Despre site
 
Bine aţi venit pe acest site, unde puteţi găsi revista Catacombele Ortodoxiei a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, tipărită de Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din Bucureşti cu binecuvântarea P.S. Flavian Ilfoveanul.
 
Primul număr al revistei a apărut în aprilie 1999. Ea s-a născut, în principal, din dorinţa de a vorbi credincioşilor români despre ecumenism şi roadele apostaziei de la Ortodoxie, tratând, de asemenea, subiecte de actualitate precum clonarea, eutanasia, renaşterea păgânismului în societatea contemporană etc.
 

 

--------------------

 

Teme principale in site
 

Eutanasie. Donare de organe

Stiri 78 2

 

Creştinism şi islamism

Cugetari 71 2

 

Homosexualitatea în lume

Dogma 45-1

 

--------------------

Articole

Octombrie 2008

‘Insule’ de islamism în lumea creştină

 

PARTEA I

Fenomenul imigraţiei, care a luat o amploare nebănuită în ultimele decenii, a creat probleme complexe în ţările spre care şi-au îndreptat paşii cei care şi-au părăsit meleagurile natale. Aceste dificultăţi, care merg până la conflicte violente, se datorează diferenţelor sociale, politice, economice, culturale şi nu în ultimul rând religioase dintre comunitatea gazdă şi grupurile de imigranţi.

Iniţial, statele gazdă au căutat să integreze în societatea lor pe cei proaspăt veniţi. Însă, în ultima vreme, pe fondul creşterii numărului de imigranţi – şi, prin urmare, al dezvoltării unor comunităţi etnice din ce în ce mai clar conturate şi mai stabile – politica statelor gazdă s-a deplasat dinspre integrare şi asimilare spre tolerare şi chiar încurajare a unor proiecte sociale pentru diminuarea tensiunilor existente.

Deşi la prima vedere pare a oferi soluţii, această politică are urmări dintre cele mai grave: extremism, segregarea şi chiar crearea de enclave etnice. Existenţa unor asemenea grupuri a creat în timp premisele unor pretenţii din partea membrilor lor ca societatea gazdă să accepte şi să respecte cutumele populare şi tradiţiile lor religioase. Acest fapt conduce la scoaterea în evidenţă a incompatibilităţii dintre societatea occidentală creştină – oricât de puţin creştină ar mai fi ea astăzi, dar având temelii creştine – şi societatea orientală cu întreaga ei paletă de religii păgâne. Incompatibilitatea se vădeşte în concretul ei în conflictele verbale şi chiar ciocnirile violente dintre cele două părţi, care generează uneori un adevărat haos social.

Comunitatea de imigranţi care creşte cu cea mai mare repeziciune în Europa este cea islamică, statisticile arătând că în ultimii 30 de ani, numărul musulmanilor s-a triplat prin imigraţie şi naşteri. De asemenea, majoritatea demografilor afirmă că această viteză se va păstra sau chiar va creşte în deceniile următoare.

În iulie 2008, cotidianul Der Spiegel publica un comentariu amplu pe marginea problemelor create de sporirea numărului de musulmani din Germania, dintre care cea mai vizibilă este construirea de moschei. Vreme îndelungată, înfiinţarea de camere de rugăciune musulmane a dat naştere la proteste reduse în rândul nemţilor, deoarece acestea erau amplasate în mod discret în clădiri rezidenţiale, magazine sau curţi.

Însă, în ultima perioadă, ostilitatea faţă de moschei a început să se răspândească rapid în această ţară, uneori spre surpriza politicienilor. Numărul actelor de protest, unele chiar violente, a crescut: la Berlin au fost incendiate mai multe moschei; pe ferestrele moscheii din Lauingen au fost aruncate cocteiluri Molotov; pe terenul unei moschei din Hanovra, creştinii au plasat cruci de protest cu inscripţia ,,Terra christiana est” (Acesta este pământ creştin), ş.a.m.d..

În plus, spre deosebire de trecut, când protestele erau domeniul extremiştilor de dreapta, în prezent, împotriva moscheilor şi musulmanilor se solidarizează grupări politice de dreapta şi de stânga, cetăţeni de rând, jurnalişti, reprezentanţii celor mai mari Biserici din Germania, diferiţi specialişti în islam şi problemele Orientului Mijlociu.

 

‘Explozie’ de moschei pe continentul european

Conducătorul Bisericii Evanghelice din Germania, episcopul Wolfgang Huber pentru statele Berlin şi Brandenburg, face cunoscut unul din motivele importante care generează o nelinişte crescândă; el afirmă că organizaţiile islamice au luat ,,iniţiativa pe scară largă” de a-şi arăta prezenţa în mod public cât mai explicit şi în cât mai multe locuri posibile. Astfel, pe lângă cele 163 de moschei tradiţionale şi 2600 de camere de rugăciune existente, organizaţiile islamice construiesc în prezent, sau au în plan să construiască, nu mai puţin de încă 184 de moschei, unele cu domuri şi minarete şi eventual de dimensiuni impresionante. Uneori, noile construcţii rivalizează în dimensiuni cu catedralele şi bisericile din cartierul sau oraşul respectiv.Stiri 44-10

Acesta pare să fie doar începutul unei ‘explozii’ de moschei pe continentul european. O singură organizaţie, Ahmadiyya – proscrisă în islam, a introdus în Germania ,,planul celor 100 de moschei”, dintre care un sfert au fost deja ridicate.

Impresia de agresivitate şi atac lăsată de această construcţie accelerată este agravată de declaraţiile neatente, uneori chiar provocatoare ale constructorilor musulmani. Mulţi dintre ei par să gândească ca prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan, care în 1997 se exprima ca şi cum moscheile ar face parte dintr-o strategie de islamizare: ,,Minaretele sunt lăncile noastre, domurile coifurile, credincioşii armata noastră”.

 

Moscheea din Schwetzingen, oraş aflat la circa 10 km de Heidelberg, în nord-vestul landului Baden-Wurttemberg, Germania

 

Alt motiv de îngrijorare este faptul că musulmanii îşi denumesc moscheile după numele marilor războinici islamici, un nume des întâlnit fiind cel al lui Fatih Sultan Mehmet (1451-1481), care a cucerit cetatea Constantinopolului în anul 1453. Ursula Spuler-Stegemann de la Universitatea din Marburg afirmă: ,,Nu poate fi decât un lucru plănuit. Aceşti musulmani nu vor doar să-şi arate prezenţa aici, ci să o întărească şi extindă”.

Amplasarea, arhitectura, dimensiunile şi numărul moscheilor sunt tot atâtea pricini de nelinişte pentru populaţia germană. La Berlin, comunitatea Ahmadiyya cu doar 200 de membri construieşte o moschee evaluată la 1 milion euro în districtul Heinersdorf. Germanii din district s-au întrebat furioşi: ,,De ce se construieşte o moschee într-o zonă în care nu trăiesc musulmani ?”

