Şi pentru că noi suntem primii noştri cititori (sic), se cade să spargem gheaţa şi să împărtăşim altora câteva din gândurile noastre.


Cum propovăduim astăzi Ortodoxia

de monah Partenie


Deunăzi, mi-a căzut în mână o carte nou apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei. Interesat de omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur către iudei, am deschis cartea să citesc şi am găsit ceva care m-a atras puternic printre rândurile cărţii: sfântul vorbea despre cum să ne propovăduim credinţa înaintea păgânilor şi iudeilor.

Cineva s-ar putea întreba de ce mă interesează acest subiect, de vreme ce noi trăim într-o ţară ortodoxă, în care sunt prea puţini păgâni sau iudei. Din nefericire, chiar dacă lucrurile stau astfel, noi, ortodocşii, prea arareori dăm dovadă că ne cunoaştem credinţa. Apoi, deceniile de comunism au răpit mulţi credincioşi din sânul Bisericii, care au devenit atei, iar astăzi Îl neagă pe Hristos. Şi avalanşa occidentului, care vine din zi în zi mai puternic peste noi, ne păgânizează şi ne face să ne uităm, în vâltoarea vieţii, rădăcinile creştine.

Dar ce scrie Sfântul Ioan Gură de Aur:

,,Dacă mă va întreba elenul: De unde se vede că Hristos este Dumnezeu ? Trebuie să ne închipuim că aceasta ne va întreba mai întâi, căci toate celelalte decurg din aceasta - nu-i voi aduce dovada din cer, nici din altele ca acestea. Într-adevăr, dacă îi voi spune că Hristos a zidit cerul, pământul, marea, n-are să primească spusa mea. Dacă îi voi spune că a înviat morţi, că a vindecat orbi, că a izgonit demoni, nici pe asta n-are s-o primească. Dacă îi voi spune că a făgăduit împărăţia cerurilor şi bunătăţi negrăite, dacă îi voi vorbi despre înviere, nu numai că nu-mi va asculta cuvintele, ci va râde de mine.

De unde dar să-l îndrum, mai ales dacă este un om fără carte şi neînvăţat ? De unde din altă parte dacă nu din cele recunoscute îndeobşte şi fără împotrivire şi de mine, şi de el, din acelea despre care n-are nici cea mai mică îndoială. Căci, după cum am spus, nu are să se lase uşor convins dacă îi voi pune ca temei al dumnezeirii Sale facerea cerului şi celelalte.

Care este dar lucrul despre care mărturiseşte şi elenul că l-a făcut Hristos şi pe care nu-l poate tăgădui deloc ? Care ? Că Hristos a sădit neamul creştinilor ! Într-adevăr, nu va tăgădui că Hristos a întemeiat Bisericile de pe toată faţa pământului*. Pe temeiul acestora vom face dovada puterii Lui şi vom arăta că El este Dumnezeu; vom spune că nu stă în firea unui om simplu să cucerească într-un timp scurt atât de multă omenire, să cuprindă pământul şi marea şi să cheme pe oameni la astfel de lucruri, mai ales că ei erau stăpâniţi de datini şi obişnuinţe nesocotite, dar, mai bine spus, stăpâniţi de o răutate atât de mare.

Şi totuşi, a avut tăria să elibereze neamul omenesc de toate acestea; nu numai pe romani, ci şi pe perşi, şi, într-un cuvânt, toate neamurile barbare. A săvârşit acestea fără să Se folosească de arme, fără să cheltuiască bani, fără să pornească oştiri, fără să dezlănţuie războaie, ci numai cu unsprezece oameni la început, oameni fără vază, de jos, neînvăţaţi, de rând, săraci, goi, flămânzi, neîncălţaţi, cu o singură haină.

Dar pentru ce spun eu: a săvârşit ? A putut să convingă atâtea seminţii de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci şi la cele viitoare, să rupă legile strămoşeşti, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, şi să sădească în locul lor altele, să-i abată de la nişte reguli uşoare şi să-i îndrepte spre nişte dreptare grele, cele ale Lui; şi să facă acestea, cu toate că toţi Îi declarau război, cu toate că a fost batjocorit să sufere crucea şi o moarte plină de ocară.

