Homosexualitatea a ajuns la porţile Bisericii Ortodoxe

 

A se vedea rubrica Homosexualitatea în lume

 

PARTEA I

Dacă în urmă cu câteva decenii lua naştere o mişcare de emancipare a homosexualilor, care lupta pentru acordarea de drepturi unei minorităţi sexuale oprimate social şi extrem de nefericite, astăzi această mişcare s-a transformat într-o putere politică colosală, în spatele căreia se află o ideologie totalitară cumplită care urmăreşte înrobirea întregului mapamond sub masca toleranţei faţă de păcat.

Astăzi homosexualii nu mai luptă pentru drepturi, ci pentru … privilegii, iar în această luptă nedreaptă şi inegală se încalcă flagrant libertăţile mult trâmbiţate ale societăţii umane moderne: libertatea de exprimare, libertatea de asociere, libertatea religioasă şi nu în ultimul rând drepturile oricărui cetăţean care nu are ‘fericirea’ de a fi homosexual sau a gândi ca un homosexual[1]. În realitate, astăzi aceste libertăţi au ajuns istorie: manualele le prezintă ca libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului, dar în plan concret legislaţia se îndreaptă deja către eradicarea lor totală. În scurt timp nu vor mai exista decât drepturile ... homosexualilor şi ale adepţilor lor.

De altfel, aceasta se vede şi din politica pe care ţările dezvoltate o adoptă fără rezerve faţă de ţările sărace, impunându-le legislaţie favorabilă faţă de homosexualitate în schimbul ajutorului economic, financiar sau de altă natură. Sunt binecunoscute cazurile unor ţări din America Latină şi Africa. Lucrurile sunt la fel de limpezi în Uniunea Europeană, unde accesul ţărilor membre la diferite pârghii ale puterii economico-politice este condiţionat de existenţa unei astfel de legislaţii.

Deşi multă vreme mascat şi negat cu vehemenţă, chiar ridiculizată orice voce care îndrăzneşte să susţină aşa ceva, scopul real al acestei ideologii este distrugerea Bisericii lui Hristos[2]. Astăzi însă urzeala este la vedere, a cucerit lumea protestantă, pe cea catolică – deşi sunt multe glasuri care susţin încă cu putere că Biserica Catolică este un bastion al moralităţii –, şi se îndreaptă cu viteză către Ortodoxie.

Într-adevăr, confesiunile protestante au cedat în faţa presiunilor sau au acceptat de bunăvoie ideologia toleranţei. Drept urmare, organismele lor de conducere au alcătuit şi au aprobat documente oficiale prin care au introdus în învăţătura confesiunii respective homosexualitatea, au introdus în cult rituri de căsătorii şi binecuvântări ale cuplurilor, şi au acceptat existenţa pastorilor homosexuali. Spre deosebire de confesiunile protestante, în Biserica Catolică nu există încă nici un act sau document oficial la nivel dogmatic, canonic sau de cult, dar există o largă acceptare neoficială printre cardinali, episcopi, preoţi şi credincioşi de rând. În Stiri 96 4cazuri individuale, prelaţii iau decizii favorabile homosexualilor şi îi pedepsesc pe opozanţi.

 

23 noiembrie 2013

Episcopul Shannon Johnston de la Dioceza Episcopală din Virginia a binecuvântat o uniune între persoane de acelaşi sex. Păstoriţa Leslie J. Hague, rectorul Bisericii Episcopale Sfântul Mihail din Arlington a intrat într-o uniune 'binecuvântată' cu partenera sa, Katie Casteel

 

De asemenea, există o presiune puternică permanentă asupra conştiinţelor credincioşilor de rând, preoţilor şi instituţiilor catolice, pentru a penetra cu totul instituţia Bisericii, care este mult mai conservatoare – cel puţin în aparenţă – decât lumea protestantă. Această presiune puternică permanentă, o adevărată erodare neîncetată, este făcută de autorităţile civile din diferite ţări, de diferite organizaţii catolice progresiste (care, în realitate, nu mai sunt catolice decât cu numele, fiind finanţate de diverse tabere oculte), dar şi dinăuntrul Bisericii Catolice, de către înseşi autorităţile ecleziastice cele mai înalte: papă, cardinali, arhiepiscopi şi episcopi.

Astăzi se poate afirma limpede că ideea că Biserica Catolică reprezintă un bastion al moralităţii este doar o faţadă, şi ea va cădea cât de curând fiind aprobată, semnată şi parafată în acorduri necunoscute publicului larg.

 

Stiri 96 5

Noiembrie 2014

Clericii şi conducătorii bisericeşti s-au adunat în faţa bisericii metodiste unite din Arch Street, Philadelphia, pentru a-i sprijini pe Richard Taylor şi William Gatewood (în capătul scărilor la intrarea în biserică) după nunta lor

 

 

Catolicismul este la un pas de a fi complet cucerit de Sodoma

Pentru cei care cunosc mai puţin situaţia actuală din Biserica Catolică, vom face o trecere în revistă extrem de succintă a celor mai recente evenimente legate de subiect. Aşadar, există o largă acceptare neoficială a homosexualităţii la nivelul înalţilor prelaţi ai Bisericii. Mulţi cardinali din ţările europene (mai ales Germania[3], Austria[4], Elveţia[5], Belgia[6], Olanda, Franţa[7], Marea Britanie[8]) şi SUA sunt favorabili introducerii homosexualităţii în învăţătura catolică. Până şi arhiepiscopul de Bombay, cardinalul Oswald Gracias, conducătorul Conferinţei Episcopilor Catolici din îndepărtata Indie, susţine că Biserica Catolică trebuie să fie mai binevoitoare faţă de homosexuali şi să-i accepte.

Toţi aceştia susţin homosexualitatea în mod personal, dar şi în arhiepiscopiile pe care le conduc; de pildă, Arhiepiscopia de New Orleans susţine homosexualitatea public, pe site-ul său oficial. Pe internet există chiar liste cu parohii catolice americane unde homosexualii sunt bine primiţi. În Marea Britanie şi SUA există de asemenea parohii în care, în anumite zile ale lunii, se săvârşesc liturghii special pentru ei.

O sumedenie de preoţi şi profesori catolici au o poziţie favorabilă faţă de sodomie şi emit tot felul de teorii în încercarea de a ’armoniza’ homosexualitatea cu învăţătura creştină. De asemenea, preoţii irlandezi i-au îndemnat pe credincioşii catolici să spună ‘da’ la referendumul din 22 mai 2015 privind introducerea căsătoriei homosexuale în Irlanda.

Asupra conservatorilor, a celor care au o atitudine tradiţională faţă de homosexualitate – de la cardinali până la credincioşi de rând, sau instituţii catolice precum şcoli, spitale sau alte instituţii de caritate – se fac presiuni uriaşe pentru a-şi schimba poziţia. Cei care îndrăznesc să susţină public o poziţie tradiţională sau să acţioneze potrivit cu conştiinţa lor sunt pedepsiţi aspru.

În octombrie 2013, Episcopul Franz-Peter Tebartz-van Elst a fost îndepărtat din scaunul său de Papa Francisc. El s-a făcut ‘vinovat’ că l-a disciplinat pe unul din preoţii din dioceză, Peter Kollas, care a săvârşit o ceremonie de binecuvântare a doi homosexuali. De asemenea, în 2007, episcopul van Elst a publicat o declaraţie în care afirma că toţi catolicii ,,au datoria de a protesta faţă de recunoaşterea legală a parteneriatelor homosexuale”.

În 2012, cardinalul Christoph von Schonborn a schimbat hotărârea unui preot care a interzis unui tânăr care era angajat într-o uniune civilă homosexuală să facă parte din consiliul parohial, dând dreptate tânărului. Multe cazuri de acest gen au avut loc în Germania şi Austria. În 2015, 500 de preoţi britanici au publicat o scrisoare deschisă în care apărau învăţătura catolică tradiţională privind căsătoria şi homosexualitatea. Ei au fost mustraţi aprig de cardinalul Vincent Nichols.

Instituţiile catolice conservatoare sunt prigonite fie de autorităţile civile, fie chiar de superiorii ecleziastici. Astfel, în iulie 2015, Parlamentul Irlandei a aprobat în unanimitate o lege prin care interzice şcolilor şi spitalelor cu afiliere religioasă să-i discrimineze pe angajaţii LGBT. Înainte, angajatorii puteau să-i concedieze pe angajaţii LGBT sau puteau să refuze să-i angajeze dacă orientarea sexuală submina ,,etosul religios al instituţiei”. În Irlanda, circa 90% din şcoli au o afiliere religioasă, ca şi multe din spitalele mari. Multe din orfelinatele catolice britanice au preferat să-şi închidă porţile decât să dea copii spre adopţie cuplurilor homosexuale, după cum prevede astăzi legea.

În mai 2015, Conferinţa Episcopilor Catolici din Germania a hotărât că angajaţii civili catolici ai unor instituţii catolice din Germania, precum spitale sau şcoli, nu vor mai fi daţi afară, ca până acum, în cazul în care divorţează sau se angajează într-un parteneriat homosexual.

Tot în Germania s-a ajuns să se discute introducerea de ceremonii speciale de binecuvântare a cuplurilor homosexuale. În decembrie 2015, în Dioceza de Limburg, Frankfurt, s-a iniţiat alcătuirea unui ritual special pentru binecuvântarea cuplurilor homosexuale. Unul dintre cei nou numiţi în dioceză pentru grija pastorală a homosexualilor este un preot iezuit care recunoaşte că el oferă deja în particular binecuvântări cuplurilor homosexuale. Pe 11 decembrie 2015, cotidianul german Die Frankfurter Allgemeine Zeitung nota următoarele despre părintele Ansgar Wucherpfennig, rectorul Şcolii Iezuite de Filozofie şi Teologie: ,,Wucherpfennig a spus că el a binecuvântat deja cupluri homosexuale, precum au făcut-o şi alţi preoţi, dar nu în cadrul unei slujbe publice”.

