----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul II
Romano-catolicismul de la 1789 până în timpul prezent (1910)
 

§. 194. a. Misiunile sau propaganda Bisericii Romano-Catolice

Biserica Romană a avut în secolul XIX şi are continuu şi în cel prezent propagande, pe care le utilizase în secolele XVI, XVII şi XVIII, dar aceste din urmă decăzuse la sfârşitul secolului XVIII, din cauza suprimării ordinului iezuiţilor (1773). Misionarii săi, mai toţi dintre monahi, sunt răspândiţi în toată lumea. La 1846 scaunul de la Roma, prin stăruinţa lui Ryllo, iezuit polonez, a creat un vicar apostolic, ca autoritate peste misiuni, chiar între negrii mahomedani din ţările Sudanului (Africa), deşi aceştia ca toţi mahomedanii se opun creştinismului cu obstinaţie inflexibilă şi mai vârtos ei înşişi fac propagandă cu zel şi cu succes între popoare de altă credinţă şi mai ales între păgâni.

 

I. Între păgâni

Biserica Romano-Catolică întreţine propagande mai cu seamă în India, China şi Japonia, în Austria şi Oceania, la indieni şi negri din America, la autohtoni din Africa, unde misionarii catolici au baza de operaţiune mai ales în posesiunile franceze şi portugheze. După ce Portugalia şi Spania pierdură puterea lor maritimă, în fruntea tuturor puterilor a fost Francia, care până la 1905, când s-a proclamat în ea separaţia Bisericii de stat, avea protectoratul asupra tuturor romano-catolicilor din ţările necreştine, fiind recunoscută ca atare de Curia Romană, deşi de la 1870 noul imperiu german o contrariă în ce priveşte pe germanii romano-catolici.

Francia a susţinut cu armele şi cu marina ei propaganda Bisericii Romano-Catolice, mai ales în Africa, de la 1830 de când a ocupat Algeria, în Oceanul Pacific şi în Asia de Sud şi de Est de la 1842 respectiv 1862, de când are posesiuni în Oceania şi Indochina; ea a susţinut propaganda nu numai contra duşmanilor mahomedani şi păgâni, ci şi contra propagandei rivale a protestanţilor, aşa că prin influenţa franceză misionarii romano-catolici înlăturară pe alocuri pe cei protestanţi, care venise şi fusese primiţi mai înainte; aşa, de la 1832 şi mai ales de la 1883 în Insula Madagascar (Africa de Sud), acum posesiune franceză, de la 1837 în insula de societate Tahiti (Polinezia), de la 1837 şi 1849 în Insulele Hawaii sau Sandvich (Polinezia), de la 1838 în Insulele Marchesas (Polinezia), de la 1879-1892 în statul Uganda (Africa Centrală), la curtea regelui Mtesa (1860-1884) şi a fiilor şi succesorilor lui, deşi la început propaganda romano-catolică şi cea protestantă avură rezultat nefavorabil şi au fost persecutate crâncen, profitând un al treilea adversar, adică mahomedanismul; în sfârşit la 1892 prin influenţa Engliterei protestantismul ajunse dominant în Uganda.

Misiunile Bisericii Romano-Catolice erau dirijate în secolul XIX şi sunt şi în prezent de celebra Propagandă din Roma (Congregatio de Propagande Fide), cu diversele ei colegii şi mai ales cu Collegium Urbanum. Sub direcţia Propagandei, după datele ei proprii, în care intră şi catolicii din Statele Unite, separaţi de dânsa abia în 1908, se zice că au fost în 1901 peste 25.620.000 suflete în total, iar în 1906 peste 30.620.000, din care se aflau în Africa la 1901 peste 402.000 suflete, iar în 1906 peste 843.000.

