Cea mai recentă fărădelege a războiului din Irak:

Ştergerea istoriei Mesopotamiei. Distrugerea Ninivei

de Felicity Arbuthnot, Centrul pentru Cercetarea Globalizării, Montreal, Canada

 

,,Irakul poate sfârşi curând prin a nu mai avea istorie”
(arheolog Joanna Farchakh, citată în Purificarea
culturală din Irak, Pluto Press, 2010)

 

În cartea sa crucială De la Sumer la Saddam, Geoff Simons scrie: ,,Regiunea lumii pe care grecii antici o numeau Mesopotamia (ţinutul dintre râuri) … a fost un izvor al civilizaţiei – un veritabil creuzet … leagăn, pântece al progresului cultural … Aici s-au născut primele oraşe, a fost inventată scrierea şi au fost întocmite primele coduri de legi. Aici, în astfel de ţinuturi străvechi ca Sumer, Akkad, Babilonia şi Asiria s-a plămădit mixtura culturală vitală, amestecul remarcabil din care a apărut civilizaţia apuseană”.

Capitolul ,,Creuzetul străvechi” se încheie astfel: ,,Putem de asemenea reflecta că un Irak modern este îndreptăţit să contemple cu veneraţie şi mândrie bogăţia roditoare a culturilor care au apărut pentru prima oară în acest pământ cu mai mult de 5.000 ani în urmă”.

Din ziua invaziei SUA-Marea Britanie în Irak, acea ,,bogăţie roditoare”, socială, culturală, istorică a fost ştearsă în mod sistematic şi intenţionat într-unul din cele mai devastatoare, tiranice, profanatoare şi nimicitoare din punct de vedere cultural războaie din istorie.

Data de 19 martie reprezintă cea de-a 12-a comemorare a distrugerii acelui ,,creuzet”, minunile sale fiind încă jefuite şi distruse în continuare.

Când a fost jefuit Muzeul Naţional (10-12 aprilie 2003), trupele americane nu au intervenit, pe când colegii lor păzeau cu sârguinţă Ministerul Petrolului. În timp ce erau furate unele dintre cele mai sublime minuni ale antichităţii – 15.000 obiecte –, Donald Rumsfeld remarca: ,,Se întâmplă necazuri”.

Armata americană a primit coordonatele tuturor muzeelor, monumentelor şi siturilor arheologice din Irak. ,,Întreg Irakul este o comoară arheologică”, afirma un arheolog la acea vreme. Cu toate acestea, trupele americane au deschis calea distrugerii, creând o bază militară în situl din Babilon al Grădinilor Suspendate ale Semiramidei, care datează din cca 2.300 î.Hr.. Minuni ale antichităţii au fost distruse cu buldozerul pentru a construi o pistă de aterizare pentru elicopterele militare. Ei au făcut acelaşi lucru aproape de locul despre care se crede că este locul naşterii lui Avraam, în apropiere de marele Zigurat din Ur. Ur datează din 3.800 î.Hr., dar este consemnat în istoria scrisă din secolul al XXVI-lea î.Hr.

 

Cugetari 89 1

Vedere parţială a ruinelor Babilonului

 

După ce George W. Bush a declarat o ,,cruciadă”, soldaţii americani cruciaţi (la propriu) au intrat în Irakul predominant musulman (ca în Afganistan) cu mii de Biblii cadou, deşi erau în mod limpede cât se poate de ignoranţi că Babilonul, ca şi Ur, pe care le-au distrus, erau locuri sfinte pentru cele 3 religii avraamice[1]. Babilonul este consemnat în Sfânta Scriptură în Cărţile Proorocilor Daniil, Isaia şi Ieremia; Ur este consemnat de 3 ori în Cartea Facerii şi în Cartea lui Neemia.

Vandalismul criminal al soldaţilor americani a avut drept consecinţă faptul că ,,Babilonul a fost transformat în pustiu arheologic” (The Guardian, 8 iunie 2007). ,,Curtea caravanseraiului[2] lui Khan al-Raba din secolul X a fost folosită pentru a detona armele capturate. O singură explozie a dărâmat acoperişurile străvechi şi a prăbuşit multe dintre ziduri. Locul este acum o ruină”.

Distrugerea a continuat în tot Irakul şi a fost comisă atât de forţele de ocupaţie, cât şi de bande şi facţiuni nestăpânite care s-au adunat în zonă odată cu invazia şi din cauza abandonării controalelor la graniţe de către americani şi britanici – ţări aproape paranoice când vine vorba de astfel de controale la propriile graniţe.