Toate aceste declaraţii şi acţiuni sunt susţinute de la cel mai înalt nivel, având în vedere că Papa Francisc profită de orice oportunitate pentru a-şi arăta poziţia favorabilă faţă de homosexuali. Pe 16 mai 2015, papa l-a numit consultant al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace pe părintele dominican Timothy Radcliffe. Acesta este un activist homosexual ale cărui afirmaţii ajung până la blasfemii. Pe 8 iunie 2015, papa l-a numit arhiepiscop de Berlin pe Heiner Koch, cunoscut susţinător al cuplurilor homosexuale. Pe lângă numiri, papa primeşte în audienţe, binecuvântează şi încurajează preoţi catolici care au fost marginalizaţi până în prezent pentru susţinerea homosexualităţii, ca şi activişti, scriitori de cărţi pentru copii cu teme homosexuale, şi chiar homosexuali, transsexuali.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 96/ianuarie-februarie 2016

 

 

 

PARTEA A II-A

După ce a cucerit lumea protestantă şi este pe cale de a-şi înfige steagul în culorile curcubeului pe turla Vaticanului, dictatura homosexuală a ajuns la porţile lumii ortodoxe. Ţările ortodoxe au fost asediate mai întâi cu parade homosexuale, incidente regizate şi provocări pentru testarea mentalităţilor şi ‘vădirea’ unor atitudini homofobe. În prezent, autorităţile civile din aceste ţări luptă, sub presiunea conducerii Uniunii Europene şi a organizaţiilor LGBT europene, să introducă legislaţie favorabilă pentru cuplurile homosexuale (parteneriate civile, căsătorie, dreptul la adopţia de copii, mame surogat etc). Acordarea unor astfel de drepturi aduce după sine limitarea libertăţii de exprimare şi a libertăţii religioase, care merge până la obligarea Bisericilor de pe teritoriile acestor ţări să accepte angajaţi homosexuali, printre care se pot număra şi slujitorii sfântului altar, să binecuvânteze uniuni civile homosexuale, şi chiar să săvârşească cununii homosexuale.

 

Cipru

Una din primele ţări ortodoxe care a cedat presiunilor a fost Cipru. Pe 26 noiembrie 2015, pe fondul confuziei şi lipsei de opoziţie civică, Parlamentul cipriot a adoptat o iniţiativă legislativă intitulată Parteneriatul Civil, care permite cuplurilor heterosexuale sau homosexuale să-şi înregistreze relaţia ca ,,parteneriat” sau ,,uniune civilă”.

Introducerea parteneriatelor civile a fost propusă pentru prima oară în Cipru în 2013, actuala lege reprezentând apogeul unei dezbateri aprinse care a durat 2 ani. Pentru a susţine proiectul, în 2015, ambasadorii britanic, american, australian şi austriac în Cipru au participat împreună la parada homosexualilor.

 

Stiri 97 7

Ambasadorul John Koenig al SUA în Cipru (al doilea din stânga) cu ambasadorul
austriac Karl Mueller (stânga), înaltul comisar al Marii Britanii Rick Todd
şi înaltul comisar al Australiei Trevor Peacock (dreapta)

 

Legea a fost votată cu mare majoritate de voturi: 39 pentru, 12 împotrivă şi 3 abţineri. Legea permite avantaje locative şi fiscale, dar unii critici afirmă că ea ,,nu merge suficient de departe”, pentru că nu permite adopţia de copii şi nu este la fel de cuprinzătoare ca legea căsătoriei. Cu toate acestea, activiştii homosexuali şi organizaţiile acestora şi-au exprimat imensa satisfacţie pentru votarea legii.

,,Este un pas uriaş pentru comunitatea LGBT. Legea dă speranţe homosexualilor că ei pot fi împreună în mod legal. Am luptat pentru acest lucru în ultimii 2 ani. De când a avut loc cea de-a doua paradă, se pare că există speranţă pentru o schimbare în general în comunitatea Ciprului”, a declarat Nicholas Tryfon, membru al asociaţiei Accept Cyprus, pentru publicaţia Cyprus Mail.

Stalo Lesta, de la Departamentul pentru Planificare Familială, a vorbit despre o ,,zi istorică” pentru comunitatea LGBT: ,,Proiectul nu este perfect, dar este un început bun, fiind acceptate legal cuplurile homosexuale. De asemenea este un pas în lupta împotriva homofobiei”.

La rândul său, organizaţia ILGA-Europe a afirmat: ,,Suntem extrem de mulţumiţi că proiectul a fost aprobat în cele din urmă. … Această lege nu presupune a da ‘drepturi speciale’ unui grup, ci înseamnă a recunoaşte diversitatea minunată a familiilor care trăiesc în Europa”.

Luând aminte la ce s-a întâmplat în alte ţări care au introdus legislaţie favorabilă, este limpede astăzi că parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ci au doar rostul de a face treptat acceptabilă ideea de căsătorie homosexuală şi de a aduce în plan social cohorta de privilegii ale homosexualilor. În aproape toate ţările care au consimţit să ofere un minimum de drepturi acestei minorităţi sexuale, legislaţia a alunecat, ca pe un tobogan, din drept în drept, introducând încontinuu tot mai multe din revendicările acesteia şi suprimând libertăţile şi drepturile fundamentale ale celorlalţi cetăţeni, îndeosebi pe cele legate de conştiinţa morală şi religioasă.

În martie 2014, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Arhiepiscopul Hrisostom al II-lea, şi-a exprimat opoziţia faţă de planurile de introducere a parteneriatului civil sau a căsătoriei homosexuale. Vorbind în cadrul sinaxei ortodoxe întrunită la Constantinopol, el a îndemnat Bisericile Ortodoxe să adopte o poziţie împotriva homosexualităţii şi a acuzat guvernele laice de ,,slăbirea integrităţii morale” prin acordarea de drepturi egale homosexualilor. Cuvintele sale au stârnit o controversă uriaşă în Cipru. Homosexualii l-au condamnat pe arhiepiscop, spunând că ,,Biserica se înstrăinează în mod fatal de lumea reală”. Avocatul poporului, Eliza Savvides, a declarat că afirmaţiile arhiepiscopului sunt ,,arhaice şi depăşite”.

De asemenea, în iunie 2015, când proiectul parteneriatelor civile a ajuns în parlamentul cipriot, Biserica Ortodoxă a Ciprului a emis o circulară pe această temă, condamnând fără echivoc homosexualitatea şi susţinând sfinţenia căsătoriei. Arhiereii ciprioţi au criticat proiectul, spunând că este ,,o iniţiativă care vine din exteriorul ţării” şi care conduce la ,,distrugerea familiei şi disoluţia societăţii”.

 

Grecia

În decembrie 2015 a venit rândul Greciei să fie îngenuncheată. Ea a ajuns aici ,,după ce a comis eroare după eroare”, după cum titrau jurnaliştii. Pe de o parte, în 2008, a fost introdusă o lege privind parteneriatul civil, din care au fost eliminate în mod explicit cuplurile homosexuale, la cererea insistentă a ierarhilor Bisericii Ortodoxe a Greciei. Ca urmare, militanţii homosexuali au depus o plângere de discriminare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care, în 2013, a condamnat Grecia şi a cerut modificarea legii.

Pe de altă parte, grecii au ales în fruntea guvernului pe Alexis Tsipras, un ateu marxist, care ,,avea înscris în chiar platforma-program a partidului său obiectivul ‘parteneriatelor civile’”.

Ca urmare, în 2015, ministrul grec al justiţiei a depus un proiect de lege privind parteneriatele civile pentru a respecta decizia luată de CEDO, proiect care a fost sprijinit cu tărie de ateul Alexis Tsipras. Acesta, într-un mod penibil, a cerut iertare homosexualilor, în numele grecilor, pentru nedreptăţile la care ar fi fost supuşi.

În mod batjocoritor, pe 22 decembrie 2015, cu 3 zile înainte de Naşterea Domnului, proiectul a fost votat în Parlamentul Greciei cu 193 voturi pentru şi 56 împotrivă. Noua lege acordă cuplurilor homosexuale aceleaşi drepturi legate de fiscalitate, pensie, proprietate şi moştenire pe care le au cuplurile heterosexuale, însă nu le dă dreptul la adopţie. În faţa deputaţilor, prim-ministrul Tsipras a declarat: ,,Este o zi importantă pentru drepturile omului”.

Activiştii homosexuali au aplaudat votul, susţinând că ,,legalizarea căsătoriilor civile între persoane de acelaşi sex reprezintă un pas important către acceptarea lor într-o ţară în care Biserica Ortodoxă are un cuvânt greu de spus”. Organizaţia Amnesty International a anunţat că ,,a primit cu satisfacţie votul istoric”, dar a subliniat că ,,în pofida acestui prim pas, homosexualii continuă să trăiască în Grecia într-un climat ostil şi nu sunt apăraţi de autorităţi”.

Pe 13 iunie 2015, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei şi întregii Grecii a adresat o scrisoare ministrului de justiţie N. Paraskevopoulos, în care protesta faţă de proiectul de lege al parteneriatului civil. În numele Sfântului Sinod, întâistătătorul grec a exprimat îngrijorarea Bisericii faţă de acest proiect de lege. În scrisoare, arhiepiscopul numeşte pactul civil o ,,imitaţie grosolană a căsătoriei” şi un ,,substitut legal pentru taina cununiei, aşa-zisa ‘formă uşoară’ a acesteia, care totuşi are toate consecinţele căsătoriei”.

