ROADELE APOSTAZIEI

Va vizita Papa Ioan Paul al II-lea Rusia ortodoxă ?

 

Având în vedere importanţa evoluţiei relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, prezentăm comentariile apărute în cadrul rubricii ,,Roadele apostaziei” din paginile publicaţiei ,,Rusia pravoslavnică” a Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. Vizând posibilitatea unei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în Rusia, mass-media rusă analizează ultimele evenimente care ar putea constitui un preambul al acestei vizite.

Publicăm fragmente din articolul ,,Va avea loc întâlnirea papei cu patriarhul Moscovei ? Conducerea Vaticanului şi fruntaşii ecumenişti ai Rusiei pregătesc vizita lui Ioan Paul al II-lea la Moscova” apărut în numărul 6 (24)/1999 al revistei ,,Rusia pravoslavnică”.

 

PARTEA I

Pregătiri ecumeniste

În 1998, mass-media a informat regulat cu privire la planurile de unire ale Bisericilor creştine în preajma mileniului trei. La întrunirile ecumeniste, reprezentanţii Vaticanului, Patriarhatului Ecumenic şi ai Consiliului Mondial al Bisericilor dau declaraţii asemănătoare ce susţin ideea unirii tuturor Bisericilor creştine şi, cu orice prilej, ecumeniştii - necrezând în existenţa Uneia Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică - depun numeroase eforturi pentru înfiinţarea unei noi biserici creştine ,,unite”.

Această nouă pseudo-biserică va trebui, în concepţia apologeţilor ei, să mărturisească lumii unitatea creştinilor. Demersurile făcute în vederea unirii, incluzând discuţiile teologice, rugăciunile comune sau precizarea poziţiilor au debutat cu mult timp în urmă. Există şi succese. ,,Teologii” ecumenişti au reuşit să facă să concorde poziţiile catolicilor cu cele ale protestanţilor chiar şi în privinţa primatului papal, care, de fapt, a fost cauza ereziei luterane. Catolicii au reuşit să se înţeleagă cu anglicanii şi luteranii şi într-o serie de alte învăţături de credinţă. Asemenea ,,succese” ale teologilor occidentali mărturisesc pierderea definitivă a oricărui sens al credinţei.

Creştinului occidental îi este indiferent cum şi în ce să creadă. Nu rămân în urmă nici ecumeniştii noştri ortodocşi. Pentru început, catolicii au căzut de acord cu protestanţii, iar ortodocşii cu alţi eretici - monofiziţii. Pentru aceştia a fost ,,servit” şi un termen nou - ,,bisericile prechalcedoniene”, după care trădătorii Ortodoxiei au purces spre o unire deschisă cu ereticii, încheind aşa-numitele înţelegeri de la Chambessy. Cu toate acestea, nebăgându-i în seamă pe cei ce au dezertat din rândurile clerului ortodox, ecumeniştii au considerat că cea mai mare piedică în drumul lor rămâne, ca întotdeauna, Biserica Ortodoxă, păstrătoarea plinătăţii adevărului şi a nădejdii mântuirii.

 

Drumul spre Moscova

Biserica Ortodoxă Rusă a fost, de-a lungul veacurilor, un adevărat bastion al Ortodoxiei. De aceea, dintotdeauna, ea a fost ţinta principală a atacurilor Occidentului. Dacă înainte, capul ereticilor apuseni, papa de la Roma, îşi trimitea în răsărit câinii săi cavaleri, acum el speră să sugrume credinţa liberă a ruşilor în îmbrăţişările lui ,,paşnice” şi ,,frăţeşti”. Niciodată în istoria Ortodoxiei ruse, capul ereziei catolice nu a avut curajul să calce pământul sfintei Rusii. Dar, nu este exclus să fim martorii unei asemenea vizite în viitorul cel mai apropiat. Paşii făcuţi în acest sens nu pot să nu ne atenţioneze. În orice caz, vizita recentă a Papei Ioan Paul al II-lea în România ortodoxă este văzută la Vatican ca o etapă importantă în drumul spre Moscova.

