ortodoxă pentru cazul că se va decide să suprime de acum diferenţa între stilul vechi şi nou, va trebui să restrângă oscilaţiunea termenului pascal de la 35 zile la 7 zile, şi serbarea Paştilor la zilele din săptămâna dintre 18 şi 24 aprilie.

 

5. Calendarul cel mai potrivit pentru trebuinţele Bisericii este acela, care ţine anul civil în cea mai strânsă concordanţă posibilă cu anul solar. Din punctul de vedere al orânduielilor bisericeşti ar fi de dorit: stabilirea datelor calendaristice pe zilele din săptămână. Aceasta însă numai în cazul că fără de a zdruncina ordinea de fier a săptămânii se vor intercala săptămâni întregi. Pentru cazul acesta este dată posibilitatea ca şi ziua Învierii Mântuitorului să fie într-o zi de duminică la dată fixă, şi prin urmare şi toate celelalte sărbători dependente de această zi. Un calendar astfel întocmit ar pune Biserica în poziţia fericită de a trece sărbătorile care nu sunt praznice, pe zi de duminică şi prin aceasta, a potenţa serbarea lor şi a ridica moralul creştinesc azi scăzut prin neţinerea acestor sărbători, dacă cad pe zile de peste săptămână.

Proiectele de calendar, care au intrat până acum la autorităţile noastre bisericeşti, precum şi cele ce vor mai intra – vor fi a se extrada la timpul său delegaţiunii care va fi chemată a reprezenta Biserica Ortodoxă la conferinţa calendaristică-mondială a tuturor statelor şi cultelor ce se va ţine în viitorul apropiat. Această delegaţiune ţinând seamă de înviaţiunile autorităţilor bisericeşti, în ce priveşte orânduirea sărbătorilor, va face studii amănunţite şi va susţine la conferinţă acel proiect, care va fi mai prielnic întocmirilor bisericeşti şi va avea tendinţa de a conserva cele obişnuite şi înrădăcinate în sufletul obştii creştine.

 

6. Înţelegerile luate de conferinţa delegaţilor Bisericii Ortodoxe întrunită acum la Constantinopol, se vor putea pune în aplicare în mod obligator şi valabil în întreaga Biserică Ortodoxă prin ratificarea lor din partea sinoadelor autocefale, fie prin aderare, fie prin luarea la cunoştinţă în mod tacit.

Conchemarea acum, spre acest scop a unui sinod ecumenic pan-ortodox, în împrejurările politice de azi, în urma greutăţilor şi piedicilor de comunicaţiune şi a dezechilibrării valutare, se pare a fi inoportun şi este de ajuns ratificarea înţelegerii în modul mai sus prescris.

Un sinod ecumenic pan-ortodox ar fi de dorit a se ţine cu ocazia aniversării a 1.600 ani de la ţinerea primului Sinod Ecumenic de la Niceea, sulevându-se atunci toate chestiunile de importanţă, ce s-au ivit în timpul evoluţiunii şi pretind o revizuire şi o nouă orientare.

 

7. Punerea în aplicare a înţelegerilor ratificate de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe autocefale, nu poate fi împiedicată de împrejurarea că în unele ţări cu populaţiune creştină ortodoxă sunt stări revoluţionare anarhice, ori unele secţiuni de Biserici ar ridica proteste neîntemeiate în contra hotărârilor. Hotărârile referitoare la calendar sunt de ordin administrativ şi nu dogmatic, şi privesc numai îndreptarea unei greşeli de intercalare la calendar şi restrângerea oscilaţiunii termenului de serbare a Paştilor de la 35 zile la 7 zile.

Avem exemplu în istorie, că cu ocaziunea reformei calendarului, făcută de Papa Grigorie al XIII-lea, state cu populaţiune în preponderenţă catolică-latină numai cu încetul şi unele numai după o sută de ani au introdus reforma, dar prin aceasta unitatea de credinţă a acelei Biserici nu au suferit nici o ştirbire. Astfel nici credinţa ortodoxă în unitatea ei nu va fi ştirbită prin unele porniri regretabile însă sporadice, şi este legitimată speranţa, că cei rătăciţi mai curând sau mai târziu recunoscând greşeala vor reintra, şi în ce priveşte calendarul îndreptat, în cadrele Bisericii Ortodoxe.