Parteneriatul civil – continuă arhiepiscopul – recunoaşte pe tată şi mamă ca ,,părţi contractante” şi este lăudat ca un ,,progres legislativ”, când de fapt constituie o ,,recompensă neo-liberală pentru iresponsabilitatea în relaţiile inter-personale” pe care ,,le reduce la o simplă tranzacţie”. Statul trebuie să spună limpede dacă după ,,coabitarea homosexuală” se va trece la ,,familia homosexuală” pentru care creează încă de acum condiţiile cerute de activişti. Pactul, încheie arhiepiscopul, ,,constituie o întoarcere la tradiţiile şi instituţiile din vremea idolatriei şi atrage către impasuri înşelătoare pe toţi cei pe care are scopul de a-i ajuta”.

Proiectul a fost votat în Parlament în ciuda opoziţiei vehemente a ierarhilor greci şi nu numai. Mânăstirile din Sfântul Munte Athos au cerut ministrului justiţiei să amâne votul, observând că ziua programată era chiar în apropierea Crăciunului şi afirmând că recunoaşterea uniunilor homosexuale este într-o contradicţie flagrantă cu tradiţiile poporului grec.

După adoptarea legii, numeroşi mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe a Greciei şi-au exprimat nemulţumirea şi mâhnirea. În predicile lor din zilele următoare votării legii, ca şi în emisiuni televizate, ei i-au acuzat pe parlamentari că au votat ,,desfrânarea pe post de lege”, urmând linia europeană şi le-au transmis ‘să le fie ruşine !’ şi că nu îi vor primi în bisericile lor. De asemenea i-au încurajat pe credincioşi să-şi păstreze credinţa chiar dacă vor fi prigoniţi, întemniţaţi, ameninţaţi cu moartea sau chiar omorâţi.

Pe 27 decembrie, de praznicul Sfântului Arhidiacon Ştefan, Mitropolitul Pavel de Sisaniou şi Siatisti a afirmat: ,,Mă simt ca un refugiat în ţara mea, nu fiindcă m-au prigonit străinii, ci pentru că am ales singuri să ne otrăvim cu legile obscene pe care le-a votat parlamentul nostru”.

El a mai spus: ,,Oare a venit vremea să ne închidem uşile înaintea acelor ‘politicieni’ care ne vizitează zice-se din respect dar în realitate cu scopuri populiste ? Crede cineva sincer că Biserica poate trăda valorile sale veşnice şi se poate adapta la nevoile de moment ale fiecărei epoci istorice ? Dreptul incontestabil al Bisericii este de a da mărturie despre adevăr. Şi homosexualitatea nu este potrivită cu viaţa Bisericii. Domni din guvern, oare mâine veţi ajunge să cereţi Bisericii să accepte bestialitatea şi pedofilia ? Unii aşteaptă ca, de îndată ce va fi adoptată ‘Legea Coabitării Libere’, să fiţi siliţi să legalizaţi pedofilia. Europa va face presiuni asupra voastră. Şi voi sunteţi pregătiţi să faceţi orice. Credeţi cu adevărat că noi vom fi vreodată de acord cu aceasta ?” El s-a mai întrebat dacă nu cumva este în pregătire o prigoană împotriva tuturor celor care nu vor accepta păcatul drept virtute.

Tot pe 27 decembrie, Mitropolitul Nicolae de Fthiotida a vorbit în predica sa despre ,,prigonitorii creştinilor care azi poartă masca civilizaţiei moderne, a progresului”. ,,Nu emit edicte, ci cu viclenie lucrează pe furiş la distrugere şi învrăjbire, pentru a crea tulburare în Biserică”, continua mitropolitul încurajându-şi turma ,,să nu deznădăjduiască, având obligaţia să lucreze mereu cu credinţă în Dumnezeu”. De asemenea, el l-a criticat pe prim-ministrul grec, afirmând că ,,acesta a aruncat Evanghelia la gunoi şi a prezentat păcatul drept virtute”.

Mitropolitul Ignatie de Larisa şi Tyrnavos declara: ,,Păcatul este legalizat oficial în ţara noastră … politicienii urmează duhoarea care vine din ţările ‘civilizate’ care înainte de noi au recunoscut că negrul este alb, că amarul este dulce şi că ilegalul este legal. … Ei ne invidiază şi intenţionează să ia această comoară (Grecia ortodoxă) de la noi. Să nu cădem în această capcană ! Să nu fim trădători !”

La rândul său, Mitropolitul Serafim de Pireu a afirmat: ,,Adoptarea noii legi deschide oficial pagina persecuţiilor statului împotriva credinţei noastre. Politicienii se referă fără ruşine la consensul european privind legalizarea sodomiei, dar ascund faptul că Europa post-creştină a devenit Sodoma şi Gomora. Persecuţiile se apropie. Vom fi ameninţaţi, vom fi ponegriţi, probabil vom fi întemniţaţi şi omorâţi. Dar noi trebuie să rămânem credincioşi până la moarte. În numele Sfintei Mitropolii de Pireu, îi anunţăm oficial pe toţi politicienii care vor vota pentru legalizarea nebuniei morale, că orice legătură cu ei va fi oprită”.

Mitropolitul Ieremia de Gortina a afirmat că mitropolia sa este deschisă pentru toţi oamenii, dar pe parlamentarii care au votat această lege nu-i va primi, iar dacă îi va întâlni pe aceştia la diferite solemnităţi, nu le va da crucea să o sărute, deoarece ,,aceştia, prin votul lor dat unei astfel de legi ‘dezgustătoare’, au călcat în picioare crucea”.

Alături de ei, mulţi alţi arhierei şi-au exprimat mâhnirea faţă de votarea acestei legi. Există şi o mică excepţie de la acest cor, Mitropolitul Hrisostom al Messiniei, binecunoscut ca un ecumenist agresiv şi membru în Comisia Internaţională Comună de Dialog Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică. Într-un interviu acordat unui site local, TharrosNews, el a declarat: ,,Homosexualii, ca toţi oamenii, sunt o creaţie a lui Dumnezeu şi merită acelaşi respect şi cinste, iar nu violenţă sau respingere. Nu ar trebui să uităm modul în care Hristos a primit pe femeia păcătoasă. Cel care este fără de păcat să arunce primul piatra. Acest canon ar trebui să fie principiul după care ne ghidăm în abordarea fiecărei persoane, indiferent de diferenţa ce o caracterizează. Biserica nu respinge oamenii”.

Afirmaţiile sale vin după ce o serie de ierarhi greci au criticat vehement legalizarea parteneriatelor civile homosexuale. Însă mitropolitul Messiniei are un discurs înşelător, corect politic, urmând linia activiştilor homosexuali, care susţin că ei sunt biete victime şi nu vor decât oareşce drepturi, când în realitate sunt exponenţii dictaturii mondiale a păcatului, pe care vor să o impună în mod special Bisericii.

El numeşte păcatul ,,diferenţă”, folosind acelaşi limbaj de lemn cu activiştii homosexuali, care spun că homosexualitatea este o diferenţă, nu un păcat, iar acceptarea parteneriatelor homosexuale înseamnă ,,diversitatea minunată a familiilor care trăiesc în Europa”. Mitropolitul citează trunchiat din Evanghelie, ‘uitând’ să precizeze că Mântuitorul a spus Stiri 97 8femeii păcătoase: Du-te şi de acum să nu mai păcătuieşti (Ioan 8, 11), ca şi atâtor altor oameni, cerându-ne tuturor să fim desăvârşiţi, precum şi Tatăl cel din ceruri desăvârşit este (Matei 5, 48). El conchide că ,,Biserica nu respinge oamenii”, lucru adevărat, dar în schimb respinge categoric păcatul şi legalizarea acestuia, transformarea acestuia în normă a societăţii.

Cuvintele dure ale ierarhilor greci i-au supărat pe politicieni, astfel că au întrerupt tradiţia de a sărbători Boboteaza şi sfinţirea apelor în Pireu, portul cel mai mare al Greciei, alături de mitropolitul Serafim. Preşedintele Prokopis Pavlopoulos şi prim-ministrul Alexis Tsipras au preferat să participe la sfinţirea apelor la Dexameni, Atena (foto).

Susţinerea de care se bucură astăzi homosexualii din partea politicienilor greci şi înfrângerea pe care a suferit-o Biserica Ortodoxă a Greciei i-au făcut pe cei dintâi să treacă la acte provocatoare. În ianuarie 2016, aceştia au organizat o manifestaţie în faţa catedralei episcopale din Atena. Ei s-au îmbrăcat în preoţi şi s-au sărutat în mod provocator în faţa catedralei. Presa laică a trecut cu vederea manifestaţia blasfemiatoare.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 97/martie-aprilie 2016

 

 

 

PARTEA A III-A

Ucraina

Această ţară a intrat mai tare în vizorul organizaţiilor homosexuale de când a ieşit de sub influenţa Rusiei şi a început să privească spre ‘lumina’ Uniunii Europene. Autorităţile Uniunii Europene au transmis deschis conducerii Ucrainei că, dacă vor liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană, trebuie să introducă unele modificări în legislaţia ţării, pentru a o ‘armoniza’ cu legislaţia europeană. Printre modificările cerute se număra introducerea unui amendament în Codul Muncii care să stipuleze interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală şi identitate de gen la angajare.

În cele din urmă, după multiple tratative şi ameninţări la adresa taberelor din Rada Supremă – Parlamentul ucrainean, după stabilirea mai multor date pentru dezbateri, pe 12 noiembrie 2015 s-a găsit sprijinul politic necesar şi amendamentul ,,Introducerea schimbărilor în Codexul legilor ucrainene privind munca” (cu referire la armonizarea legii ucrainene cu legea europeană în domeniul prevenirii şi opoziţiei faţă de discriminare) a fost introdus în Codul Muncii.

