----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Sfintele Paşti şi reforma calendaristică ,,ortodoxă română” (III)

(Studiu de cronologie şi calendaristică)

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Schimbarea calendarului şi Pascalia iuliană

 

Reforma calendaristică ,,ortodoxă română”

După mai multe încercări singuratice şi sterile de a reforma calendarul iulian[1], în cele din urmă, vin pentru Biserica Ortodoxă a Răsăritului alte vremuri. Şi atunci cel puţin Biserica Ortodoxă a României Mari, care din voia lui Dumnezeu, de prezent, a ajuns să stea în fruntea tuturor Bisericilor Ortodoxe din Răsărit, a trebuit ca să se gândească de a relua lucrările marilor pascaliografi ai secolului XIV şi a îndrepta calendarul şi Pascalia sa veche în conformitate cu cerinţele vremii, aşa după cum o ajuta înalta sa erudiţiune teologică şi păstrându-şi în acelaşi timp nealterat prestigiul său ca ,,pavăză şi întărire a adevărului”, care i s-a încredinţat de sus spre mântuirea turmei celei credincioase.

Este ştiut că întreaga viaţă externă bisericească este strâns legată de cultul şi sărbătorile bisericeşti. Dar cum sărbătorile din partea lor sunt legate, unele mai strâns, altele mai puţin strâns, de calendarul pe care îl foloseşte Biserica, iată legătura strânsă care trebuie să existe între viaţa bisericească şi între sărbătorile bisericeşti şi calendarul ei.

Unele dintre sărbătorile bisericeşti drept că sunt fixate la o zi anumită din calendar, altele însă nu. Cele dintâi se numesc sărbători imutabile, cele din urmă mutabile.

La acestea din urmă numără şi sărbătoarea mare a sfintelor şi mântuitoarelor Paşti. Ea este o mare sărbătoare pentru faptul că ne aminteşte Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ea este mare însă şi pentru faptul că de ea depinde un şir întreg de sărbători de peste an. Dar tocmai de aceea sărbătoarea sfintelor Paşti nu este legată de o zi oarecare fixă din calendar, ci rămâne şi trebuie să rămână pentru totdeauna legată numai de cer şi de marii săi luminători, care sunt soarele şi luna (şi stelele). Paştile trebuie să fie serbate numai într-o zi de duminică şi anume într-acea duminică care urmează imediat după luna plină de după echinocţiul de primăvară.

Dacă calendarul pe care îl folosim nu corespunde cu condiţiunile pe care ni le pune această mare sărbătoare de Paşti, atunci nu trebuie să-i facem silă sărbătorii noastre de Paşti şi nu trebuie să o chinuim ca să se încadreze în cadrele unui calendar care nu mai corespunde, degradând-o din rolul pe care îl are în Biserică şi umilind-o, ci noi trebuie să căutăm din răsputeri ca păstrându-i toată înălţimea şi independenţa să o readucem şi să o serbăm la locul care i se cuvine, şi eventual să facem calendarului nostru acea corecţiune care este necesară pentru a-l pune în situaţiunea ca pe viitor să ne copieze mai exact măsura timpului arătată de marele ceas al lumii, care este soarele, luna şi stelele, decât cum a făcut-o până în prezent. Paştile creştine nu pot fi fixate aşadar pe o zi fixă din calendar, ci calendarul, dacă nu corespunde, trebuieşte îndreptat.

Am arătat mai sus că calendarul iulian este de fapt prea lung şi, până a-şi împlini el cursul său de un an, pământul s-a grăbit şi şi-a împlinit de mult rotaţiunea sa în jurul soarelui. Şi tot aşa şi luna şi-a împlinit rotaţiunile sale în jurul pământului şi împreună cu acesta în jurul soarelui. De aceea echinocţiile astronomice şi tot aşa şi lunile noi se arată din ce în ce tot mai curând pe cer, decât cum ni le indică calendarul iulian. Echinocţiile repăşesc faţă de data de 21 martie, care a fost fixată în calendar ca dată a echinocţiului de primăvară. Şi tot aşa repăşesc şi lunile noi din cauza proemptozei lunare. Când echinocţiul de primăvară era încă la data de 21 martie şi nu repăşise nici măcar cu o zi întreagă, Chiril cel Mare al Alexandriei fixase pentru ziua de Paşti termenii 22 martie – 25 aprilie.

