----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Imnele Sfântului Efrem Sirul

la Postul celor patruzeci de zile

 

Apendice

IV

 

1-2: postul liber şi cel silit; 3: adevăratul post este abţinerea de la rău; 4-5: plata postitorului şi pedeapsa îmbuibatului

 

Stih: Binecuvântat fie Cel ce ne-a dat postul ca să luptăm cu cel rău

 

  1. Cine iubeşte postirea de bunăvoie nu poate trăi fără ceea ce iubeşte. Cine posteşte de silă şi pentru a se arăta [oamenilor] aceluia postul îi este potrivnic şi îl chinuie, fiindcă nu iubeşte postirea în inima sa şi nu poate simţi mireasma lui.
  2. Cine iubeşte postul cu adevărat, poate ţine post chiar atunci când mănâncă. Cine posteşte însă numai în afară sau se arată silit că posteşte, nu încetează să mănânce chiar atunci când posteşte. Postul de bunăvoie este primit şi dăinuie.

 

Casa lui Aaron a nădăjduit spre Domnul; ajutorul şi scutitorul lor este. Cei ce se tem de Domnul, au nădăjduit spre Domnul; ajutorul şi scutitorul lor este (Psalmi 113, 17-18)

 

  1. Postul nu stă în înfrânarea de la pâine. Adevăratul post este postul de la rău, ca ei să se înfrâneze în acelaşi timp de la pâine şi de la dreptate. Să nu înmulţească păcatele în postirile lor. Căci pe Navute l-au omorât cei nedrepţi în post (III Împăraţi 21, 11-13) împlinindu-şi în numele postului voia poftelor lor.
  2. Căci dacă omul mănâncă şi se hrăneşte potrivit firii, mâncând cu măsură, nu păcătuieşte în aceasta. A mânca ţine de fire, a posti ţine de libertate. În postire se găseşte răcorire şi osteneală. În mâncarea oarbă este osteneală fără răcorire, iar în postirea înţelegătoare osteneală şi răsplată.
  3. Să nu ne legăm, fraţilor, cu plăcerea mâncării, ca să nu fim lipsiţi de câştigul postirii. Plata postirii este pusă deoparte, iar osânda celui lacom a fost scrisă, căci în amândouă lumile va fi pedepsit. Fiindcă cel lacom a fost aici rob pântecelui prin pofta sa, iar în lumea aceea va fi rob mustrărilor conştiinţei lui.