Spre susţinerea propagandelor romano-catolice pe lângă ordinele mai vechi există şi congregaţii nouă cu caracter de ordine, unele dintre acestea se consacră mai ales propagandei şi despre ele am tratat în §. 190; sunt şi congregaţii de femei, care se devotează în serviciul propagandelor, apoi sunt şi institute generale ale Bisericii spre a forma misionari; aşa afară de Colegiul Urban, înfiinţat în Roma la 1627 şi de seminarul pentru misiunile externe, precum şi de seminarul Sfântul Spirit din Paris, înfiinţate cel întâi la 1663 şi cel de-al doilea la 1703, mai sunt încă seminarul pentru misionari fondat la Milan în 1850 şi cel fondat la Lyon în 1856; în sfârşit există un număr nu mic de asociaţii, care procură bani pentru misiuni, aşa asociaţia din Lyon pentru propagarea credinţei, numită şi asociaţia Franciscus Xaverius din Lyon (1822), asociaţia Leopoldină, sau Fundaţia Leopoldină din Austria (1829), asociaţia Xaverius din Aachen (1832), asociaţia misionară Ludovic de Bavaria (1839), asociaţia sfintei copilării a lui Iisus din Paris (1843), compusă mai cu seamă din copii, spre a cumpăra copiii lepădaţi din China şi din alte ţări păgâne şi a-i educa în religiunea creştină, asociaţia Africa de catolici germani (1888), societatea Sanct Petrus-Claver din Roma (1894), aşa numită de la Petru Claver, iezuit, pus între sfinţi după moartea lui († 1654), un apărător zelos al sclavilor negri din America de Sud.

Propagandele între păgâni înregistrează şi martiri chiar până în timpul recent, misionarii şi aborigenii convertiţi au fost persecutaţi sângeros, aşa în China la 1815 şi chiar la 1900, în Coreea (foarte vehement 1827, 1838, 1860, 1873), în Tonchin şi Cochinchina (mai ales de la 1837-1839 şi chiar 1885/6), în Japonia (1867-1870). Astfel de persecuţii s-au ridicat chiar în timpul cel mai recent şi au făcut mai multe mii de victime d.e. în Tonchin la 1885/6 şi în China la 1900.

Câteva statistici de misiuni, fără să aibă o bază de tot sigură, din lipsă de informaţii autentice, prezintă succesele propagandei romano-catolice (din secolul XIX) între păgâni, la care sunt activi în timpul actual ca 30.000 preoţi, unii europeni, alţii autohtoni, cu aproape 4 milioane de convertiţi (exclusiv 7 ½ milioane indieni şi 4 milioane negri, convertiţi mai de mult în statele şi coloniile romanice din America), adică în Asia mai mult de 3 milioane (dintre care peste un milion, iar după alţii numai ca ½ milion sunt în China, peste un milion în India Orientală, ¼ milion în Indochina, pe lângă ¼ milion convertiţi mai demult, cam 70.000 în Japonia, cam 50.000 în Coreea); în Africa: vreo 300.000 (dintre care ca 45.000 sunt în Africa de Nord, ca 50.000 în Insula Mauriciu, ca 40.000 în Insula Reuniunii şi ca 80.000 faţă de 300.000 prozeliţi protestanţi, în Madagascar); în America: vreo 330.000 (dintre care 130.000 sunt indieni din Statele Unite şi Canada, iar ca 170.000 sunt negri din India de Vest); în fine în Oceania ca 60.000 autohtoni (aici şi mai ales în Insulele Hawaii sau Sandvich ei se numesc kanachi)[1].

După alte statistici de misiuni, numărul păgânilor convertiţi la religia romano-catolică atinge în prezent peste 7 milioane; aceste 7 milioane se vor repartiza aparte la diversele teritorii ale misiunilor aici mai jos, unde vom da un prospect asupra teritoriului misiunilor şi unde adoptăm cifrele statisticilor din urmă. De la 1888 în legătură cu misiunea din Africa stă o mişcare bisericească pentru înfrânarea comerţului de sclavi din Africa, ce începu din îndemnul Papei Leon al XIII-lea şi fu propagată de cardinalul Lavigerie († 1892), arhiepiscop al Algeriei, primat al Cartaginei şi căpetenia propagandei romano-catolice din Africa; această mişcare fu sprijinită cu începere de la 1885 mai ales prin convenţiile şi silinţele puterilor europene şi ale Statelor Unite.

