O examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii Ortodoxe (IV)

de Ieromonah Casian

Există două moduri de a măsura rotaţia pământului în jurul axei sale: ziua siderală şi ziua solară. O zi siderală este intervalul de timp necesar pentru ca o stea să treacă succesiv prin dreptul unui meridian dat, în timmp ce ziua solară este intervalul de timp necesar pentru ca soarele să treacă succesiv prin dreptul unui meridian dat. Ultima diferă de prima prin aceea că mişcările combinate de rotaţie şi revoluţie a pământului în jurul soarelui determină ca ziua solară să difere în lungime, în timp ce poziţiile aparent ,,fixe” ale stelelor determină ca ziua siderală să rămână constantă. Astfel, ziua solară medie de 24 de ore, existentă în uzul practic, este o medie a tuturor zilelor solare dintr-un; faţă de ziua siderală, este cu aproximativ patru minute mai lungă. Intervalul de timp între două culminări omonome ? ale unui meridian dat într-un punct dat de pe bolta cerească defineşte termenul de ,,timp local”. Sistemul general acceptat de măsurare a timpului este timpul solar mediu al meridianului care trece prin Greenwich, Anglia sau timpul universal. Relaţia dintre acest sistem de măsurare a timpului şi altele (timpul local, timpul zonal, etc.) este studiată de o ştiinţă numită astronomie sferică. Timpul lumii este determinat prin calcularea timpului local şi rezultatele observaţiilor astronomice obţinute în mai multe observatoare de pretutindeni din lume. Se ştie că, una dintre consecinţele deplasării polilor este schimbarea continuă a latitudinii şi longitudinii punctelor de pe suprafaţa pământului. Acest fenomen creează probleme astronomilor. Pentru un anumit număr de scopuri ştiinţifice, ca de exemplu studiul neregularităţii mişcării pământului şi elaborarea unei teorii asupra mişcării planetelor şi sateliţilor, timpul universal, bazat pe rotaţia pământului în jurul axei sale nu este practic, deoarece nu reprezintă un criteriu precis. Acest lucru explică anumite neregularităţi (periodice sau acumulate) ale timpului universal. Ca o consecinţă, au fost introduse două alte tipuri de măsurare a timpului: timpul efemeridelor şi timpul atomic. Pentru a determina diferenţa precisă dintre variate sisteme de măsurare a timpului este necesar un sistem cronologic structurat, ordonat, iar singurul sistem care corespunde este sistemul iulian. El este baza tuturor celorlalte sisteme. Relaţia între aceste sisteme diferite este exprimată prin formule matematice, în care variabila independentă de bază este T - timpul măsurat în sistemul cronologic iulian.

Diferenţa acumulată între timpul efemeridelor şi timpul universal este explicată prin încetinirea treptată a rotaţiei pământului. Acest fenomen a necesitat introducerea noţiunii de timp atomic, care este independent de observaţiile astronomice ale mişcării corpurilor cereşti. Rezultatele investigaţiilor asupra duratei mai multor ani la diferite observatoare nu coincide perfect, deşi ştiinţa a atins o anumită precizie. Astfel că a fost introdus timpul universal coordonat în dorinţa de a menţine armonia între standardele atomice de pretutindeni.

Este evident că măsurarea precisă a timpului, dorită fără succes de pascaliştii gregorieni a creat probleme însemnate pentru savanţi, chiar atunci când era folosit ca bază sistemul cronologic iulian. Când principiile iniţiale ale calendarului iulian nu sunt folosite, calendarul gregorian îşi pierde din precizie. Un calendar gregorian precis nu poate fi alcătuit pe baza calendarului iulian. Cu alte cuvinte, un sistem exact potrivit cu criteriile gregoriene de precizie nu poate fi alcătuit pe baza sistemului cronologic iulian.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 16-17/iulie-august 2000