Apariţiile Maicii Domnului: intervenţie dumnezeiască sau înşelare ?

de Miriam Lambouras

 

Miriam Lambouras, o convertită la Ortodoxie, face o mică incursiune în lumea catolică, printre
aşa-zisele ei minuni şi practici evlavioase. O lume necunoscută nouă, ortodocşilor, care ne zugrăveşte
calea pe care merg cei cărora li s-a părut neîndestulătoare învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi au
îndrăznit să adauge la ea, după cugetul lor omenesc, noi obiceiuri, învăţăminte şi chiar dogme

 

PARTEA I

În afară de Walsingham din îndepărtatele mele zile anglicane, locurile sfinte ale Maicii Domnului nu m-au interesat niciodată cu adevărat. Fireşte, aveam cunoştinţă de câteva dintre cele mai importante – Lourdes, Fatima şi mai recent Medjugorje – şi ştiam că în timp ce mulţi oameni (majoritatea romano-catolici, bineînţeles) credeau că aceste apariţii sunt un semn direct din Rai, alţii (în principal, protestanţii) le socoteau un fel de halucinaţie sau chiar înşelare drăcească. Nefiind o credincioasă a Bisericii Romano-Catolice, nu am simţit vreo obligaţie sau înclinaţie să mă gândesc prea mult la ele. Dar aflând că un preot ortodox a fost în pelerinaj la Lourdes şi că soţia altui preot ortodox a organizat o vizită anuală a unui grup de femei ortodoxe la Lourdes, mi-a fost stârnit interesul şi am început să simt o constrângere puternică să cercetez îndeaproape apariţiile Maicii Domnului şi locurile în care se petrec acestea.

Principala mea sursă de informaţii cu privire la apariţii şi locurile lor au constituit-o cărţile scrise de autori romano-catolici. Am fost extrem de surprinsă să aflu cât de numeroase sunt şi în final m-am limitat doar la 15, cu un interes special faţă de Medalia Minunată, La Salette, Lourdes, Fatima, Garabandal, Zeitoun, Medjugorje, Hriushiw. Nu am luat deloc în considerare Walsingham, deoarece pare a face parte dintr-o categorie întrucâtva diferită, prin aceea că motivul existenţei ei este o cinstire deschisă a tainei Întrupării, cu Fiul lui Dumnezeu ca figură centrală. Cel mai devotat protestant cu greu ar putea avea ceva de spus faţă de această intenţie, oricât de mult ar dezaproba modul particular în care este adusă această cinstire.

Cu cât citeam mai mult, cu atât deveneam mai convinsă de faptul că întreaga problemă era mult mai complexă decât a alege pur şi simplu între revelaţie dumnezeiască, pe de o parte, şi înşelare drăcească, pe de alta. Mai mulţi factori păreau a avea un rol în diversele grade de însemnătate ale diferitelor locuri: factorii psihologici, problema manipulării ecleziastice şi a implicării papale, elemente naţionaliste şi politice, prezenţa a ceva mult mai vechi decât creştinismul, anume a venerării unei zeiţe, şi, în final, posibilitatea unei conexiuni cu sincretismul new-age şi neo-păgânismul.

Un aspect care m-a interesat în mod special, şi căruia se pare că i s-a acordat puţină atenţie, a fost problema fenomenului solar adeverit că se petrece la cele mai multe din locuri de la Fatima încoace. Nici nu mi-a trecut prin cap că acest lucru mă va duce pe un tărâm al OZN-urilor !

Toate concluziile la care am ajuns în cele din urmă – şi uneori ele păreau a fi mai mult întrebări decât răspunsuri, şi multe probleme mărunte care nu s-au legat – sunt doar rezultatul raţionamentelor mele. S-ar putea ca cei care sunt mult mai în măsură să judece aceste chestiuni decât mine să interpreteze lucrurile într-o lumină diferită. Tot ceea ce urmează a fost mai degrabă o explorare, decât orice altceva. Când am început, nici nu mi-a trecut prin cap unde vor duce în final cercetările mele.

O scurtă trecere în revistă a locurilor menţionate mai sus ar putea fi de ajutor în oferirea unei perspective generale.

 

Unele apariţii ale Maicii Domnului

1) Medalia minunată

În jurul anului 1295, Duns Scotus, un franciscan scoţian de la Oxford, apăra imaculata concepţie a Maicii Domnului[1] împotriva lui Thomas d’Aquino şi a dominicanilor. Pe la 1708, sărbătoarea imaculatei concepţii era declarată a fi o zi sfântă universală de obligaţie. În 1830, Catherine Laboure, o tânără monahie din Paris, a avut o viziune a aşa-numitei Medalii minunate. Ea era aplecată către a avea viziuni, văzând deja inima Sfântului Vichentie, pe Domnul nostru în sfintele taine, şi pe Hristos Împărat. Fiind foarte dornică de a o vedea şi pe binecuvântata Fecioară, ea a cerut Sfântului Vichentie să mijlocească pentru aceasta şi dorinţa i s-a împlinit.

Un copil mic în alb (îngerul ei păzitor) a condus-o către capela mânăstirii târziu în noapte, unde ea a văzut-o, a vorbit şi a atins-o pe Doamnă. Ulterior, în acelaşi an, Doamna, îmbrăcată în alb, stătea în capelă cu un şarpe sub picioarele ei, înconjurată de un chenar oval, pe care scria: ,,Maria, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care scăpăm la tine”. Un glas a povăţuit-o pe Catherine să aibă o medalie bătută, care va da mari daruri celor care o poartă. Reversul medaliei urma să înfăţişeze un ’M’, pus peste o cruce, împreună cu inimile lui Iisus şi Maria. Catherine a continuat să audă glasul Doamnei în rugăciunile ei.

