Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei

Cipuri implantate de bunăvoie

Supraveghere. Cipuri. Biometrie

 

Partea a XIII-a. - Oameni de ştiinţă îşi implantează cipuri pentru a experimenta - Unele companii cer clienţilor sau angajaţilor să-şi pună cip - Implantarea de cipuri pentru categorii de populaţie -

Partea a XIV-a. - Propaganda pentru acceptarea implantării de microcipuri -

 

 

PARTEA A XIII-A

În ultimii ani, dispozitivele electronice şi-au făcut tot mai mult loc în viaţa omului modern. Am văzut în episoadele anterioare cum numărul şi diversitatea dispozitivelor biometrice sau a dispozitivelor la purtător s-au înmulţit uluitor, având întrebuinţări în domenii extrem de variate. O multitudine de astfel de dispozitive – ceasuri, brăţări etc – se găsesc de vânzare şi în România, la magazinele specializate în comercializarea produselor electrice şi electronice.

Faptul că oamenii au reflectat prea puţin la consecinţele profunde ale pătrunderii acestora în cotidian a avut drept rezultat crearea unei dependenţe de ele şi schimbarea mentalităţii, în mod special a tineretului, dar nu numai. Oamenii – de la tineri la mai puţin tineri – sunt stupefiaţi şi extrem de încântaţi de posibilităţile care se deschid înaintea ochilor lor, fără a se gândi că, în realitate, aceste dispozitive Stiri 97 1electronice nu fac decât să deschidă poarta către o lume imaginară şi pierderea contactului cu realitatea. Prin intermediul lor are loc mutarea omului în sine într-o lume virtuală, transformarea lui într-un număr, trecerea lui într-o lume guvernată de computere şi alte maşinării electronice extrem de sofisticate.

În prezent se remarcă alunecarea dinspre aceste dispozitive la purtător – cu care omul contemporan începe să fie familiarizat şi pe care începe să le considere ca aproape făcând parte din sine – către implantarea de cipuri în trup. La târgul de electronice IFA de la Berlin din 2015, Marcus Preuss, director al echipei de cercetare globală în Europa a companiei Kaspersky, a afirmat: ,,Următorul pas logic este a nu ne opri la dispozitive la purtător ca ceasuri inteligente, ci a merge sub piele pentru a permite mai multe operaţii”.

,,A merge sub piele” înseamnă a implanta în trup – de preferinţă în mână, antebraţ etc – un microcip RFID. Acesta este un microcip încorporat într-un cilindru minuscul de sticlă biocompatibilă, de dimensiunea unui bob de orez. În prezent, acesta are o memorie destul de mică şi poate conţine o cantitate extrem de mică de informaţii, dar oamenii de ştiinţă lucrează încontinuu la miniaturizarea şi sporirea memoriei acestuia.

 

Oameni de ştiinţă îşi implantează cipuri pentru a experimenta

Implantarea de cipuri sub pielea mâinii sau a braţului nu este un lucru nou. Mai întâi, medicii veterinari s-au ocupat de implantarea de cipuri la animalele de companie, vite şi animale sălbatice. Printre primele persoane care şi-au implantat un cip s-a numărat profesorul Kevin Warwick, considerat primul cyborg[1] din lume. În 1998, profesorul britanic a suferit o operaţie pentru implantarea unui cip RFID în antebraţ la Departamentul de Cibernetică de la Universitatea Reading dinStiri 97 2 Berkshire, sudul Angliei. După 9 zile, timp în care el şi colegii au făcut experienţe pentru a deschide uşi şi a aprinde lumini cu ajutorul cipului, implantul i-a fost scos şi actualmente este expus la Muzeul de Ştiinţă din Londra.

În 2002, profesorului Warwick i-a fost implantat un dispozitiv mai complex cu senzori cibernetici, conectat la nervii antebraţului (foto). Unitatea îi permite lui Warwick să manipuleze un braţ robotic, o imagine a propriilor degete şi a mâinii. În plus, impulsul se transmite în ambele direcţii. Soţia lui Warwick, Irena, are un implant cibernetic mai simplu, conectat cu al lui prin internet. Când cineva o prinde de mână, soţul ei poate să experimenteze aceeaşi senzaţie în mâna lui, chiar aflându-se dincolo de Atlantic. Profesorul a explicat că este un fel de ,,telepatie sau empatie cibernetică” prin care nervii lui pot simţi ce simte ea prin intermediul informaţiei transmise prin internet.

