Martie-aprilie 2015

Evenimente ecumeniste

 

Martie
 
Aprilie
 

Episcopeasă luterană prezentă la hirotonia unui preot ortodox în Eparhia Helsinki

Duminică, 1 martie 2015, Mitropolitul Ambrozie de Helsinki (din Biserica Ortodoxă a Finlandei, Biserică autonomă care depinde de Patriarhia Constantinopolului) a slujit liturghia în catedrala Adormirea Maicii Domnului din Helsinki, în cursul căreia a hirotonit un preot. Prelatul finlandez – extrem de modernist – a invitat-o pe episcopeasa luterană evanghelică de Ecumenism 91 01Helsinki, Irja Askola (foto), să participe la eveniment. Mai mult decât atât, mitropolitul ortodox a invitat-o pe episcopeasă în sfântul altar şi le-a spus diaconilor să o pomenească la ecteniile rostite în cursul liturghiei.

Evenimentul a stârnit confuzia şi supărarea credincioşilor ortodocşi finlandezi şi l-a determinat pe întâistătătorul finlandez, Arhiepiscopul Leon al Kareliei şi a toată Finlanda, să dea o declaraţie oficială prin care condamnă incidentul şi îi cere explicaţii mitropolitului: ,,Mitropolitul Ambrozie a condus liturghia duminicală la care a participat episcopul luteran de Helsinki, Irja Askola (…) Diaconii au pomenit-o la ectenii. Ambele sunt potrivnice rânduielii liturgice a Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxă a Finlandei face parte dogmatic, liturgic, canonic din Patriarhia Ecumenică. Noi ne conformăm întru totul rânduielii liturgice a Patriarhiei şi a celorlalte Biserici Ortodoxe locale (…) Modificarea arbitrară sau improvizarea în ce priveşte rânduiala liturgică este populism ecumenist. Am cerut astăzi, 3 martie, mitropolitului Ambrozie să lămurească aceste chestiuni înainte de a ne gândi la alte acţiuni”.

Mitropolitul Ambrozie s-a apărat dând ca exemplu prezenţa Papei Francisc în Catedrala patriarhală Sfântul Gheorghe din Istanbul, când patriarhul Bartolomeu a hirotonit un diacon. El a mai spus în apărarea lui că a invitat-o pe femeia episcop potrivit acordului privind modurile de colaborare stabilit între Biserica Ortodoxă şi Biserica Luterană din Finlanda. ,,Vrem să ducem Biserica în ghetto şi să o facem marginală sau vrem ca Biserica să fie deschisă spre dialog şi comunitatea ecumenistă ?”, a întrebat retoric ierarhul Ambrozie.

Mitropolitul Ambrozie de Helsinki este cunoscut ca un ierarh extrem de liberal chiar printre ceilalţi episcopi liberali din Biserica Ortodoxă a Finlandei aflată în jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului. Astfel, mitropolitul Ambrozie, fost (?!) mason care nu înţelege condamnarea masoneriei de către Biserica Ortodoxă, susţine cu tărie drepturile minorităţilor sexuale, hirotonia femeilor şi un ecumenism mult mai strâns până la împărtăşirea comună.

Presa ortodoxă titrează că Biserica Finlandei a intrat ,,într-o etapă complet nouă din primăvara anului 2009, când Societatea Ortodoxă Curcubeu şi mişcarea Comunitatea au organizat o conferinţă a homosexualilor creştini europeni în oraşul Jarvenpaa, în apropiere de Helsinki. Contribuţia ortodoxă a fost atât de puternic prezentă în program, încât este logic a presupune că a avut loc cu binecuvântarea episcopului local. Iniţial s-a propus ca însuşi Mitropolitul Ambrozie de Helsinki să participe la conferinţă, dar ofensa provocată de eveniment în rândul ortodocşilor, chiar şi în străinătate, l-a silit în cele din urmă să nu meargă”.

Totodată, ,,la întrunirea de primăvară a Consiliului Ecumenist Finlandez, ţinut pe 27 martie 2008, la Centrul Cultural Ortodox Sofia din Helsinki, Mitropolitul Ambrozie cristalizează cumva opinia Bisericii noastre locale faţă de ecumenism, declarând cu îndrăzneală: ‘Finlanda este o ţară model în colaborarea inter-bisericească. Dacă Biserica Ortodoxă a Finlandei nu ar fi aşa legată de tradiţia internaţională, colaborarea ar fi şi mai strânsă în Finlanda. Suntem partea receptivă în proces; urmăm discuţia care are loc în Biserica Luterană. Şi a avut efect asupra noastră de pildă în ce priveşte hirotonia femeilor; în această chestiune, cu siguranţă, noi suntem într-un curent complet diferit de restul lumii ortodoxe”.

De asemenea, în Eparhia Helsinki a fost organizată recent o conferinţă despre căsătorie, la care au fost exprimate opinii cu totul neortodoxe. De pildă, arhimandritul american de origine greacă John Panteleimon Manoussakis a afirmat că ,,atunci când regula privind celibatul preoţesc a fost anulată de Reformă (?!), acesta a fost primul pas către scopul către care ne îndreptăm şi noi acum, de a da statut marital cuplurilor homosexuale”.

Referitor la ecumenism, mitropolitul Ambrozie ,,a sugerat să fie adoptată ca ţel ‘ospitalitatea împărtăşaniei’ cu Biserica Luterană astfel ca în prima etapă să se extindă la membrii luterani ai familiilor ortodocşilor din căsătoriile mixte”. Pentru el, ,,cei care aparţin altor religii sunt fraţi în credinţă şi, rugându-se împreună cu ei, este posibil a trăi în parte minunea Pogorârii Sfântului Duh”.

 

Filozofii creştini contemporani vor o nouă antropologie pentru a stabili locul omului în creaţie …

Pe 3 martie 2015, la Geneva, Globethics.net – reţea mondială de persoane şi instituţii interesate de domeniul eticii aplicate, cu sediul la Geneva – împreună cu Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) au organizat un eveniment în cadrul căruia diferiţi autori şi-au prezentat lucrările şi teoriile pe tema eco-teologiei, eticii şi schimbării climatice. Printre vorbitori s-au numărat dr. Carlos Sintado, învăţat latino-american, fost membru în conducerea CMB, dr. Frederic-Paul Piguet, profesor universitar şi cercetător la Institutul Biosfera şi dr. Christoph Stuckelberger, director executiv şi fondator al Globethics.net.

Dr. Carlos Sintado (foto) şi-a prezentat cartea Ecologie socială, eco-justiţie şi Noul Testament – Lecturi eliberatoare şi a criticat dezvoltarea durabilă. Aceasta ,,s-a dovedit un eşec total, mai ales când este introdusă într-o societate liberală, Ecumenism 91 02capitalistă, acolo unde dezvoltare înseamnă creştere”. ,,Eu încerc în teza mea să combin abordările ecologiei sociale, o disciplină laică, cu o poziţie critică exegetică a unui număr de texte din Noul Testament”, a conchis el.