 

Cronica ext 43-4

Capela Doamnei noastre a Medaliei minunate se află pe Rue du Bac, Paris.
Tot acolo se află relicvele lui Catherine Laboure. De-a stânga şi de-a dreapta
statuii Maicii Domnului se pot vedea faţa şi reversul medaliei

 

Medalia a avut un succes enorm şi a condus la o creştere a încrederii în rugăciunile Fecioarei, mijlocitoarea tuturor darurilor, şi la o cerere populară crescută ca imaculata concepţie să fie făcută dogmă oficială. În timp ce purta medalia pentru a face pe placul unui prieten catolic, evreul care mai târziu a devenit părintele Marie-Alphonse Ratisbone s-a convertit în 1842, după ce a avut o viziune cu Fecioara Medaliei minunate (fratele său era deja preot romano-catolic). El şi-a dedicat restul vieţii convertirii evreilor şi construirii Mânăstirii Ecce Homo a Surorilor din Zion, pe Via Dolorosa din Ierusalim.

 

2) La Salette, Franţa

În 1842, în localitatea La Salette din Franţa, 2 văcari, un băiat de 11 ani, Maximin, şi o fetiţă de 14 ani, Melanie, au văzut o fulgerare bruscă de lumină din care a apărut o doamnă, îmbrăcată în alb şi auriu, cu o pălărie cu trandafiri pe cap. Ea era înconjurată de o lumină strălucitoare şi plângea. Doamna se tânguia că duminica a fost pângărită şi ţăranii blasfemiau pe sfinţi în înjurături (preotul din Ars şi alţi clerici se plângeau regulat chiar de aceste păcate în predicile lor). Dacă nu exista nici o îndreptare, aveau să fie mari nenorociri – recolta se va pierde, iar oamenii vor muri de foame – deoarece Doamna nu mai putea să-L oprească pe Fiul ei de la a-i pedepsi pe oameni. Discursul apariţiei era foarte asemănător cu o ,,Scrisoare căzută din Cer” care circula la acea vreme. Preotul de parohie a declarat că Doamna este binecuvântata Fecioară; apariţiile au fost apoi confirmate de episcopul de Grenoble, şi au început pelerinajele. Melanie s-a călugărit şi a continuat să aibă viziuni şi revelaţii. Maximin a încercat să devină preot, dar nu a reuşit, şi era întotdeauna dator.

 

Cronica ext 43-5

Sanctuarul Doamnei noastre din La Salette, Franţa, aflat în Alpii francezi

 

3) Lourdes, Franţa

În 1854, imaculata concepţie a Maicii Domnului a devenit articol oficial de credinţă în Biserica Romano-Catolică. După doar 4 ani, în 1858, între 11 februarie şi 16 iulie a avut loc o serie de viziuni care s-au încheiat cu întemeierea celui mai renumit loc sfânt al Maicii Domnului. La Peştera Massabielle, Lourdes, fetiţa de 14 ani Bernadette Soubirous a văzut ,,ceva alb având conturul unei fete”. Luată la întrebări, ea a dezvoltat aceasta într-o ,,tânără fată drăguţă în rochie albă şi cu văl, cu o eşarfă albastră şi un trandafir galben la fiecare picior”. Mai târziu încă, ea a spus că viziunea semăna foarte mult ,,la haine şi la chip cu binecuvântata Fecioară din biserica parohială ... dar vie şi înconjurată de lumină”.

Doamna, care ducea un rozariu[2] în mâna sa, grăia în dialectul local, într-o manieră foarte politicoasă, şi chema la pocăinţă. Bernadettei i s-au încredinţat 3 ,,secrete”, i s-a cerut să se roage pentru îndreptarea păcătoşilor şi a spus că Doamna i-a făgăduit fericirea, nu în această lume, ci în următoarea. Apariţia a cerut o procesiune şi o capelă şi a învăţat-o pe Bernadette să sape după un izvor, despre care se ştia deja că există. Bernadette a rostit rozariul şi a intrat în transă. Doamna a declarat că numele ei este ,,Eu sunt imaculata concepţie”, adeverind astfel dogma recent definită. În octombrie următor, autorităţile ecleziastice şi-au asumat răspunderea, urmarea fiind că apariţiile au fost confirmate ca fiind ale binecuvântatei Fecioare, a fost autorizat cultul Doamnei noastre din Lourdes şi au fost puse în mişcare planurile pentru construirea unui sanctuar. În 1933, Bernadette a fost canonizată.

 

Cronica ext 43-6

Sanctuarul Doamnei noastre din Lourdes, Franţa, sau Domeniul (după cum este cel mai bine cunoscut acest loc de pelerinaj catolic), este construit deasupra Peşterii Massabielle, unde Bernadette a văzut-o pe Maica Domnului. Domeniul are 51 hectare şi include 22 de locuri de închinare

 

4) Knock, Irlanda

În august 1879, 15 persoane cu vârste cuprinse între 6 şi 75 de ani au văzut o apariţie pe frontonul sudic al bisericii parohiale din Knock, Irlanda. Viziunea era în forma unui tablou, cu un altar pe care stătea un Miel, cu îngeri plutind deasupra, şi 3 personaje: Fecioara încoronată, Sfântul Iosif şi Sfântul Ioan Evanghelistul înveşmântat ca un episcop şi după câte se pare propovăduind. Personajele erau puţin în afara zidului bisericii şi la aproape 2 picioare deasupra pământului. Nu se mişcau, atât doar că din când în când păleau şi apoi reapăreau. Nu scoteau nici un cuvânt. Unii dintre martori au rămas aproape 2 ore în ploaia torenţială, rostind rozariul. Aceasta este singura apariţie cunoscută a Mielului.

