Iulie-august 2015

Evenimente ecumeniste

 

Iulie
 
August

 

Sinodul rus respinge proiectul unui document controversat, formulat de Comisia presinodală pregătitoare

La jumătatea lunii iulie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a întrunit pentru sesiunea regulată de vară în clădirea sa din St. Petersburg. Prezidat de patriarhul Chiril, Sinodul a examinat mai multe chestiuni, printre care cea a proiectelor de documente stabilite de Comisia pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ecumenism 93 01Ortodoxe.

Sinodul a ascultat raportul Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe şi al Comisiei Sinodale Biblico-Teologice, despre discuţiile care au avut loc în cadrul întrunirilor Comisiei presinodale pregătitoare din 15-20 februarie şi 30 martie-2 aprilie 2015, cu privire la proiectele de documente ,,Contribuţia Bisericii Ortodoxe la triumful păcii, dreptăţii, libertăţii, frăţietăţii şi dragostei între naţiuni şi la eliminarea discriminării rasiale şi altor forme de discriminare” şi ,,Importanţa postului şi respectarea lui astăzi”.

Pe marginea primului proiect s-au iscat neînţelegeri între reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe membri ai Comisiei presinodale (a se vedea Ianuarie-februarie 2015. Comisia inter-ortodoxă specială pentru pregătirea Sinodului din 2016 ia în discuţie drepturile minorităţilor … sexuale şi Noutăţi pe frontul Marelui Sinod al Ortodoxiei din 2016). În urma raportului mitropolitului, Sinodul rus a hotărât că acest document este ,,inacceptabil în forma actuală”, fără a preciza public motivele acestei decizii. Mai mult, delegaţia rusă care face parte din Comisia presinodală pregătitoare a fost ,,instruită să prezinte amendamente principiale la document”.

Cel de-al doilea document a fost acceptat de Sinod ca atare, alături de propunerile Comisiei Sinodale privind îmbunătăţirea lui ulterioară.

 

Ceremonii ecumeniste organizate de armeni la Antelias, Liban

Pe tot parcursul anului 2015 sunt pregătite evenimente de comemorare a 100 de ani de la genocidul armean. Înalţii prelaţi armeni au transformat aceste manifestări în ceremonii ecumeniste de anvergură, la care au invitat reprezentanţi ortodocşi, catolici, anglicani, protestanţi etc.

Cel mai recent eveniment a avut loc pe 18-19 iulie, la reşedinţa Catolicosatului Ciliciei al Bisericii Apostolice Armene din Antelias, Liban şi la Mânăstirea Sfânta Maria din Bikfaya, Liban. Catolicosatul Ciliciei a reunit comemorarea genocidului cu ceremonia sfinţirii mirului, care are loc o dată la 7 ani, dând astfel o semnificaţie aparte sfinţiriiEcumenism 93 02 mirului din acest an.

Pe 18 iulie, la Byblos, în nordul Beirutului, a fost inaugurat un nou muzeu al genocidului. Apoi seara, la mânăstirea din Bikfaya a avut loc ceremonia solemnă de sfinţire a mirului, prezidată de catolicosul Aram I. Pe 19 iulie, la Catedrala Sfântul Grigorie Luminătorul, catolicosul a condus liturghia, care s-a încheiat cu binecuvântarea apei cu mirul sfinţit cu o zi înainte, urmată de o slujbă de rugăciune ecumenistă.

La sfârşitul slujbei, catolicosul Aram i-a condus pe musafiri în procesiune la Capela Sfinţilor Mucenici din Antelias, unde este îngropată o parte din rămăşiţele victimelor genocidului. Fiecare musafir s-a rugat, a depus o floare şi a primit apă binecuvântată.

La ceremonii au participat reprezentanţi din diferite confesiuni creştine şi organizaţii ecumeniste internaţionale, diplomaţi, reprezentanţi oficiali, pelerini din diferite eparhii, credincioşi din Liban. Printre cei prezenţi s-au numărat înalţi prelaţi monofiziţi din diferite Biserici: Papa Tawadros al II-lea - patriarhul Bisericii Copte, Patriarhul Abune Mathias I - catolicosul Etiopiei, Catolicosul Baselius Paulose al II-lea al Răsăritului, reprezentanţi din Biserica Apostolică Armeană şi din Biserica Siriană.

Dintre ortodocşi au participat Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei, Arhiepiscopul Hrisostom al Bisericii Ortodoxe a Ciprului, delegaţii la nivel înalt din Patriarhia Constantinopolului (Mitropolitul Emanuel al Franţei) şi din Patriarhia Moscovei. De asemenea, au fost prezente o delegaţie de la Vatican condusă de cardinalul Kurt Koch, o delegaţie anglicană, o delegaţie din partea Consiliului Mondial al Bisericilor, condusă de secretarul general Olav Fykse Tveit etc.Ecumenism 93 03

Se remarcă faptul că prelaţii monofiziţi par a strânge rândurile şi a se strădui să se reconcilieze în vederea unirii. Astfel, în cadrul evenimentelor din Liban, au avut loc mai multe discuţii între prelaţii monofiziţi din diferite confesiuni. Acestea se înscriu în seria de întruniri monofizite care au avut loc pe tot parcursul anului în cadrul ceremoniilor de comemorare a genocidului.

De asemenea, ortodocşii şi monofiziţii au discutat la întrunirile de la dineuri despre comemorarea genocidului şi mulţi ,,şi-au exprimat nădejdea în viitoarele asocieri”.

 

Conferinţa monofizită internaţională a femeilor ortodoxe

În ultima vreme se înmulţesc conferinţele din lumea ortodoxă sau cu participare ortodoxă privind rolul femeii în Biserică şi, mai precis, care încearcă să argumenteze hirotonia femeilor. În acest fenomen se încadrează şi conferinţa internaţională monofizită organizată de asociaţia Slujirea Femeilor Ortodoxe, sub auspiciile şi cu binecuvântarea Patriarhului Tawadros al II-lea al Bisericii Copte a Egiptului.