 

8. Conform canonului Sinodului de la Niceea, serbarea cea mai mare a creştinătăţii: Paştele este a se serba în ziua închinată Domnului, în zi de duminică. Drept aceea Biserica Ortodoxă va putea consimţi la propunerea determinării zilei serbării Paştilor pe zi fixă a calendarului numai în cazul când ziua aniversării faptului săvârşit a răstignirii Mântuitorului, într-un calendar anume astfel întocmit, va coincide cu zi de vineri, şi cu ziua corespunzătoare din calendarul îndreptat, de aşa ca ziua Învierii Mântuitorului să se serbeze duminică, la adevărata zi de aniversare a faptului îmbucurător pentru omenime.

 

IV.

 

Între întrebările puse în deliberare, la punctul 5. se vorbeşte despre proiectele de reformă prezentate până acum la biroul conferinţei. Delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române a înaintat conferinţei, din partea sa proiectul anexat, subiect care este lucrat conform stării de azi a chestiunii în literatura mondială, şi are drept ţintă a reforma pe baze strict ştiinţifice calendarul introdus de Iuliu Cesar la anul 45 a. Hr. pentru vastul Imperiu Roman, şi care calendar s-a păstrat neschimbat la Biserica Ortodoxă până în ziua de azi.

La întocmirea acestui proiect de îndreptare, două puncte s-au avut în vedere: prestigiul şi interesele Bisericii Ortodoxe, şi cerinţele vieţii practice. Ambele sunt menajate fără a aduce tulburări în continuitatea mersului zilnic.

Structura proiectului este următoarea:

 

1. Anul civil comun este de 364 zile. Se împarte în patru cvartale, fiecare cvartal este de 91 zile respectiv 13 săptămâni, se începe cu duminică şi se sfârşeşte cu sâmbătă, iar lunile din fiecare cvartal sunt de câte 30, 30 şi 31 zile.

2. Lunile ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie se încep în fiecare an cu duminică şi se termină luni. Lunile februarie, mai, august şi noiembrie se încep cu marţi şi se termină cu miercuri. Iar lunile martie, iunie, septembrie şi decembrie se încep cu joi şi se termină cu sâmbătă.

3. Ziua în săptămână are pentru totdeauna aceeaşi dată de lună.

4. Ziua a 365 din anul comun şi ziua bisectilă se contrag într-o săptămână ce se intercalează tot la un ciclu de 5 ani şi anume după jumătatea întâi a anului (după ziua de 31 iunie).

5. Corectura este: nu se intercalează săptămâna la sfârşitul periodului de 40 ani, – se intercalează însă la anii seculari divizibili cu 200, dar nu cu 400.

6. Anul civil în urma acestei intercalări se egalizează la sfârşitul ciclului de 5 ani, cu anul solar-tropical şi în decursul a două mii ani, luându-se de bază la calculare media stabilită de ştiinţă pentru anul solar-tropical neconstant, diferenţa nu va fi nici de ½ zi.

7. Anul civil în tot timpul unei epoci de 400 ani nu se depărtează de echinocţiul de primăvară, ca punct fix, – decât în mod trecător pentru ca să revină automatic şi consecutiv iarăşi la acest punct fix.

8. Sărbătorile Paştilor şi cele pendente de acestea sunt stabilizate pe date calendaristice fixe pentru toate vremurile, în săptămâna ultimă a ,,Lunii pascale” în conglăsuire cu datul calendaristic al evenimentului Învierii Mântuitorului.

9. Celelalte sărbători rămân toate la data lor de până acum neschimbate.

10. Sărbătoarea ,,Bunavestire” este la echinocţiul de primăvară, iar ,,Naşterea Domnului” la solstiţiul de iarnă aşa precum erau în anii primi ai creştinătăţii, statorite prin canoanele bisericeşti.

 

V.

 

Ideile şi propunerile cuprinse în punctele 1-3 sunt ale savantului francez Armelin, discipolul renumitului astronom Flamarion, şi ele au fost admise şi de congresul calendaristic ţinut la Liege, în anul 1914 înainte de izbucnirea războiului mondial.