O pistă de aterizare internaţională a fost construită în cele din urmă, anticipându-se numărul imens de pelerini, dar cumva locul nu a atins niciodată mare popularitate. În 1954, Papa Pius al XII-lea a binecuvântat stindardul Knock în Bazilica Sfântul Petru şi a dat permisiunea pentru încoronarea Doamnei noastre din Knock. În 1960, Papa Ioan al XXIII-lea a dăruit o lumânare binecuvântată, iar în 1967 Papa Paul al VI-lea a reînnoit indulgenţele pentru pelerini şi cei asociaţi cu locul. Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Knock în anul centenar, a ridicat biserica la statutul de bazilică şi a dăruit Trandafirul de Aur[3].

 

Cronica ext 43-7

Statui înlăuntrul bisericii din Knock, zugrăvind apariţia care a avut loc aici, în 1879

 

5) Fatima, Portugalia

În 1917, la Cova da Iria, în apropiere de Fatima, Portugalia, 3 veri care erau cu toţii tineri ţărani păstori – Lucia, de 10 ani, Francisco, de 9 ani, şi Jacinta, de 7 ani – au văzut străluciri ca fulgerul după care ,,o mică doamnă drăguţă” a apărut deasupra unui copac, care a spus că a venit ,,din Cer”. Copiilor li s-a spus să vină în acelaşi loc în cea de-a 13-a zi a lunii în următoarele 6 luni, apoi li se va spune cine era Doamna şi ce vroia ea. Ca răspuns la întrebările Luciei, ea a spus că Lucia şi Jacinta vor merge în Rai, de asemenea Francisco, dar el va ,,trebui să spună multe rozarii”. Un mic prieten de-al copiilor care murise de curând era în Rai, dar altul era în purgatoriu ,,până la sfârşitul lumii”.

Băiatul Francisco nu a putut vedea la început viziunea şi nu a auzit nimic niciodată. Jacinta vedea şi auzea, dar nu a vorbit niciodată cu Doamna. În alte ocazii, li s-a zis să spună rozariul şi să se roage în mod special pentru ,,a fi salvaţi din focurile Iadului”. Luciei i s-au spus ,,secrete” şi a văzut o viziune înspăimântătoare a Iadului. Doamna a făgăduit să facă o minune în octombrie. Lucia a fost bătută de mama ei că spune minciuni, iar administratorul local ateu i-a interogat pe copii şi i-a întemniţat timp de 2 zile, dar ei au continuat să susţină povestea lor.

Pe 13 octombrie, o zi cu o ploaie torenţială, o mulţime de 70.000 de oameni s-au adunat la Cova, în aşteptarea minunii făgăduite. Potrivit unui preot romano-catolic, ei erau extrem de agitaţi, stând în genunchi, plângând şi rugându-se. Doamna a apărut, declarând că ea era Doamna noastră a Rozariului şi că războiul se va sfârşi în acea zi (în realitate, nu s-a sfârşit decât 13 luni mai târziu). Apoi ea a dispărut şi a avut loc renumita ,,minune a soarelui”. Ploaia a încetat şi când Lucia a strigat: ,,Priviţi la soare !” (în care ea pretindea că vede, în schimb, pe Doamna noastră a Mâhnirilor, Doamna noastră a Muntelui Carmel, Sfântul Iosif cu Pruncul, şi Domnul nostru), mulţimea s-a holbat la soare care apărea că se roteşte, răspândeşte raze colorate, merge în zigzag de la răsărit la apus, cade către pământ – făcându-i pe cei prezenţi să se teamă că era sfârşitul lumii – ca apoi să se întoarcă la locul său. Aceasta nu a fost văzută de oricine din mulţime, cu toate că unii oameni aflaţi la 10 km depărtare de Fatima au văzut. Alţii raportau fenomenele solare, atât în timpul apariţiilor, cât şi după aceea: un soare care arunca lumină în culorile curcubeului pretutindeni, o ,,sferă luminoasă”, o ,,stea pe timp de noapte” şi o ,,ploaie de flori”, asemănătoare ,,ploii de trandafiri” ce a urmat morţii Theresei de Lisieux, Mica Floare[4].

 

Cronica ext 43-8

Fatima, Portugalia

 

Ca şi Melanie din La Salette şi Bernadette din Lourdes, Lucia a devenit monahie, şi asemenea Melaniei a continuat să aibă viziuni şi revelaţii. În 1925, Doamna i s-a arătat cu Pruncul în braţe şi cu mesajul că ar trebui răspândit devotamentul faţă de Inima neprihănită[5]. Anul următor, Pruncul a apărut singur. Apoi în 1929, Doamna a poruncit ca Rusia să fie consacrată Inimii neprihănite – aceasta era prima menţionare a Rusiei. În 1937, Lucia a scris o istorisire detaliată a apariţiilor, care a crescut în amănunte şi a inclus apariţii anterioare ale unui înger. În 1915, el a apărut ,,asemenea unei persoane învăluite într-o pânză”; în 1916, ca un tânăr de 15 sau 16 ani, ,,mai alb ca zăpada”, care s-a prezentat a fi ,,îngerul păcii” şi i-a învăţat să se roage pentru necredincioşi cu frunţile atingând pământul. Mai târziu în 1916, el le-a spus că era îngerul păzitor al Portugaliei, că ei trebuie să se roage şi să aducă ca jertfă tot ce fac (asemănător Theresei de Lisieux) pentru ca pacea să vină, şi că ,,prea sfintele Inimi ale lui Iisus şi Mariei” aveau planuri pentru ei. Mai târziu tot în 1916, îngerul s-a arătat ,,ca un nor cu formă omenească, mai alb ca zăpada, aproape transparent” şi le-a dat copiilor sfânta împărtăşanie.