De atunci şi până în zilele noastre, echinocţiul de primăvară însă a repăşit faţă de aceste date ale calendarului iulian cu 13 zile, va să zică aproape cu ½ lună, iar luna a rămas în urmă cu 5 zile, va să zică aproape cu ¼ din lunaţiunea sa. Din cauza aceasta sărbătoarea Paştilor este în pericol a fi îndepărtată tot mai mult de vremea în care trebuie ca să fie sărbătorită. În condiţiunile acestea, noi ajungem în situaţiunea de a nu mai serba Paştile la timpul cuvenit lor şi a nu fi în deplin acord cu ceea ce au hotărât Sfinţii Părinţi din Niceea cu privire la serbarea zilei de Paşti. Am relevat mai sus şi faptul că reforma calendaristică gregoriană din punct de vedere astronomic are unele scăderi şi nu este în măsură ca să ne garanteze nouă pentru un timp mai îndelungat sărbătorirea Sfintelor Paşti la timpul cuvenit lor.

Şi atunci a fost o fericită idee, care a inspirat pe membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, încă la anul 1924, ca să reformeze vechiul calendar iulian în următorul chip:

 

  1. Echinocţiul astronomic de primăvară, care repăşise din vremea Sinodului Ecumenic din Niceea (325 d.Hr.) şi până în zilele noastre cu 13 zile, a fost readus din ziua de 8 martie a calendarului iulian, la care ajunsese, iarăşi la data de 21 martie a calendarului iulian, exact cum a fost pe timpul Sinodului din Niceea (325 d.Hr.), în urma faptului că s-au suprimat din calendarul iulian cele 13 zile cu care echinocţiul astronomic rămăsese în urma calendarului. S-a hotărât deci ca imediat după ziua de 30 septembrie a calendarului iulian să urmeze ziua de 14 octombrie[2].

 

  1. Pentru a putea fixa echinocţiul de primăvară pentru timp cât mai îndelungat pe ziua de 21 martie, s-a stabilit ca nu toţi anii seculari care sunt divizibili prin 400, precum prevedea reforma gregoriană, să rămână ani bisecţi, ci numai anii seculari care împărţiţi prin 9 dau rest 2 sau 6[3]. Potrivit cu această dispoziţiune de la 1900-3000 anii seculari 1900, 2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700, 2800 şi 3000 vor fi ani ordinari (de câte 365 zile), iar anii seculari 2000, 2400 şi 2900 vor fi ani bisecţi (cu 366 zile). În felul acesta s-a putut obţine ca echinocţiul de primăvară să nu mai repăşească de la data fixată de 21 martie decât după trecerea unui răstimp foarte îndelungat de 42.772 ani, când diferenţa va face abia o zi[4]. În felul acesta anul iulian îndreptat în urma reformei calendaristice ,,ortodoxe române” rămâne peste tot numai cu 2’’02 mai lung decât anul tropic, pe când după calendarul gregorian anul este cu 26’’02 sau aproape cu ½ minut mai lung decât cel tropic şi cu 24’’ mai lung decât anul nostru îndreptat, ceea ce face o diferenţă de o zi deja la un număr de 36.000 ani[5]. Din punct de vedere astronomic-ştiinţific calendarul nostru îndreptat este aşadar superior calendarului gregorian şi copiază mult mai exact lungimea anului ceresc (tropic), decât cum poate face aceasta calendarul gregorian.