Dr. Christoph Stuckelberger şi-a prezentat lucrarea Noi toţi suntem musafiri ai pământului – O perspectivă creştină globală pentru dreptatea climatică. El a afirmat că ,,s-au făcut multe progrese, dar ştim de asemenea că este târziu. Chestiunile ecologiste nu pot fi amânate. Chiar dacă faci lucrul corect, dacă îl faci prea târziu, devine greşit din punct de vedere etic”.

El a afirmat că una din problemele care alcătuiesc baza lucrării lui este ,,cum putem grăbi procesul adaptării climatice şi dreptăţii climatice”. ,,Conceptul de a fi un musafir pe pământ înseamnă că pământul este un dar. Pământul este un dar şi noi nu suntem proprietarii. Ştim regulile unei case de oaspeţi: îl lăsăm aşa cum l-am găsit”.

Stuckelberger afirma: ,,Avem nevoie de o nouă antropologie pentru a şti care este locul nostru în creaţie”. Noi, creştinii, avem deja o antropologie, care stabileşte limpede care este locul omului în creaţie. Dar se pare că filozofii de astăzi aşa-zişi creştini caută să acorde omului un alt loc în creaţie. Are oare aceasta vreo legătură cu încercările din ultima vreme de a da animalelor drepturi egale cu cele ale omului şi, în cele din urmă, cu a-l coborî pe om de pe tronul pe care l-a pus Dumnezeu, de apogeu al creaţiei Sale ?

 

Întrunirea Comisiei de Misiune Mondială şi EvanghelizareEcumenism 91 03

Între 16-20 martie 2015, la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia, s-a desfăşurat întrunirea Comisiei de Misiune Mondială şi Evanghelizare, a cărei componenţă a fost reînnoită în 2014. Reuniunea a avut ca scop planificarea viitoarei Conferinţe Misionare Mondiale din 2018, modalităţile de colaborare ale Comisiei cu alte comisii ale CMB, introducerea declaraţiei referitoare la misiune adoptată la ultima Adunare Generală a CMB desfăşurată în 2013 la Busan, Coreea de Sud, şi în general discutarea strategiilor misionare ale Comisiei pentru perioada 2015-2017.

Din partea Bisericii Ortodoxe Române a participat preotul conferenţiar dr. Radu Petre Mureşan, membru al Comisiei. Prezentarea temelor a alternat cu discuţiile în grupuri de lucru. În afară de membrii Comisiei, care au prezentat referate, au mai luat cuvântul: preot profesor dr. Ioan Săucă, directorul Institutului Ecumenic de la Bossey, dr. Odair Pedroso Mateus, secretarul Comisiei Credinţă şi Constituţie, dr. Susan Durber, moderatorul Comisiei Credinţă şi Constituţie, Claire Amos, coordonator pentru programul de dialog interreligios al CMB etc.

Discuţiile au urmărit definirea celor mai importante teme care trebuie abordate la viitoarele întruniri ale Comisiei. ,,Trebuie să ne întrebăm care este chemarea noastră ca creştini referitor la abordarea problemelor din vremurile noastre. Noi nu putem gândi teologia în izolare, mai ales când vorbim de imigraţie şi ospitalitate, probleme ecologice, violenţă religioasă, economie şi inegalitate”, au afirmat participanţii.

 

Delegaţie a Consiliului Mondial al Bisericilor la IerusalimEcumenism 91 04

Între 7-12 martie 2015, conducerea Comitetului Central al CMB a efectuat o vizită în Israel şi Palestina. Din delegaţie au făcut parte: dr. Agnes Abuom, moderator al Comitetului Central al CMB, Mitropolitul Ghenadie de Sassima (din Patriarhia Constantinopolului) şi episcopul Mary Ann Swenson, vice-moderatori ai Comitetului Central al CMB şi secretarul general al CMB, dr. Olav Fykse Tveit.

Delegaţia a fost găzduită la Centrul Interbisericesc din Ierusalim – o iniţiativă a Bisericilor din Ierusalim în asociaţie cu Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu şi CMB. Centrul este un punct de coordonare pentru activităţile ecumeniste în şi pentru Ierusalim şi Bisericile lui.

Vizita face parte din campania CMB intitulată Pelerinajul Dreptăţii şi Păcii, care afirmă angajamentul organizaţiei ecumeniste de a sprijini procesul de pace din Ţara Sfântă şi Orientul Mijlociu. Delegaţii CMB s-au întâlnit cu reprezentanţii Bisericilor membre ale CMB, Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului şi episcopul Munib A. Younan din Biserica Luterană Evanghelică din Iordania şi Ţara Sfântă. Întâlnirea a fost găzduită de patriarhul Fouad Twal la Patriarhia Latină din Ierusalim.

De asemenea, ei s-au întâlnit cu fostul preşedinte israelian Shimon Peres şi cu prim-ministrul palestinian Rami Hamdallah, reprezentanţi ai altor organizaţii ecumeniste, conducători evrei şi musulmani şi membri ai grupurilor pentru drepturile omului.

În cadrul întâlnirii cu patriarhul Teofil din 8 martie, acesta a vorbit despre strădaniile Patriarhiei Ierusalimului de reorganizare şi îmbunătăţire a Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu. Patriarhul a spus că acest Consiliu este o modalitate de exprimare a creştinilor. Un alt for important pentru promovarea păcii este Consiliul Instituţiilor Religioase ale Ţării Sfinte, care reuneşte politicieni creştini, evrei, musulmani şi reprezentanţi religioşi ai celor 3 religii pentru rezolvarea problemei politice din Orientul Mijlociu. În plus, s-a sugerat ca una dintre viitoarele convenţii ale Comitetului Central al CMB să aibă loc la Ierusalim.

 

Ecumenism 91 05

Înteţirea întâlnirilor religioase creştino-musulmane

Pe 4-5 martie 2015, la Antelias, Liban, a avut loc cea de-a 6-a întrunire bienală din dialogul dintre Catolicosatul Ciliciei şi Republica Islamică Iran. Acest dialog a început în urmă cu 15 ani şi are loc alternativ la Tehran şi Antelias. În cursul întrunirii, 25 de experţi care reprezintă Catolicosatul Ciliciei şi Centrul Islamic de Cultură al Republicii Islamice Iran au discutat despre ,,necesitatea dialogului creştino-musulman pentru dreptate şi pace durabilă în Orientul Mijlociu”.

Reuniunea s-a încheiat cu o declaraţie comună în care creştinii armeni monofiziţi recunosc că au acelaşi Dumnezeu cu musulmanii: ,,Îl lăudăm pe Atotputernicul Dumnezeu care ne-a oferit ocazia de a organiza cea de-a 6-a sesiune a dialogului nostru teologic la Catolicosatul Armean al Ciliciei, în Antelias, Liban”. Participanţii au subliniat în declaraţie ,,importanţa unei colaborări mai strânse între musulmani şi creştini în toate părţile lumii şi mai ales în Orientul Mijlociu, bazată pe înţelegere reciprocă şi respect” şi ,,urgenţa de a combate violenţa şi extremismul în toate formele şi expresiile lor, ca percepţii şi practici împotriva celor două religii ale noastre”.

De asemenea, participanţii au condamnat genocidul armean şi ,,toate genocidurile şi atrocităţile din trecut şi prezent,Ecumenism 91 06 comise de persoane, grupuri sau state” şi au afirmat că ,,asemenea acte de violenţă sunt împotriva învăţăturilor religiilor noastre”.