La Koln, Uniunea Islamică Turcă pentru probleme religioase, care are legături strânse cu o instituţie similară din Ankara, vrea să construiască ,,cea mai mare moschee din Europa”. Pe locuitori îi deranjează nu numai amplasarea într-un cartier supraaglomerat, ci şi dimensiunile gigantice. Moscheea va fi o clădire în stil otoman, cu 22.000 mp şi minarete de 55 m înălţime, care va rivaliza cu celebrul dom din Koln.

În districtul Hause din Frankfurt, unde există deja 2 moschei, o asociaţie de 300 de persoane vrea să înalţe al treilea centru pentru comunitatea musulmană, în valoare de 3 milioane de euro. Nemţii care trăiesc aici au protestat, auzindu-se adeseori afirmaţia: ,,Nu m-aş mai simţi ca acasă, dacă vor mai veni mulţi musulmani”.

Resentimentele şi mânia germanilor, şi în general a europenilor, sunt alimentate de politica autorităţilor civile, care, urmând aşa-zisele principii ale multiculturalismului, nu iau în seamă plângerile cetăţenilor şi îi favorizează pe imigranţi. La Frankfurt, purtătorul de cuvânt al Partidului Verde local pe probleme de integrare, Nargess Eskandari-Grunberg, a afirmat că 40% din populaţia oraşului sunt imigranţi şi i-a certat pe localnici: ,,Dacă nu vă convine, atunci trebuie să vă mutaţi în altă parte” ...

 

Moscheea nu reprezintă pentru musulmani ce reprezintă biserica pentru creştini

Un aspect extrem de important în ce priveşte construirea de moschei, dar ‘pierdut’ cel mai adesea din vedere de autorităţile civile, este cel al rolului moscheii în comunitatea musulmană. Specialiştii în islam şi Orientul Mijlociu au avertizat asupra faptului că ,,pentru islam, moscheile nu reprezintă ce reprezintă bisericile pentru creştinism”. Claus Leggewie, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Giessen, Hesse, arată că, în vreme ce biserica este destinată exclusiv rugăciunii şi, prin urmare, relaţiei cu Dumnezeul personal, moscheea poate fi descrisă mai degrabă ca o ,,clădire multifuncţională”.

Diferenţa dintre aceste moschei-centre şi biserici se remarcă limpede în planurile originale pentru moscheea din Koln, în care doar o cincime din suprafaţa ei este dedicată rugăciunii. Potrivit unui apel în limba turcă pentru donaţii, restul spaţiului era gândit pentru farmacie, dispensar, birou de avocatură, brutărie, frizerie, supermarket, bancă, grădiniţă, bibliotecă, restaurant şi magazin de bijuterii. La presiunea publică, arhitecţii au redus dimensiunile mega-moscheii din Koln.

Alte moschei mari asemănătoare celei din Koln cuprind şcoli coranice, spaţii destinate computerelor, agenţii de voiaj şi pompe funebre – toate sub un singur acoperiş. Necla Kelek, sociolog german de origine turcă, afirma: ,,Este tot ce are nevoie un musulman în afara casei. Dacă vrea, alături de rugăciune, moscheea îi permite să nu aibă deloc de-a face cu societatea germană”. Ea descrie moscheile ca fiind ,,terenuri de creştere pentru o societate paralelă” şi un ,,obstacol pentru integrare”. Pentru unii musulmani, construirea de moschei este, mai înainte de orice, ,,arătarea puterii şi un efort de a înfiinţa enclave musulmane”.

Este de remarcat că opinia publică germană nu este defavorabilă construirii de moschei, ci numai planurilor gigantice, care modifică aspectul oraşului. Există ,,mai multe moschei decât sunt necesare în Germania”, spune Mina Ahadi, co-fondator al Consiliului Central al ex-musulmanilor din Germania. Ea trăieşte sub protecţia poliţiei după ce a renunţat public la islam, crimă care se pedepseşte cu moartea.

,,Când se construieşte o moschee, consecinţa este creşterea presiunii asupra femeilor şi chiar mai mulţi copii sunt forţaţi să poarte văl la şcoală, fenomen care conduce la izolare”. Ea îi acuză pe politicienii germani de o ,,naivitate fără margini în abordarea problemelor cu organizaţiile islamice care vor, în final, să instituie legea sharia”. De altfel, arhiepiscopul romano-catolic de Koln, Joachim Meisner, avertiza cu privire la unele zone din Germania ,,unde legea sharia se răspândeşte cu repeziciune”.

 

Stiri 44-11

Copii jucându-se în curtea principalei moschei din Bruxelles, Belgia, înainte de rugăciunea de vineri. Este una dintre cele mai mult de 300 de moschei din Belgia. Localizată în Parcul Cinquantenaire din estul districtului Uniunii Europene din Bruxelles, moscheea împarte parcul cu Muzeul regal de artă şi istorie, Muzeul de istorie militară al armatei regale, Autoworld şi mai degrabă şocantul arc construit în 1880 de Regele Leopold pentru comemorarea celei de-a 50-a aniversări a independenţei Belgiei

 

Fenomene similare există în alte ţări europene. Franţa, ţara cu cel mai mare număr de musulmani din Europa, are probleme specifice; la sfârşitul anului 2005, ea s-a confruntat cu un adevărat haos social. Şi Elveţia reacţionează faţă de construirea de moschei: naţionaliştii elveţieni afirmă că au strâns suficiente semnături pentru a iniţia un referendum pentru interzicerea înălţării de minarete pe lângă moschei. Dacă cetăţenii vor vota favorabil, referendumul va impune în constituţia Elveţiei interdicţia de a se construi minarete. Pe de altă parte, opozanţii susţin că o asemenea interdicţie ar încălca libertatea religioasă.

Controverse asemănătoare celor din Germania au izbucnit şi în Marea Britanie anul acesta, după ce un grup misionar musulman a anunţat că doreşte să construiască cea mai mare moschee din toată Europa la Londra, pe locul unei foste fabrici de chimicale. Aceasta ar urma să devină cea mai mare clădire religioasă din Anglia.

 

Învăţământ şi islam

O altă problemă care stârneşte dispute în ţările europene este legată de învăţământul cu specific religios şi predarea islamismului în şcolile publice. Pe 13 martie a.c., la o reuniune organizată de Conferinţa Islamică din Germania, ministrul de interne german Wolfgang Schaeuble a declarat că şcolile de stat din Germania vor introduce ore de religie islamică în limba germană pentru elevii doritori. Măsura a fost luată pentru evitarea predării elementelor de religie în cadrul unor cursuri particulare neoficiale, ţinute de instructori neatestaţi de stat, eventual musulmani radicali.

