Chinezii au soluţii pentru orice situaţie: când sunt nevoiţi să facă închisoare, angajează pe altcineva să facă detenţie în locul lor

 

Civilizaţia chineză şi obiceiurile ei, uneori extrem de crude şi dure, nu încetează să ne uimească prin nepăsarea şi brutalitatea faţă de oameni ce pot fi trataţi chiar mai rău ca animalele sau obiectele. Însă, în spatele mentalităţii chinezeşti cu privire la om, viaţă şi celelalte chestiuni fundamentale ale existenţei se află concepţia lor despre lume şi existenţă, adică păgânismul cel mai atroce şi mlădiţa sa – reîncarnarea, care lipseşte viaţa de orice valoare. Principiile comuniste atee şi anti-umane au desăvârşit această mentalitate, care cunoaşte astăzi modalităţi de exprimare dintre cele mai cumplite.

* * *

În mai 2009, un tânăr bogat de 20 ani făcea raliuri pe străzile oraşului Hangzhou, când maşina sa Mitsubishi s-a lovit şi a omorât un om pe o trecere de pietoni. Maşina avea o viteză atât de mare, încât victima, un inginer de telecomunicaţii de 25 ani, de origine din mediul rural, a fost aruncată la cel puţin 18 metri distanţă. Trecătorii şi reporterii l-au fotografiat pe şofer, Hu Bin, şi pe prietenii săi bogaţi, care fumau nepăsători şi râdeau aşteptând ca poliţia să sosească la locul accidentului (foto).PC. Crampeie de viata 10 1

Aceste imagini, postate pe internet, au generat un protest public. Furia faţă de comportamentul împietrit al acestor tineri chinezi bogaţi a fost urmată de acuzaţii de muşamalizare de către poliţie a incidentului. În primul rând, autorităţile locale au admis că au evaluat viteza cu care se deplasa maşina lui Hu la jumătate. În mod incredibil, poliţia a sugerat la început că Hu nu mergea cu mai mult de 69 km/oră. Furia publică a izbucnit din nou când Hu a primit o pedeapsă de 3 ani închisoare, o pedeapsă extraordinar de mică într-o ţară în care şoferii beţi vinovaţi de accidente similare pot primi pedeapsa cu moartea.

Însă afirmaţia cea mai uluitoare a fost că omul care a compărut în tribunal şi a efectuat sentinţa de 3 ani nu a fost Hu, ci o dublură plătită.

Acuzaţia nu este atât de deplasată pe cât poate părea. Practica plătirii de ,,dubluri” sau ,,substituţi” este bine documentată de mass-media chineză oficială. În 2009, un director de spital care a provocat un accident mortal în trafic l-a plătit pe tatăl unui angajat să ,,mărturisească” şi să servească drept substitut al său. În prezent, preşedintele unei companii este acuzat de presupusa aranjare de substituţi criminali pentru directorii altor două companii. În alt caz, după ce a lovit şi a omorât un motociclist, un om care conducea fără să aibă permis de conducere a angajat o dublură pentru circa 8.000 dolari. Proprietarul unei firme de demolări, care a demolat ilegal o casă anul acesta, a angajat un om sărac, care trăia din ce scotocea în molozul caselor demolate, şi i-a promis 31 dolari pentru fiecare zi pe care ,,dublura” o petrecea în închisoare. În China, practica este atât de comună, încât chiar există o expresie pentru ea: ding zui. Ding înseamnă dublură, sau substitut, şi zui înseamnă crimă; cu alte cuvinte, substitut pentru crimă.

Posibilitatea de a angaja o aşa-zisă dublură este doar una din numeroasele modalităţi prin care elita cea mai din vârf a Chinei poate trăi după propriul set de legi. Copiii şi rudele conducătorilor Chinei, dintre care mulţi au crescut împreună, alcătuiesc un hăţiş de relaţii avantajoase reciproc, mulţi putând să se îmbogăţească şi, dacă este necesar, să obţină protecţie când vine vorba de acuzaţii de crimă.

Un ofiţer de poliţie din China Centrală a fost de acord să vorbească despre fenomenul ,,înlocuirii condamnaţilor” cu condiţia păstrării anonimatului. ,,În America domneşte legea, însă în China domnesc oamenii”, a spus el. ,,Dacă cineva este puternic, există o şansă mare ca el să poată face acest lucru. Cheltuieşte ceva bani şi rămâne liber”. Potrivit ofiţerului de poliţie, dublurile plătite ,,nu sunt comune, dar nici rare”. Ca exemple, ofiţerul a enumerat câteva persoane de rang înalt din mafie ale căror lachei ispăşesc în locul lor. Mafia are grijă de familia dublurii şi plăteşte un bonus pentru timpul efectuat.

Uneori, membrii familiei se acoperă între ei. Acest lucru este în mod special adevărat în cazurile de accidente în trafic, în care poliţia poate identifica maşina implicată în crimă, însă nu şi pe şofer. Într-un caz, aşa cum se poate vedea într-un film care arată un şofer beat trecând cu maşina peste un bătrân, fiul şoferului recunoaşte că el a ,,mărturisit” fals crima pentru a împiedica poliţia să testeze alcoolemia tatălui său.

 

Un caz relatat de BBC în august 2012

PC. Crampeie de viata 10 2

Gu Kailai, soţia unui oficial al Partidului Comunist Chinez,
a fost acuzată de uciderea omului de afaceri britanic
Neil Heywood. A avut sau nu o dublură ? 