Conferinţa va avea loc la Colegiul Heythrop, Universitatea din Londra, între 11-13 septembrie 2015. Printre vorbitori se numără dr. Mariz Tadros, specialist în politica Orientului Mijlociu şi dezvoltare umană, care a lucrat la multe proiecte sociale în Egipt, Emmanuel Gergis, teolog şi fondator al Societăţii şi Colegiului Sfântul Chiril, monahul Serafim El-Baramousy, teolog de la Mânăstirea Baramos din Egipt. Alături de ei vor vorbi şi câţiva ortodocşi, precum Mitropolitul Kallistos (Ware) de Diokleia şi dr. Kyriaki Fitzgerald (din Biserica Ortodoxă Greacă din America), teolog şi psiholog clinic şi membru activ în Consiliul Mondial al Bisericilor.

În cadrul conferinţei se va discuta despre: rolul femeilor în afara diaconatului şi slujbelor de la şcoala duminicală, scopul prezenţei lor la slujbele euharistice şi alte slujbe liturgice; cum identifică femeile apartenenţa lor ca membru viu şi egal al Trupului lui Hristos printre aversiuni culturale şi sentimente de umilinţă între sexul opus şi membrii ierarhiei.

Problema este pusă abil, discutându-se despre ,,marea dorinţă de a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor Bisericii şi această dorinţă este găsită în rolul femeilor astăzi în lume, mai ales în Apus”, când în realitate se urmăreşte implementarea hirotoniei femeilor, ca parte din agenda feministă care domină lumea.

 

Abuzuri sexuale asupra copiilor în secta Martorii lui Iehova din Australia

În 2013, ca urmare a dezvăluirilor din Biserica Catolică din Australia, guvernul ţării a înfiinţat o Comisie regală pentru a analiza răspunsul instituţiilor la abuzurile sexuale asupra copiilor. Această comisie are rolul de a examina în general activitatea organizaţiilor religioase şi laice din Australia.

În urma investigaţiilor s-a descoperit că, în ultimii 60 ani, secta Martorii lui Iehova a ascuns de poliţie peste 1.000 cazuri de abuz sexual asupra copiilor. Pe 27 iulie 2015, în deschiderea audierii Comisiei în acest caz, consilierul Angus Stewart a declarat: ,,Comisiei regale îi vor fi prezentate probe potrivit cărora dintre cele 1.006 cazuri de presupuşi autori de abuzuri sexuale asupra copiilor, identificate de Biserica Martorii lui Iehova începând din 1950, nici măcar unul nu a fost raportat de biserică autorităţilor laice”.

Consilierul consideră că ascunderea informaţiilor şi neraportarea cazurilor de abuzuri sexuale împotriva copiilor poliţiei sau altor autorităţi abilitate ,,constituie o practică curentă a Martorilor lui Iehova”. Secta numără circa 8 milioane de adepţi în întreaga lume, dintre care 68.000 în Australia. Este de remarcat numărul foarte mare de abuzuri raportat la numărul adepţilor sectei, 1.000 la 68.000 de membri.

Doi membri australieni ai acestei secte urmează să depună mărturie înaintea Comisiei privitor la faptul că au fost descurajaţi de conducerea organizaţiei să raporteze autorităţilor cazuri de abuz sexual asupra copiilor. De-a lungul timpului, Biserica a realizat audieri interne privind abuzurile, excluzând 400 membri din rândurile sale, dar permiţând altor 230 să-şi continue activitatea.

Secta a creat obstacole suplimentare în clarificarea acestor cazuri de abuz, impunând ca un eventual caz să fie raportat unui ,,comitet judiciar” de către cel puţin 2 martori. Această condiţie a blocat audierile în alte 125 presupuse cazuri de abuz sexual asupra copiilor în Australia.

 

Prelaţi creştini la cina de IftarEcumenism 93 04

Pe 8 iulie 2015, Muftiatul Cultului Musulman din România a organizat o cină festivă de Iftar la Hotelul Marriott din Bucureşti. Ca în fiecare an, muftiatul organizează o cină festivă la Bucureşti, la care invită demnitari de rang înalt din România şi din partea ambasadelor. Cina de Iftar este masa de seară a musulmanilor din luna Ramadanului, sfântă pentru ei. Cina are loc la asfinţitul soarelui, după o zi în care credincioşii nu au voie să mănânce, nici să bea apă decât dacă este absolut necesar.

La cina din acest an au participat preşedintele român Klaus Iohannis, Sevil Shhaideh - ministrul dezvoltării regionale, Dean Thompson - însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, prelaţi, ambasadori şi reprezentanţi diplomatici de la ambasadele ţărilor islamice. În spirit pur ecumenist, la această cină au participat episcopul vicar Ieronim Sinaitul din partea Patriarhiei Române şi arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Ioan Robu.

În cadrul evenimentului, preşedintele Iohannis a mulţumit pentru invitaţia de a participa la cină şi şi-a exprimat sprijinul pentru comunitatea musulmană din România: ,,Privesc participarea la cina de Iftar ca pe un gest normal şi necesar, prin care statul român îşi manifestă respectul pentru comunitatea dvs. şi pentru cultul musulman (...) La începutul postului, m-am adresat comunităţii dvs. cu urarea de a primi în această perioadă binecuvântarea lui Dumnezeu şi de a regăsi în Ramadan forţa credinţei, căldura familiei, puterea iertării şi sentimentul solidarităţii cu cei din jur. Repet: valorile şi tradiţia dvs. sunt o contribuţie de neînlocuit la bogăţia etnică şi religioasă a României, precum şi la clădirea unei societăţi a înţelegerii, toleranţei, dialogului şi păcii”.

Cina fiind un eveniment cu semnificaţie religioasă, în cadrul acesteia a existat un moment de rugăciune, rugăciunea de seară a cinei, la care s-au alăturat toţi cei prezenţi. Nu este de mirare, căci prelaţii ortodocşi ecumenişti nu mai fac ‘discriminări’ faţă de cei cu care se roagă împreună, fie ei catolici, protestanţi, musulmani sau evrei.

 

În turneul în America Latină, papa cel cu o mie de feţe şi-a arătat adevărata faţă, cea de lider revoluţionar marxist

În perioada 5-12 iulie 2015, Papa Francisc a efectuat un mini-turneu în America de Sud, vizitând Ecuador, Bolivia şi Paraguay, cele mai sărace ţări de pe acest continent. În aceste state, el a vizitat mai multe oraşe, a săvârşit mai multe liturghii cu participarea a mii de oameni, s-a întâlnit cu Rafael Correa şi Evo Morales, preşedinţii Ecuadorului şi respectiv Boliviei.