O altă întrunire creştino-musulmană a fost organizată la sfârşitul lunii martie de patriarhul maronit cardinalul Mar Bechara Boutros Al-Raii la Patriarhia Maronită de Bkerke. La întrunire au participat Patriarhul Ignatius Aphrem al II-lea al Siriei şi conducători religioşi din Liban: catolicosul ortodox armean Aram I, patriarhul catolic sirian Ignatius Youssef III Younan, patriarhul greco-catolic Gregorius III Lahham, patriarhul armean catolic Nerses Bedros XIX şi nunţiul apostolic Gabriele Caccia, ca şi marele muftiu al Libanului Abdel-Latif Derian şi şeicul Mohammad Hussein Fadlallah.

Aceştia au discutat despre situaţia actuală din Orientul Mijlociu şi Liban şi despre rolul conducătorilor religioşi în construirea păcii în regiune. La sfârşitul întrunirii, a fost dată publicităţii o declaraţie comună.

 

Sângele Îl mărturiseşte pe Hristos, afirmă papa

Papa Francisc nu ratează nici o ocazie pentru a sublinia că toţi cei care mor pentru credinţă, indiferent de confesiune, sunt mucenici şi această mucenicie îi uneşte pe toţi creştinii întru ecumenism. Când în februarie a.c., 21 de copţi monofiziţi au fost ucişi cu barbarie în Libia, papa a deplâns în mod repetat evenimentele.Ecumenism 91 07

Pe 16 februarie 2015, adresându-se conducătorului protestant al Scoţiei (foto), pontiful a spus: ,,Astăzi am citit despre execuţia a 21 de creştini copţi. Am spus: ‘Iisuse, ajută-mi’. Ei au fost omorâţi doar pentru faptul că erau creştini. Tu, fratele meu, ai făcut referire în cuvântul tău la ce se întâmplă în ţara lui Iisus. Sângele fraţilor noştri creştini este o mărturie care strigă. Nu contează dacă ei sunt catolici, ortodocşi, copţi sau luterani: ei sunt creştini. Sângele este acelaşi. Sângele mărturiseşte pe Hristos”.

Pe 17 februarie, el a reluat ideea: ,,Pomenindu-i pe acei fraţi care au fost ucişi pentru singurul motiv de a-L fi mărturisit pe Hristos, vreau să ne încurajăm să mergem înainte cu acest ecumenism care ne întăreşte, ecumenismul sângelui. Mucenicii aparţin tuturor creştinilor”.

Pe 15 martie 2015, a revenit la subiect, menţionându-i pe catolicii şi anglicanii ucişi de musulmani la Lahore, Pakistan. Papa Francisc reia ideile Papei Ioan Paul al II-lea din enciclica Ut unum sint: ,,Toate comunităţile creştine … au în realitate martiri pentru credinţa creştină. În ciuda tragediei divizărilor noastre, aceşti fraţi şi surori au păstrat un ataşament pentru Hristos şi Tatăl atât de radical şi absolut, încât să-i conducă chiar la vărsarea sângelui … Noi creştinii avem deja un martirologiu comun”.

Papa Francisc nu i-a acuzat pe musulmani de atrocităţile împotriva creştinilor, ci a învinuit Statele Unite ale Americii pentru că a dat arme rebelilor arabi.

 

Canonizarea cardinalului Alois Stepinac stârneşte controverse

La sfârşitul lunii martie, cotidianul belgrădez Politika a publicat un articol pe tema canonizării cardinalului Stepinac, în care afirmă că Vaticanul a propus Bisericii Ortodoxe Sârbe o discuţie despre punctele controversate ale biografiei cardinalului Alois Stepinac, arhiepiscop de Zagreb în perioada Statului independent al Croaţiei (1941-1945).

Jurnaliştii sârbi susţin că au fost exprimate rezerve faţă de canonizarea cardinalului, care ar trebui să aibă loc anul acesta în vară, nu numai la Belgrad, ci chiar şi în cercurile catolice. Potrivit unor informaţii neoficiale cunoscute de cotidianul Politika, Biserica Ortodoxă Sârbă a primit recent un răspuns al Vaticanului la o scrisoare trimisă anterior în care demnitarii Bisericii Ortodoxe Sârbe şi-au expus poziţia faţă de canonizarea cardinalului croat.

Oficial, autorităţile de rang înalt de stat şi din Biserica Catolică Croată au repetat poziţia şi dorinţa lor de a-l vedea canonizat pe cardinal. La întâlnirea dintre noul preşedinte croat Kolinda Grabar-Kitarovic şi Arhiepiscopul catolic de Zagreb Joseph Bozanic, care a avut loc în martie, a fost emisă dorinţa amândurora, cum este menţionată în comunicatul cancelariei preşedintelui, ,,de a se realiza curând procesul de canonizare a fericitului Alois Stepinac” şi ca ,,sfântul părinte să-l proclame sfânt pe fericitul Alois în Croaţia”.

Preşedintele croat va merge în luna mai la Vatican şi cu această ocazie îl va invita oficial pe papă să viziteze Croaţia. Presa a speculat că vizita papei în Croaţia ar putea avea loc în vară, imediat după vizita la Sarajevo, şi că pontiful ar putea merge la Jasenovac, pentru a ‘linişti’ Biserica Ortodoxă Sârbă şi a-l canoniza pe Stepinac.

Analistul religios Zivica Tucic este sceptic faţă de un asemenea scenariu şi aminteşte că vizita la Sarajevo este în curs de planificare deja de 6 luni. ,,Problema vizitei papei la Jasenovac este mai complexă. El nu poate merge la Jasenovac fără episcopatul croat şi se ştie că o parte a acestuia relativizează istoria şi ‘flirtează’ cu ideologiile trecutului. Sensibilitatea faţă de evenimentele care au avut loc în secolul XX s-a accentuat în acest moment. Am avut ocazia să aud opinia unui teolog german care a spus că Stepinac a fost un arhiepiscop mediocru care nu a reacţionat prea bine în vremuri dificile, dar că nu a fost nici diavol, nici înger”, a afirmat Tucic.

Istoricul Duric Misin, directorul interimar al Muzeului victimelor genocidului, a spus că Biserica Ortodoxă şi istoriografia sârbă au o idee clară despre Stepinac şi suficiente arhive pe această temă: ,,Biserica Catolică din Croaţia a fost un stâlp al Statului independent al Croaţiei în toate privinţele. Noi ştim cu certitudine, pe baza jurnalului ţinut de Stepinac, că el nu a intervenit niciodată pe lângă Ante Pavelic în favoarea Bisericii Ortodoxe Sârbe sau a poporului sârb. Se ştie că el a intervenit în câteva cazuri particulare pentru a salva vieţi, dar era vorba de cazuri individuale. După vizita sa la Pavelic din 6 aprilie 1941, cardinalul a trimis un decret preoţilor lui, poruncindu-le să accepte şi să respecte noul stat. El nu a protestat niciodată împotriva crimelor săvârşite împotriva sârbilor, evreilor şi ţiganilor, în timp ce era pe deplin la curent cu evenimentele prin faptul că fiecare unitate militară avea în rândul său un preot. Sunt suficiente documente pe această temă. Acestea sunt faptele pe care Biserica Sârbă le ia în considerare şi după care se călăuzeşte în această problemă”.