Deschiderea unei grădiniţe la Berlin într-un cartier de imigranţi a stârnit alte controverse. Prima cerere de deschidere a ei a fost respinsă din cauza presupuselor legături ale fondatorului, Sinan W., cu gruparea musulmană radicală Hizb-ut-Tahrir, interzisă în Germania. În aprilie 2008, alegerea altui preşedinte al asociaţiei în persoana lui Michael W., rudă cu Sinan, a condus la aprobarea cererii. În această cerere se specifica că, în cadrul grădiniţei, copiii vor învăţa dialogul interreligios, egalitatea genurilor, limba germană.

Pe de altă parte, Consiliul Manualelor Americane, înfiinţat în 1989 ca organizaţie de cercetare naţională independentă pentru examinarea manualelor de studii sociale şi promovarea calităţii în materialele de predare a istoriei, a realizat un raport amănunţit despre modul de predare a istoriei în şcolile americane. Raportul, realizat în urma unui studiu de 2 ani pe manuale de istorie mondială şi americană scrise de diferiţi autori, relatează că ,,manualele de istorie folosite de sute de mii de elevi în şcolile publice din SUA promovează ostentativ islamismul”.

În raport se consemnează: ,,Multe grupuri politice şi religioase încearcă să folosească manualele în avantajul lor, însă deficienţele din lecţiile despre islam sunt deosebit de supărătoare. Ele prezintă o imagine incompletă şi confecţionată a islamului, care denaturează bazele sale şi contestă securitatea internaţională. … Textele prezintă definiţii şi pretenţii controversate (cu privire la islam) … ca fapte bine stabilite”.

De exemplu, în manualul ,,Istoria lumii: perioada medievală şi modernă timpurie” scrie că oamenii s-au convertit la islam pentru că ,,au fost atraşi de mesajul islamului de egalitate şi speranţa pentru mântuire”, iar ,,califii i-au tratat cu toleranţă pe cei cuceriţi”. Alte manuale transformă istoria într-o adevărată propagandă islamică, folosind un limbaj pompos care pare preluat din materiale religioase, nu istorice. În multe cazuri, părinţii au criticat capitole întregi cu ,,lecţii admirative” la adresa islamului, plângându-se de ideile care le sunt transmise copiilor lor.

Autorii raportului oferă explicaţii pentru concluziile lor şocante: ,,Activiştii islamici folosesc multiculturalismul şi mişcările politice americane de gata, mai ales cele din campusuri, pentru a promova şi justifica prefacerea conţinutului manualelor care prezintă islamul. (…) O responsabilitate aparte au corporaţiile care publică astfel de materiale, consiliile de directori şi administratori care hotărăsc ce politici editoriale urmează companiile lor”.

Tot ei afirmă că există încă un factor care conduce la această deformare a informaţiei cu privire la islam, anume ,,interdicţia din California referitoare la prezentarea nefavorabilă a religiei în şcoală, respectată de majoritatea editorilor”. ,,Nici unul dintre aceste lucruri nu este accidental. Organizaţiile islamice, dornice să dezinformeze, sunt active în mediile politice. Aceşti activişti sunt dornici să şteargă orice cugetare critică despre islam din manuale şi discursurile publice. Ei reuşesc, ajutaţi de învăţaţi şi asociaţiile partizane … Este alarmant că atât de mulţi oameni cu puterea de a modela programa şcolară se orbesc voit sau simpatizează cu aceste strădanii”, concluzionează raportul.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 44/septembrie-octombrie 2008

 

 

 

PARTEA A II-A

Lumea musulmană finanţează deschiderea de centre de studii islamice în ţările occidentale. Discriminarea pozitivă a musulmanilor în defavoarea creştinilor

În aprilie 2008, Consiliul de finanţare a învăţământului superior din Marea Britanie a organizat o dezbatere pe tema donaţiilor particulare pentru învăţământul universitar. Participanţii şi-au exprimat temerile că organizaţiile musulmane, şi îndeosebi cele saudite, vor exercita o prea mare influenţă asupra universităţilor britanice, ca urmare a donaţiilor făcute, ce depăşesc cu mult fondurile guvernamentale alocate.

Profesorul Anthony Glees, directorul Centrului de studii ale informaţiilor şi securităţii al Universităţii Brunel, afirmă că 8 universităţi britanice, printre care Oxford şi Cambridge, au primit peste 233 milioane de lire sterline din surse musulmane din 1995 încoace, majoritatea banilor mergând în centrele de studii islamice.

Raportul lui Glees arată că suma este de 200 de ori mai mare decât cea acordată de guvern şi va permite vehicularea unor perspective unilaterale asupra islamului şi Orientului Mijlociu şi prosperarea propagandei anti-democrate. Profesorul şi-a exprimat dorinţa ca toate donaţiile pentru universităţi să fie făcute publice şi a susţinut că ,,planul guvernului de a contracara extremismul va crea în realitate un apartheid musulman în Marea Britanie, tinerii musulmani fiind învăţaţi să se considere pe ei înşişi mai întâi musulmani, apoi britanici”. În Marea Britanie există circa 90.000 de studenţi musulmani.

Controverse sunt şi în învăţământul preuniversitar. Tot în aprilie 2008, două şcoli din Bristol au retras rapid două cărţi menite să-i înveţe pe copiii de 4-5 ani că sodomia este firească, însă numai după plângeri depuse de părinţi musulmani. Deşi a retras cărţile şi pare să fie extrem de preocupat de menţinerea unor relaţii bune cu comunitatea musulmană, Consiliul oraşului Bristol şi-a apărat dreptul de a ,,preîntâmpina hărţuirea homofobă” prin astfel de materiale. Este de remarcat reacţia cu totul diferită a şcolii şi consiliului oraşului în relaţiile cu părinţii creştini şi cu cei musulmani. În 2007, părinţii creştini au protestat cu privire la aceleaşi cărţi, însă plângerile lor nu au fost luate în seamă.

Discriminarea creştinilor nu se opreşte aici. În iulie 2008, părinţii creştini s-au revoltat împotriva unor ,,exerciţii de religie” din şcolile britanice. La Liceul Alsager din apropierea oraşului Stoke-on-Trent, profesoara a cerut elevilor creştini să îngenuncheze şi să se roage lui Allah, într-un mod specific religiei islamice. Refuzul a doi băieţi de 11 şi 12 ani a fost pedepsit aspru, fiind acuzaţi că sunt ,,nerespectuoşi”.

Fenomenul petrecut în şcolile din Bristol şi Stoke-on-Trent şi reacţia autorităţilor par a fi caracteristice pentru întreaga conducere britanică, atât la nivel central, cât şi local. Bisericile şi organizaţiile creştine, ca şi credincioşii creştini sunt supuşi unui tir continuu pentru a primi normele seculare, anti-creştine ale ideologiei dominante în rândul elitei britanice. În acest timp, comunitatea musulmană se bucură de sprijinul autorităţilor civile şi prosperă pe toate planurile.