În particular propaganda Bisericii Romano-Catolice între păgâni a fost activă pe diversele teritorii misionare astfel:

 

1. În India orientală, nu numai pe teritoriu portughez ci şi pe teritoriu englez Biserica Romano-Catolică a putut parţial a întreţine continuu, iar parţial a înfiinţa, pe lângă multe vicariate apostolice încă şi o ierarhie în formă cu episcopi şi arhiepiscopi numeroşi; dintre aceştia arhiepiscopul portughez de Goa la 1886 fu ridicat la treapta de patriarh; de asemenea a lucrat romano-catolicismul alăturea cu protestanţii britanici fără multă împiedicare la convertirea păgânilor, ba de curând timp iezuiţii au putut reîncepe vechea lor propagandă între brahmini. În prezent se zice că în India orientală din o populaţie totală de 315 milioane, 2 1/8 milioane ar fi romano-catolici, dintre care numai 80.000 sunt europeni şi 130.000 până la 200.000 creştini ai Sfântului Toma, aşadar păgâni convertiţi ar fi ca 2 milioane, pe când tot acolo sunt în total 2 milioane de protestanţi englezi, dintre care vreo 300.000 sunt păgâni convertiţi.

 

2. În India posterioară misiunea romano-catolică avu a suferi până la 1885/6 mai ales în Annam şi Tonchin multe persecuţii sângeroase, ce chiar la 1885/6 au făcut între creştini mii de victime; dar încă de la 1884 Indochina trecând sub dominaţie franceză, măcelul de la 1885 fu cel din urmă. Acolo între 40 milioane locuitori, cei mai mulţi buddhişti sunt de pe acum peste 1 milion romano-catolici. Pe lângă aceştia mai sunt vreo 30.000 păgâni convertiţi la romano-catolicism în arhipelagul indic sau malaiez din apropiere, adică în Insulele Sunda mare şi mică cele mai multe din ele posesiuni olandeze.

 

3. În China sub împăratul Kia-King (1791-1825) au fost mari persecuţii contra creştinilor mai ales în anul 1815. Mai târziu soarta creştinilor fu ceva mai suportabilă, dar propaganda romano-catolică era în părăsire, până ce în 1858 şi 1860 puterile maritime creştine din Apus au constrâns China să-şi deschidă porţile pentru străini. De atunci propaganda romano-catolică progresă cu mare perspectivă şi astăzi la o populaţie de 330 milioane sunt acolo peste 1 milion 200.000 romano-catolici cu mai mult de 600 preoţi indigeni, iară sporul anual de convertiţi se socoteşte la 100.000 suflete.

Protestanţii au în China mai puţin succes (nu tocmai 180.000), iară ruşii ortodocşi încă şi mai puţin. Însă duşmănia chinezilor în contra străinilor şi a creştinilor se manifestă din nou la 1900 în aşa zisa revoltă a boxerilor şi mii de creştini au pierdut viaţa; şi de astă dată puterile maritime creştine au trebuit a o reprima cu armele.

La 1900 au fost beatificaţi în Roma 77 martiri din Annam şi din China.

 

4. Japonia a rămas cu totul surdă pentru predica creştină de la jumătatea secolului XVII (1644) până la jumătatea secolului XIX (1853); dar resturi ale Bisericii Romano-Catolice mai vechi din Japonia s-au păstrat în secret chiar până azi în număr de vreo 20.000 credincioşi, care-şi săvârşesc reciproc botezul, iar în alte priviri se deosebesc de Biserică. Abia de la 1853 puterile maritime creştine au constrâns Japonia să-şi deschidă graniţele pentru străini şi astfel au putut intra în ea creştini din alte ţări. Totuşi în 1867-1870 a mai fost o persecuţie contra creştinilor şi tocmai la 1873 au fost abrogate legile penale contra creştinilor.

În anul 1875 Japonia făcând acum progrese repezi s-a introdus în ea şi libertatea cultelor, aşa că la 1891 Papa Leon al XIII-lea putu crea un arhiepiscop în Tokio şi 3 episcopi. Dar şi protestanţii şi ortodocşii ruşi au în Japonia situaţie nu nefavorabilă; de aici urmă că azi la o populaţie de 53 milioane, alăturea cu propaganda romano-catolică, ce are peste 65.000 prozeliţi, este una protestantă cu vreo 75.000 şi una ortodoxă rusă cu mai mult de 36.000.