Atât reprezentanţii oficiali ai Vaticanului, cât şi comentatorii independenţi apreciază această vizită ca pe o redresare a relaţiilor dintre catolici şi ortodocşi şi ca primul pas important în dorita ascensiune a papei spre Moscova. Următorul pas poate fi vizita papei în Georgia (N.R.: despre care am relatat în numărul trecut). Preşedintele Şevardnaze, cunoscut susţinător al ecumenismului şi patriarhul georgian Ilie al II-lea i-au trimis deja o invitaţie oficială Papei Ioan Paul al II-lea. Ei au făcut aceasta fără a lua în seamă, că nu demult, sub presiunile fără precedent ale poporului, Sinodul Bisericii Gruzine a hotărât ieşirea din Consiliul Mondial al Bisericilor şi din alte organizaţii ecumeniste. Astfel, întâlnirea dintre Patriarhul Alexie al II-lea şi Papa Ioan Paul al II-lea poate avea loc în Caucaz chiar în iulie, dar neîndoios, Vaticanul preferă Moscova. Ioan Paul al II-lea este primul popă al Romei care doarme şi-şi visează triumful în Kremlinul inaccesibil înaintaşilor săi.

 

Sfârşitul schismei ?

Vizita papei de la Roma în România, fiind prima repetiţie a atragerii paşnice a unei ţări ortodoxe în uniunea cu Vaticanul, trebuie analizată cu mare atenţie. Nu este exclus ca foarte curând să vedem ceva asemănător în Rusia.

,,Papa şi patriarhul român şi-au exprimat nădejdea că schisma se va sfârşi” - astfel a fost apreciat cel mai important rezultat al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România ortodoxă de către comentatori, care leagă această ,,ruptură în relaţiile reciproce ale catolicilor cu ortodocşii” cu viitorul jubileu al Naşterii Mântuitorului şi presupusa întâlnire a primului popă al Romei cu patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexie al II-lea.

Vizita ecumenică a papei de la Roma în România a apropiat călătoria suveranului pontif la Moscova, consideră ziarele italiene. Astfel, ziarul torinez ,,Stampa” citează cuvintele şefului departamentului de publicitate a Sfântul Scaun, Joaquin Navarro-Valls: ,,Vizita a fost urmărită cu un mare interes de patriarhii ortodocşi. Noi suntem martorii unui fenomen ce schimbă istoria şi îi atribuie o nouă direcţie”. În acelaşi spirit, sunt şi comentariile ziarului ,,Republica” de la Roma: ,,Călătoria în România este repetiţia generală; programul protocolar, elaborat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, a fost pregătit astfel încât să-i facă plăcere Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Alexie al II-lea”. ,,Vizita papei în România este primul pas pe calea relaţiilor dintre catolici şi ortodocşi” - consideră comentatorii agenţiei informative ,,Religion today”. Cu comentariile ziarelor este de acord şi Vaticanul: ,,Călătoria papei într-o ţară majoritar ortodoxă, România, poate fi prima dintr-o serie de vizite în ţările ortodoxe” - consideră secretarul de presă al Sfântului Scaun.

 

* * *

 

Pe fundalul ,,debutului românesc” al papei de la Roma, ne putem închipui cum ar avea loc vizita lui la Moscova, atât de dorită de toţi ecumeniştii. Închipuiţi-vă: pe aeroportul Moscovei, papa este întâmpinat de preşedinte şi patriarh. Îmbrăţişări frăţeşti, linguşiri, cuvântări despre ,,învingerea duşmăniei seculare”. Primirea în reşedinţa patriarhală, în prezenţa ,,elitei” politice şi religioase ruseşti. Din nou cuvinte despre ,,frăţie”, ,,pace” şi ,,unire”. Intrarea solemnă a papei în Kremlin, unde în Catedrala Adormirea Maicii Domnului, doi întâistătători oficiază o slujbă comună şi binecuvintează împreună poporul … Predici despre apropierea ,,potirului comun” … Triumful ecumeniştilor, înnoitorilor şi al altor liberali ai Bisericii … etc. Dacă acest tablou va rămâne doar un rod al imaginaţiei sau va fi tradus în viaţă, depinde de noi, de credinţa noastră şi de râvna în apărarea Ortodoxiei.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 10-11/ianuarie-februarie 2000 

 

 

 

PARTEA A II-A

ROADELE APOSTAZIEI

Vaticanul atacă ...

