NOI MOAŞTE SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU

A fost deschis mormântul primului ierarh al

Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Mitropolitul Filaret

 

La 28.X/10.XI.1998, în Mânăstirea ,,Sfânta Treime” din Jordanville, a fost deschis mormântul primului ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, mitropolitul Filaret (Voznesenski). Cu 13 ani în urmă, acesta a fost înmormântat în cripta de sub altarul bisericii-grobniţă ,,Adormirea Maicii Domnului”. Deschiderea criptei s-a datorat faptului că Cronica ext 01-1rămăşiţele prea  sfinţitului urmau a fi mutate într-o criptă alăturată Bisericii ,,Sfânta Treime” special construită de obştea mânăstirii.

La deschiderea mormântului au fost prezenţi arhiepiscopul Lavru, egumenul mânăstirii din Jordanville, alte patru feţe bisericeşti, precum şi un frate-cântăreţ. Coşciugul din lemn, şi mantia arhierească ce-l acoperea erau prăfuite, dar păstrate întregi. Rămăşiţele pururea amintitului ierarh, ce sălăşluiau în coşciug, s-au dovedit a fi neputrezite. Aproape întregi s-au păstrat veşmintele, evanghelia şi icoanele aflate în mâinile celui adormit, două panaghii, crucea şi mahrama ce-i acoperea faţa.

I.P.S. Mitropolit Filaret (în lume Gheorghi Nikolaevici Voznesenski) s-a născut în 1903 în oraşul Kursk şi descindea dintr-o familie binecuvântată, de  preoţi. Tatăl său, protoiereul Nikolai, în anul 1920, ca urmare a ocupaţiei regiunii Priamursk de bolşevici, s-a mutat în Harbin, unde a fost numit paroh al bisericii Iversk. Teolog erudit, acesta a scris multe lucrări de istorie a Bisericii şi manuale de religie, după care învăţau mulţi tineri emigranţi în Orientul Îndepărtat. Mai târziu acesta a fost hirotonit arhiereu, apoi ridicat la cinstea de arhiepiscop cu titulatura arhiepiscopul Dimitrie de Hailarsk.

Gherghi Voznesenski a urmat Institutul Politehnic din Harbin şi l-a absolvit cu specialitatea de inginer-mecanic, atunci în oraş neexistând seminar teologic. Peste puţin timp, a primit preoţia celibată, iar în anul 1931 a terminat cursurile teologice nou înfiinţate. În acelaşi an, a fost tuns în monahism, primind numele de Filaret în cinstea Sfântului Filaret Milostivul (1/14.XII). În acea vreme episcopul Nestor de Kamciatka a înfiinţat în Harbin un azil pentru orfani şi bătrâni. Mai târziu casa a fost transformată în lăcaş monahal, în care vieţuiau nouă călugări. Printre aceştia era şi părintele Filaret, ridicat la rangul de arhimandrit. Obştea monahală vieţuia după pravila Mânăstirii Valaam şi se întărea duhovniceşte cu scrierile Sfinţilor Părinţi, a căror citire era ocupaţia cea mai iubită. Cuvintele Sfinţilor Părinţi erau pentru vlădica Filaret piatra de temelie pentru întreaga lui activitate duhovnicească. Acesta ducea o viaţă ascetică, era smerit şi aspru cu sine. Cu cei apropiaţi era bun, inimos şi darnic.

Încă de la începutul slujirii sale, părintele Filaret acorda o atenţie deosebită lucrului cu tinerii, organiza cu aceştia seminarii şi întâlniri. Liturghiile la care participa, credinţa fierbinte, ca şi predicile, de Dumnezeu însuflate, se făceau simţite în biserică şi printre credincioşi. Cele mai plăcute cuvinte pentru el erau: ”Nu deznădăjdui, suflete creştinesc! Credinciosul n-are loc pentru deznădejde! Uită-te înainte, acolo te aşteaptă mila lui Dumnezeu!”

 

Cronica ext 01-2

Mânăstirea ,,Sfânta Treime” din Jordanville

 

Urmând întreaga turmă ce a părăsit Harbinul, care în urma războiului a nimerit în mâinile comuniştilor chinezi, arhimandritul Filaret s-a mutat în Australia. Aici, în 1963, el a fost hirotonit episcop de Brisbane, ca vicar al eparhiei Australiei. La sinodul arhieresc din 1964, pe el, cel mai tânăr dintre arhierei, a căzut povara grea de a fi primul ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. Timp de 21 de ani, mitropolitul Filaret a condus cu înţelepciune turma întinsă pe cinci continente, ocrotind-o de ispitele ecumenismului şi modernismului. În vremea lui, au fost canonizaţi mulţi sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu. În 1981, acesta a proslăvit noii mucenici ruşi începând cu ţarul-mucenic Nikolai II, eveniment de o însemnătate duhovnicească deosebită. În 1983, sub preşedinţia lui, sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora a aruncat anatema asupra ereziei ecumenice.

Doi ani mai târziu, de ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil – 8/21 noiembrie 1985, primul ierarh a trecut la Domnul, cu cinste încheindu-şi drumul pământesc.

(După “Pravoslavno slovo” – publicaţie a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria)

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 1/aprilie 1999