Ajungând la numărul 100 al revistei noastre ...

 

Astăzi lucrăm la numărul pe septembrie-octombrie 2016, care poartă numărul 100. Această cifră ne-a îndemnat la un moment de reflectare.

S-au întâmplat multe pe parcursul acestor 17 ani de când apare Catacombele Ortodoxiei. Am asistat cu bucurie la unele evenimente, cu tristeţe la alte evenimente, în acest răstimp s-au scris pagini de istorie bisericească contemporană, precum unirea Patriarhiei Moscovei cu Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora, ca să dăm doar un exemplu care se află acum în atenţia noastră.

Am trecut prin multe, atât ca mânuitori ai peniţei în această redacţie, cât şi ca monahi; ne-au zguduit şi pe noi evenimentele o dată cu cititorii noştri, ne-am bucurat poate o dată cu ei şi ne-am mâhnit o dată cu ei. Totodată ne-am bucurat de fiecare cuvânt de încurajare din partea cititorilor, având în vedere că nu este tocmai uşoară şi lipsită de străduinţe activitatea noastră. Nu puţine au fost momentele grele, de muncă grea sau de căutări stăruitoare după documente şi fapte pe care colbul istoriei, ignoranţa sau reaua voinţă le-au acoperit. Uneori am aşteptat luni de zile sau chiar ani pentru a se zări o portiţă cât de mică către ceea ce căutam; alteori, când nici nu mai speram să aflăm detalii privind o anume pagină de istorie, documentele au ieşit ca de nicăieri.

Nici ispitele nu ne-au ocolit. Ispite fireşti, am zice, pe care le are orice credincios care încearcă să păşească pe calea cea strâmtă, a adevăratei credinţe în Hristos, dar şi ispite mai inedite. Toate au colorat viaţa noastră, ca să spunem aşa, şi i-au dat un parfum aparte. Au făcut totul mult mai preţios …

Ne-am străduit pe cât am putut să răspundem cerinţelor cititorilor noştri, păstrând o linie sobră, aşa cum se cuvine unei publicaţii ortodoxe. Poate că unii cititori nu ne-au înţeles întru totul ţelurile, direcţia în care am îndreptat revista, de ce am acordat atenţie unor subiecte, de ce nu am tratat alte subiecte; poate că este dificil să explicăm care a fost perspectiva de ansamblu din care am privit lucrurile şi am abordat subiectele. Dar cine a avut răbdarea şi bunăvoinţa de a ne citi, credem că a înţeles ceea ce am dorit să transmitem.

Scopul unei publicaţii este de a informa, iar în cazul unei publicaţii bisericeşti şi de a lumina sufletele, a da nădejde şi întărire pe drumul anevoios pe care-l parcurgem în viaţă. În plus, orice publicaţie, mai cu seamă una creştină, trebuie să arate calea, direcţia, am putea spune ideală, iar cei care o citesc caută sau sunt deja pe calea către un ideal anume. Fiindcă acesta este cu adevărat scopul primordial al unei cărţi duhovniceşti, al unei scrieri duhovniceşti, şi de ce nu, al unei publicaţii bisericeşti: de a înălţa ştacheta către Idealul Hristos şi de a ne îndemna să-l atingem, noi venind cu silinţa, cu străduinţa, şi Dumnezeu punând darul Său cel îmbelşugat, fără de care nu putem face nimic.

Poate că uneori am ridicat ştacheta prea sus, fiind aspri, arătând cu degetul păcatul şi patima şi slăvind virtutea; poate că în această călătorie publicistică a noastră unii ne-au socotit mândri, aroganţi în felul în care am pus problema, dar nu aceasta a fost intenţia noastră, de a ne erija în judecători. Nu am vrut decât să punem în lumină învăţătura ortodoxă, într-o lumină cât mai adevărată, cât mai curată, care i se cuvine.

Fiindcă, într-adevăr, o publicaţie creştină trebuie să ne îndemne către virtute şi să ne aducă aminte neîncetat pe ce cărări trebuie să umblăm şi ce cărări trebuie să evităm.

Nădăjduim că am reuşit, măcar şi în parte, să atingem ţelurile unei publicaţii bisericeşti. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu – aşa cum L-am rugat întotdeauna – să acopere neajunsurile noastre omeneşti, ca şi neputinţele, mai ales pe acelea de a înţelege unele fenomene şi de a le zugrăvi pe înţelesul tuturor, Îl rugăm de asemenea să ne lumineze pe toţi cei ce credem în El cu lumina Sa cea neînserată, şi Îi mulţumim că ne-a călăuzit şi ne-a păzit în paşii vieţii noastre.

Mulţumim şi arhipăstorului nostru, P.S. Flavian Ilfoveanul, şi clerului său, pentru sprijinul, rugăciunea şi dragostea cu care ne-au susţinut întotdeauna.

 

Redacţia Catacombele Ortodoxiei

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 100/septembrie-octombrie 2016