CHESTIUNEA CALENDARULUI

Articole despre schimbarea calendarului din presa religioasă a vremii

Articole din foaia eparhială oficială Episcopia Hotinului

 

Episcopia Hotinului va vedea lumina tiparului în ianuarie 1926, la iniţiativa mitropolitului Visarion Puiu (1879-1964), la acea vreme episcop de Hotin (1923-1935). În acest buletin oficial al episcopiei se vor publica atât acte oficiale, cât şi scrieri de literatură bisericească.

Am spicuit, din rândurile acestui periodic, documentele legate de schimbarea calendarului şi tulburările care au avut loc în Basarabia în anii 1926-1927. Ele vorbesc despre câteva evenimente importante: schimbarea datei Paştelui în 1926 de pe 19 aprilie (2 mai stil nou), potrivit Pascaliei iuliene, pe 22 martie (4 aprilieAlmanah 2015 1 stil nou), înainte de paştele evreiesc şi în pofida faptului că întreaga lume ortodoxă va prăznui Sfintele Paşti pe 19 aprilie; măsurile punitive care au fost luate pentru a-i determina pe clerici şi credincioşi să se alinieze hotărârilor Sfântului Sinod [pedepsirea clericilor până la scoaterea din lista clerului eparhiei şi izgonirea din parohie, şi a credincioşilor prin oprirea de la sfânta împărtăşanie şi de la orice alte slujbe]; numărul mare de parohii în care s-a continuat a se sluji după stilul vechi; ajutorul oferit de stat pentru readucerea credincioşilor la împlinirea hotărârii sinodale etc.

 

* * *

 

Din numărul 1-2, 1926

 

Circulări către întregul cler

 

Circulara nr. 1

 

Prin circulara nr. 31 din 1925 s-a făcut cunoscut tuturor clericilor eparhiei noastre hotărârea nestrămutată a Sfântului Sinod de a rămâne în toată puterea, respectul şi urmarea calendarului îndreptat în toată ţara noastră.

Orice şovăială a clerului şi orice încercare de a se mai sluji pe stilul vechi, va fi numai în paguba clerului, pentru că de o parte credincioşii vor sta mereu în nedumerire, iar pe de alta, înşişi acei clerici vor suferi asprimea legilor.

Facem din nou îndemnare clerului a stărui să lămurească poporului de ce s-a îndreptat calendarul şi a spune hotărât credincioşilor că nu se va mai reveni niciodată la acel vechi.

Cu acest prilej mai dăm şi alte lămuriri:

Să se slujească în toate duminicile şi sărbătorile, ce cad după calendarul îndreptat, fără a se ţine socoteală, dacă în acele zile cad sau nu sărbători după stilul vechi.

Să se aducă din vreme la cunoştinţa poporului că postul mare începe din ziua de 15 februarie 1926 şi ţine până la 4 aprilie. Numai în această vreme să se facă mărturisirile şi comunicările cu sfintele taine.

În duminica de la 4 aprilie se va serba după tipic cu toată cinstea Învierea Domnului. Atunci se va sfinţi pasca şi ouăle roşii.

Sub nici un cuvânt preoţii nu au voie a sfinţi pasca în alte duminici.

După Paşti până la începutul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care începe la 31 mai 1926, nu se vor împărtăşi decât cei greu bolnavi şi în pericol de moarte.

Toate ordinele circulare vechi referitoare la îndreptarea calendarului rămân în putere şi de aceea clericii care nu le vor respecta vor fi pedepsiţi.

 

 

Circulara nr. 4

 

Sfânta Episcopie a Hotinului aduce la cunoştinţa tuturor bunilor creştini, că sărbătorile şi posturile se vor ţine numai potrivit cu calendarul îndreptat.

În scopul acesta se arată că:

  1. Săptămâna albă începe luni 8 februarie.
  2. Sfântul şi marele post începe luni 15 februarie.
  3. Buna Vestire se serbează joi 25 martie.
  4. Săptămâna Patimilor începe luni 29 martie.
  5. Deci, sfânta şi luminata zi a învierii se va serba duminică 4 aprilie.

De la această hotărâre nu este îngăduit nimănui a face vreo schimbare.

Prin urmare, este oprit atât clerului cât şi credincioşilor creştini, a ţine alte rânduieli, care sunt osândite de Sfântul Sinod şi de cârmuirea eparhială.