Pe 11 iulie, la altarul marian din Caaucupe, Paraguay, papa a ţinut o slujbă la care au participat 100.000 de oameni. Pentru slujba de duminică, 12 iulie, din Nu Guasu, Campo Grande, Paraguay, la care, potrivit Vaticanului, ar fi participat 1 milion de oameni, a fost construit un altar special, lung de 40 metri şi înalt de 25 metri, din porumb, nuci de cocos şi dovleci, realizat de artistul Koki Ruiz. Această slujbă a fost privită ca un gest de bunăvoinţă faţă de cultura populară paraguayană şi populaţia indigenă.

Însă cel mai important aspect al vizitei papale a fost participarea la cea de-a doua Întrunire Mondială a Mişcărilor Populare, care a avut loc la Santa Cruz de la Sierra, Bolivia, pe 9 iulie 2015[1]. Evenimentul a fost convocat de papă şi la el au fost prezente organizaţii ale oamenilor de la marginea societăţii din peste 40 de ţări. Acolo, papa a ţinut un discurs lung şi înflăcărat împotriva capitalismului şi proprietăţiiEcumenism 93 05 particulare, în aplauzele conducătorilor revoluţionari marxişti şi adepţilor teologiei eliberării.

Printre participanţi s-au aflat preşedintele bolivian Evo Morales[2], care purta o haină pe care era imprimat chipul revoluţionarului însetat de sânge Che Guevara, brazilianul Juan Pedro Stedile, conducătorul Mişcării Muncitorilor fără Pământ, care de mai multe decenii promovează violenţa revoluţionară în zonele rurale din Brazilia, şi troţkistul argentinian Juan Grabois, specialist în promovarea agitaţiei urbane în mahalalele din Buenos Aires, conducătorul Confederaţiei Economiei Populare şi membru în comitetul de organizare al acestei întruniri mondiale alături de Stedile.

Alături de alţi delegaţi, cei de mai sus se numără printre cei mai teribili conducători revoluţionari din America Latină. Cu toate acestea, Papa Francisc i-a tratat ca şi cum ar fi ,,cei mai buni dintre cei mai buni”, afirmând că acţiunile lor au fost ,,motivate de iubire frăţească”, promovând ,,schimbarea pozitivă” în societate şi reprezentând lucrarea autentică a ,,poeţilor sociali”.

Ca un adevărat lider revoluţionar marxist radical, demn urmaş al fantomelor comunismului, Marx, Engels, Stalin şi tovarăşii lor, papa i-a încurajat afirmând: ,,Credinţa noastră este revoluţionară” şi adăugând: ,,V-am purtat în inima mea”. Sprijinul său pentru aceşti revoluţionari nu putea fi mai mare[3]. La cuvintele sale înflăcărate, Juan Pedro Stedile i-a răspuns: ,,Chavez[4] a murit şi Fidel[5] este bolnav. Francisc şi-a asumat acest rol de conducere şi face totul cum trebuie”.

În cursul lungului său discurs înflăcărat, Papa Francisc a denunţat capitalismul şi ,,noul colonialism al agenţiilor care impun programe de austeritate” şi a cerut o ,,schimbare reală” a sistemului economic şi instaurarea unei noi ordini mondiale. ,,Viitorul omenirii ... este în mod fundamental în mâinile poporului ... Acest sistem este de acum intolerabil: muncitorii îl socotesc intolerabil, poporul îl consideră intolerabil. Pământul însuşi, sora noastră, mama pământ, îl consideră de asemenea intolerabil ... Voi, cei mai umili, exploataţi, săraci şi excluşi[6] puteţi face şi faceţi multe”.

Din discursul său nu puteau lipsi lozincile comuniste tipice precum îndemnul la abolirea proprietăţii particulare şi la lupta de clasă. Site-urile catolice tradiţionale au spus că ,,întregul discurs este plin de ură, o ură intensă şi incitantă capabilă de contaminarea ascultătorilor şi a întregii lumi; o ură împotriva tuturor celor care au câştigat ceva – cât de puţin – prin propria muncă”.

Este notabil şi faptul că, spre deosebire de multe alte cuvântări ale acestui papă, aceasta nu a fost improvizată, pontiful citind paginile pregătite dinainte, astfel că fiecare cuvânt rostit a fost spus în mod intenţionat. Discursul a fost numit deja ,,mica enciclică”, dându-i-se o anumită greutate.

Pe lângă apologia comunismului, în acest discurs, ca şi în cadrul liturghiei săvârşite în ziua următoare, Papa Francisc a cerut iertare pentru păcatele şi ofensele comise de Biserica Catolică împotriva popoarelor indigene în cursul cuceririi Americii în epoca colonială. Dar, în mod limpede, el a încercat, cu diplomaţia sa iezuită, să impună ideea că misionarii catolici au protejat – în realitate, sau mai bine zis într-o realitate catolică – popoarele indigene de abuzurile colonizatorilor militari şi din acest motiv au fost pedepsiţi adeseori de puterile coloniale europene.

,,Vreau de asemenea să ne amintim de miile şi miile de preoţi care s-au opus cu tărie logicii sabiei cu puterea crucii. A fost păcat, şi mult. Dar noi nu ne-am cerut iertare niciodată, aşa că acum cer iertare. Dar acolo unde a fost păcat, şi a fost mult păcat, a fost şi har îmbelşugat sporit de oamenii care au apărat popoarele indigene”, a declarat papa.

Se pare că el a ţinut să sprijine acţiunile misionarilor în America din cauza controversei stârnite de anunţul canonizării unui preot spaniol. Junipero Serra, care a trăit în secolul al XVIII-lea şi a înfiinţat misiuni în California, este privit de Vatican ca un sfânt, în timp ce indienii americani afirmă că acesta a convertit indigenii prin metode violente, nimicindu-le satele şi torturându-i, şi în consecinţă s-au opus canonizării.

Numeroşilor jurnalişti catolici care au condamnat cu tărie discursul marxist al papei li s-a alăturat Andrei Pleşu. El nota: ,,Am avut în mai multe rânduri o reacţie de simpatie declarată faţă de Sanctitatea Sa Papa Francisc. A făcut gesturi îndrăzneţe şi mărinimoase, a spus lucruri memorabile, a adus la Vatican şi pe scena lumii un aer de cordialitate, de firesc, de nonşalanţă disponibilă, cu care nu eram obişnuiţi. Din păcate, discursul său din Bolivia mi-a turtit fesul. Nu mai ştiu cine e omul, ce vrea de fapt, în ce ‘război’ este înregimentat”.