Consiliul Pan-Ucrainean al Bisericilor şi Organizaţiilor Religioase, care reprezintă mai multe confesiuni ortodoxe, catolicismul şi iudaismul, a luptat împotriva introducerii acestui amendament, avertizând că acesta va fi urmat de ,,restricţionarea exprimării libere, cote de angajare pentru homosexuali şi legalizarea căsătoriei homosexuale”. Mai mult, confesiunile şi organizaţiile religioase se tem că modificarea legislaţiei le va sili să angajeze homosexuali.

Biserica Greco-Catolică din Ucraina a propus modificarea amendamentului în sensul de a interzice nespecific discriminarea de orice fel, însă propunerea nu a fost acceptată. Ulterior, în mai multe rânduri, arhiepiscopul major Sviatoslav Şevciuc, conducătorul Bisericii Greco-Catolice, a condamnat ,,ideologia de gen” din spatele amendamentului anti-discriminare, afirmând că ,,orice recunoaştere suplimentară a homosexualităţii ar conduce la distrugerea familiei”. Prelatul a mai spus că ideologia de gen este similară sistemelor totalitare anterioare, care au încercat să distrugă ,,temelia omenirii, deoarece instituţia familiei este mult mai veche decât instituţiile naţiunii sau statului”.

După votarea amendamentului, arhiepiscopul Evstratie Zoria, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Kievului (o structură bisericească necanonică), a declarat la o conferinţă de presă că ideologia de gen din spatele amendamentului a fost încă un ,,experiment social” dintr-o serie lungă de experimente ideologice efectuate pe parcursul secolului XX. Ultimul dintre acestea ,,va izgoni o instituţie importantă – instituţia familiei”.

Şi întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, Mitropolitul Onufrie al Kievului şi a toată Ucraina, este îngrijorat de perspectiva legalizării uniunilor homosexuale în ţară. Vorbind în cadrul Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Rusiei, desfăşurat în februarie 2016 la Moscova, el a amintit de amendamentul introdus în noiembrie:

,,Această lege introduce termeni noi în domeniul legislaţiei ucrainene, precum ‘orientare sexuală’ şi ‘identitate de gen’. Aceste inovaţii pot deveni primul pas pentru promovarea stilului de viaţă homosexual în Ucraina şi pentru încercări de a legaliza căsătoria homosexuală”.

El a continuat spunând că Biserica sa, împreună cu alte organizaţii religioase, a înaintat Radei Supreme formulări alternative pentru proiectul menţionat, în scopul de a evita ,,introducerea de termeni străini pentru morala creştină” în domeniul legislativ. ,,Din nefericire, poziţia noastră nu a fost auzită niciodată. Pe 29 ianuarie 2016, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe a Ucrainei l-a îndemnat din nou pe preşedintele ucrainean să ‘susţină valorile morale tradiţionale şi să protejeze poporul de promovarea în societate a unui stil de viaţă păcătos”, a afirmat mitropolitul Onufrie.

Declaraţiile acestor ierarhi vădesc campania care se duce, ca şi presiunile care se fac pe canale oculte pentru introducerea legislaţiei pro-homosexuale în Ucraina. În decembrie 2015, unele informaţii referitoare la acest subiect ‘au scăpat’ pe internet. De exemplu, Patriarhia Kievului, care este o facţiune ortodoxă nerecunoscută canonic şi se luptă de peste 23 ani pentru a dobândi recunoaşterea, a primit în ultima vreme semnale că Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului s-ar implica în rezolvarea acestei probleme spinoase.

Întâistătătorul constantinopolitan s-a întâlnit în septembrie 2015 cu ierarhi ai Patriarhiei Kievului şi le-a dat speranţe, afirmând că divizarea poate fi depăşită numai sub patronajul şi medierea Constantinopolului. Apoi, în noiembrie, a avut loc o întâlnire mult mai puţin mediatizată, între miliardarul şi ‘filantropul’ american George Soros şi conducătorul Departamentului de Informaţii şi membru permanent în Sfântul Sinod al Patriarhiei Kievului, arhiepiscopul Evstratie Zoria, în cursul vizitei lui Soros la Kiev.

Multe persoane au speculat că subiectul conversaţiei ar fi fost atitudinea Patriarhiei faţă de persoanele LGBTI din Ucraina. S-a afirmat că George Soros ar putea oferi ajutor pentru obţinerea statutului canonic al Patriarhiei Kievului, în schimbul atenuării poziţiei Bisericii sale faţă de minorităţile sexuale şi protecţia legală a drepturilor lor. Într-adevăr, credincioşii au remarcat că arhiepiscopul Evstratie nu a mai spus un cuvânt despre ,,orientarea sexuală” şi ,,identitatea de gen” de la întrunire încoace.

 

Stiri 98 3

Pagină din programul vizitei lui George Soroş în Ucraina

 

În sprijinul acestor suspiciuni vin încă două lucruri. În primul rând, întâlnirea dintre George Soros şi reprezentantul Patriarhiei Kievului nu a fost întâmplătoare, ci la recomandarea Mitropolitului Elpidifor [Lambriniadis] de Prussa din Patriarhia Constantinopolului. În al doilea rând, prin documentul Contribuţia Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptăţii, libertăţii, înfrăţirii şi iubirii între popoare şi la îndepărtarea discriminărilor rasiale şi de alte feluri, Patriarhia Constantinopolului a făcut primul pas către acceptarea de către Biserica Ortodoxă, la nivel oficial şi mondial, a homosexualităţii. Iar pentru introducerea unui astfel de cal troian este nevoie, neîndoios, de câţiva trădători, adică de câteva Biserici Ortodoxe locale dispuse să promoveze o astfel de idee şi chiar s-o implementeze.

Un prim ’trădător’ în rândul ortodocşilor este Biserica Ortodoxă a Finlandei, a cărei conducere, potrivit unor jurnalişti, pare să fi căzut în mâinile ,,unei mafii bisericeşti de homosexuali, care propovăduieşte astăzi deschis şi fără ruşine nu numai homosexualitatea ca stare normală, ci şi acceptarea acesteia la nivel ecleziastic” (A se vedea Septembrie-octombrie 2015. Ştiri - Un nou secretar general pentru Conferinţa Bisericilor Europene). Un al doilea ’trădător’ ar putea fi, de ce nu ?, o structură bisericească necanonică, precum Patriarhia Kievului, care luptă cu ardoare pentru a-şi dobândi recunoaşterea.

 

Georgia

Autorităţile europene sunt deranjate şi de poziţia Bisericii Ortodoxe a Georgiei, care se exprimă împotriva homosexualităţii. Astfel, pe 1 martie 2016, Comisia Europeană împotriva rasismului şi intoleranţei a publicat un raport de ţară, Stiri 98 4referitor la discriminare, în care l-a acuzat pe Patriarhul Ilie al II-lea al Georgiei că ,,a recurs la discurs de ură” când a caracterizat paradele homosexuale drept ,,o insultă la adresa naţiunii” şi a numit homosexualitatea ,,boală”.

Mitropolitul Serafim de Borjomi şi Bakuriani (foto) a luat poziţie faţă de aceste acuzaţii şi a afirmat: ,,Sunt profund surprins de această acuzaţie. În Scriptură se spune că homosexualitatea este un păcat. Biserica trebuie să le atragă atenţia celor care pătimesc de pe urma acestui păcat, să renunţe la el. Dacă ei acceptă sau nu, asta nu mai este treaba Bisericii. Nici un cleric al Bisericii nu cheamă la o cruciadă, iar patriarhul nu face rău nimănui. Dar a-i chema pe credincioşi la virtuţile vieţii şi la smerenia creştină este o datorie a clericilor. … Biserica şi fiecare cleric în parte ar trebui să le ceară oamenilor, cu dragoste, să nu mai păcătuiască, ei au îndatorirea de a le reaminti faptul că acest păcat este periculos pentru suflet, şi să o facă de nenumărate ori. Iar în ce priveşte raportul şi acuzaţiile sale, din punctul meu de vedere, ele sunt inadecvate şi foarte incorecte”.

Stareţa Mânăstirii Sfânta Varvara din Tbilisi, maica Serafima şi-a exprimat ,,indignarea”, considerând că raportul este ,,o insultă atât la adresa patriarhului Ilie, cât şi la adresa poporului georgian”. Ea a declarat: ,,În opinia mea, este clar că avem de-a face cu un atac împotriva Ortodoxiei şi a poporului georgian” şi a conchis: ,,Nu avem nevoie de aşa ceva de la Europa, de căsătorii homosexuale. Această Europă Îl ofensează pe Hristos”.

Însuşi Patriarhul Ilie al II-lea al Georgiei a vorbit despre legea anti-discriminare adoptată în Georgia în 2014 şi a răspuns la acuzaţiile care i-au fost aduse de Comisia Europeană în predica ţinută după slujba din Catedrala Svetitskhoveli din Mtskheta, vechea capitală a Georgiei.

,,Astăzi omul consideră fenomene naturale ceea ce sunt păcate. Este surprinzător faptul că astăzi anumite persoane vor să legalizeze un păcat precum ‘căsătoriile’ de acelaşi sex. Este un păcat atât de mare, încât nu ar trebui să se vorbească despre aceasta în biserică. Nu trebuie nici măcar să pronunţăm numele acestui mare păcat. … Procesul de globalizare care are loc în lumea întreagă este inevitabil şi nu-l putem opri. Cu toate acestea, trebuie să alegem, în acest proces, ceea ce este de folos sufletului şi necesar pentru poporul nostru. ...