Arheologii şi istoricii moderni compară cele petrecute în Irak în ultimii ani cu jefuirea Bagdadului de către mongoli în 1258.

Vineri, 9 martie, de sabatul islamic, străvechea cetate Nimrud[3] a fost dărâmată cu buldozerele de barbarii auto-proclamatului ,,Stat Islamic”, care au distrus ceea ce a fost capitala Imperiului Neo-Asirian, care data din secolul al XIII-lea î.Hr.. Situl cuprindea de asemenea rămăşiţele palatului lui Aşurnasirpal, regele Asiriei (883-859 î.Hr.), care a făcut din Nimrud capitala sa.

 

Cugetari 89 2

Palatul lui Aşurnasirpal al II-lea din Nimrud, fotografiat în 2007
El a fost dărâmat cu buldozerele în martie 2015

 

O sursă locală a declarat jurnaliştilor Agenţiei Reuters că obiectele de valoare au fost jefuite şi apoi cetatea a fost făcută una cu pământul. O poartă de intrare în acest loc de neuitat era străjuită până săptămâna trecută de tauri cu capete de om şi lei cu aripi de şoim. Aceşti străjeri au reuşit să reziste tulburărilor din regiune vreme de aproape 3.000 ani, pentru a fi distruşi împreună cu tot ceea ce au păzit de terorişti odrăsliţi de invazia criminală a lui Bush şi Blair.

În palatul de sud-vest este templul lui Nabu, zeul înţelepciunii, artelor şi ştiinţelor, socotit a fi fiul zeului babilonian Marduk. Construcţia datează probabil din perioada 810-782 î.Hr..

Istoricul Tom Holland a declarat pentru The Guardian: ,,Este o crimă împotriva Asiriei, împotriva Irakului şi împotriva umanităţii. Distruge trecutul şi vei controla viitorul. Naziştii ştiau acest lucru, şi khmerii roşii, şi Statul Islamic înţelege bine acest lucru”.

Două zile mai târziu, presa relata că o altă minune a lumii, Hatra, a fost distrusă în mare măsură. Hatra a fost construită în secolele III sau II î.Hr., în acelaşi timp cu marile cetăţi arabe Palmira din Siria, Petra (,,cetatea roz-roşie pe jumătate la fel de veche ca timpul”) din Iordania şi Ba’albek din Liban. Hatra a ţinut piept atacurilor repetate ale Imperiului Roman pentru a fi înfrântă de cei zămisliţi de acţiunile lui Bush şi Blair.

Un ghid al Ministerului Turismului din Irak din 1982 descrie astfel Hatra: ,,… o friză cu sculpturi care par să spună o istorie religioasă jucată de zei şi muzicieni – cea mai frumoasă operă de artă descoperită până acum” în această cetate vastă, diafană, din piatră ivorie care licăreşte auriu în soare, strălucind precum chihlimbarul în razele zorilor şi ale asfinţitului de soare.

Coloanele, templele, statuile vorbesc nu numai din templele zeilor, ci cu siguranţă din arhitectura zeilor, făcând scriitorul să caute cuvinte care se pare că nu au fost încă născocite.

 

Cugetari 89 3

Statuie a zeiţei Şahiro din Hatra. Fotografie realizată în 2009

 

Acolo este templul zeiţei Şahiro (,,luceafărul de dimineaţă”). O zonă este ,,pavată cu marmură vârstată, pereţii fiind împodobiţi cu desene geometrice şi vulturi – vulturii sunt elementul principal al religiei din Hatra. Deasupra unei frize decorative, scrierea arabă datează din cea de-a doua jumătate a erei abbaside (750-1258 d.Hr.). Califatul Abbasid a controlat ,,epoca de aur a civilizaţiei islamice”.

Hatra abundă de temple ale creaţiei. Ele au fost închinate zeului Soare, zeului Venus (luceafărul de dimineaţă) ,,numit felurit Allatu, Atra’ta şi Marthin – doamna noastră”. Zeul Nergul, care are de asemenea un templu închinat lui, simboliza planeta Marte. Vulturul adorat, măreţ, în zbor avea templul lui, în care statuile lui priveau în jos din înălţime.

Inscripţiile sunt predominant în străvechea aramaică, unele notând: ,,Împăraţii şi prinţii Hatrei sunt împăraţii biruitori ai arabilor”. Cu siguranţă ei plâng.