El a caracterizat discursul ca ,,stupefiant”, un ,,manifest globalist şi ecologic” şi a spus că acesta este potrivit pentru o persoană politică de stânga, nu pentru un pontif: ,,Nu vreau să aud din gura unui mare prelat ceea ce pot auzi – şi aud de ani de zile – din gura oricărui politician, uns cu toate unsorile demagogiei cochete ideologic ... Aşteptam, cu sufletul la gură, un discurs papal în care să se vorbească despre ce avem de făcut cu noi înşine, despre trudnica desăvârşire lăuntrică, despre ‘războiul nevăzut’ ... Or, ceea ce auzim este un îndemn la fericire lumească, la solidaritate cu zeloţii, la acţiune politică”.

Încununarea acestei piese de teatru al absurdului, în care pontiful roman este un lider marxist şi propovăduieşte lupta de clasă, a fost cadoul primit de el de la preşedintele bolivian Evo Morales. În timpul vizitei sale în Bolivia, papa a primit decoraţia Condorul Anzilor şi medalia Luis Espinal în memoria preotului iezuit revoluţionar Luis Espinal ucis în 1980 de dictatura militară. Această decoraţie a fost creată de marxistul Ecumenism 93 06Espinal, susţinător al teologiei eliberării, pe care papa l-a comemorat în La Paz, oprindu-se şi rugându-se la locul unde a fost găsit trupul lui. Ea înfăţişează într-o unire obscenă simbolul comunismului, secera şi ciocanul, şi simbolul creştinismului, Hristos răstignit.

În faţa consternării lumii, presa şi Vaticanul au încercat să reducă consecinţele neobişnuitului cadou. S-a spus că papa a fost uimit şi că a avut un gest de respingere faţă de cadou, dar nu este adevărat. Papa a declarat: ,,Pentru mine, acest cadou nu reprezintă o ofensă”, iar purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a afirmat: ,,Papa nu a avut nici o reacţie în mod special negativă faţă de acel cadou, nici nu mi-a spus să manifest vreo reacţie negativă faţă de el” şi că obiectul a fost gândit de iezuitul Espinal ,,pentru a exprima o atitudine de dialog extrem de deschis cu toţi”.

Într-un interviu acordat la întoarcerea în Europa, pontiful a subliniat că socoteşte obiectul drept ,,artă de protest” şi a amintit de scandalul stârnit de un alt artist contemporan, Leon Ferrari, şi lucrarea sa ,,Civilizaţia occidentală şi creştină”, din 1965, care Îl vede pe Hristos răstignit pe un avion de luptă. De asemenea, el a spus că aceste decoraţii sunt ,,simboluri de afecţiune şi apropiere” şi că le-a primit cu ,,afecţiune prietenoasă şi generoasă”.

‘Obiectul de artă’ a fost numit de Andrei Pleşu ,,un kitsch suveran” şi un ,,crocofant solemn”. El scria: ,,Sunt foarte tulburat de această concesie papală. Trecerea secerei şi a ciocanului, de pe steagul URSS şi al partidului comunist chinez, pe panoplia de daruri pioase ale Vaticanului mi se pare o emblemă a haosului spiritual spre care avansăm euforic. E vorba de o formă de indiferenţă, de anestezie valorică, echivalentă cu suspensia oricărei forme de iubire. E vorba de înlocuirea ipocrită a discernământului prin coreografie de protocol. ... Şi sper că viitorul papă va găsi înţelepciunea şi limpezimea lăuntrică să-şi ceară scuze pentru acest gest smintitor al predecesorului său”.

Orice om cu mintea sănătoasă nu poate trage decât o singură concluzie, anume că papa se identifică cu acest simbol şi mai precis cu malformarea diabolică a creştinismului ai cărui adepţi ajung să-l propovăduiască pe antihrist şi stăpânirea lui pe pământ. Căci Hristos a venit să ne vorbească despre o Împărăţie care nu aparţine acestei lumi, nu despre egalitate socială, fericire şi bunăstare vremelnică şi pământească. Comunismul nici măcar nu înfăptuieşte aceste lucruri, ci aduce pe pământ exact opusul creştinismului: ură, teroare, masacre în masă pentru instaurarea domniei celui ce urăşte pe Dumnezeu şi zidirea Sa, omul.

 

Închinare la zeiţa pământ

În iulie 2015, a fost făcut publică o înregistrare video care arată că preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, cardinalul Gianfranco Ravasi s-a închinat la o zeiţă păgână în Argentina. Evenimentul a avut loc în noiembrie 2014, dar nu s-a aflat de el până acum.

În acea perioadă, cardinalul a participat la Forumul Social Ecumenist, care a avut loc la San Marcos Sierras, provincia Cordoba din vestul Argentinei. Acolo el a participat activ la un rit păgân, alături de nativi Quechuan din Munţii Anzi. Cardinalul s-a închinat la zeiţa păgână Pachamama, care este cinstită cu jertfe, mai ales frunze de coca, plante medicinale, mici păpuşi. Zeiţa Pachamama, care înseamnă ,,mama pământ” sau ,,mama cosmos”, a supravieţuit din vremurile precreştine în unele zone ale indienilor Quechuan şi Aymara din Munţii Anzi.

Astăzi prelaţii catolici merg la sinagogă, la moschee, prin temple budiste, hinduse şi se închină la divinităţi păgâne. Aşază diferite statui ale lui Buddha şi ale altor zei prin biserici catolice şi permit săvârşirea de ritualuri ale altor religii în bisericile lor. De fapt, Roma a fost întotdeauna dornică să aibă un panteon ...

 

* * *

 

Delegaţie ortodoxă rusă prezentă la întrunirea internaţională a credincioşilor de rit vechi

În perioada 7-10 august 2015, la Ulan-Ude, a avut loc o întrunire internaţională a credincioşilor de rit vechi din lume, pentru a marca trecerea a 250 de ani de la sosirea în Buriatia a primilor imigranţi de rit vechi. În cadrul întrunirii au fost organizate mai multe evenimente, precum Conferinţa Internaţională de Cercetare ,,Credinţa de rit Ecumenism 93 07vechi: istorie şi modernitate, tradiţii locale, relaţii în Rusia şi în străinătate” şi un forum etnic ,,Congresul credincioşilor de rit vechi”.