Pe 16 martie 2009, un alt om de ştiinţă britanic, dr. Mark Gasson, de la Universitatea Reading, şi-a implantat un cip RFID în mâna stângă. Acesta îi permitea să treacă prin uşi de securitate, să-şi activeze telefonul mobil etc (a se vedea Ştiri de pe mapamond. Piaţa actuală de informaţii false şi şocante II). În aprilie 2010, el împreună cu echipa sa a demonstrat că implantul poate fi virusat cu un virus de computer, care s-a replicat pe cardurile de acces în clădire, folosite de personalul universităţii. De asemenea, virusul a infectat baza de date a Stiri 97 3instituţiei. ,,În ciuda ‘micului inconvenient’, dr. Gasson şi alţi oameni de ştiinţă afirmă că viitorul aparţine populaţiei computerizate, considerând că acest scenariu este inevitabil”.

 

16 martie 2009. Un chirurg îi implantează lui Mark Gasson, în mâna stângă, un cip RFID

 

În 2002, o familie din Boca Raton, Florida, şi-a implantat microcipuri pentru ,,a oferi un răspuns mai rapid în cazul urgenţelor medicale şi din cauză că erau preocupaţi de terorism după evenimentele de la 11 septembrie 2001”. Publicaţia USA Today relata: ,,Jeff şi Leslie Jacobs împreună cu fiul lor de 14 ani, Derek, şi-au implantat cipuri minuscule în mâinile lor. Fiecare cip este de dimensiunea unui bob de orez şi inserarea durează circa un minut sub anestezie. Cipurile, numite VeriChip, au fost produse de ADS (Applied Digital Solutions) din Palm Beach. Ele sunt similare cu cipurile implantate animalelor de companie pentru a le identifica dacă se pierd. Familia a vrut implanturile în cazul unor viitoare urgenţe medicale”.

 

Unele companii cer clienţilor sau angajaţilor să-şi pună cip

Pe de altă parte, diferite companii au început să utilizeze această tehnologie şi o impun angajaţilor sau clienţilor lor. În 2004, un club de noapte din Barcelona, Spania, a introdus implanturi de cip pentru clienţi. Acestea sunt folosite pe post de carduri de identificare şi în plus clienţii pot plăti consumaţia prin intermediul cipului.

În acelaşi an 2004, numeroase agenţii de presă internaţionale au relatat că cel puţin 160 de angajaţi ai guvernului mexican au fost implantaţi cu microcipuri ,,din motive de securitate” şi cu perspectiva de a realiza mai multe implanturi în perioada următoare. Astfel, agenţia de ştiri Associated Press nota:

,,Securitatea a ajuns la nivel subcutanat pentru procurorul general din Mexic şi cel puţin 160 de persoane din biroul său – ei au fost implantaţi cu microcipuri care le permit accesul în zone de securitate din sediul lor central. Este o aplicaţie de pionierat a tehnologiei care este folosită pe larg la animale, dar nu la oameni. Procurorii şi investigatorii federali importanţi din Mexic au început să primească implanturi cu cip în braţe în luna noiembrie”, a declarat Antonio Aceves, director general al companiei Solusat, care distribuie microcipurile în Mexic.

Procurorul general Rafael Macedo de la Concha a afirmat că cipurile sunt necesare pentru a intra într-un nou centru federal de informare anti-crimă şi oferă mai multă siguranţă privind cine a accesat date sensibile în orice moment.

Associated Press a mai relatat că ,,peste 1.000 de mexicani au primit implant din motive medicale”. În plus, în aceeaşi perioadă, Scott Silverman, directorul companiei ADS, a dezvăluit că firma sa a vândut circa 7.000 cipuri şi că un număr mare a fost implantat persoanelor din motive de securitate sau pentru identificare.Stiri 97 4

În 2011, firma CityWatch din Cincinnati, Ohio, a devenit prima companie americană care foloseşte microcipuri pentru angajaţii săi.