În 1941-42, Lucia a dezvăluit mai multe încă, scriind o descriere a viziunii sale înspăimântătoare a Iadului din 13 iulie 1917, în termeni obişnuiţi de flăcări roşii, demoni negri, ţipete de durere şi disperare, şi relatând că Doamna a avertizat cu privire la un mare semn al unei nopţi luminate de o lumină necunoscută care va anunţa o teribilă pedeapsă dumnezeiască, care ar putea fi îndepărtată doar prin consacrarea Rusiei Inimii neprihănite. Aceasta a fost făcută în 1952 de către Papa Pius al XII-lea, şi convertirea Rusiei a fost făgăduită necondiţionat. Întrucâtva sceptic, preotul romano-catolic părintele Martindale a subliniat că ,,nici convertirea lumii nu a fost atribuită necondiţionat Golgotei însăşi” ! Papa Ioan Paul al II-lea a repetat consacrarea în 1981.

În 1960, Papa Ioan al XXIII-lea a deschis plicul sigilat ce conţinea cel de-al treilea secret de la Fatima, dar a refuzat să-l dezvăluie; el rămâne nedivulgat. Conciliul Vatican II a recunoscut în mod oficial apariţiile şi cultul Doamnei noastre de Fatima.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 43/iulie-august 2008

 

 

 

PARTEA A II-A

6) Garabandal, Spania

La Garabandal, Spania, au avut loc o serie de apariţii între 1961-1965, timp în care vizionarele, 4 fetiţe cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani, susţineau că s-au bucurat de 2.000 de apariţii ale Fecioarei şi Arhanghelului Mihail. Pe 18 iunie, în timp ce se jucau, după o fulgerare de lumină şi sunetul ,,tunetului”, Arhanghelul Mihail s-a arătat în prima din cele 9 apariţii din acea lună. Fetiţele l-au descris ca având vârsta de aproximativ 9 ani, îmbrăcat în azuriu cu aripi colorate în roz, oacheş, cu ochi închişi la culoare şi mâini şi unghii îngrijite. Luna următoare, urmărite de mulţimi de oameni, fetiţele au intrat într-o transă de 2 ore. A doua zi, în timpul altei transe, ele au văzut-o pe Fecioara în alb şi azuriu, cu o cunună de stele. Ea le-a vorbit despre încărcatul fânului cosit şi lucruri de fiecare zi. Uneori, ea se arăta cu Pruncul, pe care fetiţele aveau voie să-L ia în braţe. Transele durau de la câteva minute la 9 ore, şi când erau în transă, ele puteau da Cronica ext 44-1Fecioarei obiecte sfinte – rozarii, medalii şi crucifixe – să le sărute pentru pelerini. O mare mulţime a văzut ostia[6] apărând pe limba Conchitei, când Arhanghelul Mihail a împărtăşit-o. Această ,,minune” a fost vestită dinainte.

 

Cele 4 fetiţe cărora li s-a arătat Maica Domnului

 

Mesajele conţineau înştiinţări despre mari pedepse, care puteau fi prevenite doar cu multe sacrificii şi pocăinţă. Fetiţelor li s-a spus să cinstească adesea binecuvântatul sacrament[7] şi să caute să fie desăvârşite. În viitor, va fi o mare minune la Garabandal, care va fi văzută de papă şi de Padre Pio (care, bineînţeles, au murit fără să o vadă), iar Rusia va fi convertită ca urmare a acestei minuni. Un preot iezuit tânăr a avut o ,,viziune” a minunii, socotind acea zi în care a avut viziunea drept cea mai fericită zi din viaţa lui, iar a doua zi a murit fără întârziere. Se spune că Padre Pio a crezut în apariţii. Ierarhia locală nu a crezut în ele şi, la un moment dat, Conchita a mărturisit, în timpul unui interogatoriu foarte lung, că avea îndoieli cu privire la viziunile ei. Episcopul actual, numit în 1991, cere Romei să redeschidă cazul. Unii oameni au văzut soarele dansând pe cer şi o stea roşie cu o coadă ca de foc a fost văzută în timpul apariţiilor. Odată, Fecioara s-a arătat într-un nor misterios de ,,foc”.

 

7) Zeitoun, Cairo

Din multe puncte de vedere, apariţiile de deasupra Bisericii Copte a Sfintei Maria din Zeitoun, Cairo, au fost cele mai interesante şi mai credibile. Ele priveau nu Biserica Romei, ci Biserica Coptă, iar episcopii copţi, inclusiv reprezentanţii patriarhului copt, se aflau printre milioane de creştini, musulmani, evrei şi necredincioşi, care de multe ori au fost martorii apariţiilor în decurs de 3 ani, între 1968-1971. Biserica Coptă a recunoscut aceste apariţii ca fiind apariţii adevărate ale binecuvântatei Fecioare Maria, ca şi Biserica Catolică Coptă, Biserica Greco-Catolică şi conducătorul din acea vreme al Bisericii Evanghelice şi purtătorul de cuvânt al tuturor Bisericilor Protestante din Egipt. Chiar directorul Departamentului de informare generală şi reclamaţii al guvernului egiptean a înaintat un raport superiorului său, afirmând că era ,,un fapt incontestabil că binecuvântata Fecioară Maria s-a arătat deasupra Bisericii Copte din Zeitoun ...”. Vedenia păstra o tăcere desăvârşită. Nu existau nici un fel de ameninţări cu pedeapsa, insistenţe cu privire la dogmele şi practicile latine, avertismente apocaliptice şi transe.