Ideea de a anula din şirul zilelor din săptămână în anii comuni câte o zi iar în cei bisectili câte două zile, a astronomului Armelin, – i s-a părut nerealizabilă atât profesorului universitar I. Mahler cât şi profesorului universitar F. Kircak, deoarece prin această anulare s-ar zdruncina ordinea de fier a săptămânii, un lucru pe care nu-l poate admite nici o Biserică, şi nu l-ar admite nici sutele de milioane de oameni locuitori ai pământului. Este imposibil a crede că lumea s-ar putea împăca ca de exemplu după o sâmbătă urmând ziua anulată, respectiv în anii bisectili cele două zile anulate, – numai a doua, respectiv a treia zi să fie duminică. Drept aceea ambii profesori universitari mai sus-numiţi au propus contragerea zilelor cu care se scurtează anul civil ca să fie numai de 364 zile – 52 săptămâni întregi – precum şi ziua bisectilă, în săptămâni întregi – şi intercalarea acestei săptămâni la anumiţi ani după norme absolut corect socotite, ca săptămână intercalară. În proiectul alăturat este sistemul de intercalare recomandat de profesorul universitar F. Kircak.

Normele 4-7 sunt deci bazate pe ideea acestui savant, şi dânsul a statorit şi modul de intercalare, a făcut corectura recerută şi a tras consecvenţele intercalării propuse.

În fine normele indicate în punctele 8-10, sunt opiniuni pe deplin motivate şi logice ale savantului academician rus, a astronomului P. Saladilov, cuprinse în tractatul său – la problema calendaristică 1910 – înaintat Academiei de Înalte Ştiinţe din Petrograd.

Stabilizarea zilei de săptămână pe zi fixă calendaristică ar fi de o însemnătate deosebită pentru viaţa bisericească şi pentru viaţa economică-comercială-financiară. Din punct de vedere bisericesc ar fi dată posibilitatea ca toate sărbătorile să fie serbate la zile fixe nu numai de lună ci şi de săptămână. Ziua Învierii Mântuitorului şi cele pendente de această sărbătoare ar fi pentru toate timpurile legate de zile de lună fixate. Biserica creştină având un astfel de calendar la îndemână, ar putea ca sărbătorile care nu sunt praznice, şi nu se prea serbează în toate părţile cu cuvenita evlavie când nu cad pe zi de duminică, să le treacă pe această zi şi prin aceasta să ridice moralul creştin şi să potenţeze cinstirea acestor sărbători.

 

VI.

 

Proiectul prezentat nu s-a înaintat conferinţei pentru a fi acceptat de ea, deoarece conferinţa ca atare nu are cădere a reforma calendarele pentru viaţa civilă practică, ci ca o informaţiune despre cestiune, cum stă ea azi în ştiinţa mondială. Conferinţa va avea numai din punct de vedere bisericesc ortodox să statorească principiile la care Biserica Ortodoxă ţine şi de la care nu se poate abate, – pentru cazul că o conferinţă mondială a tuturor statelor şi cultelor cu concursul oamenilor de ştiinţă şi de specialitate, s-ar întruni pentru a se ocupa cu îndreptarea scăderilor calendarelor azi în uz în lume.

Întrucât se va crede că ideile depuse în proiect sunt discutabile, la timpul său şi acest proiect să fie extradat delegaţiunii care va avea să reprezinte Biserica Ortodoxă la conferinţa calendaristică mondială împreună cu celelalte proiecte intrate în biroul conferinţei.

Propunerile făcute în mod separat pentru aranjamentul de acum, provizor, până la conferinţa calendaristică mondială, sunt de aşa contemplate ca pentru cazul că proiectul prezentat ori unul asemănător, ar fi admis de conferinţa mondială calendaristică, toate stipulaţiunile de azi provizorii să intre fără nici o conturbaţiune a vieţii de toate zilele în cadrele calendarului definitiv, pe care conferinţa mondială l-ar statori pentru lumea întreagă.

 

VII.

 

Pentru ca conferinţa să cunoască şi modul precum delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române crede a rezolva chestiile în deliberare, s-a elaborat un proiect de hotărâre, a cărui expuneri de motive, este de următorul cuprins:

 

1. Delegaţiunea este în clar că Biserica Ortodoxă cunoaşte că formula de intercalare din calendarul Iulian nu este îndeajuns de exactă pentru a ţine anul civil în concordanţă cu anul solar astronomic. Anume anul Iulian conform normei de intercalare este de 365,2500 zile pe când media anului solar-astronomic este de 365,2422 zile; deci între anul Iulian şi cel astronomic – pe baza mediei – este o diferenţă de 0,0078 zi. Această diferenţă de la introducerea calendarului Iulian – 45 a.Hr. – până la sfârşitul secolului al 20-lea – d.n. Hr. – este de 16 zile, şi în curgerea vremurilor această diferenţă mereu creşte.