 

 

Din numărul 3, 1926

 

Circulara nr. 12 către întregul cler

 

Suntem la jumătatea postului mare şi de la unii preoţi ne vin tânguiri că parohienii în bună parte încă nu au intrat în post, abătându-se astfel de la disciplina bisericească.

Acei preoţi cer îndrumări cum să procedeze cu parohienii nesupuşi.

Scriem tuturor, poftindu-vă ca la spovedanie să cercetaţi pe credincioşi cu toată luarea aminte, punând fiecărui întrebarea dacă s-a supus sau nu hotărârii Sfântului Sinod pentru îndreptarea calendarului, şi să nu mai fie împărtăşiţi cei ce s-au arătat vădit neascultători faţă de hotărârile Bisericii, precum şi cei ce trăiesc nelegitim.

De asemenea spre o mai bună rânduială nu veţi împărtăşi pe credincioşii din alte parohii, orice motive ar aduce.

Cei ce n-au început postul de la 15 februarie, vor putea fi împărtăşiţi până la 4 aprilie, numai în cazul când îşi vor recunoaşte greşeala, şi dacă vor da făgăduinţă că vor sărbători Paştile şi celelalte sărbători, conform binecuvântării Sfântului Sinod, şi pe viitor vor rămâne fii ascultători ai Bisericii; aceasta se va face cu lămurirea că, ei sunt primiţi de Biserică, după mila lui Hristos, ca cei ce vin în via Domnului în ceasul al unsprezecelea.

Asemenea poruncă se dă şi mânăstirilor şi schiturilor din eparhia noastră.

 

 

Din numărul 8-9, 1926

 

Darea de seamă

despre Congresul Naţional Bisericesc din Bucureşti

 

În şedinţa de la 4 februarie s-a citit o declaraţie a delegaţilor din eparhia Chişinăului, care declaraţie a fost semnată şi de delegaţii eparhiilor Cetăţii Albe şi a Hotinului. În această declaraţie se cerea ca prăznuirea Sfintelor Paşti în Basarabia să se facă după vechea Pashalie, până ce un Sinod Ecumenic se va pronunţa în chestiunea aceasta. Dl. Octavian Goga a susţinut declaraţia delegaţilor basarabeni. IPS Patriarh, luând cuvântul, a atras atenţiunea Congresului că pe chestia calendarului se face o intensă propagandă de duşmanii unităţii neamului românesc şi, prin urmare, se cere multă prudenţă şi precauţiune în chestiunea aceasta. A rămas ca declaraţia să fie discutată de Sfântul Sinod.

 

 

Din numărul 11, 1926

 

De la Sfântul Sinod

 

Prea sfinţite,

 

În vederea convocării de către Sfânta Patriarhie Ecumenică la Sfântul Munte Athos a unei conferinţe pregătitoare pentru un mare Sobor Ecumenic, cu frăţească dragoste avem onoare a vă aduce la cunoştinţă, că Sfântul Sinod în şedinţa sa din 24 iunie 1926 a binevoit să vă delege ca reprezentant al său la această conferinţă.

Data când va avea loc această conferinţă, vom avea onoare a v-o comunica îndată ce ni se va face cunoscut de către Sfânta Patriarhie Ecumenică, dar întrucât este probabil că ea va avea loc în lunile septembrie sau octombrie, vă rugăm a avea în vedere acest termen şi a vă întocmi lucrurile aşa ca să puteţi merge.

Primiţi, vă rugăm, prea sfinţite, ale noastre întru Hristos frăţeşti îmbrăţişări.

 

Preşedinte, Patriarh Miron

Director, indescifrabil

 

Nr. 323 din 8 iulie 1926. Înregistrat la nr. 4388 din 12 iulie

 

 

Din numărul 13-14, 1926

 

Scrisoare

către clerul şi credincioşii eparhiei Hotinului

 

Având răspunderea cârmuirii duhovniceşti a Episcopiei Hotinului, cunosc neînţelegerea ce s-a ivit în această eparhie din chestiunea calendarului, mai ales de la Paşti încoace, când unele autorităţi şi unele persoane politice locale, fără drept de a se amesteca în asemenea chestiune, v-au spus că Sfintele Paşti şi sărbătorile se pot ţine şi după calendarul învechit, şi îmi pare rău de asemenea amestec, cum şi de nedumerirea ce s-a făcut din această pricină în popor.