 

Articol apărut în paginile publicaţiei Rusia pravoslavnică a Bisericii

Ortodoxe Ruse din diaspora, martie-aprilie 2000

 

iar Patriarhia Moscovei continuă să susţină că nu există nici un fel de agresiune duhovnicească a Bisericii Catolice asupra Rusiei şi refuză să recunoască catolicismul drept un eres.

În octombrie anul trecut, publicaţia americană Christian News a făcut cunoscută declaraţia fără precedent a patriarhului catolic al Irakului, Rafail I. El a relatat presei faptul că, în timpul vizitei în Irak din mai anul trecut, Papa Ioan Paul al II-lea a primit o delegaţie a musulmanilor. Senzaţională a fost nu întâlnirea în sine - nefiind prima de acest gen - ci ceea ce s-a petrecut la finalul acesteia, când ,,papa s-a închinat Coranului adus de delegaţi şi l-a sărutat în semn de respect”. Cu ce nerozie îi va uimi oare pe creştini acest autointitulat ,,cap al lumii creştine” … ?

 

Confuzia georgiană

Manifestarea crescândă a anticatolicismului în lumea ortodoxă îi determină astăzi chiar şi pe cei mai activi ierarhi ,,proecumenişti” să adopte, în timpul întâlnirilor cu pontiful, o atitudine extrem de reţinută. O bună ilustrare a acestei răceli a fost incidentul petrecut anul trecut în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Tbilisi, care a scăpat, în mod inexplicabil, neexploatat de presă.

În acest context, în ciuda faptului că este un vechi şi activ ecumenist, Patriarhul Georgiei, Ilie al II-lea, s-a opus vizitei papei din cauza protestelor unui mare număr de clerici şi credincioşi, condamnând categoric apropierea Bisericii Ortodoxe Georgiene de Biserica Romano-Catolică. Dar, în cele din urmă, la insistenţele preşedintelui Şevarnadze, patriarhul a acceptat să-l invite pe papă în Georgia, în numele Bisericii Ortodoxe.

Printre obiectivele acestei vizite s-a numărat şi principalul loc sfânt al Georgiei, Catedrala Svetiyhoveli, fapt ce a produs nelinişte în rândul ortodocşilor georgieni, ce s-au temut că papa va voi să intre în altar şi-l va necinsti cu prezenţa sa. Într-adevăr, papa a dorit să intre în altarul Catedralei Svetiyhoveli, dar ,,înaltul oaspete” a fost oprit, nepermiţându-i-se accesul. Deranjaţi, oficialii ce-l însoţeau pe papă l-au rugat pe patriarh ca, măcar pentru un minut, să-i permită papei intrarea în sfântul altar. Acesta nu a fost de acord, iar Papa Ioan Paul al II-lea s-a tulburat într-atât de mult încât i s-a făcut rău, lucru observat de cei aflaţi în biserică, inclusiv de presă. Cu toate acestea, la rugăminţile delegaţiei catolice, mass-media a dat tăcerii acest incident.

De altfel, această atitudine confuză şi inconsecventă a ortodocşilor georgieni nu i-a supărat pe catolici. Prezentând jurnaliştilor concluziile sale, administratorul apostolic al Siberiei de Est, episcopul catolic Iosif Vert, a subliniat însemnătatea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în Georgia: ,,Este a doua vizită a papei de la Roma într-o ţară ce a făcut parte din fosta Uniune Sovietică, după Ţările Baltice în 1993. Eu sper că în anul jubiliar se va întâmpla minunea - Papa va veni în Rusia şi probabil vizita de acum este una din treptele acestui eveniment”.