În astfel de împrejurări calendarul Iulian şi azi în uzul Bisericii Ortodoxe are nevoie de îndreptare, de o parte prin suprimarea zilelor cu care s-a lungit anul Iulian în decursul timpului faţă de anul solar-astronomic, – iar de altă parte prin introducerea unei formule de intercalare, care pentru viitor să asigure ţinerea în concordanţă a anului civil cu anul solar-astronomic. Această îndreptare este însă a se face pe baze strict ştiinţifice şi cu cea mai mare exactitate ce o poate admite viaţa practică.

 

2. O îndreptare a calendarului însă nu se poate face în mod unilateral, ci numai în comun acord cu toate statele şi toate cultele, într-o conferinţă mondială cu concursul oamenilor de ştiinţă şi de specialitate. Drept aceea va trebui să se stăruie, ca această conferinţă mondială să fie de urgenţă conchemată. La această conferinţă vor putea fi luate în discuţiune şi alte scăderi ale calendarelor în uz, precum sunt: împărţirea arbitrară şi nici decât ritmică a zilelor asupra lunilor, – mutarea zilei în fiecare an pe altă dată calendaristică, şi altele pentru care s-ar face propuneri concrete de îndreptare.

Iniţiativa pentru conchemarea conferinţei mondiale să o ia în numele Bisericii Ortodoxe întregi Înaltul Scaun Patriarhal Ecumenic din Constantinopole, adresându-se în privinţa aceasta către Liga Naţiunilor.

Delegaţiunea care ar avea să reprezinte interesele Bisericii Ortodoxe întregi şi să susţină proiectele înaintate de ea conferinţei, ar fi să fie numită de acum.

 

3. Biserica Ortodoxă va adera la toate acele îndreptări ale calendarului, care au de scop îmbunătăţirea stărilor calendaristice de azi, se înţelege de la sine, întrucât acele îndreptări vor fi în acord cu canoanele, normele şi tradiţiunile ei. Biserica Ortodoxă însă trebuia de la început să-şi exprime părerea, că stabilizarea datei zilei pe ziua din săptămână prin anularea unor zile din şirul zilelor din săptămână nu va fi admisă de sentimentul public al sutelor de milioane de oameni şi nici Bisericile n-ar putea-o accepta, pentru că această anulare a unor zile ar zdruncina ordinea de fier a săptămânii şi ar produce resentiment şi nu s-ar validita în practica vieţii.

Din punct de vedere bisericesc însă, nu obvine nici o piedică, dacă ziua în săptămână se stabilizează pe dată fixă calendaristică prin contragerea zilelor ce trec peste 364 zile – 52 săptămâni – în săptămâna care se va intercala în locul zilei bisectile de azi – conform unei formule bine statorită de ştiinţă după un număr anumit de ani.

 

4. Dorinţa se manifestă tot mai mult şi mai puternic, ca atât din punct de vedere creştinesc şi moral, cât şi din punct de vedere practic economic unitatea sărbătorilor pentru toţi creştinii să fie cât mai curând restabilită. Biserica Ortodoxă a Răsăritului şi în prezent, ca şi în trecut să facă primul pas spre unitatea dorită, cu inimă curată, cu sufletul liniştit şi cu conştiinţa împăcată, că ea săvârşeşte un lucru bun şi plăcut lui Dumnezeu. Bisericile Ortodoxe surori propun deci în acord: că până la conferinţa mondială, la care s-ar lua în deliberare îndreptarea întregii structuri a calendarului, – Biserica Ortodoxă să decreteze delărurerea diferenţei dintre stilul vechi şi nou prin suprimarea celor 13 zile având să urmeze în loc de 1-a zi octombrie, 14-a zi a aceleiaşi luni. Prin aceasta cele două calendare folosite azi în bisericile creştine, s-ar unifica de acum.