Cunosc, şi aceea că o parte din oameni ţin sărbătorile după calendarul învechit şi nu se duc la biserică, când preoţii slujesc după calendarul îndreptat, şi de aici rămân fără slujbe şi fără mângâiere sufletească în zilele când ei aşteaptă să se slujească după cel învechit.

Cunosc iarăşi nemulţumirea ce se ridică din această pricină asupra preoţilor, şi cum unii duşmani ai Bisericii noastre creştine pravoslavnice răspândesc fel de fel de învinovăţiri asupra preoţilor şi asupra cârmuirii arhiereşti, semănând neîncredere şi răceală către credinţa noastră şi rânduielile noastre creştineşti, aşezate de Domnul nostru Iisus Hristos, de Sfinţii Apostoli, şi de Sfintele Sinoade arhiereşti.

Şi mai ştiu şi aceea, că în asemenea nedumerire aflându-se, atât preoţii cât şi credincioşii, aşteaptă încă o dată un cuvânt al cârmuirii bisericeşti cu privire la calendar.

De aceea, pentru a pune odată capăt unei asemenea nedumeriri, izvorâte de la cei fără de minte, de la îndărătnici şi de la cei răuvoitori Bisericii noastre, iată ce vă mai scriem.

 

* * *

 

Smerenia mea, în puterea darului primit prin sfânta arhierie de la Dumnezeu şi cunoscând că am a da seamă înaintea lui Dumnezeu pentru felul cum am îngrijit de sufletele voastre ale tuturor, mă îndrept către toţi preacucernicii preoţi şi dreptcredincioşii creştini din această eparhie şi vă cer întâi de toate dragoste şi ascultare pentru cele ce urmează.

Domnul nostru Iisus Hristos a zis odată sfinţilor Săi ucenici şi apostoli, şi prin ei tuturor urmaşilor acestora, adică şi episcopilor: ,,Datu-mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Cel ce ascultă de voi, de Mine ascultă, iar cel ce ascultă de Mine, ascultă de Tatăl care m-a trimis pe Mine”. Şi tot Domnul nostru Iisus Hristos a zis: ,,Cine nu ascultă de Biserică, să fie socotit ca un păgân şi vameş” – adică, după graiul nostru de astăzi, să fie ca un înstrăinat şi lepădat de Biserică. Şi iarăşi a zis: ,,Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri, şi câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în ceruri”.

După aceea, a mai zis: ,,Iubiţi-vă unii cu alţii, ca din aceasta să cunoască lumea că sunteţi ucenici ai mei”.

Pentru aceea şi eu, în puterea unui asemenea drept, vă cer tuturor credincioşilor, să ascultaţi pe păstorii voştri adică pe preoţi, şi pe arhiereul rânduit de Dumnezeu, să cârmuiască norodul acestei eparhii întru care ne găsim acum, ca să fiţi ascultători ai Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu ai oamenilor tulburători. Ascultaţi de Biserica cârmuitoare, ca să nu fiţi socotiţi ca nişte păgâni şi vameşi, adică să nu fiţi lepădaţi de dânsa ca nişte oameni neascultători şi fără de lege. Şi, aveţi dragoste între voi, ascultând şi iubind pe preoţi ca pe nişte ucenici ai Domnului Hristos, urmând în totul numai poruncile cârmuirii bisericeşti.

 

* * *

 

Ascultaţi acum şi mai departe, cele ce urmează: Sfântul Sinod, care înseamnă întrunirea laolaltă a tuturor arhiereilor Bisericii noastre, şi prin urmare, cea mai înaltă autoritate bisericească din ţară, şi care are dreptul de a lua orice măsuri privitoare la credinţă şi la rânduielile bisericeşti, a hotărât ca lumea creştină ortodoxă din ţara aceasta să serbeze Paştele şi sărbătorile după calendarul îndreptat. Şi atunci, toţi preoţii şi credincioşii, care ţin la Biserică şi cinstesc dreptul de cârmuire al Bisericii, au început a prăznui aceste zile după hotărârea Sfântului Sinod. Şi bine au făcut, pentru că aşa se cuvine.