 

5. În Coreea romano-catolicii au pătruns de la secolul XVII mai întâi din Japonia şi apoi din China, dar au avut a suferi continuu persecuţii, cu deosebire crâncene în secolul XIX la 1827, 1839 şi 1866-1873; de aceste persecuţii ei scăpară tocmai de la 1904, când Japonia ocupă Coreea şi în 1910 o anexă. Cu toate acestea religia romano-catolică este relativ mai răspândită în Coreea decât în Japonia, căci la o populaţie de 10 milioane, are vreo 70.000 de credincioşi.

 

6. În Australia (pe continent) au început a veni misionari romano-catolici de la 1818, dar au avut chiar până azi foarte puţin succes ca şi cei protestanţi anglicani, care veniră încă mai de timpuriu, fiindcă populaţia autohtonă are o mare antipatie pentru religia creştină; dar pentru emigraţii romano-catolici, care sunt numeroşi şi continuu se înmulţesc, încă de la 1842 s-a putut crea un arhiepiscop în Sydney şi 2 episcopi; astăzi se află în Australia 6 arhiepiscopi pentru 850.000 romano-catolici, la o populaţie totală de 4 1/3 milioane, din care cam 3 milioane sunt emigraţi protestanţi.

 

7. În insulele Australiei adică în Oceania şi mai cu seamă în Polinezia au avut succes mai bun decât pe continentul Australiei atât misionarii protestanţi cât şi cei romano-catolici. Aici au propagat încă de la 1797 misionari protestanţi anglicani sub protecţia Engliterei, convertind în 1812 Insula Tahiti, cea mai mare din toate insulele de societate, cu regele ei Pomare II şi în 1819, Insulele Hawaii sau Sandvich cu regele lor Kamehamecha II; misionarii romano-catolici s-au dus acolo mult mai târziu în 1836 sub protecţia Franciei; ei obţinură prin măsuri coercitive ale Franciei la 1837 acelaşi drept în Tahiti sub regina Pomare IV, la 1837 şi 1849 şi în Insulele Sandvich sub regele Kamehamecha III şi din când în când chiar drept exclusiv ca la 1838 în Insulele Marquesas. Misionarii romano-catolici au convertit până acum ca 80.000 insulari autohtoni, pe când cei protestanţi au făcut ca 300.000 prozeliţi, rămânând încă 750.000 păgâni.

 

8. În America misionarii romano-catolici propagă continuu spre a converti pe indienii ce mai sunt în fiinţă şi pe negrii încă păgâni; în o parte a Americii de Nord le face concurenţă propaganda protestantă. Propaganda romano-catolică are ca 330.000 păgâni de curând convertiţi: dintre aceştia ca 130.000 sunt indieni din Canada şi Statele Unite, iară ca 170.000 sunt negri din India de Vest; iară propaganda protestantă are în America 150.000 păgâni, de curând convertiţi; dintre aceştia ca 115.000 sunt din Canada şi din Statele Unite, ca 800.000 din India de Vest, 18.000 din Groenlanda, 215.000 din America Centrală şi Sudică, provenind mai cu seamă din Honduras, posesiune britanică în America Centrală sau de mijloc şi din Guayuana, posesiune britanică şi olandeză în America de Sud.

 

9. Propaganda romano-catolică a avut în Africa ca bază de operaţie foarte favorabilă posesiunile de pe acest continent ale puterilor maritime romano-catolice din Europa, parte şi pe cele ale Germaniei, iară mai întâi Algeria, ce de la 1830 trecu la Francia, cu episcopia ei de la 1838, ce de la 1867 fu ridicată la rangul de arhiepiscopie a Algeriei, iară de la 1884, restabilindu-se vechiul scaun al Cartaginei, deveni primăţie a Cartaginei şi Algeriei. Propagandei din Africa s-au devotat în special congregaţiile nouă şi preoţii Sfântului Spirit sau ,,Preoţii negri”, cum se mai numesc ei, constituiţi în Paris de la 1701-1709 şi reorganizaţi la 1843, precum şi ,,Preoţii albi” constituiţi de la 1868 de Lavigerie, arhiepiscopul Algeriei.

Propaganda are câmpul ei de activitate mai ales în Africa de mijloc şi de sud, însă trebuie să lupte cu populaţia autohtonă, ce se află pe o treaptă inferioară de civilizaţie, adică în particular cu negri, apoi cu o numeroasă propagandă mahomedană, nu mai puţin şi cu concurenţa protestanţilor, cum am spus mai sus; de aceea rezultatul ce a dobândit este relativ neînsemnat. Totuşi în cele două localităţi mai principale în care misiunea romano-catolică are a concura cu cea protestantă, adică în Madagascar şi Uganda, romano-catolicii au invadat pe teritoriul ocupat mai întâi de protestanţi.