Apariţia se arăta pe cupolele bisericii vreme de aproape 2 ore şi mai mult o dată, întotdeauna noaptea, dar nu în fiecare noapte şi nu cu regularitate. Doamna apărea în lumină strălucitoare – atât de luminoasă încât trăsăturile ei nu puteau fi văzute cu claritate – care se revărsa deasupra bisericii. Ea era în mod invariabil precedată sau însoţită de ,,porumbei” luminoşi, ,,creaturi ciudate, asemănătoare păsărilor, făcute din lumină, care nu fâlfâiau din aripile lor, ci planau. Apariţia se mişca de pe o parte pe cealaltă a cupolelor, înclinându-se şi salutând mulţimile nenumărate de oameni, estimate uneori la 250.000 de persoane. Câteodată, ea îi binecuvânta sau întindea o ramură de măslin. Reprezentantul patriarhului a descris-o ca fiind ,,foarte tăcută, plină de slavă”. Din când în când, ea era văzută ţinând în braţe Pruncul, sau ca parte din sfânta familie[8]. Toţi se rugau în felul lor: musulmanii recitau din Coran pe covoraşele lor de rugăciune, grecii spuneau rugăciuni, copţii cântau imne. ,,Porumbeii” erau întotdeauna menţionaţi de martorii oculari. Alte fenomene erau o ,,ploaie de diamante”, un nor roşu incandescent şi nori de tămâie înălţându-se. Aveau loc vindecări spectaculoase şi autentificate medical, deşi, ca şi la celelalte locuri sfinte, acestea erau puţine în comparaţie cu mulţimea de oameni bolnavi.

 

Cronica ext 44-2

Biserica coptă Sfânta Maria din Zeitoun, Cairo,
unde au avut loc apariţiile Maicii Domnului între anii 1968-1971

 

8) Medjugorje, Iugoslavia

Odată cu apariţiile care au început să aibă loc în 1981 la Medjugorje, Iugoslavia, a revenit atmosfera familiară a copiilor, transelor şi secretelor. Patru adolescenţi, 3 fete şi un băiat, de 15 şi 16 ani, au văzut o lumină pe o coastă de deal într-o seară de iunie. În lumină era o femeie tânără ţinând în braţe un copil. Ea i-a chemat, dar ei au fugit. În seara următoare, ei s-au întors cu încă doi prieteni, o fată de 16 ani şi un băiat de 10 ani, şi au văzut cu toţii, pe dealul de peste drum de această dată, aceeaşi lumină puternică înconjurând femeia ca şi cum ea ar fi fost ,,îmbrăcată în soare”, dar ei erau prea speriaţi ca să se apropie de ea. În cea de-a treia seară, cei 6 tineri erau însoţiţi de o mulţime de 5.000 de oameni. După trei fulgerări de lumină, Doamna s-a arătat, dar numai cei 6 o puteau vedea – cu părul închis la culoare, ochi albaştri, cu un veşmânt cenuşiu, cu o cunună de stele, stând pe un nor alb chiar deasupra pământului, atât de aproape că ei puteau să o atingă. Una dintre fete, luând un vas cu apă sfântă, a spus arătării: ,,Dacă eşti satan, pleacă” şi a primit răspunsul: ,,Sunt Fecioara Maria”, veniţi să vă ,,convertiţi şi împăcaţi”. Mai târziu, ei au văzut-o într-o cruce de lumină colorată în culorile curcubeului, tristă şi repetând”: ,,Pace, pace. Împăcaţi-vă”.

 

Cronica ext 44-3

Medjugorje este un oraş localizat în Bosnia-Herţegovina, la aproape 25 km sud-vest de Mostar şi aproape de graniţa cu Croaţia. În limba croată, Medjugorje înseamnă ‘între munţi’, iar cei 6 tineri care au avut viziunile cu Maica Domnului sunt croaţi. Deşi aflat în Bosnia-Herţegovina, Medjugorje are o populaţie etnic omogenă, de peste 4.000 de croaţi. În imagine, biserica parohială Sfântul Iacov din Medjugorje, în preajma căreia este amenajat locul de pelerinaj

 

Vedenia s-a arătat săptămânal la aproximativ ora 6 după-amiază, în timpul recitării rozariului, vreme de câţiva ani. Ea era îmbrăcată în cenuşiu cu un văl alb, dar purta un veşmânt cu paiete aurii de Paşti şi de Crăciun, când ea ţinea Pruncul în braţe. Uneori, ,,Gospa” (Doamna) venea la tineri acasă, mai ales dacă ei erau bolnavi, rugându-se cu ei între 5 minute şi jumătate de oră. Li se arătau viziuni ale raiului, iadului şi purgatoriului (În rai, îngerii zburau, iar oamenii în haine gri, roz şi galbene umblau de colo până colo, cântând şi rugându-se. Purgatoriul, un loc în negură, răsuna de zgomotul bocăniturilor în gratiile temniţelor. În focurile iadului, bărbaţii şi femeile erau de nerecunoscut ca fiinţe omeneşti). Gospa le-a dat mesaje chemând la pace, convertire, rugăciune – rostirea zilnică a Crezului, urmată de câte 7 Tatăl nostru, Ave Maria şi Gloria (o rugăciune locală) –, pocăinţă, postirea în zilele de miercuri şi vineri şi respectul pentru alte religii.

