PENTRU PRIMA DATĂ DUPĂ 1000 DE ANI (II)

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

Articol apărut în ,,Pravoslavno slovo”, publicaţie a Bisericii Ortodoxe de Răsărit din Bulgaria

II. Caracterul şi scopurile vizitei

,,Sărbătoarea duhovnicească” a început chiar la aeroportul Otopeni, cu salutul pe care arhiereii şi preoţii ortodocşi îl schimbă înaintea rostirii Crezului în timpul Sfintei Liturghii, semn al unităţii depline în credinţă. Cităm din editorialul ,,Liturghia regăsirii”: ,,… în sărutarea frăţească pe care cei doi arhierei – Sfântul Părinte şi Prea Fericitul Patriarh – şi-au dat-o, pe umeri, la sosire, s-au topit într-una, pentru câteva clipe, Apusul şi Răsăritul creştin. ,,Hristos în mijlocul nostru …”, a murmurat Ioan Paul al II-lea, lipindu-şi buzele de sfintele veşminte ale lui Teoctist. ,,Este şi va fi”, a răspuns murmurat Teoctist, lipindu-şi buzele de sfintele veşminte ale lui Ioan Paul al II-lea”.

Spiritul ecumenic al vizitei papale s-a manifestat chiar de la începutul acesteia, fiind evident şi în discursul de întâmpinare al preşedintelui român E. Constantinescu, care a încercat să teologhisească, numind romano-catolicismul şi ortodoxia ,,cei doi plămâni ai Europei”. ,,Pentru prima oară aceşti doi plămâni respiră împreună aerul normalităţii fraterne şi al speranţei comune”, a zis d-l Constantinescu. ,,Fie ca această experienţă să devină tradiţie, spre folosul tuturor urmaşilor lui Iisus Hristos !”

Urmând preşedintelui României, Patriarhul Teoctist s-a adresat astfel papei: ,,Cu binecuvântarea lui Dumnezeu aţi păşit pe pământul românesc, Sanctitatea Voastră”. În cuvântarea sa, patriarhul a numit-o ,,biserică-soră” nu numai pe Roma cea despărţită din Biserica Universală şi pe greco-catolicii supuşi Romei, ci a menţionat şi ,,celelalte Biserici surori din România”. În opinia lui Teoctist, ,,prin voia lui Dumnezeu”, în aceste clipe toţi cei prezenţi s-au mângâiat de ,,credinţa noastră laolaltă, a Voastră şi a noastră, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel”, ,,bucuria acelora mult întristaţi de separarea Bisericilor noastre”, ,,împreună Bunăvestirea celor care îşi pun nădejdea în lucrarea noastră”. Despre ce credinţă comună, despre ce ,,lucrare a noastră”, despre ce ,,Bunăvestire împreună” vorbeşte patriarhul român ? Oare el dă acestor expresii un sens dogmatic ? Dacă noi avem o ,,credinţă laolaltă” şi o ,,Bunăvestire împreună” cu romano-catolicii, oare ele includ şi inovaţiile catolice – purcederea Sfântului Duh şi de la Fiul (filioque), primatul şi infailibilitatea papală, purgatoriul, zămislirea neprihănită a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ideea harului creat, experienţa spirituală falsă a misticilor romano-catolici ? Dacă este aşa, atunci cuvintele patriarhului constituie erezii, condamnate de două ori de Biserica Ortodoxă – la soborul din Constantinopol din 879-880 şi în 1054, demascate în scrierile teologice ale unei pleiade de Sfinţi Părinţi ai Bisericii. Iar dacă aceste cuvinte nu sunt decât o expresie a ,,diplomaţiei bisericeşti”, dacă patriarhul nu vrea să susţină cele vorbite numai pentru a crea ,,o impresie mai bună europenilor”, atunci ce compromis mai înjositor pentru Ortodoxie vrem decât această greţoasă cochetărie verbală a primului între episcopi român ?

Ecleziologia ecumenică în acţiune – iată cum putem descrie pe scurt, în limbaj teologic, vizita papei în România. Aceasta este un pas spre ,,zidirea” acelei perspective neortodoxe şi eretice, întipărită în textul din Balamand, anume că Biserica Romano-catolică şi cea Ortodoxă sunt ,,biserici-surori” cu Sfinte Taine valide în aceeaşi măsură.

Scopul primordial al vizitei a fost exprimat clar de către reprezentanţii romano-catolici: ,,Nu este vorba doar de o vizită pastorală pentru catolici, ci de o întâlnire ecumenică de o mare importanţă, un pas decisiv în dialogul cu ortodocşii, în pragul mileniului III, şi în construirea unităţii dintre bisericile creştine încă divizate astăzi. Cred că vizita lui Ioan Paul al II-lea pecetluieşte intrarea într-o nouă fază a ecumenismului, în care comuniunea şi vizita între şefii Bisericilor creştine şi Papa va juca un rol notabil”.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România va da, fără îndoială, un impuls puternic dialogului teologic dintre ,,bisericile-surori”, va crea ,,o atmosferă frăţească” între creştinii ortodocşi şi greco-catolici şi ,,va îndemna la înfiinţarea unui Conciliu Naţional al Bisericilor” – gând exprimat de papa însuşi în răspunsul său către Patriarhul Teoctist, după rugăciunea comună din catedrala patriarhală.

În ziarul italian ,,Republica” citim un comentariu interesant al acestei vizite, care vădeşte, în parte, unul dintre scopurile ei nemărturisite. ,,Călătoria în România a fost repetiţia generală, iar programul protocolar, elaborat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a fost pregătit într-un mod plăcut şi Patriarhului Alexei al II-lea de Moscova şi toată Rusia”. Cu mulţi ani în urmă, ne aminteşte ziarul, Ioan Paul al II-lea şi-a pus în gând să viziteze ,,a treia Romă” – Moscova, şi, în sfârşit, realizarea acestui scop se întrevede. Mai mult decât atât, ,,vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România deschide uşile pentru o vizită a pontifului la Moscova”, le-a declarat ziariştilor reprezentantul de presă al Vaticanului, Joaquin Navarro-Valls. ,,Vizita Papei nu numai că deschide uşile – dar ea este şi o breşă spre vizita istorică a Papei la Moscova”. Ea ,,ar putea deveni prima dintr-o serie de vizite în ţările ortodoxe”, socoteşte Navarro-Valls. Evaluând vizita papei la Bucureşti, un alt delegat al Vaticanului reliefează că, pentru prima dată după ,,schisma cea mare” de la 1054, papa a izbutit să ,,construiască un pod între Orient şi Occident”. După opinia lui, interesul arătat acestei vizite, de către întreaga lume ortodoxă, deschide calea spre unitatea tuturor celor ce cred în Hristos. ,,Acum problema noastră”, constată nunţiul papal, ,,este să găsim o cale la Moscova”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 5/august 1999