 

Guvernul britanic adoptă măsuri prin care favorizează comunitatea musulmană

În iunie 2008, Institutul Von Hugel al Colegiului St. Edmund, Cambridge, a publicat raportul intitulat ,,Morală, dar nu compasiune. Guvernul, Biserica şi viitorul asistenţei sociale”, comandat de Biserică. În acest raport, guvernul a fost criticat fiindcă nu a ţinut cont de lucrarea Bisericii în domeniul asistenţei sociale; studiul a arătat că guvernul ,,se concentrează pe profilul grupurilor religioase minoritare, în timp ce nu reuşeşte să se lege la contribuţia imensă a Bisericii, în detrimentul iniţiativelor pentru asistenţa socială”.

În final, raportul a făcut câteva recomandări Bisericii şi guvernului, dar secretarul Departamentului pentru comunităţi şi guvernare locală, Hazel Blears le-a respins, nedorind să acorde atenţie organizaţiilor creştine de asistenţă socială. Pe de altă parte, acelaşi departament a confirmat în iulie a.c. că va sprijini financiar iniţiativa guvernului britanic de a crea un comitet de consilieri islamici. Astfel, el va oferi un sprijin generos pentru secretariat, finanţe pentru cheltuielile membrilor comitetului, prin care se speră abaterea musulmanilor de la extremismul radical.

Nu numai organizaţiile creştine sunt defavorizate, ci şi creştinii de rând. În februarie 2008, cetăţenii britanici şi-au manifestat nemulţumirea faţă de faptul că Departamentul pentru muncă şi pensii a emis noi reguli, care permit bărbaţilor musulmani să pretindă beneficii pentru mai multe soţii. De asemenea, ei au luat cunoştinţă de un nou regulament al poliţiei, care prevede ca, la percheziţionarea cu câini a locuinţelor musulmanilor, animalele să poarte ,,botoşei”, pentru a nu spurca încăperile. În islamism, câinii sunt consideraţi animale spurcate, fiind recomandată evitarea contactului cu aceştia. Iniţial, regulamentul trebuia aplicat doar în cazul moscheilor, însă el a fost extins la apartamentele de locuit.

De altfel, într-o societate care şi-a pierdut cârma şi aplică o serie de principii care, în loc să conducă la integrarea oamenilor şi rezolvarea conflictelor interetnice, le promovează, este firesc să se ajungă la situaţii aberante. În realitate, sub masca promovării toleranţei şi multiculturalismului, are loc prigonirea creştinilor, fiindcă punerea în practică a acestor principii vădeşte substratul lor profund anti-creştin.

De exemplu, pe 19 februarie 2008, într-un cartier musulman din Birmingham, pastorii baptişti Arthur Cunningham şi Joseph Abraham vorbeau cu 4 tineri musulmani despre creştinism. Ei au fost abordaţi de un ofiţer de poliţie de susţinere a comunităţii musulmane, Naeem Naguthney, care, într-o manieră ,,ameninţătoare şi intimidantă”, le-a cerut să înceteze să propovăduiască creştinismul. Apoi a chemat ajutoare, spunându-le să părăsească zona musulmană şi avertizându-i că nu pot conta pe sprijinul poliţiei pentru siguranţa lor: ,,Dacă vă întoarceţi aici şi sunteţi bătuţi, nu puteţi spune nimic pentru că aţi fost avertizaţi”. ,,Ne-a spus că suntem într-o zonă musulmană şi nu ni se permite să răspândim mesajul creştin. Ne-a mai spus că noi comitem o crimă de ură, spunându-le tinerilor să părăsească islamismul, şi că ne va duce la secţie”, a declarat pastorul Arthur Cunningham pentru The Telegraph.

Poliţia din West Midlands a refuzat să-şi ceară scuze pentru atitudinea ofiţerului Naguthney. ,,Sunt uluit că poliţia pare atât de nepăsătoare. Ei par mulţumiţi să nu clarifice că ceea ce făceam era perfect legal. Aceasta este o ţară liberă şi a sugera că ne făceam vinovaţi de crimă de ură pentru răspândirea cuvântului lui Dumnezeu este şocant”, a spus Cunningham.

La rândul său, pastorul Joseph Abraham, un egiptean musulman convertit la creştinism, declara pentru cotidianul The Telegraph că experienţa trăită de ei nu face decât să confirme aserţiunea episcopului anglican Michael Nazir-Ali de Rochester: ,,Nu credeam că se întâmplă aşa ceva în Marea Britanie. Recent, episcopul de Rochester a fost criticat de Biserica Angliei fiindcă a spus că există zone interzise, însă avea dreptate, există cu siguranţă zone interzise pentru creştinii care vor să răspândească Evanghelia”.

 

Urmările reale ale promovării multiculturalismului

Episcopul Michael Nazir-Ali de Rochester s-a ridicat în mai multe rânduri împotriva secularizării şi prigonirii creştinilor în Marea Britanie. Într-un articol publicat în Sunday Telegraph, episcopul de origine pakistaneză arăta că politicienii britanici au abordat problemele de acomodare şi integrare a imigranţilor prin impunerea unui model multicultural şi multireligios care a condus la ,,stimularea extremismului islamic”. ,,În paralel, a existat o renaştere mondială a ideologiei extremismului islamic. Una dintre consecinţele acesteia a fost o înstrăinare mai mare a tinerilor de naţiunea în care creşteau, ca şi transformarea comunităţilor deja separate în zone interzise unde aderenţa la această ideologie a devenit un semn de acceptare”.

O altă consecinţă este diminuarea rolului public al creştinismului, fiindcă ,,existenţa capelelor şi capelanilor în spitale, închisori şi instituţii de educaţie este în primejdie, fie din cauza reducerilor financiare, fie pentru că autorităţile vor facilităţi multireligioase, fără a ţine cont de caracterul creştin distinct al legilor, valorilor, obiceiurilor şi culturii naţiunii”.

Afirmaţiile sale – potrivit cărora multiculturalismul a creat ,,zone interzise pentru nemusulmani în Marea Britanie”, iar creştinii britanici au eşuat în datoria lor faţă de musulmani prin refuzul de a încerca să-i convertească la creştinism – au fost întâmpinate cu ,,urlete de furie” de către conducătorii anglicani, care au declarat că el ,,nu arată nici un pic de sensibilitate faţă de necesitatea unor relaţii interreligioase bune”. De când s-a exprimat public, episcopul de Rochester şi familia sa au primit ameninţări cu moartea din partea musulmanilor şi trăiesc sub protecţia poliţiei.