Aş vrea să spun câteva cuvinte despre legea anti-discriminare. Georgia este o ţară care nu a asuprit pe nimeni. Georgia este o ţară în care fiecare s-a simţit întotdeauna liber, dar sunt lucruri pe care nu le putem permite. Cum putem să legalizăm fărădelegea ? Acesta este un mare păcat. Aceasta este exact ceea ce am menţionat mai devreme. Am spus ceea ce am avut de spus şi, dacă tăceam, aceasta ar fi fost de mirare. Trebuie să vorbesc despre acest lucru”, a spus patriarhul Ilie al II-lea.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 98/mai-iunie 2016

 

 

 

PARTEA A IV-A

Homosexualitatea cu cortegiul ei urât mirositor – drepturi, căsătorie, adopţie etc – asaltează Biserica Ortodoxă din toate părţile. Un factor important care agravează lucrurile este atitudinea ierarhiei ortodoxe din secolul XX faţă de lume, mai precis prin cele două parteneriate pe care le-a iniţiat în secolul trecut: parteneriatul cu statul ateu, sau serghianism, şi parteneriatul cu lumea creştină heterodoxă/eretică, sau ecumenism[9].

Pe lângă consecinţele directe ale acestor două parteneriate, faptul că nici în al unsprezecelea ceas ierarhia ortodoxă nu se dezice de ele face ca la poarta Ortodoxiei să se îmbulzească cu multă obrăznicie o mentalitate anticreştină, care a pus deja stăpânire pe cea mai mare parte a lumii.

 

Efectele parteneriatului Bisericii Ortodoxe cu statul

Autorităţile europene, şi în urma lor politicienii români şi nu numai, luptă cu vehemenţă ca statele europene să adopte legi favorabile homosexualităţii. În virtutea parteneriatului dezvoltat în ultimul secol – începând cu legile care i-au trecut pe clerici în rândul angajaţilor statului şi le-au acordat salarii, pensii etc, finanţarea construirii de biserici etc, la apărarea intereselor politice ale diferitelor partide ante- şi interbelice, conlucrarea cu statul comunist pentru binele societăţii şi, în final, cu statul actual, secular, care socoteşte benefic pentru sine a avea de partea sa Biserica, care are încă un cuvânt greu de spus în ţările ortodoxe –, autorităţile civile de astăzi vor pretinde Bisericii să le stea alături, în această încercare continuă de a se alinia ideilor europene.

Iniţial, politicienii vor cere înalţilor prelaţi să nu se opună acestor legi anticreştine – ceea ce probabil s-a şi întâmplat. Ulterior, le vor cere să accepte şi să introducă noi şi noi reglementări, din ce în ce mai explicite: acceptarea făţişă a homosexualităţii, integrarea homosexualilor credincioşi în rândul credincioşilor de rând bucurându-se de toate tainele Bisericii – ca o dovadă a nediscriminării lor, acceptarea în rândul clericilor a absolvenţilor homosexuali de teologie, săvârşirea de căsătorii între homosexuali etc.

Dar să vedem concret cum se desfăşoară lucrurile pe acest front, spicuind câteva evenimente mai importante din ultimele luni.

Pe 9 iunie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a făcut publică hotărârea luată în privinţa discuţiei despre căsătoria homosexuală. Potrivit CEDO, căsătoria homosexuală nu este considerată un drept al omului, arătând că parteneriatele homosexuale nu sunt egale cu căsătoria heterosexuală.

Controversa a fost declanşată în urmă cu 12 ani de primarul Noel Mamere al oraşului francez Begles, care la 5 iunie 2004 a săvârşit o căsătorie homosexuală ilegală. El a făcut acest gest în ciuda faptului că a primit 4.000 de scrisori care îi cereau să nu o facă. ,,Îmi asum riscul. Accept să fiu un provocator”, a declarat el. Căsătoria făcută de el a fost anulată în scurt timp şi primarul Mamere a fost suspendat din funcţie timp de o lună. Cu toate acestea, gestul lui a stârnit discuţii în Franţa şi a contribuit la legalizarea căsătoriei homosexuale în această ţară în mai 2013.

Decizia CEDO interzice homosexualilor să deschidă procese pentru a obţine o căsătorie homosexuală acolo unde nu este permis prin lege. Ca urmare, nici un stat membru al Uniunii Europene nu este obligat să ofere posibilitatea unei căsătorii homosexuale pe baza drepturilor omului.

Jurnaliştii conservatori şi apărătorii căsătoriei tradiţionale speră ca decizia CEDO să pună capăt presiunii ILGA (grup de lobby homosexual, care este finanţat în proporţie de două treimi din banii Comisiei Europene) şi altor grupuri homosexuale, mai ales în ţările din Europa de Răsărit, care luptă să înscrie în legislaţie unicitatea căsătoriei heterosexuale. Însă este posibil ca în scurt timp hotărârea CEDO să fie modificată.

Pentru a stopa influenţa nocivă a Uniunii Europene asupra legislaţiei naţionale, în ultimii ani, în unele ţări europene au avut loc referendumuri împotriva politicilor UE şi pro-familia tradiţională: în Lituania în 2009, în Slovenia în 2012, în Croaţia în 2013, în Slovacia în 2015. În România, Coaliţia pentru Familie a strâns 3 milioane de semnături pentru organizarea unui referendum, însă acesta nu a avut loc nici până astăzi, fiind ‘rătăcit’ de politicieni în meandrele birocraţiei.

Conducerea de la Bruxelles a reacţionat faţă de referendumurile naţionale, care au arătat că aceste popoare se opun hotărârilor Uniunii, înfiinţând mecanisme politice de constrângere şi monitorizare. Ziarul german Freie Welt a relatat că Comisia Uniunii Europene a pregătit un plan în 6 puncte pentru introducerea drepturilor pentru homosexuali în toate statele membre.

Pe 17 iunie 2016, cele 28 state membre ale Uniunii au ajuns la un acord larg în sprijinul ,,egalităţii LGBTI” care va promova cauza homosexualistă în toată Europa, va monitoriza drepturile LGBT în ţările europene şi ,,va combate discriminarea pe temeiul orientării sexuale şi identităţii de gen”. Agenţia de ştiri (homosexuală) Pink News afirmă că aceasta ar fi prima oară când toate cele 28 state membre au adoptat un asemenea acord pentru promovarea cauzei sodomiei.

Potrivit documentului, Comisia pentru Justiţie, Consumatori şi Egalitate de Gen va monitoriza ,,situaţia persoanelor LGBTI în Uniunea Europeană şi în afara ei” şi va raporta conducerii Uniunii, a declarat comisarul Vera Jourova, conducătoarea acestei comisii. Comisia Europeană a invitat statele membre să urmeze o listă de acţiuni recomandate, printre care:

 

- să întreprindă o ,,campanie de comunicare largă şi inclusivă” pentru a asigura că ,,cetăţenii Uniunii Europene îşi schimbă pozitiv atitudinea faţă de persoanele LGBTI” şi pentru a asigura ,,mai multă vizibilitate chestiunilor transsexuale şi intersexuale în Uniunea Europeană”;

- să adopte o atitudine mai severă faţă de ,,discursul de ură” aplicând legile existente care limitează discursul liber, găzduind ,,întruniri tematice despre acuzarea eficientă a discursului şi crimei de ură homofobe şi transfobe” şi ,,îmbunătăţind legislaţia la nivel naţional privind discursul de ură/crima de ură, non-discriminarea şi chestiuni transsexuale”;

- să organizeze un schimb de pregătire bună despre ,,practicile anti-discriminare LGBTI” în şcoli;

- să culeagă date vaste despre drepturile homosexualilor, transsexualism, oameni intersexuali şi ,,inegalităţi de sănătate” în comunitatea LGBT din ţările europene;

- să interzică diferite forme de ,,discriminare anti-LGBTI” în Europa;

- Grupul la nivel înalt privind Non-discriminarea, Egalitatea şi Diversitatea, care reuneşte reprezentanţi din toate cele 28 state membre, responsabil pentru chestiuni de egalitate, să se întrunească de 2 ori pe an.

Comisia poate realiza aceste acţiuni – pentru care şi-a stabilit ca termen anul 2019 – ,,respectând pe deplin identităţile naţionale şi tradiţiile constituţionale ale statelor membre, ca şi competenţa statelor membre în domeniul legislaţiei privind familia”, afirmă acordul. Începând din 2016, Comisia Europeană va evalua anual legile legate de persoanele LGBT în Europa.

 

Statele membre trebuie să facă ,,noi angajamente facilitate prin presiuni[10], schimburi şi instruiri care să conducă la noi Planuri Naţionale de Acţiune”. De asemenea, acordul afirmă că statele trebuie ,,să întărească şi să continue să susţină acţiunea mecanismelor instituţionale, inclusiv a Organismelor de Egalitate naţionale, care sunt instrumente cruciale pentru non-discriminarea persoanelor LGBTI, ca şi cea a Reţelei Europene a Organismelor de Egalitate (Equinet)”.

Mai mult, statele Malta, Suedia, Danemarca, Austria, Belgia, Grecia, Luxemburg, Portugalia au semnat o declaraţie spunând că Uniunea Europeană trebuie să avanseze şi mai mult în lucrarea sa de protejare a ,,drepturilor omului persoanelor LGBTI”.

Ce înseamnă toate acestea pentru noi, ca ortodocşi, şi cum se răsfrâng asupra vieţii noastre de zi cu zi, asupra credinţei noastre sau asupra Bisericii ca instituţie ? Încă nu ne simţim constrânşi, prin diferite presiuni, să adoptăm o anume atitudine, dar putem remarca câteva lucruri – via parteneriatul dintre Biserică şi stat: de ani de zile nu se aude un cuvânt de la Patriarhie împotriva paradelor homosexualilor sau a altor manifestări heterofobe, să spunem aşa, precum au fost cele de la Muzeul Ţăranului Român din 2015 sau faţă de lansarea cărţii lui Virgiliu Gheorghe, Faţa nevăzută a homosexualităţii. Nu există articole, broşuri, cărţi apărute cu binecuvântarea Patriarhiei, dar, după câte ştim noi, nici la nivel local, de arhiepiscopie sau episcopie, care să ia în discuţie această problematică dintr-un punct de vedere ortodox. Iniţiativele de apărare a familiei tradiţionale şi a legislaţiei aferente sunt, în majoritate zdrobitoare, de natură laică; Biserica Ortodoxă Română NU are nici un fel de iniţiativă în a apăra familia.