Pentru cei care cunosc aceste minuni ale lumii, rănile pricinuite de distrugerea lor nu se vor tămădui nicicând, iar lacrimile nu se vor usca.

La ultima mea vizită în Irak, am stat în faţa statuii lui Abbu, soţia lui Santruk I. Mi-am amintit cugetările lui James Elroy Flecker despre Muzeul Britanic. Le-am repetat cu voce tare, singură, într-un răsărit azuriu:

 

,,Este o sală în Bloomsbury
În care nu mai îndrăznesc a păşi,
Căci toţi oamenii de piatră strigă la mine şi jură că sunt vii
Şi am atins cândva o fată zdrobită, şi am cunoscut sângerarea marmurii”.

 

A doua zi după distrugerea Hatrei, aceeaşi soartă a avut-o cea de-a patra capitală a Asiriei, Khorsabad, construită de Sargon al XI-lea (721-705 î.Hr.).

Scrierile descriu o cetate cu un parc regal de vânătoare şi grădini cu ,,toate plantele aromatice” care existau în văile fertile ale râului Eufrat. Mii de pomi fructiferi, inclusiv gutui, migdali şi meri erau plantaţi.

Khorsabad a fost jefuit pe scară largă de francezi în secolul al XIX-lea şi de americani între anii 1928-1935. În timpul săpăturilor iniţiate de consulul general francez la Mosul în 1842, s-a făcut o încercare de a ,,muta două statui de 30 tone şi alte obiecte de la Khorsabad la Paris pe un vas mare şi patru bacuri”. Două bacuri şi vasul au fost scufundate de piraţi şi comorile furate ale Irakului au fost pierdute pentru totdeauna.

În 1855, a fost întreprinsă o nouă acţiune de a transporta pe mare comorile rămase ,,ca şi obiecte din alte situri în care lucrau francezi, în principal Nimrud. Aproape toată colecţia – peste 200 lăzi – a fost pierdută în râu. Artefactele care au supravieţuit din aceste săpături au fost duse la Muzeul Luvru din Paris”.

Între anii 1928-1935, arheologii americani de la Institutul Oriental din Chicago au săpat în zona palatului. ,,Un taur uriaş estimat a cântări 40 tone a fost descoperit în afara sălii tronului. A fost găsit spart în 3 fragmente mari. Torsul singur cântărea circa 20 tone. A fost îmbarcat cu destinaţia Chicago”.

Britanicii şi germanii au jefuit şi ei mult în sudul Irakului şi în mod special în Babilon şi Ur, după cum depun mărturie muzeele lor naţionale.

În săptămâna de dinaintea distrugerii cetăţii Nimrud, aproape 113.000 cărţi şi manuscrise nepreţuite din Biblioteca din Mosul au fost arse de sălbaticii Statului Islamic în ceea ce Irina Bokova, director general al UNESCO, a descris ca fiind ,,purificare culturală” şi ,,unul dintre cele mai devastatoare acte de distrugere a colecţiilor de cărţi din istoria omenirii”. Unele titluri se aflau pe o listă de rarităţi a UNESCO.

 

Cugetari 89 4

Gruparea ISIS arde cărţi şi manuscrise din Biblioteca din Mosul, Irak

 

Printre obiectele aruncate în focul din afara bibliotecii s-au aflat cărţi siriene tipărite în prima tiparniţă din Irak, manuscrise din secolul al XVIII-lea, opere din epoca otomană (1534-1704 şi 1831-1920). Rarităţi inestimabile: un astrolab, adică un ,,computer” astronomic pentru calcularea potrivirii poziţiilor soarelui şi stelelor, folosit în antichitatea clasică şi în epoca de aur a islamului, a fost de asemenea distrus, ca şi clepsidre minunate. Peste 100 de biblioteci personale ale familiilor importante din Mosul, deţinute ,,de peste un secol”, au fost de asemenea arse. Biblioteca a fost apoi aruncată în aer.

În aceeaşi săptămână a fost atacat Muzeul din Mosul. Statui asiriene şi din Hatra – inclusiv cea a unui împărat din Hatra ţinând un vultur – au fost sfărâmate, alături de un taur înaripat şi zeul Rozhan. Se crede că alte obiecte au fost furate pentru a fi vândute, probabil în Turcia şi Siria.

În iulie anul trecut, mormântul vechi de secole din Mosul, crezut a fi al Proorocului Iona, a fost distrus împreună cu moscheea în care se afla şi care data din secolul al XIV-lea. Înainte de aceasta a fost o biserică. ,,Moscheea lui Iona” era de asemenea cunoscută că deţinea o parte din rămăşiţele chitului care l-a înghiţit pe prooroc.