 

Situaţiile cele mai fericite sunt acelea în care nu există fotografii sau înregistrări video ale accidentului; atunci, se poate utiliza fără nici o problemă un substitut pentru criminal. Şi cei bogaţi şi influenţi pot fi incapabili să muşamalizeze o crimă publică atroce – precum un accident groaznic în trafic – în care publicul protestează violent faţă de cele petrecute şi aduce acuzaţii criminale pe internet.

În octombrie 2010, un tânăr care conducea beat prin campusul Universităţii Hebei a lovit două colege pe skateboard, omorând-o pe una din ele. Tânărul, care era fiul şefului adjunct al poliţiei districtuale, a continuat să conducă, trântind-o la pământ pe prietena sa. Când, în cele din urmă, studenţii şi forţele de securitate ale campusului l-au oprit, el a ţipat: ,,Acuzaţi-mă dacă îndrăzniţi. Tatăl meu este Li Gang”. Acest scandal pare să rezume problemele Chinei în ce priveşte corupţia şi abuzul de putere.

* * *

Utilizarea unui substitut pentru cei acuzaţi de crimă nu este un lucru nou. De secole, folosirea de dubluri era printre primele lucruri pe care occidentalii le menţionau când discutau sistemul legal al Chinei. Au menţionat această practică misionarul şi călătorul Karl Gutzlaff în 1834, expertul francez în drept Edouard Louis Joseph Bonnier în 1862 şi eruditul american Owen Lattimore în anii ’1930. În 1895, George Mackay, misionar în Taiwan, scria: ,,Era un secret deschis că aceşti oameni nu aveau nimic de-a face cu cazul, însă fuseseră mituiţi să poarte cangue (n.r.: un jug greu de lemn purtat pe umeri şi care prindea gâtul şi braţele, folosit în trecut în China pentru pedepsirea criminalilor mărunţi) vreme de 6 săptămâni”. În 1899, Ernest Alabaster, un cunoscător al legii penale chineze, scria că tribunalele ,,permiteau” făptaşilor adevăraţi să plătească substituţi şi că asemenea lucruri ,,au loc frecvent, se petrec de multă vreme şi – în ciuda decretelor imperiale în sens contrar – se vor petrece întotdeauna, în acest sistem”. Se presupune că preţul mediu pentru un înlocuitor era de 17 livre în 1848, ceea ce ar însemna aproximativ 2.000 dolari la valoarea de astăzi.

În mod incredibil, puteau fi plătite dubluri chiar pentru execuţii. Călătorul din secolul al XIX-lea Julius Berncastle, scriitorul De Fu din timpul dinastiei Qing, şi specialistul în drept John Bruce Norton au descris execuţiile dublurilor ca fiind evenimente regulate. Un raport din 1883 către Departamentul Pedepselor a cerut o investigaţie privind faptul că un tânăr pe nume Wang Wen-shu ,,a fost condamnat greşit” şi ,,a fost pe punctul de a fi executat ca dublură pentru Hu T’ian, a cărui dublură a fost declarat în mod fals a fi”. T.T. Meadows, diplomatul britanic care a convins naţiunile apusene să copieze sistemul Chinei de examene pentru funcţionarii civili, susţinea că fenomenul execuţiilor substituţilor nu era atât de surprinzător pe cât ar putea părea. Dacă o familie moare de foame, nu ar accepta mulţi părinţi să fie executaţi în schimbul a suficienţi bani pentru a-şi salva copiii ?

Unii funcţionari chinezi imperiali care au admis folosirea de înlocuitori au justificat eficienţa practicii. La urma urmei, criminalul real era pedepsit să plătească la valoarea pieţii crima sa, în timp ce pedeapsa dublurii speria alţi criminali, ţinând la nivele scăzute rata criminalităţii. 

Când China a trecut de la capitalismul extrem al angajării de dubluri pentru criminali la comunismul extrem, s-ar fi putut crede că ding zui va înceta să existe. Însă odată cu întoarcerea capitalismului, au revenit curând şi dublurile.

Însă, această şmecherie devine tot mai greu de săvârşit din cauza internetului. Internauţii chinezi pot răspândi cu uşurinţă fotografii pentru a compara imaginea unui presupus făptaş cu o persoană care apare în tribunal. De fapt, acest lucru s-a întâmplat în cazul lui Hu Bin, şoferul care gonea ca la curse şi care a ucis un pieton. Pe internet sunt postate pentru comparaţie fotografii ale lui Hu în maşina sa după accident şi ale celui care a apărut în tribunal şi a spus că este Hu, cu întrebări simple: ,,Oare este aceeaşi persoană ? Oare toată China este oarbă ?”

PC. Crampeie de viata 10 3

Hu Bin, sau dublura sa, în timpul procesului

 

Nu toată lumea este convinsă că familia lui Hu a plătit un substitut. Autorităţile judecătoreşti insistă că omul condamnat a fost Hu. ,,Acest caz nu este unul de ding zui. Acea familie are numai o bogăţie moderată şi ei nu au nici o putere politică. Pozele celui din maşină şi din tribunal arată ca şi cum ar fi vorba de persoane diferite, însă este doar unghiul aparatului şi modul în care cade lumina”, afirmă un ofiţer de poliţie care nu neagă că este posibil să existe şi corupţie în acest caz. ,,În mod categoric, ceva s-a petrecut acolo. Sentinţa sa a fost de doar 3 ani, care este foarte mică, astfel că se poate ca ei să aibă unele relaţii”.

Au trecut 3 ani de la condamnarea lui Hu, astfel că luna trecută cineva a ieşit din închisoare.

Însă rămâne întrebarea: Cine să fi fost ?

c@r@nt1n@$tot@l@