Gospa le-a spus văzătorilor că ea suferea din pricina păcătoşeniei omenirii şi că ea şi satan erau angajaţi într-o grea luptă pentru sufletele oamenilor. Medjugorje va fi ultimul loc unde ea se va arăta – toate vedeniile viitoare vor fi false. Va fi un mare semn pe coasta de deal pentru a-i converti pe cei necredincioşi. Tinerilor le-au fost date 10 secrete, socotite a fi apocaliptice şi avertisment al posibilelor dezastre ce vor să vină. Aşa cum Vaticanul refuză să dezvăluie cel de-al treilea secret de la Fatima, tot aşa se crede că franciscanii minimalizează aspectele mai senzaţionale ale revelaţiilor Gospei.

Fostul episcop romano-catolic de Mostar a refuzat să accepte apariţiile ca fiind adevărate, dar preotul franciscan al parohiei, părintele Jozo, susţinut ulterior de arhiepiscopul de Split, a sprijinit cu entuziasm pe vizionari. Părinte Jozo a fost întemniţat de autorităţile comuniste pentru activităţile sale legate de apariţii. La eliberarea sa, el a fost trimis în parohia din Tihaljia, unde, în noua biserică fastuoasă, aveau loc slujbe de vindecare pentru pelerinii mulţi care veneau să-l vadă şi să vorbească cu omul care era confidentul vizionarilor. Întinderea mâinilor era însoţită de îmbrăţişare, plâns şi leşin. Între 1981-1990, înainte de conflictul bosniac, 10 milioane de pelerini din întreaga lume, incluzând mulţi americani şi australieni, de asemenea luterani, anglicani şi ortodocşi, au fost la Medjugorje. A circulat seria obişnuită de relatări isterice: Hristos a fost văzut pe cer, rozariul unei femei s-a transformat în aur de 24 de carate în alt caz, iar cineva a făcut un instantaneu al Fecioarei.

În 1993, 4 dintre cei 6 tineri aveau încă viziuni. S-a afirmat că au loc vindecări şi s-au raportat diferite fenomene. Soarele s-a învârtit, au fost văzute ,,focuri” misterioase şi ,,curcubee” fără să fi plouat, o cruce de piatră de pe versantul muntelui, înaltă de 30 de picioare, s-a tot rotit, iar cuvântul ,,Mir” (pace) a apărut deasupra muntelui cu litere de lumină albă şi putea fi văzut de oricine din Medjugorje.

 

9) Hriushiw, Ucraina

Ucraina a fost ţinutul vizionarilor vreme de secole, iar în 1987 se spunea că Fecioara s-a arătat în 15 locuri diferite. Pe 26 aprilie 1987, o fată de ţăran de 13 ani din Hriushiw a văzut o lumină deasupra unei capele părăsite. O femeie înveşmântată în negru, cu un copil în braţe, s-a arătat în acea lumină, spunând că ucrainenii au fost aleşi să-i aducă pe ruşi înapoi la Dumnezeu. Fata le-a chemat pe sora şi mama ei, care au afirmat de îndată că trebuie să fie Bogorodiţa (Născătoarea de Dumnezeu), Fecioara. De atunci încoace, au crescut fluviile de oameni care au curs către sat, până când jumătate de milion de oameni au susţinut că au văzut-o pe Bogorodiţa, a cărei descriere a fost prezentată chiar la televizor pe 13 mai, de aniversarea apariţiei Maicii Domnului la Fatima. Autorităţile comuniste nu au reuşit să oprească mulţimile să meargă la Hriushiw şi Pravda a spus că este lucrarea extremiştilor care încearcă să distrugă perestroika.

Nu este clar dacă toţi oamenii au auzit mesajele sau dacă ele erau transmise prin fata de ţăran, Marina, care a fost examinată de un psihiatru şi declarată normală. Cu siguranţă, nu oricine din mulţime a văzut-o pe Fecioara: mulţi, inclusiv monahi şi monahii, nu au văzut nimic. Conţinutul mesajelor părea a fi că Fecioara se mâhneşte pentru starea lumii, că se apropie timpurile din urmă, iar Chernobyl a fost un avertisment pentru lume. Rozariul este o mare armă împotriva lui satan; Ucraina, ,,fiica mea”, este sub protecţia specială a Fecioarei şi va deveni un stat independent. Fiindcă ei au pătimit cel mai mult în vremea comunismului, ucrainenii au fost aleşi ca apostoli să convertească Rusia, şi dacă Rusia nu se va converti, va avea loc al treilea război mondial. Dacă ei vor rămâne credincioşi papei, va fi dezvăluit cel de-al treilea secret de la Fatima.

Ca la Zeitoun, apariţiile erau neregulate, ele au fost văzute de mulţi, iar lumina care înconjura apariţia era ,,lunară”, nu ,,solară”, şi cuvintele utilizate pentru a descrie lumina erau foarte asemănătoare: ,,lumina lunii, dar nu lumina lunii”, ,,fosforescent”, ,,strălucire argintie”, ,,şuvoaie de lumină”. Dar nu a existat nici un spirit ecumenist la Hriushiw. Mesajele nu erau favorabile reducerii tensiunilor dintre uniaţi şi ortodocşi.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 44/septembrie-octombrie 2008 

 

 

 

PARTEA A III-A

Intervenţia dumnezeiască

Vorbeşte cu adevărat Dumnezeu prin toate sau prin unele din aceste apariţii ? Sunt unele din fenomenele solare relatate semne autentice din Cer, sau sunt contrafăcute ?