În opinia noastră, această tăcere este o dovadă că lanţul slăbiciunilor funcţionează: ierarhii ortodocşi fac ceea ce le cer politicienii români, care fac ceea ce li se cere de la Bruxelles ...

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 99/iulie-august 2016

 

 

 

PARTEA A V-A

Efectele parteneriatului Bisericii Ortodoxe cu lumea heterodoxă

O altă poartă prin care homosexualitatea se strecoară în Ortodoxia oficială este ecumenismul. Confesiunile heterodoxe cedează rând pe rând şi acceptă să-şi modifice învăţătura despre păcatul homosexualităţii. Drept urmare, ele introduc în rânduielile lor bisericeşti binecuvântări ale parteneriatelor civile homosexuale, căsătorii homosexuale, hirotonii de homosexuali (chiar căsătoriţi) ca diaconi, pastori, episcopi (în confesiunile care au episcopi) sau conducători ai confesiunii cu altă titulatură.

 

Confesiunea anglicană

În Biserica Anglicană din Marea Britanie se binecuvântează deja cuplurile homosexuale care au contractat un parteneriat civil, dar nu se îngăduie căsătoria homosexuală. Pentru preoţii homosexuali, Biserica permite parteneriate civile. Mai mult, deşi Biserica nu permite oficial, tot mai mulţi preoţi homosexuali şi-au transformat parteneriatele civile în căsătorii legale şi au rămas preoţi, fără a fi sancţionaţi în vreun fel.

 

» În contextul dezbaterilor şi controverselor din ultimii ani privind săvârşirea de căsătorii homosexuale în Bisericile anglicane, s-a dezvăluit că în Marea Britanie există deja un episcop homosexual, Nicholas Chamberlain de Grantham, care are un parteneriat civil homosexual[11]. El este primul episcop britanic care declară public că este homosexual şi are un parteneriat. Se pare că nu este singurul de acest gen, deoarece fostul arhiepiscop de Canterbury, George Carey, a afirmat public că a hirotonit ca episcopi 2 homosexuali în anii ’1990. Este interesant de remarcat că în momentul hirotoniei sale, noiembrie 2015, toţi prelaţii anglicani implicaţi în alegere şi hirotonie, inclusiv primatul anglican, Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, îi cunoşteau situaţia personală.

De asemenea, sunt semnificative cuvintele liderului anglican, Justin Welby, la deschiderea unei sesiuni de discuţii pe tema căsătoriei homosexuale, la care i-a convocat pe primaţii Bisericilor Anglicane locale. El a afirmat că are puţină speranţă în a reconcilia cele două tabere la nivel teologic. ,,Reconcilierea nu înseamnă întotdeauna acord. Înseamnă găsirea de căi pentru a nu fi de acord”, a declarat el pentru BBC. Chiar dacă unele Biserici locale din confesiunea cu 85 milioane de credincioşi vor merge pe ,,căi separate”, a insistat primatul, ,,ele vor fi totuşi o familie”.

După cum se poate remarca, Biserica Anglicană din Marea Britanie a abordat chestiunea căsătoriei homosexuale într-un mod care să evite divizarea, pentru că există încă o parte din clerici şi credincioşi care se opun cu tărie acceptării acestei practici. Însă Andrea Williams, cofondatoare a organizaţiei Christian Concern, a adus în discuţie faptul că delegaţii anglicani la diferite întruniri au fost expuşi la prezentări ,,manipulate” despre sexualitate şi apoi împărţiţi în grupuri de dezbatere.

,,S-au opus oricărei încercări de a da adevărului biblic orice fel de autoritate”, afirmă Andrea Williams. ,,Opiniilor contrare învăţăturii creştine despre homosexualitate li s-a dat un statut egal cu această învăţătură. Totul a fost despre cum simţim”. Andrea Williams încă speră ca episcopii Bisericii Angliei să oprească deriva homosexuală, dar deplânge faptul că până şi cei conservatori par intimidaţi şi înclinaţi spre a ceda.

 

» Anglicanii de pe continentul american sunt mai progresişti decât cei din Marea Britanie. În 1976, la Convenţia Generală, care are loc o dată la 3 ani, Biserica Episcopală a făcut primul pas către ,,egalitatea căsătoriei”, măsură pe care a legalizat-o după 39 ani, la Convenţia Generală din 2015. În 2009, Convenţia Generală a adoptat o rezoluţie prin care permitea episcopilor individuali să aleagă dacă permit sau nu binecuvântarea uniunilor civile homosexuale în diocezele lor. La acel moment, hotărârea a fost privită ca un compromis între cele două tabere.

În 2012, Biserica Episcopală a votat o rezoluţie prin care a aprobat textul unei liturghii oficiale pentru binecuvântarea uniunilor homosexuale. Aceasta oferă o binecuvântare apropiată de căsătorie, însă nu o socoteşte căsătorie. În 2015, Biserica s-a aliniat hotărârii Curţii Supreme a Statelor Unite ale Americii şi oficiază căsătorii homosexuale în lăcaşurile sale. Deocamdată, clericii au dreptul canonic de a refuza să oficieze o astfel de căsătorie.

De asemenea în Biserica Episcopală există mai mulţi episcopi homosexuali. Cel care a ‘spart gheaţa’ a fost Gene Robinson, hirotonit episcop în martie 2004. Alegerea sa a stârnit un scandal uriaş în cadrul confesiunii, dar anii au trecut şi lucrurile au fost acceptate (a se vedea Sodoma la porţile Bisericii ?). Ulterior, Gene Robinson a ‘divorţat ‘ de partenerul său, dar răul a fost făcut …

Biserica Episcopală din SUA este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor.

 

» Biserica Anglicană a Canadei a urmat exemplul surorii sale americane şi a votat, în această vară, pentru săvârşirea de căsătorii homosexuale. Ea are o poziţie îngăduitoare faţă de homosexualitate de mai bine de un deceniu, iar din 2010 a lăsat la latitudinea diocezelor locale hotărârea de a binecuvânta uniunile homosexuale. În dioceze ca Ottawa şi Toronto sunt în curs de alcătuire slujbe speciale pentru binecuvântarea cuplurilor. Toate acestea au făcut ca mulţi credincioşi să părăsească confesiunea, în mod individual şi ca parohii întregi, ei alcătuind în 2005 Reţeaua Anglicană din Canada.

 

Stiri 100 1

Credincioşi anglicani care iau parte la Parada Anuală a homosexualilor, Toronto, iulie 2011
Pe pancartele lor se poate citi: ,,Anglicani mândri”, adică anglicani care acceptă homosexualitatea
 

Modul în care au decurs evenimentele la votul de anul acesta a fost considerat bizar de unii. Pe 11 iulie 2016, la Ottawa, s-a întrunit Sinodul General (alcătuit din episcopi, preoţi şi mireni) al Bisericii Anglicane a Canadei, care a dezbătut şi a votat chestiunea. După numărarea voturilor, s-a stabilit că nu s-a obţinut o majoritate necesară de două treimi în rândul clericilor şi, ca urmare, moţiunea a fost declarată respinsă. Susţinătorii ei s-au plâns că voturile nu au fost numărate bine, s-a trecut la verificarea voturilor, s-a dovedit că ei aveau dreptate şi, pe 12 iulie, moţiunea a fost considerată admisă.

Rezoluţia stipulează: ,,Un slujitor poate celebra o căsătorie între persoane de acelaşi sex numai dacă este autorizat de episcopul diocezan”. De asemenea, rezoluţia a mai propus înlocuirea, în dreptul bisericesc, a termenilor ,,soţ” şi ,,soţie” cu ,,parteneri”. Decizia nu va deveni lege canonică înainte de 2019, când viitorul sinod va trebui să o ratifice. Dar, fără îndoială, curând vor fi organizate slujbe de cununii homosexuale în bisericile anglicane din Canada, deoarece unii episcopi ,,au jurat să le permită indiferent de rezultatul votului”.

Conducătorii Reţelei Anglicane din Canada şi-au exprimat consternarea faţă de hotărâre, despre care au spus că este ,,limpede în contrast cu învăţătura scripturistică despre căsătorie şi desparte Biserica Anglicană a Canadei de Comuniunea Anglicană din toată lumea”. Alţii au fost chiar mai tăioşi. Pastorul baptist dr. Joe Boot de la Capela Westminster din Toronto a declarat deschis: ,,Cu votul recent de a aproba oficial căsătoria homosexuală, Biserica Anglicană a Canadei şi-a dovedit în sfârşit conducerea necredincioasă şi apostată. Creştinii adevăraţi trebuie să iasă”. El a mai spus că episcopii ,,par pregătiţi să bată ultimele cuie în propriul coşciug al apostaziei spirituale şi neînsemnătăţii culturale”.

De asemenea, 7 episcopi anglicani canadieni au condamnat public Biserica Anglicană a Canadei pentru ,,abandonarea fundamentală a credinţei”, prin votul acordat recunoaşterii căsătoriei homosexuale, dar nu vor părăsi Biserica din acest motiv. Editorul unui blog anglican conservator, David Virtue, se întreba nedumerit: ,,Dar nu este aceasta o contradicţie ? Dacă ei consideră că credinţa şi rânduiala Bisericii au fost profund compromise, de ce rămân [în sânul ei] ?”

Cu toate acestea, episcopii, preoţii şi mirenii care se opun rezoluţiei sunt în minoritate. Ca toate surorile sale anglicane, Biserica Anglicană a Canadei este membră a Consiliului Mondial al Bisericilor.