În 2016, clubul Atletico Tigre din provincia Buenos Aires, Argentina a introdus o ,,metodă nouă şi revoluţionară” pentru accesul la meciuri pe stadionul său. Biletele de acces sunt cipuri implantate sub piele, intrarea pe stadion fiind permisă doar după ce spectatorii îşi pun braţul în dreptul aparatului de scanat. Secretarul general al clubului Atletico Tigre, Ezequiel Rocino, precizează că este vorba de un ,,lucru voluntar”, ,,noi nu facem nimic invaziv, doar accelerăm progresul”.

 

Implantarea de cipuri pentru categorii de populaţie

La rândul lor, politicienii încep să propună microciparea anumitor categorii de populaţie. Pe 12 iunie 2015, la emisiunea ,,Capital tonight”, în contextul creat de recenta evadare a doi deţinuţi periculoşi, ucigaşi condamnaţi, Richard Matt şi David Sweat, din Închisoarea Clinton din Dannemora, senatoarea republicană Kathy Marchione a afirmat: ,,Cred că dacă avem ucigaşi condamnaţi – cum sunt aceşti doi evadaţi – ar fi de bun simţ, la acest nivel, să avem ceva prin care să-i putem urmări”.

Nici politicienii europeni nu sunt mai prejos. Politicianul finlandez Pasi Maenranta, din partidul de extremă dreapta True Finns, a publicat un mesaj pe Facebook în care sugerează că ar trebui microcipaţi toţi finlandezii care beneficiază de ajutor social şi vor să părăsească ţara. El speră că prin această măsură va fi prevenită situaţia în care cetăţenii primesc ilicit astfel de beneficii. ,,Nu ştim în ce situaţii pleacă oamenii în afara ţării. Este posibil ca ajutoarele noastre sociale să fie folosite pentru a duce o viaţă de lux în ţări cu un cost mai scăzut al nivelului de trai. Sper să schimbăm acest lucru”, scria el pe Facebook.

Pe lângă microcipul implantat sub piele, politicianul ar dori ca persoanele respective să poarte brăţări de supraveghere; dacă brăţara este ruptă sau îndepărtată, plata ajutorului social să fie întreruptă. Maenranta declară că acest sistem va fi voluntar, dar cei care vor pleca din ţară fără să se supună microcipării vor pierde ajutorul oferit de stat.

El a afirmat că aceste metode de urmărire electronică ar putea fi folosite şi pentru a-i găsi pe oameni în urma unor cataclisme naturale sau a altor evenimente nefericite. Este de notat remarca sa potrivit căreia el nu se teme că aceste măsuri ar putea încălca dreptul la intimitate al persoanelor respective, deoarece ,,acestea îşi publică oricum datele personale pe Facebook sau Google şi sunt urmărite prin intermediul smartphone-urilor”. Într-adevăr, cine ar renunţa astăzi la contul de Facebook sau la un smartphone chit că realizează că este urmărit prin intermediul lor ...

O propunere asemănătoare a făcut un candidat mai puţin important la alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii, Zoltan Istvan, reprezentantul Partidului Transumanist. Istvan a primit un implant în mână în 2015, în cursul campaniei realizate de-a lungul Americii cu ‘autobuzul imortalităţii’. Scopul campaniei era, Stiri 97 5după cum mărturiseşte el însuşi, ,,de a vesti o schimbare culturală către transumanism – ideea potrivit căreia capacitatea umană poate fi îmbunătăţită prin tehnologie”.

 

Zoltan Istvan implantându-şi cipul RFID

 

Astfel, el susţine utilizarea de ,,implanturi cerebrale corectoare de comportament ca substitut pentru pedeapsa capitală”. Acest implant ar fi ca un dispozitiv de monitorizare intern care reglementează acţiunile unui deţinut şi, mai mult decât atât, ,,ar acţiona ca un tranchilizant când deţinutul ar manifesta comportament violent”. El crede că aceste implanturi ar putea deveni realitate în 10-20 de ani şi sugerează că acestea nu sunt mult diferite de implanturile auditive folosite pentru tratarea surzeniei, epilepsiei etc.