S-au găsit, însă, câţiva preoţi din eparhia vecină a Chişinăului, care, unii din nepricepere, alţii din îndărătnicie, iar alţii din felurite socoteli politice, neîngăduite, nu s-au supus cum trebuia acestei hotărâri, şi atunci şi din eparhia noastră a Hotinului, s-au găsit unii asemenea celor amintiţi din eparhia vecină, care s-au clătinat şi s-au trândăvit şi n-au lămurit de ajuns norodul şi din lăcomia de bani l-au lăsat să ceară a i se face slujbele după calendarul învechit, iar nu după cel îndreptat cum se cuvenea a face. Şi îndată după aceea s-au găsit şi unii locuitori din sate, care ziceau: ,,Dar, cum în eparhia Chişinăului se serbează pe vechi ? ... Aşa şi la noi ar trebui” ...

Dar, mintea fiecăruia ne spune, că nu la Chişinău stă cârmuirea cea mare a Bisericii noastre, ci la Sfântul Sinod din Bucureşti. Apoi, judeţele: Bălţi, Hotin şi Soroca au cârmuirea lor arhierească la Bălţi. Şi mai presus de acestea, la Chişinău arhiereul de acolo dă o poruncă, adică slujbele să se facă pretutindeni după calendarul îndreptat, iar unii preoţi nedisciplinaţi şi prea mult îngăduiţi fac slujbele pe vechi. Deci, sub acest punct de privire acolo este anarhie, adică o întreagă nerânduială. Aşa stând lucrurile, este oare cuminte a ne lua după trebile de acolo ? Acolo nu este buna rânduială, nu este dragoste între preoţime şi arhiereu, că dacă ar fi, l-ar asculta. Acolo nu-i supunere faţă de înalta cârmuire bisericească a Sfântului Sinod, pentru că o parte din norod nu ascultă şi ţine sărbătorile de capul lui.

Asemenea lucruri, noi în eparhia noastră, am spus, şi spunem încă o dată, nu vom îngădui. Şi nu vom îngădui nici preoţilor, nici norodului, pentru că trebuie să avem rânduială în toate cele bisericeşti.

Dar, zic unii, că ,,guvernul de la Bucureşti ne-o dat ştire, că se poate sluji iar pe vechi”. Acestora le răspundem: Noi nu avem a lua în seamă făgăduielile pe care oamenii politici le fac în vremea frământărilor politice cu alegeri. Noi, cu toţii şi cler şi popor, în cele bisericeşti trebuie să ne luăm după cârmuitorii bisericeşti, şi treaba calendarului este o treabă curat bisericească, deci trebuie să ascultăm de feţele bisericeşti cele cu răspundere, iar nu de feţele mireneşti, care în această privinţă n-au nici o răspundere, nici la oameni, nici la Dumnezeu. Dovadă avem că şi miniştrii şi parlamentarii în Camera Deputaţilor, au spus că aceasta este o chestiune bisericească, şi deci, priveşte pe Sfântul Sinod, iar Sfântul Sinod a hotărât din nou, ca sărbătorile să se ţie numai după calendarul îndreptat. Şi, că lucrul este aşa, iacă, avem dovadă, că asemenea zăpăceală s-a făcut numai aici în Basarabia, pe când în ţara întreagă norodul ţine numai calendarul îndreptat, precum, şi aici în Basarabia toate autorităţile mireneşti şi militare şi şcolile şi drumul de fier[1], toate ţin numai calendarul îndreptat, întâi pentru că este mai drept şi pe urmă pentru că este al stăpânirii bisericeşti, care vrea peste tot locul aceeaşi bună rânduială.

Mai spun unii: ,,Da de ce numai Biserica Română a luat calendarul îndreptat şi nu şi alte Biserici ?” Iar alţii, vrând să se arate încă mai pricepuţi, adaugă că trebuie mai întâi să fie un Sobor al tuturor celorlalte Biserici şi pe urmă să ni se dea alt calendar. La acestea răspundem:

N-au ajuns lucrurile în lume aşa fel, încât pentru chestiunea aceasta să-şi spuie mai întâi părerea preotul cutare, sau badea cutare, sau mătuşa cutare. Aceste lucruri privesc numai pe înalta cârmuire bisericească a Sfântului Sinod, şi Sfântul Sinod ştie care lucruri le poate dezlega singur şi pentru care treburi nu trebuie un Sobor a toată lumea. Şi trebuie să se mai ştie, că Biserica noastră ţine strâns legătura unirii cu toate noroadele ortodoxe, slobodă fiind însă a-şi rândui trebile sale dinlăuntru cum va crede mai bine, precum şi celelalte Biserici la rândul lor slobode sunt să-şi facă bunele rânduieli cum vor socoti mai bine la ele acasă, căutând numai ca unitatea credinţei să nu fie ştirbită. Dar chestiunea calendarului, precum ştim cu toţii, nu este credinţă, nici face vreo sminteală credinţei, ci este o treabă de ceasornic. Şi mai adăugăm, încă şi aceea, că un Sobor a toată lumea nu se poate lesne aduna şi Dumnezeu ştie când se va aduna. Iar din această pricină, noi nu putem rămâne mereu în aşteptare nici în dormitare, ci trebuie să ne îndreptăm tot ce se va dovedi că este greşit sau întârziat.

Şi calendarul fiind întârziat, noi l-am îndreptat, iar dacă l-am îndreptat înaintea altor noroade, cu atât mai multă cinste ni se cuvine. Îl vor îndrepta şi celelalte când se vor deştepta.

Afară de aceasta, dacă-i vorba de unirea credinţei, apoi, nu badea cutare, nici mătuşa cutare, are cuvânt de grăit, ci însăşi celelalte Biserici. Dar, deoarece calendarul nu-i credinţă ci ceasornic, apoi de aceea aţi auzit, cu toţii, că la ridicarea în scaunul patriarhal din Bucureşti a întâiului nostru patriarh, Miron, au venit o mulţime de mitropoliţi şi arhierei din toate Bisericile pravoslavnice din lume, împuterniciţi să-l pozdrăvlească cu dragoste şi au lăudat Biserica Română, că este vrednică şi merge înaintea tuturor celorlalte precum cu credinţa aşa şi cu rânduielile. Dacă era vreo supărare între Biserica noastră şi celelalte, aceşti înalţi oaspeţi nu ar fi venit.

Aşadar, dragii mei, trebuie odată să înţelegeţi şi să nu vă luaţi după nepricepuţi, nici după amăgitori, şi mai ales nu vă luaţi după tulburători, care nu se supun rânduielilor pornite de la cârmuirea arhierească. Şi mă îndrept încă o dată, cu dragoste, către toţi preoţii şi către tot norodul din această eparhie, încredinţată de Dumnezeu cârmuirii smereniei mele, şi-i poftesc, şi le poruncesc, să ţie cu bunăvoie hotărârea Sfântului Sinod, care este de a se sluji în biserici numai după calendarul îndreptat. Şi să împliniţi această hotărâre, ca nişte dreptcredincioşi şi ascultători fii ai Bisericii, nedând lesne crezare celor nechemaţi şi semănători de vrajbă în Biserica lui Hristos, cu atât mai mult căla anul viitor a fost voia lui Dumnezeu ca Paştele să cadă în aceeaşi zi după calendarul vechi şi după cel nou, şi deci sminteală din ziua acestei prăznuiri nu va mai fi.

Având nădejde, că destule sunt îndemnurile ce vi s-au făcut până acum şi că le-aţi înţeles ca nişte oameni pricepuţi şi le veţi împlini cu dragoste, chem asupra tuturor îndurarea lui Dumnezeu şi sfânta Sa blagoslovenie.

Iar, pentru cei ce nu se vor supune şi nu vor împlini această poruncă a noastră, care vine de la sfântul şi îndreptătorul Sinod, ci vor arăta şi mai departe îndărătnicie, – iar îndărătnicia este de la diavolul – pentru unii ca aceia noi vom lua măsurile duhovniceşti, pe care ni le dă Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, adică, îi vom socoti ,,ca păgâni şi vameşi”, şi-i vom lepăda de la Biserica noastră ca pe nişte îndărătnici neascultători.

Să se ştie dar că, în bisericile din eparhia Hotinului trebuie să se slujească numai după calendarul îndreptat, cum se face în ţara întreagă.

Trimisă din oraşul Bălţi, astăzi 18 august 1926.