Crezând, aşa cum credem, că Biserica Ortodoxă este Biserica, în care se găseşte plinătatea credinţei universale – care este credinţa apostolică în toată puritatea şi integritatea sa – nu poate fi vorba de a accepta nimic contrar învăţăturii şi rânduielii ortodoxe. Aceasta trebuie să indice de îndată ca suspect orice loc sfânt sau apariţie care implică dogma imaculatei concepţii a Maicii Domnului, sau care încurajează cultul neortodox al devoţiunii faţă de părţi ale trupului – inimile lui Iisus şi Mariei (În secolul al XVII-lea, în Franţa, exista devoţiune chiar faţă de piciorul stâng al pururea Fecioarei şi faţă de tălpile pantofilor ei).

La fel de îndoielnică ar fi orice sugestie de a-L înlocui pe ,,Hristos, Dumnezeul nostru, îndelung-răbdător, atotmilostiv, atotiertător, care iubeşte pe cei drepţi şi are milă de cei păcătoşi” cu un chip al urgiei, distant, impersonal, înclinat către pedepsire şi răzbunare. Apariţia de la La Salette spunea: ,,Nu mai pot opri braţul greu al Fiului meu”; apariţia de la Fatima: ,,El este deja profund ofensat”. În 1961, la San Damiano: ,,Tatăl cel veşnic este obosit, foarte obosit ... El l-a slobozit pe diavol, care lucrează pustiirea”. În 1985, la Oliveto Citra, Italia, auzim din nou: ,,Nu mai pot opri braţul cel drept al Fiului meu”.

Aceste cuvinte amintesc de învăţăturile lipsite de cumpătare, dar foarte populare ale unora dintre sfinţii şi propovăduitorii latini din trecut, în care Împărăţia dreptăţii lui Hristos era opusă Împărăţiei milostivirii Maicii Domnului. ,,Dacă Dumnezeu este mâniat pe un păcătos, Maria îl ia sub omoforul ei, ea opreşte braţul răzbunător al Fiului ei şi îl salvează” (Alphonsus Liguari). ,,Ea este limanul de nădejde al păcătoşilor şi ucigaşilor de la asprimea mâniei şi răzbunării lui Iisus Hristos”; ea ,,leagă puterile lui Iisus Hristos pentru a împiedica răul pe care El l-ar face celui vinovat” (Jean-Jacques Olier).

Absurdităţile de la La Salette vorbesc de la sine, cu apariţia care pretinde că ea a dat oamenilor 6 zile pentru lucru şi a păstrat-o pe cea de-a şaptea pentru sineşi. În Soarele dansând, Desmond Seward afirmă: ,,Potrivit văzătorilor, Fecioara (de la Medjugorje) a spus că lumea trece printr-o perioadă de întuneric nemaivăzut. ... Satan ... duce o bătălie grea pentru sufletele oamenilor cu Maica Domnului, care a fost trimisă de Tatăl cel veşnic ca să-i avertizeze şi să-i îmbărbăteze pe ei, fiindcă, precum a spus Dumnezeu şarpelui în Facere, femeia ‘îi va zdrobi capul’ ”.

Dacă este aşa, aceasta urmează traducerii romano-catolice greşite din Biblia Douay, la Facerea 3, 15. Nu este femeia, ci sămânţa femeii, adică Hristos, Cel care zdrobeşte capul şarpelui, prin patima şi Învierea Sa[9].

Teologii latini mai precauţi şi mai sobri au fost adesea stânjeniţi de excesele contemporanilor lor, dar de multe ori, ponderea entuziasmului popular s-a dovedit a fi prea puternică pentru ca teologia sănătoasă să domnească. Louie-Marie Grignion de Montfort (m. 1716) – un maestru al excesului în mariologie[10] – a creat o conexiune strânsă între pururea Fecioara şi eshatologie. După el, la cea de-a Doua Venire, ea trebuie să fie dezvăluită de către Sfântul Duh, astfel ca Hristos să poată fi făcut cunoscut, şi ea trebuie să strălucească în putere împotriva duşmanilor lui Dumnezeu, deoarece, într-un fel, diavolul se teme de ea mai mult decât de Dumnezeu Însuşi. Ideea că pururea Fecioara este întotdeauna cea care pregăteşte calea pentru venirea lui Hristos – nu numai prima Sa venire prin întrupare, ci şi venirea Sa în sufletele oamenilor şi cea de-a Doua Venire a Sa – s-a perpetuat în timpurile moderne.

,,Aşa cum, la prima Sa venire, nu ar fi existat nici o venire a lui Hristos în trup fără Maria, tot aşa nu poate exista nici o venire a lui Hristos în duh … fără ca Maria să pregătească din nou calea”. ,,După cum ea a pregătit trupul Său, tot aşa acum ea pregăteşte sufletele pentru venirea Sa” (arhiepiscopul Fulton Sheen). La Zeitoun, ,,cineva poate percepe rolul mântuitor al binecuvântatei Fecioare de faţă, aşa cum era la Fatima în 1917. Acest rol este în esenţă acela de a pregăti calea pentru Fiul ei dumnezeiesc, prin deschiderea sufletelor oamenilor către harul Său răscumpărător”. ,,Pregătind calea Sa printre cei din propriul popor acum 2.000 de ani”, ,,astăzi, ea pregăteşte calea Sa către sufletele milioanelor de neamuri de toate credinţele şi nicidecum cu o nouă şi mai mare Venire” (Francis Johnston, Când milioane de oameni au văzut-o pe Maria). Cineva se poate întreba dacă Sfântului Duh i-a mai rămas ceva de făcut …

Această gândire este în concordanţă în mare măsură atât cu credinţa actuală, predominantă în unele cercuri romano-catolice, într-o eră mariană (n.tr.: adică, a Mariei) care trebuie să premeargă celei de-a Doua Veniri a lui Hristos, cât şi cu tonul puternic apocaliptic al majorităţii apariţiilor. Însă un astfel de rol al Maicii Domnului nu se găseşte nici în Scriptură, nici în Tradiţie, şi inspiră puţină încredere în autenticitatea apariţiilor.