Într-un alt articol publicat în revista politică Standpoint, episcopul Nazir-Ali îşi continuă analiza. El arată că sursa ,,colapsului subit al valorilor creştine” este ,,revoluţia socială şi sexuală din anii ’1960, orchestrată de universitarii cu orientare neo-marxistă”, în faţa căreia ,,conducătorii Bisericii au capitulat”. ,,În această revoluţie, valorile creştine autentice ale deschiderii au fost înlocuite de doctrina modernă a multiculturalismului, care nu are o bază solidă. Aceasta a condus la o Mare Britanie alcătuită din comunităţi separate şi vieţi paralele. (...) Pierderea credinţei din viaţa publică a avut drept urmare nu numai decăderea socială, ci şi crearea unui gol moral şi cultural, care este umplut de islamismul radical violent”.
Jurnalistul Peter Hitchens de la cotidianul Daily Mail completează astfel opiniile episcopului anglican: ,,Avem o ţară demoralizată din toate punctele de vedere, cu oameni jefuiţi de demnitatea lor, cu copii lipsiţi de stabilitate şi autoritate, înfricoşător de ignoranţi în ce priveşte propria cultură, cu o economie şubredă, aflată în mare parte pe mâini străine, cu o armată slabă, cu un sistem de justiţie ca o glumă proastă, cu mase de oameni zăpăcite de pornografie, băutură şi droguri, cu o constituţie ameninţată, şi cu o elită prinsă în ghearele unui ateism distrugător şi intolerant”.

Este demn de remarcat faptul că înşişi musulmanii sesizează că situaţia creată este mai mult decât problematică. Astfel, la începutul anului 2008, imamul Syed Soharwardy din Calgary, provincia Alberta, Canada, membru al Consiliului Islamic Suprem al Canadei, a depus o plângere la Comisia pentru drepturile omului din Alberta împotriva jurnalistului Ezra Levant şi a publicaţiei Western Standard. El l-a acuzat pe jurnalist de ,,crimă de ură” pentru republicarea în revista în speţă a caricaturilor cu profetul Mohamed ce au făcut înconjurul lumii la sfârşitul anului 2005.

Participând la sesiunile comisiei şi luând cunoştinţă de alte cazuri asemănătoare, imamul canadian şi-a retras plângerea. Apoi, pe 11 iulie 2008, el a dat publicităţii o declaraţie în care îşi exprima profunda îngrijorare pentru modul în care Comisiile pentru drepturile omului din Canada îi tratează pe creştini: ,,Ascultând experienţele episcopului Henry şi pastorului Boissoin, am înţeles cât de preţioasă este libertatea religioasă pentru ţara noastră şi cât de uşor poate fi pierdută”.

Imamul a citat cazurile episcopului catolic Fred Henry şi pastorului Steve Boissoin – care au fost aduşi în faţa Comisiei pentru drepturile omului din Alberta pentru că s-au exprimat în scris sau verbal împotriva sodomiei, pastorul fiind amendat şi plătind zeci de mii de dolari ca taxe de judecată – ca unul dintre motivele care l-au determinat să-şi retragă plângerea împotriva jurnalistului Levant. El a afirmat că ,,înţelegerea reciprocă dintre culturi poate fi obţinută doar într-o societate care respectă libertatea de expresie, libertatea religiei şi toate celelalte libertăţi democrate ale noastre”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008

 

 

 

PARTEA A III-A

Legea islamică şi introducerea ei în societatea occidentală

Creşterea numărului de imigranţi, formarea de comunităţi stabile, cu o identitate bine definită – adevărate enclave sau zone ‘paralele’ în care sunt respectate obiceiurile şi tradiţiile religioase proprii – conduc treptat la înfiriparea moralei musulmane şi a legii sharia în societatea occidentală.

Legea sharia, care înseamnă în limba arabă ,,calea cea bună”, este un ansamblu de legi şi reguli bazate pe învăţăturile Coranului şi tradiţiile profetului Mohamed Hadith şi Sunna, ce guvernează viaţa musulmanilor. Ea stabileşte îndatoririle religioase, ca şi pe cele laice (politică, guvernare, comerţ, finanţe, probleme familiale) ale credincioşilor, şi pedepsele date pentru încălcarea acestora. Potrivit credinţei musulmane, această lege este o expresie a voinţei lui Dumnezeu, deşi ea nu se aplică invariabil, ci în urma interpretării sale de către conducătorii religioşi islamici care au studiat-o.

Ea se aplică asemenea unui cod de legi laic: pentru a rezolva un caz, judecătorul consultă Coranul, apoi învăţăturile lui Mohamed. Dacă nu găseşte un model de rezolvare, dă un verdict ţinând cont de precedentele stabilite de juriştii islamici. Dacă este un caz cu totul nou, îl rezolvă prin analogie cu cel mai apropiat caz cunoscut.

Legea sharia este în vigoare în multe ţări musulmane din lume, printre care Arabia Saudită, Iran, Libia şi Sudan. Constituţia Egiptului defineşte sharia ca sursă a legislaţiei sale. Alte ţări musulmane au coduri de legi seculare care funcţionează în paralel cu sharia, însă în general subordonate ei.

Pe măsură ce comunităţile de imigranţi îşi măresc dimensiunile, musulmanii încep să pretindă ca problemele şi conflictele dintre ei să fie judecate potrivit legii islamice. Considerând că acceptarea acesteia ar conduce la reducerea tensiunilor din societatea occidentală, unele state sau provincii au permis treptat aplicarea ei.

Spre exemplu, în 2005, provincia canadiană Ontario a deschis drumul către acest tip de justiţie. Fostul procuror general al provinciei, Marion Boyd, a propus înfiinţarea de tribunale sharia pentru rezolvarea disputelor civile şi conjugale, unul dintre argumente fiind existenţa în Ontario a unor tribunale romano-catolice şi evreieşti de arbitrare a disputelor. Opozanţii au afirmat că înfiinţarea de tribunale islamice ar putea duce la discriminarea femeilor musulmane, din pricina poziţiei femeii în societatea islamică, şi, în septembrie 2005, au organizat marşuri de protest în 11 oraşe din Canada şi Europa.

La începutul lunii iunie 2005, Parlamentul provinciei canadiene Quebec a adoptat în unanimitate o moţiune care se opune ,,implantării tribunalelor numite islamice în Quebec şi în Canada”. Deputata liberală Fatima Houda-Pepin, de origine marocană, care a introdus moţiunea, declara: ,,A cere aplicarea legii sharia în Canada este o veritabilă lovitură de forţă care ţinteşte slăbirea uneia dintre pietrele de temelie ale democraţiei noastre, sistemul nostru de justiţie”. Pe de altă parte, arhiepiscopul romano-catolic de Koln, Joachim Meisner, avertiza cu privire la unele zone din Germania ,,unde legea sharia se răspândeşte cu repeziciune”.