 

Spre Rusia

Din nefericire, speranţele episcopului Iosif Vert nu sunt neîntemeiate. Slăbirea puterii centrale în Rusia şi totala lipsă de control a unor guvernatori locali duce uneori la precedente cu totul neverosimile. De exemplu, guvernatorul regiunii Saratov, Dmitri Aiaţkov l-a invitat pe Papa Ioan Paul al II-lea în Saratov ,,peste capul” Moscovei. Nunţiul papei de la Roma, arhiepiscopul Jans Bukovsky, căruia i-a fost adresată invitaţia, a preţuit ,,iniţiativele benefice” ale guvernatorului ,,orientate spre păstrarea păcii, stabilităţii în societate, respectării drepturilor omului”, deoarece ,,neluând în seamă neînţelegerile dintre Ortodoxie şi Catolicism, se poate câştiga mult prin unirea eforturilor puterilor laice şi bisericeşti”.

Astfel de manifestări de prozelitism catolic din partea unui demnitar de stat nu sunt singulare, iar ca urmare, ierarhii catolici sunt optimişti cu privire la o eventuală vizită a papei în Rusia. Astfel, pe 15 decembrie anul trecut, în cadrul unei conferinţe desfăşurate la Moscova, cardinalul Angelo Sodano declara: ,,Mă întorc la Roma plin de optimism în ce priveşte posibilitatea întâlnirii Papei Ioan Paul al II-lea cu patriarhul Alexie al II-lea”.

Oare ce-i insuflă cardinalului un asemenea optimism ? Poate discuţiile cu reprezentanţii conducerii de stat ruse pe care le-a avut în timpul vizitei. Aşa de exemplu, după întâlnirea lui Sodano cu ministrul de externe al Rusiei, Igor Ivanov, capul diplomaţiei ruse a declarat că ,,în ceea ce priveşte problemele-cheie ale contemporaneităţii, poziţiile Rusiei şi Vaticanului coincid”.

Mai mult, la 14 decembrie, Sodano a fost primit de Vladimir Putin, pe atunci prim-ministru. El l-a salutat călduros pe cardinal, căci după cuvintele lui ,,acesta va da un nou impuls relaţiilor dintre Rusia şi Vatican, şi, de asemenea, va contribui la dezvoltarea relaţiilor dintre Bisericile Catolică şi Ortodoxă”. ,,Noi acordăm o însemnătate deosebită dezvoltării relaţiilor noastre cu Sfântul Scaun, şi ştim şi rolul pe care îl jucăm în lume”, a spus în încheiere Putin.

Având în vedere poziţiile prietenoase ale puterii de stat, nu este de mirare că influenţa catolică este crescândă în Rusia zilelor noastre. Astfel, nu demult, în Siberia, s-a deschis un orfelinat catolic, lângă care s-a construit şi un paraclis. În acest orfelinat primesc educaţie catolică 37 de copii orfani ruşi, iar pentru ca întreaga lume ortodoxă rusă să ştie cât de multe lucruri bune fac papiştii şi cât de nedrepte sunt acuzaţiile ce le sunt aduse de habotnicii şi fanaticii ortodocşi, în Novosibirsk, în fiecare seară de joi şi sâmbătă, la unul din posturile TV îşi prezintă programele studioul catolic ,,Cana”.

Acest studio prezintă documentare şi videomateriale despre istoria şi activitatea Bisericii Catolice în Siberia, Rusia, Georgia, Armenia, Kazahstan, transmisiuni directe de la slujbele catolice praznicale şi cuvântările deja cunoscutului Episcop Iosif Vert. Oare această vădită agresiune duhovnicească a Vaticanului la adresa Ortodoxiei ruse nu nelinişteşte pe nimeni ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 12-13/martie-aprilie 2000

 

 

 

PARTEA A III-A

Şi nouă … şi vouă …

Se pare că Patriarhul Moscovei nu mai consideră necesar să ascundă faptul că întâlnirea lui cu papa se discută deja în plan practic. Altfel spus, această întâlnire este doar o problemă de timp. ,,Eu cred - a declarat sfinţia sa într-un interviu dat ziarului Radonej - că până la întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea trebuie rezolvate toate problemele care există între Bisericile noastre … În 1997, când a fost posibilă întâlnirea cu papa în Austria, eu am propus nu numai o întrevedere în faţa camerelor TV, ci şi semnarea unui document, care să faciliteze rezolvarea disensiunilor existente în relaţiile noastre. Atunci am ridicat trei probleme. Prima: oriunde ar începe conflicte, Biserica trebuie să-şi ridice glasul pentru rezolvarea paşnică a acestora. A doua: Bisericile noastre trebuie să condamne prozelitismul, căci acesta nu poate avea loc între Bisericile-Surori. Şi a treia: nu condamnăm uniatismul, ce este parte a Bisericii Catolice, dar propunem să se respecte hotărârea luată în timpul întâlnirilor dintre ortodocşi şi catolici, potrivit căreia uniatismul nu este calea spre unitatea Bisericii”.