,,Dacă partea croată deţine un document care să dovedească că Stepinac a condamnat violenţa şi crimele Statului independent al Croaţiei împotriva civililor sârbi nevinovaţi să ni-l arate, dar eu nu am avut niciodată cunoştinţă de un asemenea document”, a adăugat Misin.

Este de notat faptul că Biserica Ortodoxă Sârbă dar şi numeroase personalităţi sârbe, istorici, urmaşi şi victime ale atrocităţilor de atunci au trimis scrisori de protest Vaticanului referitor la canonizarea cardinalului Alois Stepinac, care a fost complice la crimele şi genocidul religios comis de croaţii catolici nazişti împotriva sârbilor ortodocşi.

 

Vaticanul şi masoneria

Recent, unele publicaţii catolice au dezvăluit legături nepotrivite ale Papei Ioan Paul I (1912-1978; a murit la 34 zile după ce a devenit papă, în 1978) cu masoneria şi satanismul. Astfel, în cadrul rugăciunii Angelus din 17 septembrie 1978, pontiful l-a lăudat pe Giosue Carducci ca fiind un model pentru profesorii universitari. În cuvântul rostit atunci, profitând de începutul anului şcolar, papa spunea: ,,Profesorii italieni au, în istoria lor, cazuri clasice de dragoste şi devotament exemplare faţă de educaţie. Giosue Carducci a fost un profesor universitar din Bologna. … Profesorul Carducci avea cu adevărat un concept înalt despre educaţie şi despre elevi”.Ecumenism 91 08

Giosue Carducci (1835-1907), cunoscut poet şi laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1906, a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai anti-clericalismului şi ‘Risorgimento’-ului italian – mişcarea masonică ce a confiscat teritoriile pontificale din Italia şi proprietăţile papale din Roma. În ultimii ani ai vieţii, el declara: ,,Nu cunosc nici adevărul lui Dumnezeu, nici pacea cu Vaticanul sau orice preot. Ei sunt duşmani adevăraţi şi statornici ai Italiei”. Unul dintre poemele celebre ale lui Carducci este Imn satanei, blasfemiator.

 

Giosue Carducci şi una din cărţile lui Carducci care include imnul

 

* * *

 

Tămăduirea schismei din Biserica Ortodoxă Bulgară

Recent, site-urile ortodoxe au anunţat că Sinodul Alternativ divizat al Bisericii Ortodoxe Bulgare a obţinut unitatea deplină cu Biserica Ortodoxă Bulgară. În realitate, unirea a avut loc în urmă cu câţiva ani, dar un număr de episcopi din Sinodul Alternativ a stat deoparte. Aceştia nu s-au întors toţi odată, ci s-au reunit pe rând cu Patriarhia Bulgară, procesul încheindu-se anul acesta.

În 1991, după căderea regimului comunist, guvernul bulgar a înfiinţat o Comisie pentru Probleme Religioase, care a iniţiat o serie de reforme în instituţiile religioase ale ţării. În martie 1992, această comisie a stabilit că alegerea ierarhului Maxim (foto) ca patriarh în anul 1971 era ilegală deoarece el fusese numit de regimul comunist în mod necanonic.

Ecumenism 91 09Pe acest temei, ierarhii bulgari s-au divizat între ei şi 3 episcopi conduşi de Episcopul Pimen (Enev) de Nevrokop au cerut depunerea patriarhului Maxim. Puterea politică de dreapta le-a ţinut partea şi le-a dat permisiunea să se stabilească în palatul oficial al ierarhilor bulgari. Disputa s-a adâncit în 1996 când P.S. Pimen a fost instalat patriarh de gruparea sa şi a fost anatematisit de Sinodul Bisericii Bulgare conduse de patriarhul Maxim.

În 1998, preşedintele ţării a cerut ambilor patriarhi să demisioneze şi să se aleagă alt patriarh pentru a pune capăt schismei. Tot în 1998, un Sinod pan-ortodox ţinut la Sofia a încercat să rezolve problema. În prezenţa patriarhului ecumenic şi a reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe locale s-a semnat o decizie de unificare, dar nu a fost pusă în practică.

În 1999, patriarhul Sinodului Alternativ a murit şi nu a mai fost ales alt patriarh în locul lui. În 2002, autorităţile au dat o lege prin care a prigonit Sinodul Alternativ şi l-a marginalizat. În noaptea de 20-21 iulie 2004, preoţii care ţineau de Sinodul Alternativ au fost scoşi de autorităţi cu forţa din cele circa 250 biserici şi proprietăţi despre care reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Bulgare afirmau că le ocupă ilegal.

În 2005-2006, după lungi încercări, a început procesul de unificare, iar în 2010 mitropolitul Inochentie, conducătorul Sinodului Alternativ, a cerut tămăduirea divizării dintre cele două Biserici. El însuşi a revenit în Biserica Ortodoxă Bulgară în 2012, şi practic între anii 2010-2015 a avut loc unirea deplină a Sinodului Alternativ cu Biserica Ortodoxă Bulgară. Un rol pare-se important în reunificare l-a jucat patriarhul ecumenic Bartolomeu.

Este de remarcat că schisma a fost susţinută politic, partidele de dreapta susţinând Sinodul Alternativ, iar cele de stânga pe patriarhul Maxim. Fiecare când ajungea la putere favoriza una din tabere. De pildă, în 1997, când a fost ales preşedintele Peter Stoianov, de dreapta, el a depus jurământul de credinţă în faţa patriarhului alternativ Pimen.

 

Ortodoxia în Ucraina

Cu puţin timp înainte de Sfintele Paşti, Mitropolitul Macarie al Ternopilului, locum tenens al Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene, a declarat că Biserica sa doreşte să înceapă procesul de unificare cu Patriarhia Kievului. În Ucraina există în prezent 3 facţiuni ortodoxe: Biserica Ortodoxă a Ucrainei, care ţine de Patriarhia Moscovei, recunoscută de Bisericile Ortodoxe locale, Patriarhia Kievului şi Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, ultimele două nefiind recunoscute de nici o Biserică locală.

Aceasta din urmă este mult mai mică decât celelalte două ca număr de credincioşi. Recent ea şi-a pierdut întâistătătorul, pe mitropolitul Meftodie, şi locum tenens a declarat că doreşte unirea cu Patriarhia Kievului: ,,Acum a venit vremea nu să începem un proces, ci să acţionăm. Nici o zi nu trebuie să treacă în zadar. Trebuie să ne întâlnim, să vorbim şi să facem paşi concreţi. Sunt pregătit pentru aceasta. Înţeleg ce are nevoie Ucraina şi are nevoie foarte tare”.