 

Cugetari 89 5

Moscheea lui Iona înainte şi după distrugere

Cugetari 89 6

 

Toate distrugerile descrise aici sunt localizate în provincia Ninive, despre care John Masefield a scris:

 

,,Pentirema Ninivei din îndepărtatul Ofir,
Vâslind către casă în portul din însorita Palestină,
Cu încărcătură de fildeş,
Şi maimuţe şi păuni,
Lemn de santal, lemn de cedru şi vin alb dulce”.

 

Irakul, asemenea Palestinei, este făcut una cu pământul, iar Libia, Siria şi chiar marile piramide din Egipt sunt ameninţate acum de monştrii pe care i-a creat ,,cruciada” lui Bush şi Blair.

Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada şi alte ţări au ,,consilieri militari” în Irak. Ei păstrează tăcerea şi sunt pasivi când vine vorba de aceste crime de război ale noilor mongoli. Site-urile ambasadelor din Bagdad ale Statelor Unite ale Americii şi Marii Britanii sunt de asemenea tăcute. Totuşi pe site-ul ambasadei americane scrie:

,,Privind statutul Arhivei Evreieşti Irakiene

28 ianuarie 2015

Arhiva Evreiască Irakiană rămâne în custodia Arhivelor şi Administraţiei Documentelor Naţionale Americane în timp ce sunt finalizate planuri despre viitoare expoziţii în Statele Unite ale Americii. Nici unul din materialele din Arhiva Evreiască Irakiană nu a călătorit în afara SUA. SUA continuă să respecte termenii acordului său cu guvernul Irakului”.

Bineînţeles, un guvern aflat sub ocupaţie nu poate semna asemenea acorduri în mod legal.

,,Expunerea materialului la Washington în 2013 şi New York în 2014 a condus la o înţelegere sporită între Irak şi SUA, şi la o mai mare recunoaştere a moştenirii diverse a Irakului. Aşteptăm cu nerăbdare să continuăm colaborarea noastră cu guvernul Irakului asupra acestei chestiuni pentru ca expoziţia să poată fi prezentată în alte oraşe americane”.

Astfel, Arhivele Evreieşti Irakiene (confiscate de SUA în mai 2003) păzite în Irak vreme de sute de ani au fost răpite de Statele Unite ale Americii. Însă aceiaşi americani au fost implicaţi (Babilon, Ur, Muzeul din Bagdad şi multe altele) sau pasivi în timp ce ,,moştenirea diversă a Irakului” este jefuită şi distrusă în mod sistematic.

În mod curios, în 2005, fostul avocat al Departamentului Justiţiei SUA, John Yoo, a sugerat că Statele Unite ale Americii ar trebui să continue ofensiva împotriva al-Qaeda, ,,creând prin agenţiile noastre de spionaj o organizaţie teroristă falsă. Ar putea avea propriile site-uri, centre de recrutare, tabere de antrenament şi operaţii de colectare de fonduri. Ar putea lansa operaţii teroriste false şi ar putea pretinde că a întreprins adevăratele lovituri teroriste, ajutând la semănarea confuziei”.

În mod întâmplător, s-a raportat că au fost arestaţi ,,consilieri militari” israelieni şi americani în apropierea unor zone vaste din provincia Ninive care au fost devastate, într-o relatare care a trecut neobservată.

Există mult mai multe întrebări decât răspunsuri …

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 89/ianuarie-februarie 2015

 


[1] Este vorba de cele 3 religii ale urmaşilor lui Avraam: mozaismul – prin poporul iudeu, creştinismul – prin Mântuitorul Hristos, care Se trage din Avraam, şi apostolii Săi, şi mahomedanismul – prin Ismail, fiul lui Avraam, din care s-a născut ulterior Mahomed. Această idee că aceste 3 religii sunt religii avraamice este mai degrabă un concept fals şi anume construit pentru a le aduce laolaltă şi a răspândi ideea că au o obârşie comună, ca multe alte aspecte comune.

[2] Caravanseraiurile erau locuri de popas pentru călători şi animalele lor de povară împrejmuite cu un zid exterior, dispuse în jurul unei curţi, cu mâncare pentru călători şi animale, adăpost, magazine, facilităţi pentru spălat şi adesea băi.

[3] Această cetate şi-a primit numele de la biblicul Nevrod, primul împărat al pământului, care şi-a dus supuşii în cea mai grea robie ca să construiască turnul Babel.