Corecţiunile care au devenit necesare ca să se facă anilor seculari, în urma reformei calendaristice ortodoxe române, se pot vedea din tabela de pe pagina următoare.

Din ea rezultă că calendarul iulian nu suprimă nici o zi. Echinocţiul repăşeşte în curs de 2100 ani cu 21 zile.

Calendarul gregorian suprimă în curs de 2100 ani 16 zile, prefăcând anii seculari în ani ordinari şi admite numai 5 ani seculari bisecţi. Echinocţiul repăşeşte cu ceva peste ½ zi.

Calendarul ortodox român suprimă în curs de 2100 ani 16 zile şi admite de asemenea numai 5 ani seculari bisecţi, dar transpunând anii seculari bisecţi tot cu câte 100 ani mai târziu decât cei din calendarul gregorian obţine că diferenţa echinocţială este redusă la un minim.

 

Calendar

iulian

Difer.

zile

Calendar

gregorian

Difer.

zile

Calendar

ortodox român

Difer.

zile

1800 ani bisecţi

1900   ”   ”

2000   ”   ”

2100   ”   ”

2200   ”   ”

2300   ”   ”

2400   ”   ”

2500   ”   ”

2600   ”   ”

2700   ”   ”

2800   ”   ”

2900   ”   ”

3000   ”   ”

3100   ”   ”

3200   ”   ”

3300   ”   ”

3400   ”   ”

3500   ”   ”

3600   ”   ”

3700   ”   ”

3800   ”   ”

3900   ”   ”

4000   ”   ”

+ 12

+ 13

+ 14

+ 15

+ 16

+ 17

+ 18

+ 19

+ 20

+ 21

+ 22

+ 23

+ 24

+ 25

+ 26

+ 27

+ 28

+ 29

+ 30

+ 31

+ 32

+ 33

+ 34

1800 an ordinar

1900 ”       ”

2000 an bisect

2100 an ordinar

2200 ”       ”

2300 ”       ”

2400 an bisect

2500 an ordinar

2600 ”       ”

2700 ”       ”

2800 an bisect

2900 an ordinar

3000 ”       ”

3100 ”       ”

3200 an bisect

3300 an ordinar

3400 ”       ”

3500 ”       ”

3600 an bisect

3700 an ordinar

3800 ”       ”

3900 ”       ”

4000 ”       ”

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

– 1

 

1900

2000 an bisect

2100 an ordinar

2200 ”       ”

2300 ”       ”

2400 an bisect

2500 an ordinar

2600 ”       ”

2700 ”       ”

2800 ”       ”

2900 an bisect

3000 an ordinar

3100 ”       ”

3200 ”       ”

3300 an bisect

3400 an ordinar

3500 ”       ”

3600 ”       ”

3700 ”       ”

3800 an bisect

3900 an ordinar

4000 ”       ”

 

 

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

– 1

– 1

+ 1

– 1

– 1

 

  1. Din cauza suprimării celor 13 zile din calendar litera duminicală a anului nu mai putea ca să rămână aceeaşi. Ea devine din A, cum a fost în calendarul iulian, litera G, pentru că anul care începea odinioară cu o zi de duminică acum se preface într-un an care începe cu o zi de sâmbătă. Aceasta din cauză că suprimarea celor 13 zile face 2 săptămâni fără o zi.

Iar dacă litera duminicală s-a schimbat, atunci şi ciclul solar al anilor trebuia să obţină o modificare corespunzătoare. Anul 1925 nu mai este un an al ciclului solar 13, precum era în calendarul iulian, ci a devenit un an al ciclului solar 25.

 

  1. Cât priveşte proemptoza lunară trebuie să spunem că şi aceasta s-a redus în reforma calendaristică ortodoxă română atât de mult, încât epactele lunare se apropie acum foarte mult de vârsta factică (astronomică) a lunii.

La anul 2100 va avea loc o egalare a proemptozei lunare cu o zi. Tot aşa din 300 în 300 ani, aşadar la 2400, 2700, 3000, 3300, 3600, 3900 etc.