Treptat au început să apară şi în Marea Britanie tribunale sharia, numite Consilii Islamice Sharia. Primul astfel de tribunal a fost înfiinţat în 1982 la Birmingham, iar astăzi ar funcţiona 10 astfel de curţi, dintre care 3 la Londra. În plus, anumite prevederi ale legii islamice au fost deja încorporate în sistemul legal britanic, de exemplu în domeniile economic sau alimentar. În domeniul alimentar, legea britanică permite ca, în anumite cazuri, animalele să fie omorâte potrivit practicilor evreieşti şi islamice. De asemenea, Trezoreria britanică a aprobat produse financiare care să respecte legea islamică, cum ar fi tipuri de ipotecă şi de investiţii. Legea islamică interzice dobânda pe motiv că ea reprezintă bani câştigaţi pe nedrept. Aceste produse financiare sunt considerate ca răspunzând necesităţilor vieţii moderne într-un mod care respectă prevederile religioase.

Potrivit unei legi ce datează din anii ’1850, tribunalele islamice au un anumit caracter oficial. În plus, în 1996, a fost votat Actul de Arbitraj, care conţine o clauză ce permite ca deciziile tribunalelor să fie obligatorii pentru oamenii care au fost de acord să se supună judecăţii lor.

Şeicul Faiz-ul-Aqtab Siddiqi, avocat şi conducătorul Comitetului de acţiune musulmană, a afirmat că Actul de Arbitraj din 1996 permite ca deciziile tribunalului de arbitrare musulman să fie întărite de tribunale districtuale sau superioare. ,,Actul permite ca disputele să fie rezolvate folosind tribunale alternative. Această metodă este numită decizia alternativă a disputei, fiindcă pentru musulmani asta reprezintă tribunalele sharia”.

Tribunalele funcţionează ,,în cadrul legal al Angliei şi Ţării Galilor”. La dezbateri trebuie să fie prezenţi cel puţin 2 membri, un învăţat al legii sacre islamice şi un avocat cu drept de practică în Anglia şi Ţara Galilor. De multe ori, musulmanii preferă să se adreseze direct acestor tribunale, ocolind autorităţile juridice britanice, deoarece tribunalele sharia respectă tradiţia religioasă şi modul lor de viaţă.

Şeicul Siddiqi afirmă că se aşteaptă ca aceste tribunale să se ocupe de un număr mai mare de cazuri criminale ,,mici” în viitorul apropiat, fiindcă tot mai mulţi clienţi vin la ei cu astfel de situaţii. ,,Tot ceea ce facem este reglarea problemelor comunităţii în aceste cazuri”. Tribunalele sharia au început să activeze în august 2007 şi au abordat peste 100 de cazuri, printre care divorţuri, moşteniri, ca şi 6 cazuri de violenţă în familie, ce constituie în mod normal o procedură criminală potrivit legii britanice.

De altfel, s-a remarcat faptul că tribunalele islamice încep să se implice pe nesimţite în rezolvarea altor tipuri de cazuri criminale. În februarie 2008, a fost dezvăluit un caz în care câţiva tineri somalezi au fost arestaţi de poliţia britanică sub bănuiala că au înjunghiat un adolescent somalez. Familia victimei a declarat poliţiştilor că problema va fi judecată în afara tribunalului, iar suspecţii au fost eliberaţi pe cauţiune. A fost întrunit un tribunal sharia, iar bătrânii au poruncit ca agresorii să despăgubească familia victimei.

 

Londra sau Londonistan ?

Pe blogul ei de la Spectator, Melanie Philips – autoarea cărţii ,,Londonistan”, care examinează incursiunile islamice violente în societatea britanică cu sprijinul guvernului şi tribunalelor britanice – arată că deciziile tribunalelor sharia au fost mereu executorii, potrivit Actului de Arbitraj. Însă, acest lucru nu ,,risipeşte îngrijorarea serioasă cu privire la răspândirea legii sharia şi scopul acestor tribunale. (…) Problema esenţială este că legea sharia nu este compatibilă cu legea britanică sau cu principiile egalităţii şi drepturilor omului din aceasta. Consecinţa … este că Marea Britanie permite dezvoltarea unui sistem legal paralel în ţară, distrugând astfel principiul fundamental al societăţii noastre - o lege valabilă pentru toţi. Acesta este modul în care o societate se scindează - şi apoi se prăbuşeşte”.

La rândul său, Patrick Sookhdeo, directorul Institutului pentru studiul islamismului şi creştinismului, scria în cartea sa ,,Islamul în Marea Britanie”: ,,Tribunalele sharia funcţionează acum în majoritatea oraşelor mari, cu diferite grupuri etnice şi sectare administrând propriile tribunale care satisfac nevoile lor specifice, potrivit tradiţiilor lor”.

Stiri 47-1Răspândirea tribunalelor sharia şi importanţa crescândă a acestora printre musulmani stârnesc nenumărate controverse în societatea britanică. Sunt scrise articole pro şi contra, personalităţile publice îşi exprimă opiniile, adeseori acest fapt conducând mai degrabă la accentuarea tensiunilor şi radicalizarea punctelor de vedere.

Din acest punct de vedere, prima parte a anului 2008 a constituit o perioadă extrem de frământată. Anul a debutat cu declaraţiile radicale ale conducătorului Bisericii Anglicane, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, un apologet al religiei unice, cu o viziune extrem de modernistă şi seculară asupra creştinismului. El este un susţinător fervent al modificării perspectivei creştine asupra sodomiei şi hirotoniei femeilor. De asemenea, Rowan Williams este puternic implicat, alături de Papa Benedict al XVI-lea şi alţi conducători creştini, în dialogul interreligios cu musulmanii.

 

Arhiepiscopul anglican de Canterbury, Rowan Williams

 

În februarie 2008, într-un interviu acordat postului BBC şi apoi într-un discurs adresat avocaţilor la Curtea Regală de Justiţie, arhiepiscopul anglican a afirmat deschis că pare ,,de neevitat” ca ,,anumite forme ale legii sharia să fie introduse astăzi în Marea Britanie”. El a cerut ca legea britanică şi cea islamică să capete un statut legal egal, pentru ca oamenii să poată alege care dintre ele să le guverneze vieţile.

În discursul său, arhiepiscopul Williams a spus că ,,trebuie să ne gândim un pic mai dur la rolul şi domnia legii într-o societate pluralistă cu identităţi suprapuse parţial” şi a susţinut de-a dreptul că ,,noţiunea unui singur sistem de legi care se aplică egal tuturor cetăţenilor – principiu fondator al democraţiilor apusene – este o concept periculos în societăţile moderne multiculturale” ...

Declaraţiile sale au declanşat o adevărată furtună, atât printre clerici, cât şi printre laici. Episcopul Michael Nazir-Ali de Rochester a afirmat: ,,Legea britanică îşi are rădăcinile în tradiţia iudeo-creştină şi, în particular, noţiunile noastre de libertăţi umane derivă din acea tradiţie. Personal, cred că ar fi pur şi simplu imposibil să se introducă o tradiţie ca sharia în acest ansamblu, fără a-i afecta fundamental integritatea”.