Mai mult, el nu susţine folosirea de implanturi cerebrale doar pentru criminalii condamnaţi, ci pentru toţi cetăţenii, care ar trebui să aibă un cip de alertă la traumă inserat în craniu, care să alerteze autorităţile oricând ei sunt în pericol. IstvanStiri 97 6 consideră că ,,această supraveghere va reduce drastic rata crimei”, deoarece ,,dacă oamenii ar şti că vor fi prinşi, rata criminalităţii ar scădea considerabil”.

După cum se poate vedea, se preconizează ca aceste implanturi să aibă influenţă asupra comportamentului şi chiar gândirii unei persoane. Zoltan Istvan vorbeşte despre ,,implanturi cerebrale care vor fi capabile să trimită semnale către creierul nostru care pot manipula comportamentele violente. Aceste implanturi vor fi în măsură să controleze temperamentul ieşit de sub control şi acţiunile şi violenţele, poate chiar gândurile neplăcute[2] ... Aşadar, tehnologia pentru a schimba comportamentul şi a modifica creierul nu este ştiinţifico-fantastică. Această tehnologie există deja şi cu siguranţă este gata să se dezvolte”.

Politicianul a dat şi un exemplu de astfel de dispozitiv, care a început să fie comercializat: Thync (foto). Acesta este un dispozitiv la purtător despre care producătorii afirmă că poate modifica starea de spirit a persoanei. Spre deosebire de dispozitivele de stimulare craniană directă, acesta acţionează asupra nervilor din cap şi gât, care apoi transmit semnale creierului, modificând dispoziţia.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 97/martie-aprilie 2016

 

 

PARTEA A XIV-A

Propaganda pentru acceptarea implantării de microcipuri

După zeci de ani de studii sociologice şi psihologice, timp în care au fost identificate toate raţiunile pentru care omul ar putea respinge implantarea unui microcip, ideologii contemporani au stabilit extrem de precis cum să abordeze lucrurile şi să implementeze ideile şi conceptele dorite în mentalitatea societăţii.

În consecinţă, s-a dus o campanie deosebit de abilă de modificare dramatică a receptării tehnologiei, dar şi a oricăror principii clare care pot constitui temelia unei gândiri sănătoase. În plus, au fost luaţi în calcul o multitudine de factori care pot contribui la crearea unei stări de confuzie sau pot înclina balanţa în favoarea tehnologiei. Printre aceştia, la loc de frunte se află orice concept sau produs care speculează dorinţa de confort, facilitate, o mai bună poziţie în societate, şi oricare alta din înclinaţiile pătimaşe fundamentale ale omenirii contemporane. Din nefericire, în lipsa unor principii creştine sănătoase, la a căror erodare se lucrează de peste două veacuri, omul ajunge o marionetă în mâna unor păpuşari atât de iscusiţi …

Rezultatele acestei propagande înverşunate sunt vizibile astăzi. Faţă de acum 10 ani, oamenii sunt mult mai obişnuiţi cu ideea microcipării, mai indiferenţi, sau chiar pozitivi faţă de aceasta, transformându-se ei înşişi în susţinători entuziaşti ai tehnologiei.

Campania a fost extrem de complexă şi subtilă, fiind lansată la mai multe niveluri, printre care publicitate, propagandă, constrângere. Primii paşi către introducerea ideii de implantare de cipuri la oameni s-au făcut prin iniţiativa de a pune cipuri animalelor de companie, în scopul prevenirii pierderii lor sau pentru identificarea lor. Când a fost propusă, procedura de implantare a animalelor a fost considerată un subiect tabu, majoritatea oamenilor declarându-se împotriva ei.

Însă, după o campanie puternică de presă în Statele Unite ale Americii, la care au participat medici veterinari, avocaţi pentru bunăstarea animalelor, alţi specialişti şi proprietari de animale îngrijoraţi pentru soarta prietenilor lor patrupezi, poziţia opiniei publice a început treptat să se modifice. În SUA, cu greu ai mai putea găsi astăzi un animal care să nu aibă microcip, mai ales în magazine sau adăposturi de animale. Din America, ideea microcipării animalelor s-a răspândit cu repeziciune în Europa şi întreaga lume.

De la animalele de companie s-a trecut la animalele de fermă şi cele sălbatice. Au fost realizate numeroase documentare care au scos în evidenţă avantajele urmăririi animalelor sălbatice. prin intermediul cipurilor implantate, în scopuri ştiinţifice, pentru protejarea speciei, definirea arealurilor lor etc.