 

5. Suprimarea celor 13 zile, diferenţă între stiluri aduce cu sine ca pentru determinarea zilei Paştilor, Biserica Ortodoxă să-şi adapteze ordinea pascală noilor împrejurări, şi deci să caute o bază reală pentru noua orânduire. Luarea aminte a conferinţei se trage asupra împrejurării, că în timpul mai nou s-a dovedit pe baze absolut ştiinţifice, sigure şi documentate, în conglăsuire perfectă cu tradiţiunea păstrată în Biserica noastră Ortodoxă, – că Răstignirea Mântuitorului s-a săvârşit vineri 14 Nisan, care zi a fost după calendarul Iulian pe acele vremuri în vigoare: 3 aprilie a anului 33. Fiind această zi constatată în cale cronologică incontestabilă, Bisericile creştine au putinţa să serbeze ziua Învierii Mântuitorului la adevărata zi de aniversare a faptului întâmplat, se înţelege deocamdată în cadrele calendarului azi încă în uz. Acest dat: 5 aprilie, eliminate deocamdată 13 zile, ar fi 18 aprilie, prin urmare termenul serbării Paştilor în cadrul calendarului de azi ar fi săptămâna ce se începe cu 18 aprilie. Statorirea acestui termen este în complet acord cu canonul nicean, nu este în contrazicere cu al 7-lea canon apostolic şi ţine seama şi de simbolica jertfire din Testamentul Vechi, care avea loc în pământul făgăduinţei, după întâiul seceriş, când se aducea jertfă primul snop de cereale şi se arăta căprioara în mirişte. După socoteala timpului de azi această jertfă se făcea în a doua jumătate a lunii aprilie.

 

6. Conferinţa delegaţilor să se adreseze către Înaltul Scaun Patriarhal Ecumenic din Constantinopol cu rugămintea că după ce înţelegerile conferinţei vor fi ratificate de sinoadele Bisericilor autocefale, să aducă aceste hotărâri direct, ori prin intervenţia ,,Ligii pentru înfrăţirea popoarelor prin mijlocirea Bisericilor creştine” la cunoştinţa şi celorlalte Biserici creştine din lume, reîmprospătând vestirea Sfinţilor Părinţi întruniţi la primul Sinod Ecumenic la Niceea: că Biserica creştină a Răsăritului din nou aduce jertfă pentru restabilirea unităţii sărbătorilor creştine, şi cere depărtarea acelei pietre de despărţire, care acum 340 ani a fost pusă între Biserica creştină a Răsăritului şi cea a Apusului.

Primind celelalte Biserici noua dată statorită după calendarul solar, pentru serbarea Paştilor, fac cu putinţă serbarea împreună de toţi creştinii a acestui cel mai mare praznic al creştinătăţii şi a sărbătorilor pendente de el, şi se împlineşte dorinţa firească a sinodului nicean.

Astfel unitatea serbării praznicelor creştine, care în decurs de 16 secoli s-a păstrat, ar fi din nou restabilită, şi tot după 16 secoli s-ar împlini năzuinţa stăruitoare a celui mai mare împărat al Bizanţului, a Sfântului Constantin, pe care Biserica noastră îl ţine deopotrivă cu apostolii, – de a scoate determinarea zilei Paştilor de sub dependenţa calendarului Iudean luni-solar.

 

VIII.

 

Pe baza celor expuse delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române a prezentat conferinţei următorul proiect de hotărâre:

 

1. Conferinţa roagă Înaltul Scaun Patriarhal Ecumenic din Constantinopol ca în numele Bisericii Ortodoxe întregi să solicite la ,,Liga Naţiunilor” conchemarea unei conferinţe calendaristice mondiale, la care să fie invitate toate statele şi toate cultele, precum şi oamenii de ştiinţă şi de specialitate ai Academiilor de Înalte Studii. Delegaţiunea care să reprezinte la conferinţe vederile şi interesele Bisericii Ortodoxe şi proiectele înaintate de Biserică, să se designeze de acum.

 

2. Biserica Ortodoxă doreşte ca conferinţa mondială să ia în revizuire întreaga structură a calendarului introdus de Iuliu Cesar – la anul 45 a.Hr. – şi să-l îndrepte pe baze strict ştiinţifice şi cu cea mai mare exactitate posibilă la intercalare.

 

3. Biserica Ortodoxă va adera la toate îndreptările obiective şi necesare, care vor fi în acord cu canoanele, normele şi tradiţiunile ei. Se va învoi şi la un aranjament pentru a stabili data calendaristică pe ziua din săptămână. Acest aranjament însă, după părerea Bisericii Ortodoxe, nu se va putea face prin anularea unor zile din şirul zilelor din săptămână, ceea ce ar avea drept urmare zdruncinarea ordinii săptămânale, ci numai prin contragerea zilelor ce trec peste 364 zile din an – 52 săptămâni integrale – după o formulă ştiinţifică bine stabilită şi calculată în săptămâna intercalară, care în cicluri de anumiţi ani să se adauge la anul comun, pentru a egaliza anul civil cu cel solar-astronomic.