Regatul Madagascar, o mare insulă spre est de Africa de Sud, are o populaţie malaieză de 3 ½ milioane, amestecată cu multe alte rase. Aici misionarii protestanţi anglicani propagând au convertit la 1818 pe regele Radama I, care apoi deveni protector al creştinismului. Peste puţin timp o misiune dintre iezuiţi, care încă din secolul XVII, sub protecţia Franciei, în zadar încercase a se stabili în Madagascar, făcu din nou, tot sub protecţia Franciei, aceeaşi încercare de astă dată cu succes; ea se şi stabili în insulă după o persecuţie sângeroasă a creştinilor sub regina Ranavalona I, adversară creştinilor 1835-1861 şi după ce la 1869 regina Ranavalona II, amică a creştinilor proclamă ca religie de stat presbiterianismul englez; de la 1883 sub regina Ranavalona III situaţia misionarilor romano-catolici se consolidă definitiv în Madagascar prin influenţa Franciei, ce, după ostilităţi anterioare, deveni normativă prin un tratat de pace şi în sfârşit la 1896 Francia transformă regatul în colonie franceză.

În timpul cel mai recent prozeliţii romano-catolici din Insula Madagascar sunt în număr de 80.000 sau numai de 10.000 după alţii, iară prozeliţii protestanţi sunt în număr de 300.000. În Uganda, stat al negrilor din Africa ecuatorială de est, cu o populaţie de negri civilizaţi aşa zişi waganda, în număr de 300.000-500.000 suflete, mai întâi fusese în călătorii de studii englezi (aşa la 1875-1876 Stanley † 1904), iară după ei începură a propaga misionari la 1877 sub regele Mtesa (1860-1883), care era foarte inteligent însă crud. La 1879 intră în ţară o misiune romano-catolică de ,,preoţi albi” şi partea de populaţie ce era simpatică creştinilor s-a dezbinat.

Acum Mtesa şi după el de la 1885 Mwanga, fiul său, voiră a extermina pe creştini şi de la 1881-1886 au comis mari măceluri. Dar la 1888 poporul alungă pe Mwanga şi sub Kalema, fratele său, mahomedanismul, care făcea aici propagandă din Sudan, ajunse preponderent în ţară. Acum Mwanga, refugiat la misionarii romano-catolici se făcu creştin romano-catolic şi în ţară izbucni războiul civil, din care Mwanga, aliat însă cu englezii, a ieşit victorios 1889-1890. Dar atunci din nou izbucni războiul civil între partida romano-catolică şi cea protestantă, până la 1892, când se făcu pace prin intervenirea englezilor. Urmarea fu apoi că Mwanga trecu la protestantism, dar acordă şi romano-catolicilor şi chiar mahomedanilor libertatea cultului, reprimând în 1893 răscoala acestor din urmă.

Protestanţii aveau atunci ca 100.000 convertiţi, romano-catolicii 50.000, mahomedanii 20.000. La 1894 Englitera declară că ia protectoratul asupra Ugandei.

În toată Africa numărul păgânilor convertiţi la romano-catolicism este de aproape ¾ milion la o populaţie romano-catolică de 3 ½ milioane (1 ¾ milion după alţii), iară protestanţii zic că au acolo peste 1 milion de păgâni convertiţi, dintre credincioşii lor în număr de 1 1/3 milion.

 

În episodul următor
Capitolul II
Romano-catolicismul de la 1789 până în timpul prezent (1910)
II. Între protestanţi şi între răsăritenii ortodocşi şi heterodocşi

 


[1] După marele lexion de conversaţie al lui Mayer (Mayers, grosser Konversations lexicon 6 Anfl. Bd. 16/1907 SS 783-789), misiunile romano-catolice între păgâni au convertit 633.000 în America, 531.000 în Africa, 3.374.500 în Asia, 95.000 în Oceania, total 4.633.000 păgâni convertiţi sau scăzând 160.000 negri convertiţi, 4.473.500 de păgâni convertiţi.