Se pare că reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene au renunţat la toate condiţiile asupra cărora nu s-au înţeles în trecut cu Patriarhia Kievului, îndeosebi demisia patriarhului Filaret. Mai mult, Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană este pregătită acum să se unească cu Patriarhia Kievului şi să nu pretindă poziţii de conducere. ,,AnumiteEcumenism 91 10 condiţii există. Ele vor apărea. Diferite condiţii. Nu pretind şi nu voi pretinde conducere. Sunt pregătit să mă retrag. Sunt pregătit să renunţ la mai mult”, a afirmat mitropolitul Macarie (foto: Patriarhul Filaret al Kievului vs. Mitropolitul Macarie al Ternopilului).

Declaraţia lui a stârnit senzaţie. Jurnaliştii au transmis aceste cuvinte patriarhului Filaret care a răspuns imediat: ,,Dacă ei vor cu adevărat să se unească, să ne unim, să începem un dialog. … Îi aşteptăm”.

La rândul său, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a afirmat recent într-o discuţie cu ierarhii ucraineni că el crede în unificarea Bisericilor ucrainene într-o Biserică unică şi este pregătit să-i acorde statutul de autocefalie: ,,Cred cu tărie că Bisericile ucrainene se vor uni şi că, în viitorul apropiat, Ucraina va avea o Biserică naţională”.

Referitor la acest subiect, analistul religios ucrainean Oleksandr Sagan a declarat: ,,Anul trecut, patriarhul ecumenic a subliniat faptul că Patriarhia Ecumenică nu va abandona problema şi consideră că este datoria lui şi datoria lumii ortodoxe să ajute la eliminarea problemelor din Biserica Ucraineană”.

În contextul actualului conflict, Biserica Ortodoxă Ucraineană ce ţine de Patriarhia Moscovei i-a făcut pe mulţi să o asocieze cu politicile Kremlinului. Se pare că există un proces de trecere a tot mai mulţi credincioşi din Biserica Ortodoxă Ucraineană în Patriarhia Kievului. Potrivit unui sondaj de opinie organizat de Centrul Razumov în mai 2014, 70% dintre ucraineni se considerau credincioşi ortodocşi; procentul de credincioşi care aparţin Patriarhiei Kievului a crescut de la 26% la 32% într-un singur an, iar procentul de credincioşi aparţinând Bisericii dependente de Patriarhia Moscovei a scăzut uşor de la 28% la 25%. Mai mult, 30 de parohii din Biserica Ortodoxă Ucraineană au trecut la Patriarhia Kievului; în mod oficial, un reprezentant al Patriarhiei Moscovei a recunoscut un număr de 10 parohii transferate.

Într-un mod destul de asemănător cu Bulgaria, facţiunile bisericeşti din Ucraina au legături cu diferite grupuri din lumea politică şi bisericească care se străduiesc să le ţină în sferele lor de influenţă. Patriarhia Moscovei, care are în jurisdicţia sa Biserica Ortodoxă din Ucraina, luptă cu tărie ca să nu-şi piardă dominaţia asupra ei. Patriarhul ecumenic Bartolomeu ţine de asemenea să intervină pentru a scoate Biserica Ucraineană de sub jurisdicţia Moscovei. Un ierarh din Biserica OrtodoEcumenism 91 11xă Ucraineană din Statele Unite ale Americii, aflată în jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului, arhiepiscopul Iurie a ,,pus accentul şi pe anormalitatea dezbinării ecleziastice actuale, expunând opinia Bisericii Mamă a Constantinopolului şi a diasporei că anexarea Mitropoliei Kievului de către Moscova în 1686 a fost necanonică şi invalidă, ducând la situaţia disfuncţională de astăzi”. Mai mult, ierarhul a afirmat că patriarhul ecumenic este dispus să faciliteze şi să medieze normalizarea acestei situaţii.

Pe de altă parte, Patriarhul Filaret (Denisenko) al Kievului susţine autorităţile actuale de la Kiev şi orientarea pro-europeană şi pro-SUA a ţării. În februarie, el a făcut o vizită în Statele Unite ale Americii unde a participat la micul dejun cu rugăciune organizat de preşedintele Barack Obama.

Cu această ocazie, el l-a decorat pe senatorul republican John McCain (foto) cu ordinul Sfântul Vladimir gradul întâi pentru ,,poziţia sa activă în sprijirea Ucrainei în timpul evenimentelor Euro-maidanului şi ocupării de către Rusia a regiunilor Crimeea şi Donbass”. Tot atunci, pe 3 februarie, patriarhul Filaret a cerut Congresului SUA să ofere Ucrainei ,,asistenţă în probleme de securitate”, mai precis arme.

 

Patriarhia Moscovei în dialog cu Biserica de Rit Vechi (Lipovenească)

Pe 31 martie 2015, la Centrul Spiritual din Moscova al Credincioşilor de Rit Vechi din ramura Belokrinitsa a avut loc prima întâlnire a Comisiei bilaterale dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi. Comisia a fost înfiinţată la iniţiativa Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, şi a Mitropolitului Cornelie al Moscovei şi a toată Rusia, conducătorul Bisericii de Rit Vechi, pentru a analiza posibilitatea de a recunoaşte ierarhia Bisericii de Rit Vechi.

Patriarhia a fost reprezentată de arhipreotul Vladislav Ţipin, profesor la Academia Teologică din Moscova, arhipreotul Igor Iakimciuk, secretar pentru relaţii inter-ortodoxe al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, preotul Ioan Miroliubov, secretarul Comisiei pentru parohiile de rit vechi şi colaborare cu comunitatea de rit vechi. Biserica de Rit Vechi a fost reprezentată de arhipreotul Evghenie Ciunin, preotul Alexandru Pankratov şi protodiaconul Victor Saveliev. A participat şi mitropolitul Cornelie. Dialogul va continua la următoarele sesiuni.

 

Bisericile preocupate de activităţi ecologiste şi dreptate climatică

Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, cunoscut şi ca ‘patriarhul verde’ pentru implicarea lui în domeniul ecologist, a dat un mesaj cu ocazia Zilei Pământului, 22 aprilie: ,,Avem o zi specială instituită în lumea noastră civilă şi politică – aşa cum în Biserică am instituit ziua de 1 septembrie din fiecare an – pentru a ne reaminti de responsabilitatea noastră de a menţine şi susţine frumuseţea şi diversitatea creaţiei naturale”.

El cere oamenilor ,,să recunoască şi să accepte realitatea ştiinţifică”, pentru a ,,adopta rolul de a păstra pământul ca pe un dar şi resursă oferită omenirii de un Ziditor iubitor”, şi vorbeşte despre planetă ca despre un ,,organism dătător de viaţă”. În încheierea mesajului, patriarhul face referire la apropiata Conferinţă pentru Schimbare Climatică a ONU (COP21) de la Paris şi afirmă: ,,Fie ca toţi să stăm uniţi – în solidaritate, fermitate şi luarea deciziilor – pentru a conduce lumea noastră către o perspectivă mai grijulie şi o omenire mai plină de milă”.

În aceeaşi notă, Biserica Anglicană şi respectiv Biserica Reformată Unită din Scoţia, ambele membre ale CMB, ,,au întreprins noi acţiuni importante pentru dreptate climatică”. Un grup de 17 episcopi anglicani de pe toate continentele s-au întâlnit în Africa de Sud unde au adoptat declaraţia ,,Lumea este gazda noastră: un apel la acţiune urgentă pentru dreptate climatică” şi au făcut apel la rugăciune şi acţiuni pentru ,,criza climatică fără precedent”.