Pe 7 august, la sediul guvernului Republicii Buriatia, a avut loc o sesiune plenară de deschidere a evenimentului. Printre vorbitori s-au numărat dl. Viacislav Nagoviţin - conducătorul Republicii Buriatia, Mitropolitul Savatie de Ulan-Ude şi Buriatia, Mitropolitul Cornelie de Moscova şi toată Rusia - conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi, Arhiepiscopul Alexandru de Moscova şi toată Rusia - conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse Vechi şi Dagba Ochirov - Hambo Lama al Republicii Buriatia, şeful comunităţii monahale budiste tradiţionale (Sangha) a Rusiei.

Pe 8 august, la Biblioteca Naţională, a fost organizat un forum, în cadrul căruia a avut loc o întrunire a clerului de rit vechi. Printre cei care au participat la discuţii s-a aflat şi arhipreotul Ioan Miroliubov din Patriarhia Moscovei, conducător al Centrului Patriarhal pentru Tradiţia Liturgică Rusă Veche şi secretar al Comisiei pentru Parohiile de Rit Vechi şi Colaborare cu Comunitatea de Rit Vechi. În ziua următoare, el a rostit un cuvânt despre parohiile de rit vechi ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi problemele formării lor.

În cursul diferitelor manifestări, numeroşi musafiri din comunităţile de rit vechi din Rusia şi alte ţări, ca şi savanţi şi reprezentanţi ai organizaţiilor publice şi guvernamentale au avut ocazia să discute chestiuni actuale referitoare la păstrarea şi dezvoltarea culturii tradiţionale a credincioşilor de rit vechi.

După ce, în 1971, Biserica Ortodoxă Rusă a ridicat anatemele împotriva ritului vechi, ierarhii ei s-au străduit mult să-i aducă pe credincioşii de rit vechi în păstoria lor. Astăzi există parohii de rit vechi în Biserica Ortodoxă Rusă, există Comisia pentru Parohiile de Rit Vechi şi Colaborare cu Comunitatea de Rit Vechi şi Centrul Patriarhal pentru Tradiţia Liturgică Rusă Veche, ca şi diverse proiecte de colaborare între ortodocşi şi credincioşii de rit vechi. În plus, la diferite ocazii, înalţii prelaţi ortodocşi ruşi slujesc liturghia potrivit ritului vechi.

 

Aniversarea a 75 de ani de la înfiinţarea comunităţii ecumeniste de la Taize

Comunitatea ecumenistă de la Taize sărbătoreşte anul acesta 75 de ani de la întemeierea ei de către Roger Schutz şi 100 de ani de la naşterea acestuia. Fratele Roger (1915-2005) a fost un protestant elveţian care s-a stabilit în satul Taize din Burgundia în august 1940, pe când avea 25 ani. În 1949 au venit 7 fraţi şi, în iarna anului 1952-1953, fratele Roger a scris regula de la Taize, stabilind principiile de viaţă în comunitatea sa – un ordin monahal ecumenist.Ecumenism 93 08

Fratele Roger a întreţinut relaţii strânse cu o serie de prelaţi catolici modernişti care au avut contribuţii importante la elaborarea doctrinei de la Conciliul Vatican II (1962-1965). El împreună cu fratele Max Thurian (care va fi hirotonit mai târziu preot catolic) au participat la lucrările Conciliului Vatican II ca observatori ne-catolici, iar în 1969, primul frate catolic s-a alăturat comunităţii de la Taize.

În 1972, fratele Roger s-a împărtăşit din mâinile Episcopului catolic Armand Le Bourgeois de Autun, care nu i-a cerut altă mărturisire de credinţă decât Crezul rostit înainte de euharistie. ,,Mi-am găsit propria identitate de creştin, reconciliind în mine credinţa originilor mele cu taina credinţei catolice fără ruptura comuniunii cu oricine”, a declarat el public mai târziu.

Din anii ’1960, comunitatea a fost marcată de un aflux de tineri creştini, iar începând din 1978, comunitatea organizează în fiecare an, într-o metropolă europeană, un ,,Pelerinaj al încrederii pe pământ”, care reuneşte mai multe zeci de mii de tineri de toate confesiunile – ortodocşi, catolici, protestanţi – de pe mapamond.

Pentru marcarea aniversării în timpul anului au fost organizate mai multe evenimente. Cel mai important a fost Întrunirea pentru o Nouă Solidaritate, pentru solidaritate cu săracii şi marginalizaţii, care a durat o săptămână şi a culminat în zilele de 15-16 august.

A avut loc o sumedenie de manifestări, printre care s-a numărat o procesiune cu icoana ortodoxă a Milei care a fost purtată prin sat către Biserica Reconcilierii. Stareţul Alois Loser, urmaşul lui Roger Schutz, a condus procesiunea fraţilor îmbrăcaţi în robe albe, urmaţi de mii de tineri de pe toate continentele şi de invitaţi – membri ai Parlamentului European, ai unor organizaţii non-guvernamentale, reprezentanţi din majoritatea confesiunilor creştine şi din alte religii, persoane din Africa, Asia şi Orientul Mijlociu.Ecumenism 93 09

În cursul săptămânii, cei prezenţi au participat la mese rotunde pe teme de dialog interreligios, probleme de imigraţie, mediu, economie, justiţie, politică, sănătate, spiritualitate, artă. Diverşi invitaţi din organizaţii pentru drepturile omului şi reprezentanţi ai confesiunilor au arătat ,,cum este posibil a avea întâlniri cu oameni ‘diferiţi’, străini şi a depăşi toate frontierele naţionalităţii, confesiunii şi religiei, a lucra împreună pentru a schimba şi a trece de la situaţii violente de conflict pentru a alcătui o singură familie, a omenirii”.

Câteva sute de reprezentanţi de frunte ai Bisericilor şi ai altor religii au călătorit la Taize pentru slujba religioasă în aer liber de pe 16 august şi pentru recepţia dată de comunitate. Printre aceştia au fost mulţi reprezentanţi de vârf ai Bisericii Catolice, reprezentantul papei – cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştine, conducători de Conferinţe Episcopale la nivel continental (America de Sud, Asia, Europa) şi numeroşi episcopi catolici.