 

» Celelalte surori anglicane mai mici urmează cursul luat de Bisericile prezentate mai sus. În Biserica Anglicană a Irlandei, în 2011, un cleric de rang înalt a contractat un parteneriat civil homosexual. În prezent, în Biserica Irlandei există 4 poziţii principale, de la opoziţie deplină faţă de uniunile civile până la acceptarea fără rezerve a căsătoriei homosexuale.

Biserica Anglicană a Scoţiei a votat în 2016 să modifice slujba cununiei pentru a include cuplurile homosexuale. În 2015, Biserica Anglicană din Ţara Galilor a discutat despre aprobarea căsătoriei homosexuale şi peste jumătate din sinod a votat pentru, însă statutul prevede o majoritate necesară de două treimi. Ca urmare, corpul episcopilor a hotărât să aprobe deocamdată o serie de rugăciuni de binecuvântare pentru cuplurile homosexuale.

Biserica Anglicană a Australiei dezbate de mai mulţi ani această chestiune, dar nu a adoptat încă nici o poziţie oficială. În 2013, Dioceza Perth a votat în favoarea recunoaşterii relaţiilor homosexuale şi în Dioceza Gippsland a fost numit un preot homosexual.

În 2014, Sinodul General al Bisericii Anglicane din Aotearoa, Noua Zeelandă şi Polinezia a votat o rezoluţie care va deschide calea către binecuvântarea cuplurilor homosexuale. Biserica Anglicană a Africii de Sud nu are încă o poziţie oficială, dar unele biserici locale acceptă hirotonia homosexualilor. În 2016, episcopii anglicani din Africa de Sud au declarat public că primesc cuplurile homosexuale în congregaţii. Biserica Anglicană a Braziliei permite hirotonia preoţilor homosexuali şi lesbiene şi binecuvântarea relaţiilor homosexuale. În 2016, un Sinod Extraordinar a propus ca Sinodul General, care se va întruni în 2017, să voteze pentru modificarea slujbei cununiei pentru a putea oficia căsătorii şi pentru homosexuali.

Deşi toate aceste Biserici se află în colţuri îndepărtate ale planetei şi poate că Biserica Ortodoxă nu are relaţii directe cu ele, ele fac parte din Consiliul Mondial al Bisericilor.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 100/septembrie-octombrie 2016

 

 

 

PARTEA A VI-A

Efectele parteneriatului Bisericii Ortodoxe cu confesiunile heterodoxe (continuare)

Confesiunea luterană

 

» În acelaşi ‘tren’, al acceptării depline a homosexualilor în Biserică, s-au urcat o mulţime de alte confesiuni protestante membre în Consiliul Mondial al Bisericilor. Biserica Luterană Evanghelică din Canada permite binecuvântarea cuplurilor homosexuale din iulie 2011 şi mai recent şi săvârşirea de căsătorii. Mai mult, din 2006 are un episcop vicar homosexual.

Biserica Luterană din Canada nu permite binecuvântarea cuplurilor homosexuale. Poziţia ei este în acord cu cea a surorii sale din SUA, Biserica Luterană – Sinodul Missouri. Consiliul de conducere al Bisericii Unite a Canadei recunoaşte căsătoria homosexuală, dar permite congregaţiilor individuale să hotărască la nivel local dacă oficiază căsătorii.

Biserica Luterană Evanghelică din Statele Unite ale Americii – cea mai mare confesiune luterană din SUA – permite hirotonia homosexualilor, are deja un episcop homosexual, permite binecuvântarea cuplurilor homosexuale, ca şi căsătoria în funcţie de caz.

 

» Trecând pe continentul european, în unele state bisericile luterane sunt biserici de stat şi ele s-au aliniat hotărârilor politice. În noiembrie 2011, guvernul Danemarcei a anunţat că Biserica Danemarcei (membră CMB) va săvârşi căsătorii homosexuale în lăcaşurile ei. O discuţie similară are loc în prezent în Biserica Islandei (membră CMB), după ce în 2013 în această ţară a fost legalizată căsătoria homosexuală. Deocamdată Biserica Islandei permite binecuvântarea cuplurilor homosexuale.

În 2010, Biserica Luterană Evanghelică a Finlandei (membră CMB) a aprobat rugăciuni speciale pentru cuplurile homosexuale care au încheiat o uniune sau o căsătorie civilă. Conducătorul Bisericii, Arhiepiscopul Kari Makinenn de Turku şi Finlanda, care a susţinut aprobarea rugăciunilor, ,,a cerut Bisericii să adopte o poziţie clară şi fără echivoc în sprijinul cuplurilor homosexuale”. Deocamdată însă, datorită opoziţiei unei părţi a clerului, Biserica nu a aprobat căsătoria homosexuală, deşi mulţi episcopi şi-au exprimat aprobarea pentru uniunile homosexuale. Clericii acestei Biserici pot săvârşi rugăciuni pentru homosexuali, dar nu sunt obligaţi să o facă. Unii episcopi finlandezi sunt dornici să hirotonească pastori homosexuali sau lesbiene.

 

» Luni 11 aprilie 2016, la Trondheim, Norvegia, a avut loc o reuniune a Sinodului Bisericii Evanghelice Luterane a Norvegiei. Delegaţii au hotărât cu mare majoritate de voturi (88 din 115) să autorizeze săvârşirea de căsătorii religioase pentru cuplurile homosexuale. De asemenea, ei au stabilit crearea unei noi slujbe pentru oficierea căsătoriei între douăStiri 101 1 persoane de acelaşi sex, al cărei text să fie adoptat la viitorul sinod din ianuarie 2017.

 

Imagine de la votul Sinodului Bisericii Norvegiei

 

Măsura este valabilă pentru întreaga Biserică a Norvegiei, dar deocamdată fiecare pastor va avea dreptul să refuze oficierea unei astfel de căsătorii.

Propunerea de autorizare a căsătoriilor religioase pentru homosexuali a fost respinsă de Sinodul Bisericii în 2014, dar alegerile ecleziastice din septembrie 2015, care au dus la victoria taberei progresiste, au schimbat situaţia. La o lună după alegeri, în pofida unor divergenţe de ordin personal, potrivit Agerpres, cei 12 episcopi au susţinut în unanimitate propunerea, care a fost adoptată de sinod în aprilie 2016.

Norvegia – cu o populaţie de 5,2 milioane persoane, dintre care 74% se declară luterani – a fost a doua ţară din lume, după Danemarca, în care s-au legalizat parteneriatele civile homosexuale, în 1993. Din 2009, cuplurile homosexuale au dreptul să se căsătorească civil şi să adopte copii, iar de acum încolo se pot căsători şi religios. De asemenea, Biserica Norvegiei permite hirotonia homosexualilor. Biserica Evanghelică Luterană a Norvegiei este membru fondator al Consiliului Mondial al Bisericilor. Actualul secretar general al CMB, pastorul Olav Fykse Tveit este membru al Bisericii Norvegiei.

 

» După legalizarea căsătoriei homosexuale în Suedia în 2009, în toamna aceluiaşi an, Biserica Suediei (membră CMB) – de confesiune luterană – a hotărât să săvârşească cununii homosexuale în biserici. Biserica Suediei este una dintre cele mai progresiste confesiuni protestante din lume, având şi o episcopeasă lesbiană, Eva Brunne, căsătorită cu o preoteasă. Din 2013, ea face parte din Comitetul Central al CMB.

 

Stiri 101 2

Pe 8 noiembrie 2009, regele şi regina Suediei au participat, în catedrala din Uppsala, la hirotonia întru episcop a două femei: Eva Brunne (a doua din stânga) şi Tuulikki Koivunen Bylund (a treia din stânga)

Stiri 101 3

 

În plus, de mai mulţi ani, Biserica Suediei a făcut parteneriat cu agenţia Fondul Populaţiei al ONU (UNFPA) pentru a-i convinge pe liderii religioşi să accepte ,,avortul, contracepţia şi autonomia sexuală a copiilor”. În 2016, Biserica a organizat un eveniment intitulat ,,Femei, credinţă şi drepturile omului”, cu scopul deschis de a dovedi că ,,nu există nici o incompatibilitate între credinţă şi drepturile omului”.

 

» Biserica Evanghelică Waldensiană a devenit prima confesiune din Italia care şi-a afirmat sprijinul pentru cuplurile homosexuale în 2010. Biserica Evanghelică Luterană din Italia permite binecuvântarea uniunilor homosexuale din 2011.

 

» În Germania, majoritatea Bisericilor Luterane, Unite sau Reformate de stat care sunt membre ale Bisericii Evanghelice din Germania[12] (EKD – membră CMB) permit hirotonia homosexualilor şi binecuvântarea cuplurilor homosexuale. Din EKD fac parte: Biserica Protestantă din Hesse şi Nassau; Biserica Protestantă din Bremen; Biserica Luterană Protestantă de Stat din Brunswick; Biserica Luterană Evanghelică din Hanovra; Biserica Luterană Evanghelică din nordul Germaniei; Biserica Luterană Evanghelică din Oldenburg; Biserica Evanghelică de Berlin-Brandenburg-Silesian-Lusatia Superioară; Biserica Protestantă de Westphalia; Biserica Protestantă de Palatinat; Biserica Evanghelică din Rhineland; Biserica Evanghelică din Germania Centrală; Biserica Evanghelică de Hesse Electorate-Waldeck; Biserica Reformată Evanghelică din Bavaria şi nord-vestul Germaniei; Biserica din Lippe; Biserica Evanghelică de Anhalt; Biserica Luterană Evanghelică din Bavaria; Biserica Protestantă din Baden; Biserica Luterană Evanghelică de Saxonia.