Declaraţia angajează episcopii la acţiuni specifice, inclusiv ,,măsuri de conservare a energiei în clădirile bisericeşti; mai multă energie alternativă; cultivarea biodiversităţii pe terenul bisericii; susţinerea durabilităţii în apă, mâncare, agricultură şi folosirea pământului; revizuirea investiţiilor; colaborare ecumenistă şi interreligioasă”. De asemenea, prelaţii anglicani au recomandat iniţiativa Post pentru Climă, alăturându-se multor altora în rugăciune şi post pentru climă în prima zi a fiecărei luni.

Sinodul Bisericii Reformate Unite din Scoţia s-a întrunit între 20-22 martie la Tulliallan, Fife, şi a luat hotărârea de a nu mai folosi combustibili fosili şi de a nu mai face investiţii în domeniul combustibililor fosili. Clericul John Humphreys, moderator al Sinodului Bisericii Reformate Unite a Scoţiei, a declarat: ,,Sperăm şi ne rugăm că alte Biserici vor putea să răspundă în mod etic la ameninţarea crescândă a schimbării climatice catastrofale”.

De Ziua Pământului, la Centrul Ecumenic de la Geneva, Alianţa ACT – o coaliţie alcătuită din mai mult 140 Biserici şi organizaţii afiliate care lucrează împreună în peste 140 ţări în scopuri umanitare şi ai cărei membri sunt asociaţi cu Consiliul Mondial al Bisericilor şi Federaţia Luterană Mondială – a lansat campania ,,Acţionaţi acum pentru dreptate climatică”. Campania implică Biserici, organizaţii religioase şi societatea civilă din lume pentru a creşte cunoaşterea despre efectele schimbării climatice, mai ales asupra celor mai săraci şi vulnerabili. Iniţiativa cere liderilor mondiali să taie drastic emisiile de carbon şi să ajute pe cei mai săraci din lume să se descurce cu impactul schimbării climatice.

Părintele dr. Ioan Săucă, secretar general asociat al CMB şi director al Institutului Ecumenist de la Bossey, a împărtăşit reflecţii teologice la lansarea campaniei: ,,Oamenii sunt parteneri şi împreună-lucrători cu Dumnezeu şi ar trebui să acţioneze responsabil faţă de creaţie”.

Dr. Guillermo Kerber, director de program CMB pentru Grijă pentru Creaţie şi Dreptate Climatică, a declarat: ,,Îngrijirea pământului şi lupta pentru dreptate climatică s-au aflat în centrul lucrării CMB, Alianţei ACT şi a altor organizaţii ecumeniste. Bisericile şi comunităţile de credinţă organizează diferite pelerinaje la COP21 de la Paris pentru a se uni în rugăciune şi acţiune pentru un răspuns eficient faţă de criza climatică”.

Din nefericire, această conferinţă şi în general activităţile contemporane privind schimbarea climatică şi modalităţi de a o contracara nu conduc ,,către o perspectivă mai grijulie şi o omenire mai plină de milă”, ci către implementarea la nivel mondial a unei ideologii păgâne, odioase, care luptă împotriva Ziditorului şi a omului ca apogeu al creaţiei Sale.

 

Vizita unei delegaţii a Consiliului Mondial al Bisericilor la patriarhul rus ChirilEcumenism 91 12

Pe 22 aprilie, o delegaţie a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) a efectuat o vizită la Moscova. Secretarul general al CMB, Olav Fykse Tveit, şi Mitropolitul Ghenadie de Sassima, vice-moderator al Comitetului Central al CMB, împreună cu colegii lor s-au întâlnit cu patriarhul rus Chiril, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei, şi alţi clerici ruşi la reşedinţa patriarhală de la Mânăstirea Danilov din Moscova pentru a discuta diverse probleme de actualitate.

Aceasta este cea de-a doua vizită a conducerii CMB la Moscova din acest an. Printre chestiunile discutate în aprilie s-au numărat violenţa împotriva minorităţilor creştine din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi conflictul din Ucraina. Tveit a exprimat solidaritate cu Biserica Ortodoxă Rusă privind conflictul din Ucraina.

După întâlnire, Tveit a declarat: ,,Biserica Ortodoxă Rusă este un partener şi membru important al CMB. Prin urmare am dorit o întrevedere cu Patriarhul Chiril al Moscovei pentru a discuta cum putem contribui la pace în Europa şi a continua recenta vizită a liderilor ecumenişti în Ucraina. Noi, ca creştini, trebuie să facem tot ce putem pentru a aduce o pace dreaptă în Ucraina”.

În cadrul discuţiei, patriarhul rus a afirmat: ,,Cunoaşteţi documentele adoptate de ONU pe tema antisemitismului şi islamofobiei. Cred că a venit vremea să vorbim şi de creştinofobie. CMB ar putea juca acum un rol foarte important vorbind în numele celor peste 300 Biserici membre şi alcătuind o poziţie comună faţă de această problemă înaintea autorităţilor laice şi a organizaţiilor internaţionale. Aş vrea să vă mulţumesc pentru ce aţi făcut deja pe această temă, dar cred că a venit vremea ca noi toţi să acţionăm mai energic”. El a mai spus că poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse este împărtăşită pe deplin de Vatican.

Patriarhul şi-a exprimat bucuria pentru declaraţia ONU din 13 martie 2015. La iniţiativa Rusiei, Vaticanului şi Libanului, sesiunea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o declaraţie ,,în sprijinul drepturilor omului pentru creştini şi alte comunităţi, mai ales din Orientul Mijlociu”. Documentul a fost semnat de 65 ţări.

Ecumenism 91 13

 

Biserica Catolică extinde îndatoririle clericale pe care le acordă femeilor

Sub pretextul lipsei de preoţi, femeile ocupă tot mai mult locul rezervat preoţilor în multe părţi ale Braziliei. Un ziar brazilian a prezentat-o recent pe Viviane dos Santos care are oficial datoria de a citi evanghelia şi a rosti predica, când nu este preot. De 9 ani, ea îşi exercită ‘slujirea’ în Catedrala Sfântul Antonie din centrul Nova Iguacu, statul Rio de Janeiro.

Titlul articolului este: ,,În Nova Iguacu, o femeie este preot”. Alt cotidian titrează: ,,Schimbare de obiceiuri. Lipsa preoţilor de parohie creşte numărul de slujitori care ajută la slujbe. De asemenea femeile îi călăuzesc pe credincioşi”.

În Biserica Catolică se înteţeşte războiul pentru acceptarea femeilor ca preoţi. Grupări catolice moderniste au hirotonit deja femei ca preot; unii episcopi catolici susţin deschis hirotonia femeilor; în diverse parohii, sunt folosite la liturghie ca ajutoare fete, în loc de băieţi.

 

Revoluţia homosexuală ia cu asalt Vaticanul

Pe 21 martie 2015, în cursul vizitei papale în oraşul Napoli, Papa Francisc a vizitat Închisoarea Poggioreale. Deşi în programul vizitei la închisoare nu era inclusă luarea prânzului, papa a insistat să ia masa cu deţinuţii. Prânzul a fost pregătit chiar de deţinuţi. Ei au tras la sorţi din 1.900 persoane pentru a alege 90 dintre ei care să participe la eveniment. Dintre cei 90 de ‘fericiţi’, 10 fac parte dintr-o secţie pentru homosexuali, transsexuali şi bolnavi de SIDA.