Dintre ortodocşi au participat Episcopul Ioan de Charioupolis, Geneva din partea Patriarhiei Constantinopolului, Episcopul Nestor de Chersonese din partea Patriarhiei Moscovei, Episcopul Andrei de Austria, Elveţia, Italia şi Malta din partea Patriarhiei Serbiei, Episcopul Marcu din Arhiepiscopia Europei Occidentale din partea Patriarhiei Române şi Mitropolitul Atanasie de Ahaia din partea Bisericii Ortodoxe a Greciei.

De asemenea au fost prezenţi reprezentanţi ai Bisericilor monofizite şi confesiunilor veche-catolică, anglicană, luterană, reformată, evanghelică, unită, metodistă, baptistă, adventistă, reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale protestante, din Armata Salvării, Biserica Cincizecimii din Franţa, Biserica Evangheliei Depline etc. Alături de ei s-au aflat reprezentanţii altor religii: hinduşi, budişti, delegaţia Nichiren-So din Japonia şi Germania, evrei şi musulmani din Liban, Bangladesh, Senegal, Franţa.

În cadrul întrunirii din 16 august a vorbit şi secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor, pastorul Olav Fykse Tveit, care a numit aniversarea ,,un moment emoţionant”. ,,Taize este un sat, este o comunitate religioasă, dar mai mult decât atât este o casă spirituală – o staţie preţioasă în călătoria vieţii şi un punct de întâlnire cu alţii pe cale”, a spus el. El a numit conceptul de pelerinaj ,,o calitate definitorie a mişcării ecumeniste”.

Între 30 august - 6 septembrie a avut loc primul simpozion teologic despre ,,Contribuţia fratelui Roger la gândirea teologică”. La el au fost invitaţi studenţi la teologie şi tineri teologi sub 40 ani angajaţi în cercetare şi care se pregătesc pentru slujire în Biserică. Au fost exprimate puncte de vedere protestante, catolice şi ortodoxe, care ,,au stârnit mult interes”.

Mulţi dintre vorbitori au depus mărturie despre cum ,,au fost profund influenţaţi de întâlnirile personale cu fratele Roger sau prin citirea jurnalelor lui, prin rugăciune şi participare la întrunirile Taize din Europa şi din alte părţi. Tinerii şi-au exprimat gândirea extrem de deformată, care se potriveşte cu duhul Taize-ului: ei au ridicat problema renunţării de către papă la privilegiile sale şi integrarea lui într-un consiliu de conducere care să includă şi femei, sau şi-au mărturisit credinţa că ,,Sfântul Duh al lui Dumnezeu poate fi găsit în toate culturile”.

Astăzi se vede limpede ce a zămislit Taize, dacă se mai îndoieşte cineva de roadele unei asemenea comunităţi. Căci nu poate ieşi nimic bun dintr-o învăţătură care nu a fost bună dintru început.

 

Identitatea de gen şi alte surori ale sale preadesfrânate se strecoară pretutindeni în lumea creştină

Între 26-30 iulie 2015, în Bangkok, Thailanda, a avut loc o conferinţă organizată de Consiliul Mondial al Bisericilor împreună cu Reţeaua Internaţională a Budiştilor Angajaţi. Tema acesteia a fost ,,Justiţie privind genul: Creştinii în dialog cu budiştii despre religie, gen, sexualitate şi putere” şi a explorat ,,relaţia dintre religie şi genEcumenism 93 10 dintr-o perspectivă interreligioasă”.

Conferinţa a reunit teologi, universitari şi activişti creştini şi budişti, care au examinat ,,rolul religiei în depăşirea discriminării bazate pe gen şi sexualitate şi cultivarea unei lumi drepte şi inclusive”. Conferinţa a abordat chestiuni presante printre care ,,religia şi dreptatea socială, împuternicirea politică a femeilor, traficul sexual, hirotonia femeilor şi a persoanelor transgen, atitudinea religioasă faţă de trup, gen şi sănătatea şi discriminarea religioasă faţă de comunităţile LGBTI şi PLWHA (persoanele care trăiesc cu HIV şi SIDA)”.

Participanţii la conferinţă au mers în vizite de prezentare la Mânăstirea Wat Songdhamma Kalyani, primul templu budist din Thailanda, în care vieţuiesc bhikkuni – călugăriţe budiste cu hirotonie superioară şi la Centrul Urban de Instruire, o instituţie creştină care ajută oamenii afectaţi sau la risc de a intra în industria sexului.

În declaraţia comună, participanţii au afirmat: ,,Asemenea experienţe (de traficare sexuală) îi cheamă pe creştinii dintre noi să se întrebe unde este Dumnezeul omniprezent şi pe budiştii dintre noi să recunoască faptul că violenţa structurală este pricinuită de lăcomie şi dorinţă”. Aşadar, ‘creştinii dintre ei’ au dovedit că nu mai ştiu cine este Dumnezeul omniprezent, care lasă făpturilor sale liber arbitru şi conştiinţă.

Participanţii au mai spus în actul comun: ,,Chiar atunci când continuăm să ne angajăm cu înţelepciunile noastre budistă şi creştină şi să ne asumăm responsabilitatea pentru o schimbare individuală şi colectivă, continuăm de asemenea să fim provocaţi de cântecul şi conceptul african senzenina: ‘Ce am făcut şi ce putem face mai bine ?’”

Ghiveciul creştino-budisto-african nu slujeşte câtuşi de puţin străduinţelor de a-L percepe şi înţelege pe Dumnezeul cel atotputernic şi omniprezent. Nici încercării de a întrezări adevărul că persoanele LGBTI nu sunt discriminate religios, ci doar păcatul lor este respins de Dumnezeu şi Biserica Sa.

 

Când caracteristicile şi tradiţiile devin stereotipuri care trebuie înlăturate pentru a obţine comunităţi … docile

În perioada 28 iunie - 1 iulie 2015, s-a desfăşurat la Roma o conferinţă importantă a Consiliului Internaţional al Creştinilor şi Evreilor. Conferinţa a aniversat 50 ani de la publicarea documentului Nostra Aetate, declaraţia fundamentală a Conciliului Vatican II, care a deschis poarta pentru relaţiile la nivel religios dintre creştini şi credincioşii altor religii, în special iudaism, şi a cuprins prezentări şi seminare.