La anul 2000, care va fi un an bisect, nu va avea loc o egalare solară. Dar nici cea lunară încă nu va interveni. Şi atunci rezultă că epactele lunare din 1900 vor rămâne neschimbate până la 2100.

La anul 2100 vor coincide ambele egalări şi se vor anula reciproc. Urmarea va fi că epactele lunare, respectiv tabela lunară din 1900 îşi va păstra valabilitatea sa până la 2200 fără vreo schimbare.

La anul 2200 se va face o egalare solară. Epactele lunare vor fi reduse cu o zi până la 2300.

La anul 2300 se va face o nouă egalare solară. Epactele lunare se vor reduce din nou cu o zi până la 2400.

La anul 2400 va fi numai o egalare lunară. Epactele lunare se vor urca cu o zi. Ele vor fi aceleaşi ca şi epactele anilor 2200-2300.

La anul 2500 va avea loc o egalare solară. Epactele se vor reduce din nou cu 1 şi vor fi identice cu cele din anii 2300-2400[6].

 

  1. Cum proemptoza lunară creşte la o zi nu din 300 în 300 ani, ci abia după un răstimp de 308 (312 ½) în 308 (312 ½) ani, calendarul nostru îndreptat s-a gândit şi la egalarea acestei diferenţe. El eliminează în curs de 2500 ani numai 8 zile. Aşa se face că şi această diferenţă abia după un răstimp de peste 30.000 ani va face o zi întreagă. Epactele lunare din calendar vor fi abia atunci rămase în urmă (întârziate) cu o zi faţă de vârsta factică (astronomică) a lunii de pe cer.

 

  1. Ce priveşte fixarea zilei de Paşti, trebuie să constatăm cu multă satisfacţie că ea pe viitor nu se va mai îndepărta de echinocţiul (astronomic) de primăvară. Ea va putea fi serbată între termenii de 22 martie – 25 aprilie fără ca cerul să ne mai dezavueze. Paştile vor putea fi serbate întotdeauna exact după luna plină astronomică de primăvară. Şi aşa se va face că vechea orânduire aprobată de Părinţii din Niceea va reveni în toate drepturile sale şi nu va mai fi călcată.

Având deci în vedere frumoasele rezultate pe care noi, ortodocşii români, am putut să le obţinem cu reforma noastră calendaristică pe care am făcut-o, să ne bucurăm din tot sufletul de ea pentru că este a noastră. Să ne bucurăm de ea şi pentru faptul că este mult superioară tuturor reformelor calendaristice care s-au făcut până în prezent. Ba mai mult decât atât. Noi am putea chiar să zicem că, făcând abstracţie de sistemul de corecţiune care s-a pus la baza acestei reforme calendaristice, în fond, cu greu s-ar mai putea afla şi pe viitor cineva care să fie în stare ca să aducă calendarului iulian o mai bună şi mai practică (îndemânatică) reformă ca a noastră.

Să ne bucurăm însă mai ales pentru faptul că reforma calendaristică ortodoxă română ne-a pus în situaţiunea ca să putem serba de acum înainte marea şi mântuitoarea sărbătoare a Sfintelor Paşti pentru vremuri foarte îndepărtate, întotdeauna, aproape în cel mai deplin acord cu cerul.

 

 

[1] A se vedea Popovici, op. cit., p. 352 ss.; Chiricescu, Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, în conformitate cu calendarul îndreptat, Bucureşti, 1925, p. 6 ss.

[2] Potrivit C. Chiricescu, op. cit., p. 14.

[3] Potrivit C. Chiricescu, op. cit., p. 10.

[4] Potrivit C. Chiricescu, op. cit., p. 50.

[5] Potrivit C. Chiricescu, ibd.

[6] Potrivit Ginzel, op. cit., III, p. 262 s.; Chiricescu, op. cit., p. 39.