Din această declaraţie a patriarhului pot fi trase câteva concluzii destul de triste:

1. În principiu, Alexie al II-lea este gata să se întâlnească cu papa de la Roma şi nu vede nici o piedică de mărturisire de credinţă pentru o astfel de întrevedere. Toate pretenţiile lui faţă de Vatican au, putem spune, un caracter de politică bisericească şi nu unul dogmatic.

2. Alexie al II-lea recunoaşte Biserica Catolică ca ,,Biserică-Soră”. Cu alte cuvinte - recunoaşte ,,harul” eresului ecumenic. El obiectează doar că Vaticanul nu se poartă ,,după rudenie”, continuându-şi expansiunea în Rusia.

3. Din cele de mai sus reiese refuzul patriarhului de a propovădui Ortodoxia catolicilor, ce este ascuns în formularea ,,condamnării prozelitismului”. Într-adevăr: pentru ce să le mai propovăduiască Ortodoxia dacă ei şi aşa nu sunt lipsiţi de harul dumnezeiesc ?Cronica ext 14-1

4. Cu toate că nu admite uniatismul ca model pentru unitate, patriarhul recunoaşte totuşi avântul spre unirea Catolicismului cu Ortodoxia. Nu ar fi nimic neliniştitor în acest sens dacă sfinţia sa ar fi explicat că o asemenea cale pentru catolici se deschide prin căinţa pentru rătăcirile lor şi dorinţa de a se uni cu Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos.

 

Patriarhul Alexie al II-lea

 

După toate acestea nici nu ne minunează faptul că întâlnirea dintre patriarh şi papă în 1997 nu a avut loc se pare din cauza poziţiei dure a lui Ioan Paul al II-lea şi nici într-un caz din cauza ,,presiunilor opiniei ortodoxe” asupra primului ierarh al Bisericii Ruse. ,,Cu zece zile înainte de întâlnire - va spune însuşi Alexie al II-lea - Arhiepiscopul Bukovsky, nunţiul papal la Moscova, ne-a anunţat că papa a eliminat din declaraţia ce se pregătea referirile la prozelitism şi uniatism, după care nu ne rămânea decât să refuzăm întâlnirea” … Fără să vrem, tragem concluzia că, în ce priveşte relaţiile cu Vaticanul, Patriarhia Moscovei doreşte să ia o poziţie care să placă ,,şi nouă … şi vouă …”, adică să arate în cuvinte o oarecare duritate ca să liniştească partea conservatoare a clerului şi mirenilor, iar pentru ,,lumea civilizată a Apusului, să-şi intensifice pregătirea pentru colaborare şi dialog cu Vaticanul şi avântul corespunzător realităţii contemporane”. Dar credem că nici chiar un politician atât de priceput ca Patriarhul Alexie al II-lea nu va reuşi să stea pe două scaune …

 

Trădătorul ecumenic

Cu părere de rău, în lupta contra Ortodoxiei, Vaticanul are aliaţi foarte puternici chiar înlăuntrul Ortodoxiei. Unul dintre cei mai sus-puşi aliaţi ai săi este Bartolomeu Arhongonis, Patriarhul Constantinopolului. Revoltătoarele lui exemple de trădare a credinţei sunt cunoscute, şi papa, desigur, preţuieşte un asemenea ,,frate”.