La rândul lor, oficialii britanici au criticat vehement ideile arhiepiscopului anglican. Exprimând poziţia multor parlamentari, secretarul pentru cultură Andy Burham a spus: ,,Sistemul legal britanic trebuie să se aplice tuturor în mod egal. Nu pot fi folosite în paralel două sisteme de legi. După părerea mea, ar fi o formulă pentru haos, haos social. Legea britanică trebuie să se bazeze pe valorile britanice. Dacă oamenii aleg să trăiască în această ţară, ei aleg să se supună acestei legi şi doar acesteia”.

Alistair McBay de la Societatea Seculară Naţională a spus că afirmaţiile lui Rowan Williams ,,subminează direct” conceptul de egalitate a cetăţenilor în faţa legii: ,,Avem şcoli separate, grupuri de cercetaşi separate şi chiar toalete separate pentru musulmani, şi acum arhiepiscopul spune că trebuie să avem legi diferite. Este o nebunie”.

Deputatul conservator David Davies, anglican, a remarcat: ,,Sunt uimit. Arhiepiscopul de Canterbury este un om agreabil, foarte învăţat, însă cu siguranţă a pierdut sensul. El este unul dintre cei mai influenţi prelaţi creştini din lume şi se presupune că trebuie să apere creştinismul. Ceea ce face el este abandonarea propriei sale religii” !

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 47/ianuarie-februarie 2009 

 

 

 

PARTEA A IV-A

Una dintre cele mai grave urmări ale creării de enclave musulmane este extremismul

În paralel cu acest tratament preferenţial acordat musulmanilor de autorităţile şi societatea occidentală, se observă o tendinţă de creştere a numărului de musulmani care adoptă poziţii extremiste. În articolul ,,Multiculturalismul determină tinerii musulmani să respingă valorile britanice”, cotidianul Daily Mail din 29 ianuarie 2007 nota: ,,Multiculturalismul a înstrăinat o întreagă generaţie de tineri musulmani şi i-a făcut din ce în ce mai radicali. Într-un contrast puternic cu părinţii lor, tot mai mulţi simpatizează cu învăţăturile extreme ale islamismului, şi aproape 4 din 10 tineri doresc să trăiască potrivit legii sharia în Marea Britanie”.

De asemenea, cotidianul german Der Spiegel din 20 decembrie 2007 relata: ,,Un nou studiu realizat de Ministerul de Interne a alimentat dezbaterea despre integrarea musulmanilor în Germania, vorbind despre pericolul radicalizării lor. Potrivit studiului, 40 % din musulmanii intervievaţi au o ‘orientare fundamentalistă’ (...), 6 % au fost consideraţi ca având ‘tendinţe violente’, iar 14 % ca având tendinţe ‘antidemocrate’”.

Şi Marea Britanie a iniţiat în această vară un studiu printre studenţii musulmani din 12 universităţi britanice, rezultatele fiind asemănătoare. ,,Un mare număr de studenţi de origine islamică au convingeri ce contravin valorilor democratice” sau chiar ,,sunt deschişi faţă de gândirea extremistă”. Astfel, 32 % dintre ei afirmă că este justificat să ucizi în numele religiei dacă religia este atacată, 60 % din studenţii activi în societăţile islamice au făcut-o, iar 4 % cred că uciderea pentru a promova religia este permisă.

Unul dintre autorii studiului, Hannah Stuart, declara: ,,Rezultatele sunt extrem de alarmante. Studenţii musulmani sunt viitori conducători ai comunităţilor islamice. Şi totuşi, mulţi dintre ei par a avea convingeri ce contravin valorilor liberale, democratice”.

 

Apogeul discriminării pozitive: Proiectul ,,Combaterea defăimării religiilor”

În ultimii ani, naţiunile musulmane au pornit la nivel internaţional o campanie de sprijinire a religiei lor. În anul 1999, Organizaţia Conferinţei Islamice, ce are 57 de state islamice membre, a propus spre aprobare la Consiliul pentru drepturile omului al ONU proiectul ,,Defăimarea Islamului”. Din 2005 încoace, o rezoluţie similară, intitulată ,,Combaterea defăimării religiilor”, este propusă şi votată anual la Adunarea Generală a ONU. Această ultimă rezoluţie interzice defăimarea islamismului în orice ţară a lumii şi reprezintă globalizarea legilor împotriva blasfemiei existente în ţările musulmane. Pentru a nu atrage atenţia, proiectul a fost modificat, făcând referire la defăimarea religiilor în general.

Campania anti-defăimare este parte a unui program mai larg de remodelare a înţelegerii drepturilor omului, promovate de organizaţia islamică. Aceasta se străduieşte să apere valorile islamice şi să contracareze presiunile internaţionale ce se fac pentru schimbarea practicilor din ţările islamice. În martie 2008, liderii acestei organizaţii s-au întrunit la Dakar, Senegal, şi au emis un comunicat în care şi-au exprimat ,,îngrijorarea profundă cu privire la încercările de a exploata problema drepturilor omului pentru a discredita principiile şi dispoziţiile sharia şi de a interveni în afacerile statelor musulmane”. În plus, ei au făcut apel la ,,abţinerea de la folosirea universalităţii drepturilor omului ca pretext pentru a interveni în problemele interne ale statelor şi a submina suveranitatea naţională”.

Anterior, Organizaţia Conferinţei Islamice dăduse publicităţii Declaraţia pentru drepturile omului în islam de la Cairo, care afirmă că ,,toate drepturile sunt supuse legii sharia” şi face ,,legea sharia singura sursă de referinţă pentru drepturile omului”.

Iniţiativa Organizaţiei Conferinţei Islamice cuprinde o notă periculoasă, deoarece rezoluţia se referă la protejarea religiilor şi nu a indivizilor şi a dreptului lor la libertatea religioasă. În mod tradiţional, legile anti-defăimare se referă la indivizi şi nu la religii în ansamblu, căci ceea ce pentru un om este adevărul, pentru altul poate fi de-a dreptul blasfemie …

Pe 9 iulie 2008, Centrul american pentru lege şi justiţie a depus o petiţie la ONU împotriva acestor rezoluţii anti-defăimare, în care scrie: ,,Rezoluţiile stabilesc ca ţintă şi preocupare primară protecţia ideilor şi religiilor în general, mai degrabă decât protejarea drepturilor indivizilor de a practica religia lor, care este scopul principal al legii internaţionale a libertăţii religioase. (...) ‘Defăimarea religiei’ înlocuieşte criteriul obiectiv existent al limitelor discursului în care există o intenţie de a incita la ură sau violenţă împotriva credincioşilor cu un criteriu subiectiv care ia în considerare dacă religia sau credincioşii săi se simt ofensaţi de discurs. Cel mai tulburător pentru comunitatea internaţională ar trebuie să fie faptul că legile bazate pe conceptul de ‘defăimare a religiei’ ajută în realitate la crearea unui climat de violenţă”.