Ulterior, ideea microcipării, atât de plină de succes la animale, a început să fie promovată pentru unele categorii de oameni – copii, bolnavi mintal, bătrâni – şi în cele din urmă pentru toţi oamenii indiferent de starea de sănătate sau facultăţile mintale. Aşa cum în trecut proprietarii de animale au vărsat lacrimi de crocodil, convingând publicul de utilitatea cipării animalelor de companie pentru prevenirea pierderii lor, astăzi mamele au ajuns să joace rolul ‘avocatului diavolului’ şi să convingă publicul privind utilitatea şi importanţa microcipării copiilor pentru a nu fi pierduţi.

Presa americană a început să vorbească despre faptul că microciparea copiilor va avea loc ,,mai degrabă mai devreme decât mai târziu”, procesul fiind numit un ,,val inevitabil”. La sfârşitul lunii mai 2016, postul de televiziune NBC a prezentat o ‘piesă’ de propagandă, cu o mamă care şi-a rătăcit copilul.Stiri 98 1

Steffany Rodriguez-Neely (foto), mamă a 3 copii, a descris ,,groaza” şi ,,şocul” pe care le-a trăit când a realizat că nu-şi găseşte fiica într-un magazin. Ea a declarat: ,,Dacă acesta [microcipul] îmi poate salva copilul, atunci nu-i ceva extrem, nici vorbă. Microciparea ar fi un element de protecţie în plus, în caz că se întâmplă ceva rău (…) E un cip mic, de mărimea unui bob de orez, care poate preveni o tragedie. Cred că cei mai mulţi părinţi ar spune acum că ar vrea să fi avut aşa ceva”.

Apoi presa – care s-a transformat astăzi în trâmbiţa ideologiei oficiale – bombardează opinia publică cu informaţii false şi zvonuri, lansate cu multă abilitate. Una dintre aceste informaţii care apare în mod regulat în ultimii ani în mass-media este că autorităţile din diferite ţări vor să impună implantarea populaţiei.

De exemplu, în Statele Unite ale Americii, presa a afirmat că proiectul Agenţiei pentru Administrarea Îngrijirii Sănătăţii (Agency for Health Care Administration) conţine prevederi pentru implantarea forţată de microcipuri. Informaţia este falsă, proiectul cere în realitate crearea unui registru în care să fie înscrise dispozitivele medicale, inclusiv cele care pot fi implantate în scopuri de cercetare şi de urmărire a eficienţei. Aceste dispozitive cuprind orice de la stimulatoare cardiace la microcipuri, dar nu există nici o menţiune de implantare obligatorie.

În martie 2015, postul NBC a prezis că din 2017 toţi americanii vor avea cip implantat. Acesta va fi folosit, potrivit postului american, pentru ,,a ajuta la identificarea rapidă a persoanelor”. În ultimii ani, pe internet, au circulat în mod repetat ştiri despre implantarea obligatorie de microcipuri la nou-născuţi. În decembrie 2013 şi ianuarie 2014 se trâmbiţa că ,,începând cu mai 2014, toţi nou-născuţii europeni vor fi microcipaţi”.

Ştirea s-a reluat în noiembrie 2014 şi ianuarie 2015, vehiculându-se anul 2016 ca punct de pornire pentru obligativitatea implantării de microcipuri la toţi nou-născuţii de pe continentul european. În iunie 2015, acelaşi zvon era vehiculat cu privire la nou-născuţii din Italia, iar alte informaţii ţinteau doar bebeluşii români din această ţară europeană, ştiut fiind faptul că acolo trăieşte un număr mare de români. Aceste informaţii au stârnit tulburare pe internet, dând naştere la numeroase discuţii.

Pe de altă parte, presa relatează tot felul de progrese ştiinţifice, despre maimuţe cu cipuri în creier şi ce pot face ele cu ajutorul acestora, despre soldaţii viitorului şi posibilităţile nemaipomenite de care vor dispune ei în urma implanturilor în primul rând cerebrale etc.