 

4. Biserica Ortodoxă ţinând seama de dorinţa manifestată din multe părţi şi cu insistenţă, pentru a se restabili unitatea sărbătorilor pentru toţi creştinii, – din punct de vedere creştinesc moral şi practic-economic:

a) suprimă diferenţa între stilul vechi şi cel nou,

b) decretează că în anul corecţiunii în loc de zi 1 octombrie să urmeze 14 octombrie,

c) şi introduce această nouă orânduire în anul curent 1923.

 

5. Biserica Ortodoxă în perfectă conglăsuire cu spiritul canonului nicean, – şi luând de bază statorirea cronologică a zilei ,,Răstignirii” Mântuitorului, – în cadrul ordinii pascale de azi (22 martie – 25 aprilie),

a) restrânge oscilaţiunea termenului pascal de la 35 zile la 7 zile (de la cinci săptămâni, la o săptămână);

b) drept urmare statoreşte serbarea ,,Paştilor” la zilele din săptămâna 18-24 aprilie (după calendarul îndreptat) de aşa că sărbătoarea va cădea pe 18 aprilie, respectiv pe zilele următoare acestei date, când ziua de duminică nu este la această dată, şi

c) introduce această normă nouă începând cu anul 1924.

 

6. Înaltul Scaun Patriarhal Ecumenic din Constantinopol, în numele Bisericii Ortodoxe întregi este rugat, ca ori direct ori prin ,,Liga pentru înfrăţirea popoarelor prin mijlocirea Bisericilor creştine” să aducă înţelegerea cuprinsă în punct 4 şi 5, – după urmata ratificare din partea Sfintelor Sinoade autocefale, – la cunoştinţa şi celorlalte Biserici creştine din lume, stăruind ca şi ele să accepte termenul statorit de Biserica Ortodoxă pentru serbarea ,,Paştilor”, şi astfel să se restabilească, spre mărirea lui Dumnezeu întru toate unitatea la sărbătorile creştine.

 

7. Înţelegerea de faţă este a se ratifica de Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale, şi va fi pusă după ratificare fără amânare în aplicare, în toate eparhiile sufragane prin autorităţile bisericeşti în cădere.

 

IX.

 

Conferinţa delegaţilor Bisericilor Ortodoxe a luat aceste propuneri în deliberare şi după discuţiuni amănunţite, în frăţesc şi deplin acord, au ajuns în rezumat la următoarea înţelegere:

Biserica Ortodoxă este în cunoştinţă, că formula de intercalare la calendarul Iulian, deşi foarte ritmică, nu este îndeajuns de exactă, pentru a ţine anul civil în concordanţă cu anul solar astronomic, şi în decursul timpului (de la introducere până la sfârşitul secolului prezent) s-a ivit o diferenţă de 16 zile, respectiv anul Iulian s-a lungit cu 16 zile faţă de anul solar astronomic.

Drept urmare, de o parte diferenţa aceasta va trebui eliminată, pentru a reveni la punctul fix (echinocţiul de primăvară) de la introducerea calendarului ce este a se îndrepta, de altă parte va trebui introdusă o altă normă de intercalare, care pentru viitor să ţină anul civil în permanentă concordanţă cu anul solar astronomic. Cum însă o reformă a calendarului priveşte întreaga lume, ea nu poate fi făcută în mod unilateral (de o Biserică), ci numai în deplin acord cu toate statele şi cultele, cu concursul oamenilor de ştiinţă şi specialitate; delegaţii întruniţi la Constantinopol au rugat pe Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic să solicite la ,,Liga Naţiunilor”, în numele Bisericii Ortodoxe întregi, convocarea unei astfel de conferinţe, la care calendarul introdus de Iuliu Cesar la anul 45 a.Hr. să fie supus unei revizuiri în întreaga lui structură şi să fie îndreptat pe baze strict ştiinţifice cu exactitatea posibilă la intercalare.