Acest tip de legi anti-defăimare sunt folosite în ţările musulmane pentru a proteja islamismul şi a ataca minorităţile religioase cu pedepse care merg până la execuţie. Spre exemplu, Codul Penal din Pakistan cuprinde o secţiune care hotărăşte: pedeapsa cu moartea pentru profanarea islamismului sau a profeţilor; pedeapsa cu închisoare pe viaţă pentru profanarea, vătămarea sau blasfemierea Coranului; 10 ani de detenţie pentru insultarea altor sentimente religioase.

Anul acesta, rezoluţia a fost votată de Comisia pentru drepturile omului în ciuda opoziţiei Statelor Unite ale Americii şi Uniunii Europene. Centrul american pentru lege şi justiţie scria în petiţie: ,,Ei încearcă să introducă o rezoluţie sinistră care nu este altceva decât intoleranţă religioasă ostentativă. (...) Această propunere radicală va scoate creştinismul în afara legii (...), va face din proclamarea credinţei voastre o crimă internaţională. Nicicând creştinii nu au fost mai urmăriţi pentru credinţa lor religioasă”.

 

Urmări ale promovării neîncetate a islamismului în lumea creştină

În luna iulie 2008, cotidianul britanic The Telegraph relata despre o scrisoare deschisă a arhiepiscopului anglican Rowan Williams adresată conducătorilor islamici, menită să promoveze dialogul interreligios. În scrisoare, arhiepiscopul a menţionat ,,trecutul sângeros al ambelor religii şi a vorbit despre despărţirea creştinismului de originile sale paşnice”.

El a continuat într-un mod stupefiant afirmând deschis că ,,doctrina creştină este jignitoare pentru islamism” şi că ,,Treimea creştină este disonantă cu credinţa musulmană într-un singur Dumnezeu atotputernic”. Cu alte cuvinte, Rowan Williams a ajuns să creadă că Sfânta Treime ,,jigneşte” urechile delicate ale tuturor celor care nu sunt creştini şi, prin urmare, de dragul dialogului interreligios, păcii internaţionale şi înţelegerii dintre oameni, creştinii trebuie să se lepede de Dumnezeul lor …

 

* * *

 

Din cele expuse pe scurt în acest serial se naşte o întrebare firească: de ce nu s-au integrat musulmanii în societatea occidentală ? De ce nu au primit să facă parte într-un mod natural, pur şi simplu omenesc, dintr-o societate modernă ? Oare fiindcă lumea occidentală, în ciuda faptului că oferă o mulţime de oportunităţi şi avantaje, printre care un nivel de trai ridicat, şansa afirmării în plan profesional, apărarea drepturilor omului şi libertăţilor sale fundamentale – un adevărat paradis pământesc, este o lume rece, neprimitoare, egoistă şi dispreţuitoare faţă de orice din afara ei, dar şi faţă de ea însăşi ? Fiindcă dintr-o astfel de societate lipsesc lianţii necesari pentru integrarea celor ce doresc să i se alăture: ospitalitatea, bunăvoinţa, prietenia şi chiar iubirea de semeni ?

Dar mai au în ce să se integreze musulmanii, mai există o aşa-zisă vatră a comunităţii occidentale în care să se poată înrădăcina ? Deşi afişează o bunăstare materială, posibilităţi nenumărate din toate punctele de vedere, occidentul îşi trăieşte ultimele clipe de existenţă, fiind măcinat în interior de plăgile care l-au atacat din pricina părăsirii adevăratului Dumnezeu, a Sfintei Treimi creştine !

Nu în ultimul rând, această neintegrare a musulmanilor şi a altor imigranţi în societatea occidentală este dorită şi susţinută de politicienii şi conducătorii religioşi, inclusiv cei creştini, care utilizează enclavele de islamism din lumea creştină pentru a o distruge ...

 

Stiri 48-1

Noua moschee din Berlin, a cărei inaugurare a avut loc în octombrie 2008

 

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 48/martie-aprilie 2009 

 

Damian Ilie

 

Surse
- 12 februarie 2008, ,,Archbishop of Canterbury ‘shocked’ and ‘completely overwhelmed’ by tidal wave of criticism”
- 3 aprilie 2008, ,,Homosexual propaganda removed from UK schools, but only after Muslim complaint. Gay group head says ‘fuss’ from parents ‘will cause children to think there is something wrong’”
- 2 iunie 2008, ,,UK officer tells preachers: converting Muslims to Christianity is ‘Hate crime’”
- 2 iunie 2008, ,,Anglican bishop: Vacuum created by Christian culture collapse will be filled by radical Islam. Says in the 1960s Church leaders ‘all but capitulated’ to rise of neo-marxism”
- 11 iulie 2008, ,,Imam who launched human rights complaint now confronts comission for threatening religious freedoms”
- 17 septembrie 2008, ,,Sharia courts operating in England recognised by british law”
- 7 februarie 2008, ,,Archbishop of Canterbury seeks adoption of Islamic law. ‘It is not as if we are bringing in an alien and rival system’”
- 10 mai 2008, ,,History textbooks promoting Islam. New report says Muslim activists ‘succeeding’ in expunging criticism”
- 10 iulie 2008, ,,U.N. scheme to make Christians criminals. Sharia-following Islamic nations demanding anti-‘defamation’ law”
- 13 iunie 2008, ,,UK government ‘favouring Muslims over Christians’”
- 3 iulie 2008, ,,Bishop backs Sharia law in UK”
- 12 iulie 2008, ,,Bishop refutes judge’s Sharia comments”
- 21 iulie 2008, ,,UK government to create committee of Islamic advisers”
- 21 septembrie 2008, ,,UK government says no change on Sharia law”
- 28 septembrie 2008, ,,British bishop: questions remain on Sharia”
4. Adevărul, 13 februarie 2008, ,,Legea islamică, în Europa ?”
5. www.pluralism.org, 13 martie 2008, ,,Germany opens door for Islam at schools”
6. www.guardian.co.uk, 17 aprilie 2008, ,,Concerns over funding of Islamic studies”
7. www.chicagotribune.com, 13 iunie 2008, ,,Swiss may vote on minaret ban”
8. http://dw-world.de, 14 iunie 2008, ,,Muslim Kindergarten opens amid controversy”
9. Gardianul, 7  iulie 2008, ,,Deşi nu erau musulmani, doi elevi britanici – pedepsiţi la şcoală că nu s-au rugat lui Allah”
10. www.spiegel.de, 16 iulie 2008, ,,Domes and minarets ?”
11. Cotidianul, 17 iulie 2008, ,,Creştinismul îi jigneşte pe musulmani, crede liderul Bisericii Anglicane”
12. www.thisislondon.co.uk, 28 iulie 2008, ,,One third of British Muslim students say it’s acceptable to kill for Islam”