Informaţiile menţionate pe scurt mai sus şi multe altele, precum filme ştiinţifico-fantastice şi videoclipuri muzicale, sunt expuse de mass-media nu pentru a alerta cetăţenii privind încălcarea intimităţii şi/sau libertăţilor personale şi civile, nici pentru a iniţia o dezbatere privind avantajele sau aspectele negative ale implantării Stiri 98 2de microcipuri la oameni, ci este vorba de utilizarea unei tehnici de manipulare numită programare profetică. Aceste relatări sunt prezentate cu scopul unic de a condiţiona publicul ca, într-un viitor apropiat, să accepte ideea şi practica microcipării întâi pentru unele cazuri şi apoi pentru toate.

Pe lângă programarea profetică, aceste articole şi aşa-zise previziuni sunt plănuite pentru a da cititorului un sentiment de inevitabilitate că în viitorul apropiat majoritatea oamenilor sau chiar toţi vor avea implantat un microcip. În cartea sa, Epoca maşinilor spirituale, Ray Kurzweil a prezis că, din 2019, în creierele oamenilor vor fi implantate computere care le vor permite accesul la internet cu mintea. Indivizii care refuză aceasta vor alcătui o clasă inferioară de oameni.

În cadrul emisiunii de pe postul NBC, cu mama care face propagandă pentru implantarea de cipuri la copii, a fost invitat un specialist în microtehnologie, Stuart Lipoff, care a dat asigurări că ,,procedura este sigură şi inevitabilă”. ,,Oamenii ar trebui să înţeleagă că testele au loc deja. Armata nu doar le testează, ci le şi foloseşte. Nu se mai pune problema dacă se va întâmpla, ci când”, declara el.

Lipoff a mai afirmat că ,,oamenii nu ar trebui să se teamă de perspectiva unui ‘big brother’ care le va urmări copiii şi că această tehnologie este de fapt o îmbunătăţire a celei utilizate pentru codul de bare”. El explica: ,,Când au apărut codurile de bare în anii ’1960, oamenii erau reţinuţi. Se temeau de ele pentru că nu înţelegeau conceptul. Astăzi sunt atât de răspândite, încât nu le mai băgăm în seamă. Un microcip va funcţiona în acelaşi mod”.

Din nefericire, metoda programării profetice şi cea a sentimentului de inevitabilitate sunt extrem de eficiente astăzi. Alături de ele, pentru promovarea microcipării, este extrem de folosită specularea diferitelor temeri combinată cu ,,apelul la snobism”. Astfel, implantarea microcipului este prezentată ca o soluţie pentru a contracara teama de terorism, moarte, pierderea sau răpirea unui membru al familiei etc.

De asemenea, campania a luat un aspect mai la modă şi mai atractiv, profitând de aroganţa şi snobismul oamenilor contemporani cu lozinci precum: ‘oamenii moderni au cipuri’, ‘oamenii bogaţi au cipuri’, ‘numai fundamentaliştii religioşi, cei bătuţi în cap, proştii, înapoiaţii refuză cipurile’ etc. Această tactică dă rezultate nebănuite, mulţi oameni înghesuindu-se să fie în fruntea curentului. Vor exista de asemenea stimulente materiale pentru a ademeni tot mai mulţi oameni să accepte implantul.

Astăzi are loc o nouă etapă în campania de convingere a oamenilor să-şi implanteze cipuri de bunăvoie. După ce oamenii s-au obişnuit cu cipuri implantabile cu utilizare medicală – stimulatoare cardiace, pastile cu cip etc – se trece la prezentarea utilizărilor cotidiene ale cipurilor de către oamenii sănătoşi, utilizări promovate ca sporind confortul şi ‘uşurând’ complicaţiile vieţii actuale trepidante.

Cazurile ‘pionierilor’ care îşi implantează cipuri sunt prezentate extrem de pozitiv şi laudativ de către presă. La câteva luni apare un nou caz de individ american, european sau australian căruia i-a venit ideea ‘fericită’ de a-şi implanta un cip. Unii dintre ei o fac în public, la cursuri de electronică sau la expoziţii de tehnică, pentru a da exemplu. Printre ei se numără oameni obişnuiţi, tineri, profesori universitari din domeniul tehnologiei, conducători de firme, reporteri ‘cuceriţi’ în timp ce scriau reportaje despre implantare etc.