Deja de mai mulţi ani, majoritatea Bisericilor membre permit binecuvântarea cuplurilor homosexuale şi hirotonia homosexualilor, însă în ultima perioadă, mai multe din ele introduc căsătoria religioasă pentru homosexuali. Prima a fost Biserica Evanghelică din Hesse-Nassau care a adoptat o modificare în constituţia Bisericii pentru a permite acest lucru.

Pe 15 ianuarie 2016, Sinodul Bisericii Evanghelice din Rhineland, a doua biserică ca mărime din Germania, cu peste 700 parohii, a votat în favoarea căsătoriei homosexuale. Este de remarcat că numai 7 din cele 211 persoane care au votat la sinod au fost împotriva acceptării căsătoriei homosexuale. În aprilie 2016 i-a urmat Biserica Berlin-Brandenburg-Silesian-Lusatia Superioară, care a adoptat aceeaşi hotărâre şi chiar a început să oficieze cununii religioase pentru homosexuali.

 

* * *

 

În timp ce confesiunile luterane acceptă rând pe rând homosexualitatea, în mai 2015 a avut loc o sesiune de dialog teologic ortodoxo-luteran (a se vedea Mai-iunie 2015. Evenimente ecumeniste – Întâlnire oficială ortodoxo-luterană). De asemenea, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Rusă poartă un dialog oficial cu Biserica Evanghelică din Germania (EKD) şi nu au luat nici o poziţie faţă de hotărârile acesteia.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 101/noiembrie-decembrie 2016

 

Adrian Popovici

 

Surse (în ordinea abordării subiectelor)
1. www.hotnews.ro, 11 decembrie 2015, Grecia se pregateste sa legalizeze uniunea civila a cuplurilor de homosexuali
2. www.pravoslavie.ru, 20 decembrie 2015, Greek hierarchs warn that the time of persecutions has come: “We are Orthodox Greece: Let us not be traitors”
3. www.evz.ro, 23 decembrie 2015, Grecia legalizează căsătoriile civile între persoanele de acelaşi sex
4. www.activenews.ro, 29 decembrie 2015, Grecia a legalizat parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex
5. www.napocanews.ro, 22 ianuarie 2016, Homosexualii greci s-au îmbrăcat în preoţi. Declaraţii umilitoare în Adunarea Naţională a Greciei
8. www.lifesitenews.com, 15 ianuarie 2016, Ukrainian Catholic patriarch: Gender ideology threatens a ‘new enslavement’ of our people
9. www.interfax-religion.com, 3 februarie 2016, UOC primate concerned about legalization of homosexual ‘marriages’ in Ukraine
10. www.interfax-religion.com, 13 noiembrie 2015, Ukrainian parliament will never support homosexual ‘marriages’ – Rada speaker
11. http://theorthodoxchurch.info, 8 decembrie 2015, Can the Ukrainian Orthodox Church of the Kiev Patriarchate be recognized as canonical ? And what is the price to pay ?
12. www.lifesitenews.com, 21 iunie 2016, All 28 EU member states agree to push LGBTI cause across Europe: first time ever
13. www.lifesitenews.com, 29 iunie 2016, European Court of Human Rights: Same-sex ‘marriage’ is not a human right
14. www.cruxnow.com, 21 mai 2016, Church of Scotland okays ‘opting out’ of teaching on marriage
15. www.lifesitenews.com, 11 iulie 2016, United Reformed Church approves same-sex ‘marriages’ in churches in UK
16. www.bbc.com, 11 iulie 2016, United Reformed Church approves gay marriage services
17. http://christiannews.net, 14 iulie 2016, Anglican ‘Church’ of Canada votes to approve same-sex ‘marriage’
18. www.lifesitenews.com, 15 iulie 2016, Anglican Church of Canada votes to endorse same-sex ‘marriage’
19. www.lifesitenews.com, 20 iulie 2016, Canadian Anglican bishops condemn decision to back gay ‘marriage’
20. www.lifesitenews.com, 8 august 2016, UNFPA teams up with Church of Sweden to push abortion, ‘reproductive rights’
21. www.joemygod.com, 15 ianuarie 2016, Germany: 700 Evangelical Churches vote to conduct marriage ceremonies for same-sex couples
22. www.oikoumene.org – pentru apartenenţa Bisericilor la CMB
23. https://en.wikipedia.org, Blessing of same-sex unions in Christian churches
24. https://en.wikipedia.org, List of Christian denominational positions on homosexuality
25. https://en.wikipedia.org, LGBT-affirming Christian denominations
 

[1] Mentalitate homosexuală nu au numai homosexualii, ci şi orice heterosexual care adoptă stilul de viaţă insuflat americanilor odată cu publicarea Raportului Kinsey (1948) şi apariţia revistei Playboy (1953). (Astăzi, se ştie că aşa-zisele cercetări ştiinţifice ale lui Alfred Kinsey au fost finanţate de Fundaţia Rockefeller, că el însuşi era homosexual, iar raportul său s-a bazat pe date false. Dar el a reuşit să lanseze mitul potrivit căruia 10% din populaţie este homosexuală, mit care dăinuie încă. Revista Playboy a fost parte a aceleiaşi inginerii sociale special create pentru a încuraja homosexualitatea şi a provoca declinul familiei.)

Aşadar, orice heterosexual care acceptă şi în parte curentul ideologic propagat de revoluţia sexuală din anii ‘1950-60 – promiscuitate, sex pentru plăcere etc – are o mentalitate homosexuală.

Care au fost urmările adoptării unei asemenea mentalităţi (unii autori americani afirmă limpede astăzi că America a devenit homosexuală) ? Eliminarea oricăror inhibiţii în ce priveşte sexul, invazia pornografiei, abuzurilor sexuale asupra copiilor, violenţelor sexuale, perversiunilor de tot felul şi bolilor cu transmitere sexuală culminând cu SIDA, creşterea fabuloasă a cazurilor de sarcină la adolescente, destrămarea familiilor şi înmulţirea fenomenală a mamelor care-şi cresc singure copiii, ca şi a copiilor care se confruntă cu probleme sociale majore, inclusiv delincvenţă. Statisticile întocmite în deceniile următoare publicării Raportului Kinsey au dovedit, de fapt, importanţa crucială pentru societate a mentalităţii heterosexuale, al cărei fundament este căsătoria monogamă şi familia. Oamenii nu sunt atât de convinşi de importanţa acestora, pe cât sunt cei ce luptă împotriva lor …

[2] Într-o primă fază s-a ţintit distrugerea oricăror principii creştine ale societăţii omeneşti şi a celulei de bază a societăţii, familia. Fireşte, nu a fost vorba doar despre ideologia homosexuală, la acest car satanic s-au angajat multe alte ideologii anticreştine, sau mai bine zis antiumane, fiindcă ele urmăresc distrugerea omului ca apogeu al creaţiei lui Dumnezeu. Abia după destrămarea societăţii creştine, care a slujit ca un fel de zid pentru Biserică, iese la iveală că adevărata ţintă este Biserica lui Hristos. Însă, înainte de a fi atacată ea, a fost necesar a se distruge toate celelalte edificii care o împrejmuiau.

[3] Cardinalii Reinhard Marx, Walter Kasper, Arhiepiscopul Robert Zollitsch de Freiburg şi mulţi alţi prelaţi germani. În cadrul Sinodului pentru Familie din 2014, cardinalul Reinhard Marx a declarat că ,,Biserica Catolică trebuie să accepte şi să preţuiască orientarea homosexuală”.

[4] În septembrie 2015, în cadrul unui interviu lung acordat revistei italiene iezuite La Civilta Cattolica, cardinalul Christoph von Schonborn, arhiepiscopul Vienei şi conducătorul Conferinţei Episcopilor Catolici din Austria, a afirmat: ,,Noi putem şi trebuie să respectăm decizia de a alcătui o uniune cu o persoană de acelaşi sex, şi să căutăm mijloace în conformitate cu legea civilă de a proteja viaţa lor împreună”. Această declaraţie este doar una dintr-un şir lung de aserţiuni de acest gen ale prelatului austriac. Încă din 2006, în catedrala din Viena, reşedinţa oficială a cardinalului Christoph von Schonborn, prelaţii catolici ofereau binecuvântări cuplurilor necăsătorite, inclusiv celor homosexuale.

[5] Însăşi Conferinţa Episcopilor Catolici din această ţară, în frunte cu conducătorul ei, Episcopul Markus Buchel de Sankt Gallen, susţine deschis homosexualitatea.

[6] În 2003, cardinalul Godfried Danneels l-a felicitat pe prim-ministrul Belgiei pentru legalizarea căsătoriei homosexuale.

[7] Conducătorul Conferinţei Episcopilor Catolici din Franţa, Arhiepiscopul Georges Paul Pontier de Marsilia, asemenea.

[8] În mai 2015, Cardinalul Vincent Nichols de Westminster a slujit o liturghie în parohia Imaculata Concepţie din Mayfair, Londra, pentru ,,catolicii LGBT şi familiile lor”. Consiliul Pastoral Westminster al catolicilor LGBT a fost recunoscut de cardinal în 2013, după mulţi ani de proteste, ca parte a Arhidiocezei de Westminster.

[9] Parteneriatul cu lumea creştină heterodoxă are aceleaşi rădăcini cu parteneriatul Biserică-stat. Iniţiat la sfârşitul secolului XIX, acest parteneriat, de sorginte masonică, continuat în timpul regimului comunist, dar şi după căderea acestuia, este la fel de vechi ca cel cu statul.

[10] Peer pressure, presiune socială asupra cuiva pentru a adopta un tip special de comportament, îmbrăcăminte sau atitudine pentru a fi acceptat ca parte dintr-un grup.

[11] În Biserica Anglicană, episcopii se pot căsători.

[12] Biserica Evanghelică din Germania, înfiinţată în 1948, este o federaţie de 20 de Biserici separate, luterane, reformate sau protestante unite.