Astfel, la 30 noiembrie anul trecut, delegaţia Sfântului Scaun în frunte cu Cardinalul Eduard Idris Cassidy a participat la festivităţile din Fanar, închinate zilei pomenirii Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, apărătorul Patriarhiei Constantinopolului. Această vizită a avut loc în cadrul contactelor regulate dintre Biserica Romană şi Patriarhia Ecumenică, ce includ schimburi de delegaţii reprezentative la marile sărbători. Cu această ocazie, Cardinalul Cassidy i-a înmânat patriarhului ecumenic o scrisoare în care papa spunea că ,,multitudinea posibilităţilor - dragostea reciprocă, schimbul regulat de delegaţii, rugăciunile comune înălţate lui Dumnezeu - vor duce la unitatea totală între Bisericile noastre şi ne vor permite să fim martorii împărtăşirii unui singur Hristos Dumnezeu. Participarea comună la festivităţile în cinstea sfinţilor apostoli, apărătorii Bisericilor noastre este încă un izvor de bucurie … Dorinţa noastră puternică de a înainta pe calea dialogului şi dezvoltării relaţiilor frăţeşti în scopul împărtăşirii totale din sfintele taine devine, în secolul ce pleacă şi în zorii unui nou mileniu creştin, o cerinţă şi mai adevărată, o dorinţă şi mai aprinsă de a vindeca despărţirea ce ne doare, în contradicţie vizibilă cu poruncile lui Hristos, iar pentru lume ispită”.

În continuare, papa a subliniat necesitatea depunerii ,,încă a multe eforturi pentru pocăinţă şi deschiderea inimii către Dumnezeu” pentru a răscumpăra ,,păcatele, făcute împotriva unităţii”. În plus, el a amintit de ,,marile eforturi, de care totuşi încă mai este nevoie pentru continuarea dialogului asupra tematicii învăţăturilor de credinţă”.

Desigur, în comparaţie cu o astfel de spălăcire a Ortodoxiei, poziţia Patriarhului Alexie al II-lea arată ca un vârf de conservatorism şi duritate, dar înţelepciunea populară rusă spune că ,,în capcană se prind toate păsările”. Este destul să faci doar primul pas în întâmpinarea ,,fraţilor catolici” şi Bartolomeu îţi va propovădui activ ideea ,,unirii totale” şi ,,împărtăşirii din sfintele taine” cu ereticii papistaşi.

În legătură cu acestea, ne nelinişteşte declaraţia Mitropolitului Chiril (Gundeaev), dată în martie anul curent, la o conferinţă de presă în Moscova, după congresul jurnaliştilor ortodocşi. Răspunzând la întrebarea agenţiei de informaţii ,,Linia rusă”, preşedintele Departamentului Relaţiilor Bisericeşti Externe a declarat: ,,catolicismul nu este o erezie”, după care a adăugat că principalul neajuns al presei ortodoxe este ,,isteria apărării Ortodoxiei” şi ,,interesul hipertrofiat asupra tainei sfintei lumini şi venirii a doua a lui Hristos”.

De altfel, Episcopul Chiril nu este singurul în avântul său filocalic. Fratele său arhipăstor, Mitropolitul Vladimir (Kotlearov) al Petersburgului a primit, la 22 ianuarie anul curent, premiul catolic ,,Sfântul” Albert, din partea Consiliului Ecumenic al Bisericii Catolice Poloneze pentru ,,meritele în slujba unirii creştinilor”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000

 

 

 

PARTEA A IV-A

Profanare sub masca pocăinţei

La ce poate duce o astfel de ,,unire” este demult înţeles. La pierderea curăţiei credinţei şi harului dumnezeiesc, la lepădarea de Hristos şi împăcarea cu ,,duhul veacului acestuia”, la primirea antihristului şi moartea sufletului. O ilustraţie strălucită a acestor pericole a fost recenta ,,pocăinţă” a lui Ioan Paul al II-lea pentru ,,păcatele Bisericii”. Acest fapt profanator a avut loc la 12 martie 2000 în timpul tradiţionalei slujbe ,,de pocăinţă” Mea Culpa, săvârşită fastuos de bătrânul pontif la Roma. Conform informaţiilor oficiale ale Vaticanului, în această zi papa a adus ,,o pocăinţă colectivă” din partea tuturor catolicilor pentru cele 7 păcate, făcute de Biserică în toată istoria existenţei sale. Pentru ce ,,păcate” s-a ,,căit” papa şi cum?