Presa are un fel de ‘standard’ cu privire la astfel de cazuri: este expusă cu lux de amănunte procedura de implantare; reporterul care ia interviul, ca şi persoana care îşi implantează cipul insistă puternic pe faptul că procedura nu este mai dureroasă decât o injecţie obişnuită; şi sunt descrise avantajele şi facilităţile pe care le are persoana în urma implantării cipului. Ca urmare a acestor campanii, oamenii au ajuns astăzi să comande pe internet cipul împreună cu seringa pentru a-şi implanta şi singuri cipul.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 98/mai-iunie 2016

 

Iosif Mocanu

 

Surse
80. www.naturalnews.com, 3 iulie 2014, U.S. soccer team microchipped by doctors to monitor their movements
81. www.dailymail.co.uk, 7 septembrie 2014, Australian man who’s had a microchip inserted into his hand so that he can do more with the iPhone 6 … maybe
82. www.telegraph.co.uk, 10 noiembrie 2014, Man embeds computer chips in hands to store Bitcoin
83. http://singularityhub.com, 25 noiembrie 2014, Summit Europe: Chip implants easy as piercings
84. www.bbc.com, 10 decembrie 2014, The rise of the Swedish cyborgs
85. www.bbc.com, 29 ianuarie 2015, Office puts chips under staff’s skin
86. www.prnewswire.com, 17 februarie 2015, Connected phone, connected house, connected car … connected body ?
87. www.naturalnews.com, 9 martie 2015, Companies begin planting microchips under employees’ skin
88. http://truthalerts.com, 26 martie 2015, NBC reports: All people in America will get a microchip implant in 2017
89. www.activistpost.com, 22 aprilie 2015, The coming ‘brain chip’
90. www.naturalnews.com, 3 mai 2015, Transhumanism marches on as ‘human chipping’ becomes trendy
91. www.capitalnewyork.com, 15 iunie 2015, Senator suggests implanting microchips in prisoners
92. www.euronews.com, 23 iunie 2015, RFID chips: a key to more or less freedom ?
93. www.dailymail.co.uk, 29 iunie 2015, Don’t try this at home ! Teenager, 15, implants a microchip in his hand to control his smartphone and play music
94. www.gandul.info, 12 august 2015, Un politician finlandez propune microciparea persoanelor care primesc ajutor social
95. www.naturalnews.com, 24 august 2015, Transhumanist presidential candidate proposes microchipping citizens’ brains to establish authoritarian control over humans
96. www.dailymail.co.uk, 3 septembrie 2015, Would you be microchipped ? Kaspersky implants chip în man’s hand that could one day be used to pay for goods and even unlock his home
97. www.wired.co.uk, 3 septembrie 2015, I became a cyborg at IFA
98. www.techinsider.io, 21 septembrie 2015, I just got a computer chip implanted in my hand – and the rest of the world won’t be far behind
99. www.telegraph.co.uk, 15 ianuarie 2016, Man uses microchip implanted in hand to pass through airport security
100. www.theguardian.com, 20 ianuarie 2016, US military aims to create cyborgs by connecting humans to computers
101. http://playtech.ro, 20 ianuarie 2016, Telefoanele viitorului ar putea fi implantate în cap
102. www.ziuanews.ro, 25 februarie 2016, Tinerii cer Semnul Diavolului: A început moda implanturilor cu chip-uri pentru aplicaţii pe smartphone. Chip-urile se injectează în mână sau frunte şi costă 110 dolari
103. www.hotnews.ro, 25 mai 2016, Ce este "Satan’s credit card" şi cum arată viitorul plăţilor electronice

 


[1] Termen inventat de omul de ştiinţă şi inventatorul Manfred Clynes şi colegul său Nathan Kline, care au unit cuvintele cibernetică şi organism pentru a forma noul cuvânt. Acesta are sensul de fiinţă de ficţiune, parte om, parte robot.

[2] Aici se pune problema eticii unor astfel de dispozitive şi a instanţei care stabileşte care sunt gândurile neplăcute … Gândurile sunt plăcute sau neplăcute în funcţie de sistemul de valori al persoanei. Cine hotărăşte în ce priveşte sistemul nostru de valori ? Dacă suntem oripilaţi de un păcat sau o patimă, sau dacă aceasta ni se pare cât se poate de firească şi ne provoacă plăcere ?