Pe 2 aprilie, în Joia Mare, papa a ‘recidivat’ când a săvârşit liturghia la Închisoarea Rebibbia din Roma. Acolo a spălat picioarele a 12 deţinuţi, 6 bărbaţi şi 5 femei şi un transsexual cu numele ‘Isabel’. În cadrul liturghiei catolice, transsexualul s-a şi împărtăşit (foto).Ecumenism 91 14

După eveniment, Isabel a acordat un interviu în care a declarat: ,,Când mi-a spălat picioarele, a vorbit, privindu-mă în ochi şi a spus: ‘Dumnezeu să te binecuvânteze. Iisus să te binecuvânteze’. ... Îl admir pe Papa Francisc foarte mult. ... El este papa, să spunem, al oamenilor marginalizaţi”.

De asemenea, la începutul anului, pontiful a primit în audienţă privată la Vatican un transsexual spaniol însoţit de logodnica sa. Transsexualul Diego Neria Lejarraga i-a scris papei în urmă cu un an, plângându-se că este ‘ostracizat’ de biserica din Plasencia, oraşul lui, după ce a ales să devină bărbat.

După deschiderea faţă de homosexuali prin gesturi asemănătoare, întâlniri cu preoţi catolici pro-homosexualitate, declaraţii de genul ,,Cine sunt eu să-i judec ?”, astăzi papa oferă vizibilitate transsexualilor şi îi integrează prin acţiunile sale în viaţa bisericească cotidiană. Referitor la spălarea picioarelor transsexualului, un jurnalist catolic tradiţionalist afirma că ,,acest act de spălare şi sărutare a picioarelor unui transsexual, mai mult decât o simplă aprobare a transsexualilor, reprezintă o consacrare deplină a lor. Şi după ce a schimbat complet poziţia Bisericii Catolice faţă de homosexualitate, acum Papa Francisc merge un pas înainte şi face acelaşi lucru cu transsexualii”.

În plus, într-un document adoptat la Sinodul pentru Familie din octombrie 2014 scrie: ,,Fără a nega problematicile morale legate de uniunile homosexuale, luăm act că există cazuri în care sprijinul reciproc până la sacrificiu constituie un ajutor preţios în viaţa partenerilor”. Este stabilit că Sinodul pentru Familie va continua în toamna anului 2015 şi va aduce probabil surprize şi mai mari.

 

Vaticanul propovăduieşte feminismul

Duminică, 8 martie, ca parte a sărbătoririi oficiale la Vatican a Zilei Internaţionale a Femeilor – sărbătoare de sorginte comunistă, devenită platformă pentru feminismul ateu de pretutindeni –, au avut loc două evenimente de anvergură.

Unul dintre ele a fost organizat de Consiliul Pontifical pentru Cultură. Criticii şi-au exprimat îngrijorarea că programul întrunirii a conţinut un limbaj puternic încărcat de jargonul feminismului academic şi prea puţin din ceea ce ar face ca acest eveniment sprijinit de Vatican să fie socotit catolic. Printre subiectele abordate s-au numărat: ,,Între egalitate şi diferenţă: căutarea unui echilibru”, ,,Procreaţia ca cod simbolic”, ,,Trupul femeiesc: între cultură şi biologie”, ,,Femeile şi religia: fugă sau noi forme de participare la viaţa Bisericii ?”

Cel de-al doilea eveniment, ,,Vocile Credinţei”, a fost organizat de diferite asociaţii din afara Vaticanului, auto-intitulate catolice, cu o ideologie feministă radicală. Printre organizatori şi oratori au fost Deborah Rose-Milavec, una dintre cele mai importante activiste catolice americane pentru hirotonia femeilor şi Tina Beattie, profesor universitar britanic, director al Centrului de Cercetare pentru Religie, Societate şi Prosperitate Umană Digby Stuart de la Universitatea Roehampton dinEcumenism 91 15Londra. Tina Beattie este cunoscută pentru faptul că susţine avortul, relaţiile homosexuale şi căsătoria homosexuală; una dintre cele mai şocante afirmaţii ale sale a fost aceea de a compara liturghia catolică cu relaţiile intime homosexuale.

Conferinţa este elogiată deschis de organizatori şi presa laică ca fiind ,,o victorie feministă asupra poziţiei tradiţionale a Bisericii”. Astfel, Chantal Gotz de la Fundaţia Fidel Gotz din Elveţia a declarat: ,,Devine cu atât mai simbolic când se petrece în Vatican. Este un pas înainte”. Ea a sugerat că participanţii la conferinţă ar putea înfiinţa un ,,grup real de experţi” pentru papă. ,,Dacă papa are nevoie de sfat, există femei care îl pot oferi”, a spus ea. De asemenea, ea a lăudat ,,noua atmosferă de la conducerea Bisericii Catolice” care a făcut posibilă conferinţa.

Joshua McElwee, de la publicaţia catolică de stânga National Catholic Reporter, nota că la întrunire ,,a avut loc o discuţie extrem de deschisă şi sinceră între femei despre limitele participării lor la structurile bisericeşti. ... Poate că a fost prima astfel de discuţie publică care a avut loc vreodată la centrul ierarhiei catolice”.

Tot el consemna că s-a vorbit despre ,,necesitatea Bisericii de a practica ceea ce propovăduieşte despre egalitatea deplină dintre bărbaţi şi femei, de a include femeile la toate nivelurile unde se iau decizii şi de a folosi limbaj inclusivist în cult”. Deşi tema hirotoniei femeilor a fost ,,abordată doar tangenţial”, vorbitorii ,,au tratat lipsa deranjantă a femeilor din slujirea în Biserică şi poziţii de conducere în ierarhia catolică”. McElwee a citat-o pe una dintre vorbitoare, Gudrun Sailer, care a afirmat că evenimentul ,,este despre a recunoaşte, a realiza că excluderea femeilor din Biserică nu este conformă cu Evanghelia. Nu este ceea ce vrea Evanghelia”.

Este notabil faptul că nici unul din materialele prezentate la cele două conferinţe nu a inclus nici o singură referire la Maica Domnului sau sfintele Bisericii. În plus, parteneriatul strâns dintre anumite facţiuni de la Vatican şi stânga feministă extremă şi puternic anti-catolică stârneşte controverse de decenii. Unii comentatori au afirmat că prin aceste evenimente Biserica Catolică acţionează împotriva propriilor interese flirtând cu agenda feministă de stânga, puternic seculară.

Nu este surprinzător totuşi faptul că multe ordine monahale catolice de femei sunt ‘îmbibate’ cu aceeaşi ideologie feministă pe care o transmit şi elevelor lor. Astfel, ordinele catolice au fost bine reprezentate la Conferinţa ONU găzduită de cea de-a 59-a sesiune a Comisiei ONU privind Statutul Femeilor, ţinută între 9-20 martie 2015 la New York. Călugăriţele catolice au adus împreună cu ele la eveniment eleve de la liceele şi colegiile catolice unde predau.