Reprezentanta Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), dr. Clare Amos, director de programe pentru dialogul şi colaborarea interreligioasă a acestui for intercreştin internaţional, a vorbit despre trecutul, prezentul şi viitorul relaţiilor creştino-evreieşti. Ea a elogiat condamnarea anti-semitismului de către CMB: ,,Sunt mândră de limbajul puternic pe care CMB l-a folosit la prima sa întrunire de la Amsterdam din 1948 pentru respingerea anti-semitismului: ‘Anti-semitismul este un păcat împotriva lui Dumnezeu şi a omului’”.

Referitor la viitorul relaţiilor creştino-evreieşti, ea a spus: ,,Trebuie să înţelegem modificarea vastă din creştinism, că tot mai mult centrul său de greutate atât ca demografie, cât şi ca putere instituţională, se mută sau s-a mutat deja către Sudul global: Asia, Africa şi de asemenea către America Latină. Şi este vital ca partenerii noştri de dialog evrei să realizeze de asemenea mai deplin acest lucru şi să aprecieze semnificaţia sa pentru viitorul nostru comun”.

Membrii conferinţei au fost primiţi şi de papă într-o audienţă particulară. Pontiful a vorbit despre cum Nostra Aetate ,,reprezintă un ‘da’ definitiv pentru rădăcinile evreieşti ale creştinismului şi un ‘nu’ irevocabil faţă de anti-semitism”.

În aceeaşi ideologie sunt pregătiţi şi tinerii credincioşi de diferite religii. Astfel, în perioada 27 iulie - 13 august 2015, la Institutul Ecumenist de la Bossey, Elveţia, s-a desfăşurat un curs de vară interreligios, organizat de CMB. El a fost co-sponsorizat de Institutul Ecumenist cu programul CMB pentru dialog şi colaborare interreligioase, Fundaţia pentru Cunoaştere Reciprocă şi Fundaţia Rădăcini şi Izvoare.

La curs au participat tineri creştini, musulmani şi evrei, care ,,speră să aducă o contribuţie puternică la dialog în ţările lor”, socotind că ,,dialogul poate anula stereotipurile şi poate clădi comunităţi paşnice”. ,,Diferenţele care există între tradiţiile religioase sunt fundamentale. Există limite pentru înţelegerea noastră reciprocă. Dar prin dragoste şi prietenie sper că putem topi prejudecăţile noastre religioase”, declară Yonina Cohen, reprezentantă a tradiţiei evreieşti. Ea trăieşte la Ierusalim, unde studiază gândirea şi filozofia islamică şi evreiască. Ea consideră că ,,în ciuda unor organizaţii care lucrează, încă nu avem o tradiţie puternică de dialog cu musulmanii sau oamenii de alte religii”.

Concepţiile false despre alte religii au fost ,,reflectate şi înfruntate” prin sesiuni de interpretare scripturistică, în care au fost studiate texte din cele 3 ,,tradiţii religioase”. Tsegahun Assefa, din Biserica Evanghelică Etiopiană Mekane Yesus şi membru în Consiliul Interreligios al Etiopiei, a declarat: ,,Când citim şi comparăm texte din Coran, Biblie, Tora, înfruntăm concepţiile false populare care există despre tradiţiile noastre religioase”. Assefa, îngrijorat din cauza influenţei grupurilor extremiste din Etiopia, care recent au atacat biserici şi i-au prigonit pe creştini, spune că ,,ceea ce a aflat îl va ajuta să întărească iniţiativele de dialog din ţara sa”.

Din nefericire, aceste iniţiative vizează doar eliminarea aşa-ziselor stereotipuri religioase şi căutarea unei baze comune pentru diferite religii. Cu alte cuvinte, ele lucrează la uniformizarea tuturor credinţelor sub tăvălugul noii spiritualităţi anti-creştine, pregătindu-i pe toţi pentru acceptarea unui singur conducător.

 

,,Cred … şi că există extratereştri în afara sistemului solar”

În ultimii ani, savanţii de la Vatican ţin să reitereze (a se vedea Mai 2008. Ştiri – Catolicii s-au făcut fraţi cu extratereştrii şi Noiembrie-decembrie 2009. Vaticanul în căutarea extratereştrilor) că există viaţă în univers dincolo de sistemul nostru solar, chiar viaţă inteligentă. În 2008, părintele Jose Funes, directorul Observatorului Astronomic al Vaticanului, instruit ca astronom la UniversitateaEcumenism 93 11 Naţională din Cordoba, Spania, a declarat că ,,credinţa în existenţa vieţii extraterestre nu contrazice învăţătura catolică sau Scriptura”.

Recent, astronomii de la NASA au descoperit o planetă, pe care au numit-o Kepler-452b, asemănătoare cu pământul, la 1.400 ani-lumină depărtare de pământ. Planeta pare a fi stâncoasă şi se roteşte în jurul stelei ei în zona în care ar întruni condiţiile pentru viaţă şi unde s-ar putea forma apă lichidă pe suprafaţa ei.

În urma acestei descoperiri, părintele Funes a declarat că descoperirea de noi planete ca pământul ,,întăreşte credinţa lor că ar putea exista viaţă pe alte planete”, chiar viaţă inteligentă.

Într-un articol publicat în oficiosul Vaticanului, L’Osservatore Romano, astronomul catolic afirmă că descoperirea de planete stâncoase în afara sistemului nostru solar a făcut probabil ca ,,marea majoritate a stelelor din galaxia noastră” să poată avea planete unde s-ar putea dezvolta viaţa. Totuşi, el a spus că rămâne sceptic în ce priveşte întâlnirea dintre omenire şi formele inteligente de viaţă extraterestră.

De asemenea, el repetă afirmaţiile făcute în urmă cu 7 ani referitoare la Mântuitorul, când a spus că întruparea Sa a fost ,,un eveniment unic”. ,,Probabil există viaţă şi poate o formă de viaţă inteligentă. ... Nu mă gândesc că ne vom întâlni vreodată cu un dl. Spock. Descoperirea vieţii inteligente nu înseamnă că există alt Iisus. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este un eveniment unic în istoria omenirii universului”.

Să remarcăm că el vorbeşte despre ,,credinţa” în existenţa vieţii extraterestre, nicidecum de argumente sau dovezi ştiinţifice în favoarea acestei idei. Chiar dacă este astronomul unei Biserici, ar trebui să ştie că în domeniul ştiinţific nu se vehiculează ‘credinţe’. Chiar dacă ştiinţa de astăzi este mai degrabă un soi de sincretism de credinţe: credinţa în evoluţionism, credinţa în încălzirea globală, credinţa în necesitatea eugeniei şi controlului populaţiei etc.