Nu va putea tăgădui elenul că n-a fost răstignit de iudei, că n-a îndurat de la ei nenumărate patimi, dar că în fiecare zi s-a răspândit tot mai mult predica. Şi minunea stă nu numai aici, ci şi acolo că Hristos înfloreşte până şi la perşi, cu toate că încă şi acum perşii Îi poartă război. Şi sunt printre perşi şi azi popoare multe de mucenici; iar cei ce erau mai sălbatici chiar decât lupii, când au primit predica, au ajuns mai blânzi decât oile şi cugetă la PC. Carti si articole 01-1cele înalte despre nemurire, despre înviere şi despre bunătăţile cele negrăite.

Aceste fapte mari s-au săvârşit nu numai în oraşe, ci şi în pustie, în sate, la ţară, în porturi şi limanuri. S-au supus celui răstignit cu multă credinţă nu numai oameni de rând, sau numai căpeteniile, ci chiar cei ce au fruntea încununată de coroană. Şi voi căuta să dovedesc acum că toate acestea nu s-au făcut aşa, la întâmplare, că au fost prezise cu multă vreme înainte; dar, mai bine spus, ca să nu fie bănuit cuvântul meu, trebuie neapărat să  aduc de faţă cărţile iudeilor care L-au răstignit şi să desfăşor înaintea ochilor celor necredincioşi, din cărţile păstrate de iudei, mărturiile despre Hristos”.

Apoi, sfântul vine şi aduce puzderie de proorocii despre Hristos, care s-au împlinit întocmai. Şi sunt atât de multe, încât covârşesc şi uimesc şi pe cei ce sunt deja creştini !

Însă pe mine m-a mişcat şi altceva în cuvântul lui. Iată că există ceva ce încă putem spune necredincioşilor ! Dacă le-am spune că Mântuitorul a făcut cerul şi pământul, ne-ar râde în faţă şi ne-ar vorbi despre teoria bing-bang-ului şi alte parascovenii ale ştiinţei de astăzi. Dacă le-am vorbi despre Învierea Domnului, ar începe să ne spună cum a fost descoperit de curând mormântul Lui şi alte drăcii (pentru că sunt drăcii !). Însă am vrea să ne spună cum a fost posibil ca întreaga lume să fie cucerită de cuvântul lui Hristos, dacă El nu este Dumnezeu ? Cine poate nega aceasta ? Nici măcar păgânii şi iudeii.


Iisus Hristos. Icoană de la Mânăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, secolul al VI-lea. Icoana este cunoscută sub numele de ,,Râde şi plânge”, căci Mântuitorul, cu o jumătate de faţă râde, iar cu cealaltă jumătate plânge


Şi nu numai că lumea a fost cucerită de Hristos – că ar putea veni să ne spună că şi Hitler, Stalin şi alţii ca ei au avut în mâini mase de oameni – ci acei oameni, cuceriţi prin cuvântul Lui, şi-au înălţat minţile către lucruri dumnezeieşti, nu pământeşti, şi nu au fost câştigaţi către vremelnicie, ci către veşnicie. Şi acesta nu este puţin lucru, ci este atât de greu de înfăptuit încât doar Însuşi Dumnezeu Îl putea face !


* Cât priveşte fraza: Hristos a întemeiat Bisericile de pe toată faţa pământului, aceasta sună cam ciudat. Din nefericire, nu ne aflăm în posesia unui text original, ca să putem face o comparaţie. Însă ea sună mai degrabă ecumenist, ca şi cum s-ar sugera că Mântuitorul a întemeiat toate Bisericile de pe faţa pământului: ortodoxă, catolică, protestantă etc. Nu ne-am mira să descoperim că această frază a fost ,,prelucrată”, am găsit de-a lungul anilor mai multe cărţi cu pasaje modificate faţă de original, în scopuri necurate.