 

Visarion, episcopul Hotinului

 

 

Hotărâre episcopală

(În chestiunea calendarului)

 

Către preacucernicii protoierei de cercuri şi preoţii eparhiei Hotinului

Deoarece, de mai multe ori aţi primit îndemn şi lămurire în chestiunea calendarului nostru oficial, care este cel îndreptat;

Şi, deoarece mai sunt câţiva preoţi, care din nepricepere, din lăcomia de bani, sau din neîngăduită nesupunere, n-au lămurit norodul şi nu au împlinit porunca Sfântului Sinod, de a sluji numai după calendarul îndreptat, ci au urmat a sluji după cel învechit;

De aceea, sfârşind îngăduirile ce zadarnic le-am arătat unor asemenea preoţi, şi pentru a curma neorânduiala ce se mai vede în chestiunea calendarului în acele parohii, facem cunoscut întregului nostru cler, că începând de la 1 septembrie 1926, în cuprinsul eparhiei Hotinului nu este nimănui îngăduit a sluji altmintrelea decât numai după calendarul îndreptat, ca şi în ţara noastră întreagă.

Preoţii, care nu vor împlini această poruncă, se vor socoti scoşi din lista clerului eparhiei Hotinului şi sunt liberi a ieşi din eparhie, iar parohiile lor vor fi socotite slobode, spre a fi date altor preoţi pricepuţi şi ascultători.

Asemenea şi locuitorii, care nu vor împlini hotărârea noastră, să fie socotiţi ca lepădaţi de biserică şi unora ca aceştia, să nu li se mai facă nici o slujbă, până când vor fi iarăşi ascultători şi împlinitori ai rânduielilor cârmuirii noastre bisericeşti.

Preacucernicii protoierei ai cercurilor sunt îndatoraţi a priveghea împlinirea acestei hotărâri şi a ne raporta îndată orice caz de nesupunere.

Trimisă din oraşul Bălţi, astăzi 20 august 1926

 

Visarion, episcopul Hotinului

 

 

Din numărul 17-18, 1926

 

Prea sfinţite,

 

Introducerea calendarului îndreptat întâmpină, în special în Basarabia, mari greutăţi din partea greşitei interpretări pe care poporul nostru, neştiutor de carte, o dă acestei reforme. Acţiunea de explicare şi convingere începută de preoţi a stagnat pe alocurea, iar în unele părţi s-a revenit la starea dinainte.

Suntem informaţi de către organele administrative, că la unele biserici serviciul divin se oficiază după stilul vechi, la altele după cel nou, producându-se astfel o confuzie generală, dăunătoare vieţii sufleteşti a poporului nostru.

Aducându-vă aceasta la cunoştinţă, avem onoare a vă ruga, să binevoiţi, a dispune, să se ia măsurile necesare ca preoţii să fie riguros supravegheaţi, spre a oficia numai după stilul îndreptat.

Cu modul acesta se va aduce la îndeplinire hotărârea Sfântului Sinod, de a se menţine întru totul neschimbat calendarul îndreptat în toată Biserica Ortodoxă Română, fără nici o excepţie, hotărâre pe care o cunoaşteţi şi prea sfinţia voastră.

Primiţi, vă rugăm, prea sfinţite, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni.

 

Ministru, V. Goldiş
 
p. Director general, A. Marinescu
 
Nr. 43652
18 octombrie 1926

 

 

Din numărul 1-2, 1927

 

I. – Chestiuni de ordin administrativ şi disciplinar

 

[...]

3. – Ce măsuri mai trebuie luate pentru definitiva punere în aplicare a calendarului îndreptat ?

Deoarece s-a constatat, că (afară de măsura greşită luată anul acesta de Ministerul de Interne cu privire la serbarea Paştelor), adevărata vinovăţie a întârzierii pusă de credincioşi întru împlinirea calendarului se datoreşte lipsei de lămuriri ce trebuiau date de toţi preoţii, cum şi a unor preoţi, care în chip vinovat au urmat a sluji după calendarul vechi, numai spre a fi pe placul sătenilor; apoi, în vederea împlinirii în întregime a acestei datorii, se hotărăşte ca apropiatele sărbători de iarnă, adică ale Naşterii Domnului, anul nou şi Botezul Domnului, să se facă numai după calendarul îndreptat potrivit tuturor ordinelor date până acum, fiind cu totul oprit preoţilor a le săvârşi altfel.