Biserica Ortodoxă va adera (prin delegaţii săi la conferinţa mondială) la toate îndreptările obiective şi reclamate de viaţa practică, întrucât vor fi în acord cu canoanele, normele şi tradiţiunile sale. Doreşte stabilizarea datei calendaristice pe ziua din săptămână, însă nu prin anularea de zile din şirul zilelor de săptămână, şi prin zdruncinarea ordinii de fier a săptămânii ci prin o formulă statorită de ştiinţă, care nu atacă ordinea zilelor în săptămână.

Biserica Ortodoxă, ţinând seamă de dorinţa manifestată cu insistenţă din multe părţi, pentru a se restabili unitatea sărbătorilor pentru toţi creştinii, în vederea intereselor creştine-morale şi practice-economice, suprimă de acum din diferenţa amintită de 16 zile, diferenţa de azi între stilul vechi şi cel nou, şi dispune ca în anul curent, 1 octombrie să primească data de 14 octombrie. Introduce totodată pentru calendarul Iulian astfel corectat, ca normă de intercalare formula: ca din 9 (nouă) ani seculari, 7 (şapte) să fie comuni şi 2 (doi) bisecţi, şi anume aceia care, împărţit numărul anilor seculari cu cifra 9, dau în rest cifra 2 sau 6.

Biserica Ortodoxă ţine la tradiţiunile înrădăcinate în sufletul obştii creştine, cu privire la orânduirea sărbătorii Paştilor. În considerare că această orânduire până acum a fost bazată pe epacte adaptate calendarului Iulian necorectat, folosit de Biserică, pentru viitor decide ca statorirea ,,lunii pline” de după echinocţiu să se calculeze la meridianul de la Ierusalim, ce trece peste Golgota.

Înţelegerea de faţă va fi supusă ratificării Sfintelor Sinoade ale Bisericilor autocefale, şi se va pune numaidecât în aplicare prin organele competente ale fieştecărei Biserici.

 

X.

 

Din cele înşirate mai sus, s-ar putea trage următoarele concluzii:

 

1. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române autocefale, întrunit în sesiune ordinară de primăvară – la 6 iunie a.c. la reşedinţa Mitropoliei Primaţiale în Bucureşti, aderă la înţelegerea făcută la Constantinopol în conferinţa delegaţilor Bisericilor Ortodoxe ţinută începând din 10 mai a.c., – şi ratifică enunciaţiunile şi stipulaţiunile cuprinse în acea înţelegere,

2. în urmare, suprimă diferenţa între stilul vechi şi nou, şi ordonă ca în toate eparhiile sufragane precum şi în bisericile ortodoxe române, care cad afară de graniţele ţării de azi, 1 octombrie a anului curent să se considere drept 14 octombrie, şi amintirea sfinţilor ce cade pe aceste zile să se serbeze împreună cu amintirea celor din 14-27 octombrie,

3. în vederea conferinţei mondiale calendaristice, ce va avea să se întrunească în viitorul apropiat, – în speranţă că Bisericile creştine, în cadrul calendarului îndreptat la această conferinţă, vor ajunge la o înţelegere comună cu privire la serbarea împreună de toţi creştinii a sărbătorii ,,Paştilor”, – deocamdată pentru anii 1924, 1925, 1926 şi 1927, – statoreşte ziua serbării ,,Paştilor” în înţelesul celor contemplate de conferinţa din Constantinopol,

4. decide ca hotărârile prezente să se comunice de urgenţă cu Înaltul Scaun Patriarhal din Constantinopol şi cu toate Bisericile Ortodoxe autocefale (cu text şi în limba respectivei Biserici) pentru ca fiecare Biserică în cadrul competenţei proprii să aducă şi să pună în aplicare hotărâri similare, încunoştinţând pe Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop-Mitropolit-Primat din Bucureşti în cale telegrafică, despre hotărârea luată întocmai.

 

XI.

 

Delegaţiunea Bisericii Ortodoxe Române este, după cele experiate la conferinţa din Constantinopol, de ferma convingere, că Bisericile Ortodoxe surori aşteaptă acest pas hotărâtor şi de iniţiare din partea Bisericii Ortodoxe Române, – şi ar fi o greşeală de neiertat, ca această ocazie de a fi Biserica noastră înainte mergătoare şi în executarea hotărârilor, precum a fost şi la iniţiarea lor, – s-ar scăpa din mână.

 

Bucureşti la 5 iunie 1923

                                                                                                                                                                     Petre Drăghici

Asesor onorar la Consistoriul arhidiecezan din Sibiu

 


[1] Sublinierile din text aparţin autorului.