În primul rând, papa a făcut aşa-zisa ,,pocăinţă generală şi curăţirea memoriei”. În al doilea rând, pontiful s-a căit ,,de nerăbdare şi violenţă, făcute asupra altfelgânditorilor în cadrul războaielor religioase şi cruzimile sfintei Inchiziţii”. Este nevoie să mai spunem că o asemenea ,,pocăinţă” reprezintă un refuz total de apărare şi propovăduire a adevărului, sincerităţii creştine şi, pe de altă parte, înseamnă recunoaşterea ,,egalităţii valorii” tuturor religiilor şi credinţelor ? În al treilea rând, Ioan Paul al II-lea s-a căit de ,,păcatele ce au încălcat unitatea creştinilor”. În logica lucrurilor, prin această pocăinţă, el trebuia să recunoască că toate înnoirile catolicismului, ulterioare schismei din 1054, sunt greşite şi, în primul rând, să renunţe la pretenţiile întâietăţii în lumea creştină şi absurdul dogmatism asupra ,,infailibilităţii” sale.

În al patrulea rând, papa a condamnat separat ,,păcatele împotriva evreilor - ura, duşmănia şi tăcerea”. Vaticanul şi-a arătat nu o singură dată dependenţa faţă de evreii din lumea întreagă, dar această căinţă oficială a lui Ioan Paul al II-lea a depăşit cu totul orice se putea imagina. În continuare, el s-a pocăit ,,pentru păcatele Bisericii împotriva drepturilor popoarelor, pentru necinstirea altor culturi şi religii”. În acest fel, papa s-a lepădat de toţi misionarii şi propovăduitorii creştini, luminătorii ţărilor păgâne. Oare chiar nimeni de la Vatican nu şi-a dat seama, că dacă Apostolul Pavel s-ar fi purtat cu ,,stimă” pentru ,,celelalte religii” din timpul lui - păgânismul şi iudaismul - lumea ar fi colcăit şi astăzi în aceste învăţături mincinoase, necunoscând învăţătura mântuitoare a lui Hristos ? Iar dacă sfinţii şi întocmai cu apostolii Chiril şi Meftodie ar fi arătat o astfel de ,,stimă”, nu ar mai fi existat Rusia ortodoxă, iar noi ne-am fi închinat şi astăzi lui Perun şi Dajdibog (zeul ploii).

Dar şi aceasta i-a părut puţin lui Ioan Paul al II-lea. Fiind unul dintre pilonii principali ai construirii ,,noii ordini mondiale”, el a mai adăugat două căinţe politice. În comun şi total acord cu doctrina valorilor liberal-democratice, papa s-a căit ,,de păcatele contra demnităţii umane, contra femeilor, contra unor rase şi popoare distincte” şi ,,de păcate contra drepturilor persoanei şi dreptăţii sociale”. O continuare logică a unor asemenea declaraţii este căinţa pontifului pentru ,,păcatele” Bisericii împotriva sodomitenilor şi gomorenilor, a căror ,,drepturi” sunt încălcate de învăţătura creştină despre morală şi mântuire …

Desigur, aceste acţiuni ,,progresive” ale pontifului nu au rămas neobservate de presa liberală din Rusia. ,,Ioan Paul al II-lea în fapt a trecut în revistă rolul Bisericii Catolice în istoria mondială a ultimelor două milenii - a anunţat triumfător ziarul ,,Izvestia” din 13 martie 2000 - Da, în faţa fiecărui evreu, în faţa fiecărui negru, pe care Biserica nu a putut sau nu a vrut să-l apere, ea trebuia să se căiască … Biserica a promis lui Dumnezeu să păstreze fidelitatea poruncilor evanghelice, şi L-a trădat ispitindu-se de liniştea pământească, îmbuibare, confort, indiferenţă …”

În timpul domniei Papei Ioan Paul al II-lea, Vaticanul a resimţit o a doua naştere şi a devenit în realitate centrul de atracţie al catolicilor din toată lumea. În schimb, Biserica Ortodoxă Rusă, aşa cum este astăzi, n-a reuşit să devină nucleul în jurul căruia să se unească ortodocşii.