Aceasta trebuie să se facă cu atât mai mult, cu câtmulte sate până acum îndărătnice, s-au dat la brazdăşi autorităţile civile sunt gata a da clerului tot sprijinul trebuitor. Pe temeiul noului ordin al Sfântului Sinod, împotriva preoţilor, care se vor mai arăta zăbavnici întru împlinirea acestei datorii, se vor lua măsuri aspre.

După aceea, s-a luat act cu bucurie de comunicările făcute de protoierei, că în foarte multe sate din eparhia noastră, lumea s-a dumerit şi urmează poveţile bune ale clerului în această chestiune şi că măsuri pentru asemenea îndreptare s-au luat şi în eparhia vecină a Chişinăului.

[...]

 

 

Din numărul 3-4, 1927

 

Revizorul eparhial

Nr. 1

12 ianuarie 1927

 

REFERAT

Prea Sfinţite Stăpâne,

 

[...]

Mai grav se prezintă în judeţul Bălţi şi Soroca chestiunea calendarului. Pe lângă neorientarea şi nedisciplinarea clerului în care ne-a găsit schimbarea calendarului, din nenorocire în eparhia vecină a Chişinăului au fost deosebite ambiţii şi curente şi deosebite cuiburi de propagandă a calendarului vechi, de unde s-au îndemnat unii la nesupunere şi la noi. Mult ne-au lovit în disciplina şi buna orânduială în eparhie pe chestiunea calendarului şi campania electorală a politicienilor la ultimele alegeri în parlament, când chestiunea calendarului a fost exploatată în scopuri politice. Cu toate acestea astăzi suntem spre vindecare şi de această nedumerire bisericească. Trebuie numai o linie dreaptă de acţiune şi o disciplină tare şi unitară în cler.

Din cartograma ce o anexez aci, ţin să dau ilustraţie, prin ce faze a trecut nenorocita chestiune a calendarului în parohia Petruşani şi ce ar fi fost, dacă prin parohii era un plan unitar de activitate şi un control riguros din partea protoiereilor de cerc.

Din nenorocire felurite procedee ale părinţilor parohi, puterea ademenitoare a banului, pe care nu se îndura a o pierde unii din parohi, care îndeplineau gusturile poporului, slăbăciunea controlului eparhial, aventurile politice în decembrie 1925 şi în aprilie 1926, toate au dat ca rezultat ceea ce a zguduit pacea şi liniştea în biserica noastră şi a curmat încrederea poporului în păstorii lui. Revindecarea ne va veni repede, dar trebuie, repet, o atitudine şi activitate energică şi unitară din partea clerului şi mână tare în disciplina din partea episcopiei.

[...]

 

 

Din numărul 5-6, 1927

 

Către întregul cler al eparhiei Hotinului

 

Circulara nr. 6

 

Biserica, prin cântările sale şi prin rânduieli deosebite, ne şi aminteşte că suntem în apropierea sfântului şi marelui post. Vremea aceasta este de reculegere sufletească şi toţi creştinii sunt datori a se uşura de păcatele lor prin taina mărturisirii şi a se apropia de Domnul prin sfânta împărtăşanie.

Anul acesta sărbătorirea sfintei învieri a Domnului, cade la aceeaşi dată, ca şi după calendarul vechi şi după cel îndreptat.

Aducând aminte acestea clerului în genere, şi îndeosebi preoţilor, poftim stăruitor a se pune toată râvna ca şi cel din urmă parohian, care ar fi cu totul străin de biserică şi de credinţa în Dumnezeu, să fie deşteptat sufleteşte şi încălzit de dorul de a-şi îndeplini aceste datorii creştineşti. Vor folosi preoţii momentul spovedaniei, când cu răbdare vorbind cu fiecare enoriaş, vor trezi conştiinţa lor, şi-i vor îndemna cu toată dragostea să se supună rânduielilor Bisericii, mama noastră, a părinţilor şi strămoşilor noştri, care nu şi-a schimbat nimic din aşezământurile sale, ci dimpotrivă cu mai multă râvnă cere fiecărui credincios ca prin o viaţă curată şi prin fapte bune, să facă dovada că-s creştini adevăraţi.

În nădejdea că zelul preoţilor nu va slăbi întru îndeplinirea acestei datorii, poftim ca la vreme să ni se raporteze cum s-a împlinit această dispoziţie.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 95/Almanah 2015

 


[1] N.r.: Calea ferată.