Şi mai interesante sunt caracteristicile ştiinţei de astăzi, care a ‘împrumutat’ de la diversele credinţe ale lumii cele mai întunecate trăsături ale lor: lipsă de dovezi, fanatism şi încrâncenare în susţinerea unor teorii, lipsa dialogului autentic, cenzura şi încercarea de a impune opozanţilor în modul cel mai abominabil ideile proprii.

Cum Vaticanul este prins de secole în vârtejul acestei pseudo-ştiinţe, de ce nu s-ar propovădui chiar din mijlocul său credinţa în existenţa vieţii extraterestre ?

 

Toţi oamenii merg în rai

Cu fiecare zi ce trece, Papa Francisc ne dovedeşte cât de dornic este să promoveze curentele ideologice anticreştine care domnesc în zilele noastre. Una din ideologiile contemporane la care subscrie pe deplin este inclusivismul, consecinţa logică şi firească a altui concept umanist, mai bine zis secularist şi ateu, toleranţa. Este vorba de un inclusivism total, care îi cuprinde pe toţi oamenii, indiferent de ‘culoarea’ lor religioasă, politică, socială etc, ca şi de păcatele pe care le fac: toţi aceştia sunt pe o cale şi toţi ajung în rai susţine această ‘credinţă’, într-o contradicţie flagrantă cu creştinismul.

Într-un gând cu mai-marele său, pe 5 august 2015, cardinalul Maradiaga, unul din consilierii importanţi ai papei, a scris pe contul său de Twitter: ,,Însoţirea pastorală autentică înseamnă întotdeauna a merge cu persoana şi a şti că, pe orice drum ar merge, duce la rai”.

Din aceeaşi gamă face parte şi următoarea constatare: în ultima vreme, în Statele Unite ale Americii şi nu numai, se înregistrează o adevărată epidemie de sinucideri. Studiind fenomenul, organizaţia LifeWay Research a descoperit că ,,majoritatea americanilor nu socotesc sinuciderea o alegere egoistă şi nu cred că aceasta îi va duce pe oameni în iad”. Mai puţin de un sfert din americani, 23%, cred că oamenii care se sinucid merg în iad, în timp ce peste 60% consideră că sinuciderea nu duce la iad.

Mai şocant este că 63% dintre catolici cred că sinuciderea nu trimite oamenii în iad. Sau nu este şocant deloc, ci aceasta este pur şi simplu consecinţa alinierii capetelor ‘luminate’ ale Bisericii Catolice la curentele ideologice anticreştine.

 

Zeiţa Kali proiectată pe Empire State Building

Un alt eveniment păgân a avut loc la începutul lunii august la New York. Pe Empire State Building, clădirea simbol a oraşului New York, a fost proiectată o animaţie de 8 minute, ,,Proiectând schimbarea pe Empire State Building”, pentru a atrage un semnal de alarmă asupra extincţiei masive a animalelor sălbatice şi a ratei alarmante cu care dispar specii.

Regizorul Louie Psihoyos, fondatorul Societăţii de Conservare Oceanică, a proiectat pe clădirea-turn sute de animale pe cale de dispariţie, printre care leopardul de zăpadă, leul de aur Tamarin, păsări, mamifere marine, insecte. Animaţia, însoţită de o coloanăEcumenism 93 12 sonoră şi un joc de lumini, a fost repetată la fiecare 15 minute în intervalul 21.00-24.00. Pentru proiecţia care acoperea 33 de etaje ale faţadei sudice a clădirii au fost folosite 40 de proiectoare, amplasate pe acoperişul unei clădiri de pe o stradă vecină. Potrivit USA Today, costurile proiectului s-au ridicat la peste 1 milion dolari, fiind suportate în mare parte de o fundaţie.

 

Sus: Empire State Building astăzi

Jos: Empire State Building odinioară

 

La sfârşitul animaţiei, regizorul a pus o imagine sălbatică şi înfricoşătoare a mamei pământ, care ar lupta cu pericolele poluării şi extincţiei, imaginea aleasă fiind a zeiţei hinduse Kali. Doar la prima vedere această zeiţă pare a fi în contradicţie cu mesajul pe care doreşte să-l transmită regizorul. Ecumenism 93 13Zeiţa Kali este zeiţa timpului, schimbării, puterii, distrugerii şi morţii şi ca urmare, ea nu poate să lupte decât pentru distrugere şi nu se poate bucura decât de distrugere. În trecut, adepţii ei din India comiteau jertfe umane în masă.

Dar dacă citim mesajul în cheie ecologistă, totul devin limpede. Ecologiştii susţin că omul este cel care distruge planeta şi animalele, că este o ,,tumoare” pentru planetă şi că el trebuie distrus, redus numeric, chiar anihilat pentru ca Gaia şi animalele să prospere. În acest context, zeiţa hindusă a morţii, Kali, este extrem de bine aleasă pentru a ‘proteja’ natura …

 

Ioan Palea

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 93/septembrie-octombrie 2015

 


[1] Prima astfel de întrunire a avut loc la Vatican în octombrie 2014.

[2] Acesta a rostit un discurs înaintea papei. Este prima oară când papa este însoţit şi precedat pe podium de un partizan al ideologiei marxiste. Este de notat şi faptul că Evo Morales este un apărător anti-clerical al drepturilor indigenilor şi în calitate de preşedinte a acţionat pentru modificarea constituţiei în 2009, făcând din ţara catolică o ţară seculară. Când a venit la putere, el a îndepărtat Biblia şi crucea din palatul prezidenţial.

[3] La prima întrunire, din octombrie 2014, conducătorii revoluţionari au primit aceleaşi cuvinte de laudă de la pontiful roman. Presa a numit evenimentul de atunci o ,,beatificare” a lor încă fiind în viaţă, ei devenind astfel un fel de rebeli ,,binecuvântaţi” ai unei ,,Biserici răsturnate”.

[4] Hugo Chavez a fost preşedintele marxist al Venezuelei, mort în 2013.

[5] Fidel Castro, fostul preşedinte comunist al Cubei, în prezent retras.

[6] Cuvintele lui parcă ne amintesc de lozinca ,,Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii” din Internaţionala comunistă.