 

Ierusalime, Ierusalime …

Într-adevăr, ,,opinia publică mondială” are motive să-l iubească pe Ioan Paul al II-lea. Astăzi, el este un simbol al renaşterii ,,creştinismului” contemporan apostaziat şi al pregătirii pentru dialogul interreligios, care, după cum este cunoscut, trebuie să fie una din ultimele etape spre înscăunarea ,,omului păcatului” şi ,,fiului pierzării” - antihrist. Vizita papei la Ierusalim din martie a.c., organizată cu o amploare nemaivăzută, a ilustrat cum nu se poate mai bine acest fapt trist. Încă cu câteva zile înainte de sosirea papei, între Israel şi restul lumii a fost organizat un ,,pod aerian” special prin care, cu 300 de curse aeriene, au venit în Ierusalim 45000 de catolici din toată lumea. Încă 140000 au ajuns în grupuri organizate, folosind alte mijloace de transport. 2000 de jurnalişti acreditaţi au urmărit fiecare pas al bătrânului pontif. În operaţiunea pentru asigurarea securităţii au fost angajaţi 18000 de poliţişti. Iar papa nu a înşelat aşteptările ,,opiniei publice mondiale”.

În timpul vizitei, parcă subliniind ,,egala cinste” a tuturor credinţelor, el a vizitat locurile sfinte ale celor trei mari religii - islamismul, iudaismul şi creştinismul. Ziua anterioară plecării la Vatican a început-o prin a vizita moscheea Ali-Alksa, construită pe locul de unde, potrivit învăţăturii musulmane, profetul Mohamed s-a înălţat la cer. Apoi, pontiful s-a rugat la zidul plângerii, între pietrele căruia, după obiceiul iudaic, el a pus o hârtie pe care a scris o rugăciune către Dumnezeu. Se ridică întrebarea: cărui Dumnezeu s-a rugat papa ? Domnului nostru Iisus Hristos sau duşmanului neamului omenesc pe care evreii îl cinstesc ca pe Dumnezeu ? Numai după aceasta, papa s-a îndreptat, cu elicopterul, către Nazaret.

Iarăşi, Ioan Paul al II-lea a acordat o atenţie specială evreilor: ,,Papa, nu o dată, şi-a exprimat părerea de rău în legătură cu conduita unor slujitori şi le-a cerut scuze evreilor - scrie ziarul ,,Cugetarea rusă” din Paris din săptămâna 23-29 martie 2000, editat pe banii catolicilor - Istoria relaţiilor mişcării sioniste cu Vaticanul este veche. Liderii sionişti, iar apoi şi conducătorii statului Israel s-au întâlnit la Vatican cu papii şi treptat a început să se închege înţelegerea reciprocă. În 1986, Ioan Paul al II-lea a fost primul papă din istorie care a vizitat o sinagogă, unde şi-a început astfel discursul: ,,Voi, fraţii noştri iubiţi, dar mai corect este să spunem voi, fraţii noştri mai mari, voi, alesul popor al lui Dumnezeu şi este o alegere pentru totdeauna” … Acest proces s-a desăvârşit în 1993 prin instituirea relaţiilor diplomatice între Vatican şi Israel”. Iar ziarul ,,Izvestia” din 27 martie 2000 scrie: ,,Scuzându-se în faţa evreilor pentru antisemitism, capul Bisericii Romano-Catolice a mai întors o pagină nu prea plăcută în istoria creştinătăţii”.

Ce s-ar mai putea spune ? Rămâne doar să ne dorim ca actuala pagină din istoria catolicismului, pătată de trădarea credinţei creştine, să fie întoarsă mai repede şi să nu murdărească cu noroiul său nici un ortodox, ca ierarhii noştri să găsească în ei înşişi puterea de a opune rezistenţă în faţa agresiunii duhovniceşti a Vaticanului, iar curăţia învăţăturii bisericeşti să se reverse în continuare cu aceeaşi sfinţenie ca în timpurile Sfinţilor Părinţi.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 16-17/iulie-august 2000