Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în Kazakhstan şi Armenia

În toamna acestui an, Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat republicile asiatice foste sovietice Kazakhstan (22-24 septembrie) şi Armenia (25-27 septembrie), în cea de-a 95-a călătorie internaţională a sa. Această vizită a fost mai puţin spectaculoasă decât cea săvârşită în primăvară în Grecia, Siria şi Malta, dar nu a fost lipsită de semnificaţii şi de noi dovezi ale intenţiilor reale ale Vaticanului, de dominaţie mondială.

Kazakhstan este cea mai mare dintre republicile Asiei Centrale şi are 16,7 milioane de locuitori, dintre care 50 % sunt musulmani, 44 % ortodocşi, iar 1,8 % sunt catolici (aproximativ 300.000 de credincioşi) (1). Deoarece în trecut, ţara a fost străbătută de drumul mătăsii, o parte a catolicilor sunt urmaşii locuitorilor evanghelizaţi în secolul al XIV-lea de misionarii franciscani (2). Restul credincioşilor catolici, de naţionalitate germană, poloneză sau ucrainiană, provin din vestul Ucrainei şi au fost deportaţi în stepele Asiei de către Stalin, în 1936.

În perioada comunistă, aceştia au fost persecutaţi de către autorităţi şi şi-au păstrat credinţa în secret. În 1990, cu permisiunea Moscovei, au început construirea unei biserici, sfinţită în 1992 de cardinalul Jozef Glemp, primatul Poloniei, iar în 1999, Papa Ioan Paul al II-lea l-a hirotonit episcop pe părintele Tomasz Peta, pe care l-a numit administrator apostolic de Astana (capitala ţării), pentru catolicii din Kazakhstan (3).

Vizita papei în Kazakhstan survine după ce, anul trecut, papa l-a primit în audienţă la Vatican pe preşedintele kazakh Nursultan Nazarbaiev. Cu această ocazie, cei doi au semnat un acord bilateral prin care Biserica Catolică din această republică era recunoscută juridic. Acordul a dat un nou impuls organizării ecleziastice a catolicilor kazaci, în prezent existând cinci dioceze şi patru episcopi (4).

În Kazakhstan, papa a fost primit de preşedintele ţării şi a vorbit musulmanilor despre dreptul omului la libertate religioasă: ,,Suntem fraţi în faţa unicului Dumnezeu, Creatorul universului” (5), propovăduind şi de această dată moştenirea comună a creştinismului şi islamismului. De la Astana, pe 25 septembrie, papa a plecat la Erevan, capitala Armeniei, unde a fost invitat de Patriarhul suprem şi Catholicosul tuturor armenilor, Karekin al II-lea, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la creştinarea ţării. În Armenia, 94 % din populaţie aparţine cultului armean (6).

În cursul anului jubiliar 2000, într-o ceremonie solemnă săvârşită în Biserica Sfântul Petru din Roma, papa i-a oferit patriarhului Karekin al II-lea moaştele Sfântului Grigorie Luminătorul (7), pentru a fi aşezate în cripta unei noi catedrale din Erevan. Papa a sosit la Erevan la două zile după sfinţirea noii catedrale închinate Sfântului Grigorie, pentru a evita o posibilă întrevedere cu Patriarhul Alexie al II-lea al Rusiei, care refuză încă să-l întâlnească (8).

Sfântul Grigorie al Armeniei, mozaic din Mânăstirea Panagia Pammakaristos, Constantinopol, construită în secolul XIII

Vizita papală din septembrie în republicile asiatice a avut intenţia de a da un nou impuls micilor comunităţi catolice, ca şi dezvoltării relaţiilor dintre acestea şi celelalte comunităţi creştine şi necreştine din zonă. Astfel, călătoria papei în Kazakhstan a evidenţiat atmosfera relativ caldă dintre ortodocşii şi catolicii din această republică, iar cea din Armenia a punctat relaţiile cordiale dintre Bisericile Catolică şi Armeană, care, în ultimul deceniu, au semnat un acord de eliminare a diferenţelor teologice dintre ele.

Se poate spune că papa ,,asediază” diplomatic Rusia, ultima baricadă a Ortodoxiei care nu a fost cucerită încă. De multă vreme, Vaticanul are relaţii cordiale cu Patriarhia Ecumenică, iar ţările majoritar ortodoxe l-au primit pe rând: în 1999 a vizitat România, anul acesta în primăvară Grecia şi Ucraina, şi în această călătorie Kazakhstan-ul, o fostă republică sovietică cu 44 % ortodocşi şi doar 1,8 % catolici.

Mai mult, Vaticanul a anunţat oficial o vizită papală în Bulgaria în perioada 23-25 mai 2002 şi a demarat pregătirile pentru aceasta, în ciuda faptului că papa nu a fost invitat de Patriarhul Maxim al Bulgariei, ci doar de autorităţile civile bulgare (9). Deşi calul troian al Vaticanului pare că merge înainte, trecând fără scrupule peste anumite reguli de curtoazie, Rusia rămâne de necucerit. Dar cine ştie ce s-ar putea ascunde în culisele acestei inaccesibilităţi ?

Partenie Filipescu

Note

1. Zenit, 20 iulie 2001, ,,Papa Ioan Paul al II-lea va vizita Kazakhstanul în septembrie”.

2. Zenit, 5 iulie 2001, ,,Kazakhstanul se pregăteşte pentru o vizită papală”.

3. Idem 1.

4. Idem 2.

5. Mesagerul Sfântului Anton, noiembrie-decembrie 2001.

6. Biserica Armeană nu este ortodoxă, ci monofizită, şi s-a despărţit de Biserica Universală după Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Chalcedon, care a avut loc în 451.

7. Sfântul Grigorie este cel care l-a creştinat pe regele Tiridate al Armeniei şi curtea sa în anul 303, care, la rândul său, a creştinat întreaga Armenie. Deşi este una dintre cele mai vechi Biserici din lume, în urma controverselor hristologice din secolul al V-lea, Biserica Armeană s-a desprins de Biserica Ortodoxă, devenind monofizită. Sfântul Grigorie al Armeniei este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 30 septembrie.

8. Zenit, 23 iulie 2001, ,,Vizita în Armenia urmează după călătoria în Kazakhstan”.

9. CWNews, 30 noiembrie 2001, ,,Pregătiri locale pentru călătoria papei în Bulgaria”.

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 26 (3/2001)