Comisia ONU privind Statutul Femeilor este o instituţie care susţine feminismul radical, egalitatea de gen şi homosexualitatea. Întrunirea Comisiei din acest an a fost specială deoarece s-au aniversat 20 ani de la cea de-a IV-a Conferinţă Mondială despre Femei şi Declaraţia de la Beijing, unul dintre cele mai radicale documente pentru promovarea feminismului.

TEcumenism 91 16inerele catolice au participat la Marşul Femeilor pentru Egalitatea de Gen şi Drepturile Femeilor în Manhattan. Apoi a fost organizat un eveniment numit ,,Planeta 50-50 în 2030: Progrese pentru egalitatea de gen”, care a cerut avansarea revoluţiei egalitariste dintre femei şi bărbaţi. Elevele au participat activ la cele 6 zile de ateliere, discuţii şi prezentări despre drepturile fetelor, educaţia universală, drepturi reproductive (adică avort, contracepţie etc). Ele au semnat declaraţii pro-homosexualitate şi documente prin care cer educaţie sexuală în şcoli. Reacţiile tinerelor catolice care au participat la conferinţă sunt extrem de relevante: în comentariile lor apar continuu emanciparea femeilor şi admiraţia pentru ONU (foto: călugăriţa feministă Eileen Reilly de la Universitatea Notre Dame (dreapta) le conduce pe elevele ei la Marşul pentru Egalitatea Femeilor din Manhattan).

 

Vaticanul devine ... comunist

Decenii de-a rândul, Vaticanul a cochetat cu comunismul mai într-ascuns prin Pactul de la Metz, prin diferiţi prelaţi din ţările comuniste colaboratori ai regimului comunist şi relaţii directe sau indirecte cu autorităţile comuniste de pretutindeni. De asemenea, feluriţi credincioşi catolici au introdus ideile şi concepţiile comuniste în Biserica Catolică, prezentându-le ca fiind în deplin acord cu învăţătura catolică: Giorgio La Pira şi Dorothy Day sunt doar două exemple.

Mai deschis, în America Latină, ca într-un creuzet, s-a alcătuit teologia eliberării, un amestec bizar între învăţătura catolică şi ideologia marxistă, care treptat a câştigat teren printre preoţii sud-americani şi ulterior a fost importată în America de Nord şi Europa. Ea a fost condamnată de Papii Ioan Paul al II-lea (1978-2005) şi Benedict al XVI-lea (2005-2013), dar are foarte mulţi adepţi şi astăzi în Biserica Catolică.

Papa Benedict al XVI-lea, pe vremea când era cardinal şi preşedinte al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, afirma despre teologia eliberării: ,,Nu era vorba despre ajutor (n.r.: a săracilor, cum era prezentată această mişcare) şi reformă, ci despre o mare revoluţie, din care trebuia să apară o nouă lume. Credinţa creştină a fost folosită ca un motor al acestei mişcări revoluţionare şi ca atare transformată într-o forţă politică”.

Astăzi însă, Papa Francisc, el însuşi un adept al teologiei eliberării, aprobă de pe scaunul pontifical teologia eliberării. Câtă vreme a fost arhiepiscop de Buenos Aires a dat sprijin deplin unei mişcări comuniste de preoţi argentinieni. Mişcarea nu era numai de inspiraţie marxistă, ci avea legături strânse cu gherilele comunisto-teroriste Montoneros din Argentina.

În ultimii 2 ani, papa a primit în audienţe publice sau private mai mulţi reprezentanţi de frunte ai teologiei eliberării. El a reabilitat un preot marxist după 29 ani de suspendare pentru susţinerea teologiei eliberării. De asemenea, în octombrie 2014, la Vatican a avut loc Întrunirea Mondială a Mişcărilor Populare care susţine teologia eliberării.Ecumenism 91 17

Conducătorul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, arhiepiscopul Gerhard Muller, el însuşi susţinător al acestei ideologii, împreună cu ‘părintele’ teologiei eliberării, Gustavo Gutierrez, a publicat o carte pe această temă, prefaţată de papă. Cartea se intitulează Săracă pentru săraci – Misiunea Bisericii, folosind lozinca atât de dragă papei, că Biserica trebuie să fie săracă.

Cu ocazia lansării cărţii la Vatican, un jurnalist a comentat: ,,Cu această ceremonie – prin cei invitaţi şi prin cuvintele rostite de ei – devine tot mai limpede că polemica pe tema teologiei eliberării a ajuns istorie. O Biserică săracă pentru săraci este o idee centrală a teologiei eliberării şi proiectul principal al Papei Francisc privind Biserica”.

Un alt semn privind orientarea actuală a Vaticanului este dat de faptul că se pregăteşte canonizarea mai multor prelaţi de orientare marxistă. În urmă cu câteva săptămâni s-a anunţat beatificarea arhiepiscopului Oscar Romero din Salvador, asasinat în 1980, care avea vederi comuniste. De asemenea, Vaticanul a informat că se pregăteşte beatificarea altui ierarh cu vederi comuniste radicale: episcopul Helder Camara (1909-1999) din Brazilia.

Helder Camara a avut o viaţă extrem de tumultuoasă, fiind în tinereţe pro-nazist, oficial în partidul pro-nazist Acao Integralista Brasileira din anii ’1930. În 1946, Vaticanul a refuzat să-l recunoască drept arhiepiscop auxiliar de Rio din cauza orientării sale pro-naziste. După 5 ani, el a fost numit arhiepiscop, după ce Camara a trecut ,,de la integralismul pro-nazist la progresismul pro-marxist”.

Camara a fost unul dintre fondatorii Conferinţei Naţionale a Episcopilor din Brazilia, organizaţie de orientare marxistă, cu rol în înfiinţarea în 1980 a Partidului Muncitorilor, care conduce Brazilia din 2003, în coaliţie cu alte partide. Catolicii conservatori îl numesc pe prelatul Helder Camara ,,militant anti-Biserică” şi arată cu declaraţii şi alte dovezi că el a susţinut divorţul, hirotonia femeilor, confiscarea averilor, abolirea forţelor armate şi cenzura presei.

Propunerea de beatificare a acestuia a fost înaintată de Arhiepiscopul Fernando Saburido de Olinda şi Recife, despre care s-a dezvăluit că a participat în 2012 la o manifestaţie publică numită ,,Strigătul celor excluşi”, alături de organizaţii pro-avort, pro-homosexualitate şi socialiste. De asemenea, în 2011, universitatea catolică din eparhia lui Saburido a organizat un simpozion privind ,,legislaţia homo-afectivă”, care a oferit activiştilor homosexuali o ,,platformă pentru ideologia lor”. La simpozion a participat preotul catolic Luis Correa Lima, fondator al mişcării Diversitate Catolică, care urmăreşte legitimizarea stilului de viaţă homosexual.

O nouă Biserică, adaptată lumii de azi, cu o nouă învăţătură – cea marxistă, cu o nouă ‘morală’ – cea homosexuală, căreia îi trebuie bineînţeles nişte sfinţi pe măsură ...

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 91/mai-iunie 2015