Una dintre cele mai tulburătoare caracteristici ale acestor apariţii este aceea că pururea Fecioara se arată ca o figură autonomă, în timp ce Hristos este într-un mod bizar absent. Ea este cea care plânge din pricina păcătoşeniei omenirii, ea este cea care hotărăşte cine va fi vindecat (,,pe unii îi voi vindeca, dar nu şi pe alţii”). Orice mesaje ar transmite, Fecioara este cea prin care grăieşte Cerul, nu Hristos. Biserica Ortodoxă nu desparte niciodată pe Maică de Fiu, iar un Hristos absent sau distant ar fi ceva cu neputinţă, fiindcă fără viaţa întru Hristos Dumnezeul-Om, trăită în puterea Sfântului Duh, Biserica ar înceta să fie Biserică.

 

Factori psihologici

În majoritatea apariţiilor prezentate, copiii sau adolescenţii erau singurii sau principalii vizionari, făcând verosimil ca un element al psihologiei copilului să fie de asemenea implicat. Pentru o evaluare completă a viziunilor şi mesajelor, ar fi necesar să ştim mult mai multe lucruri despre copii: despre ce fel de artă religioasă aveau cunoştinţe, ce predici ascultaseră, ce învăţătură primiseră la şcoală şi la orele de catehism, şi ce cărţi religioase citiseră.

De exemplu, în cazul Bernadettei, viziunile ei nu au venit chiar din senin, precum se crede adesea. Ea era deja familiarizată cu medalia minunată (ca maică, ei i s-a spus să o poarte neîncetat), iar imaculata concepţie a Maicii Domnului a fost declarată dogmă oficială în 1854, astfel că vreme de 4 ani ea trebuie să fi auzit de aceasta în mod repetat atât la biserică, cât şi la orele de catehism, chiar dacă nu a înţeles întru totul semnificaţia ei.

În plus, viziunile erau un fenomen obişnuit în zona Lourdes-ului. Elementele esenţiale ale viziunii de la Lourdes – o Doamnă, o ciobăniţă (Bernadette a fost angajată temporar într-un rând să aibă grijă de oi în satul apropiat, Bartnes), o capelă, procesiuni, şi un izvor cu puteri miraculoase – au figurat toate în locurile sfinte aflate de o parte şi de alta a Munţilor Pirinei, care, în timpurile medievale, au fost pe ruta către Compostella. În 1475, un tânăr cioban din Betharvam a avut o viziune a unei Doamne care cerea să fie ridicată o capelă. În 1520, o tânără păstoriţă din Gavaison a avut o viziune a unei Doamne şi cererea pentru o capelă s-a repetat.

În afară de Gavaison, alte locuri sfinte din apropiere ale Fecioarei erau Poeylanum, Heas şi Pietat. Existau de asemenea Doamna noastră din Sarrance, din Bourisp, din Medous, din Nestes, din Buglose. Apoi, erau încă alte 4 centre de pelerinaj în regiune, ajungând la 14 centre existente în apropiere de Lourdes. Autentică sau nu, viziunea Bernadettei se potrivea cu uşurinţă în tiparul local. Regiunea fusese infectată mai înainte de erezia albigenzilor[11]. Într-o cruciadă împotriva acestei erezii particulare, condusă de Papa Inochentie al III-lea, ereticii au fost trecuţi prin foc şi sabie şi a intervenit Inchiziţia. Au fost întrebuinţate metodele curente ale Inchiziţiei, care au lăsat în urmă un popor dreptcredincios în învăţătura latină, dar care nu iubea clerul. De aceea, viziunile erau foarte populare, fiindcă ei se dispensau de necesitatea ca păstorii lor să mijlocească pentru ei.

Este binecunoscut faptul că celor mici, aflaţi într-un anumit stadiu al dezvoltării mentale, care poate varia considerabil de la copil la copil, le place să aibă o lume secretă, inaccesibilă adulţilor, şi pun în scenă adesea, în minţile lor, situaţii în care ei pot fi importanţi. Există un număr de similarităţi între La Salette şi Fatima, iar Lucia a recunoscut că mama ei i-a citit istoria de la La Salette. Şi în ce măsură erau viziunile Bernadettei o formă inconştientă de compensaţie ? Doamna era mică, nu mai înaltă decât Bernadette însăşi şi se adresa foarte politicos, cu vous[12], fetei bolnăvicioase şi mici de statură, care era numită de obicei ,,mica idioată”. Atenţia acordată tinerilor ,,văzători” din pricina viziunilor lor va fi sporită ulterior de ,,secretele” încredinţate lor – o caracteristică standard a apariţiilor la adolescenţi şi copii de la La Salette încoace –, crescând importanţa lor în ochii adulţilor.

 

Cronica ext 45-1

La Salette, în Alpii francezi. Statuia care o înfăţişează pe Maica Domnului
aşa cum s-a arătat celor doi copii, Maximin şi Melanie. Sus, pe deal,
se vede clopotniţa catedralei Doamnei noastre din La Salette

 

Cronica ext 45-2

Alături, sanctuarul de la Fatima, având fotografiile a doi
dintre cei trei copii care au văzut-o pe Maica Domnului

 

De asemenea, este binecunoscut faptul că un număr mic de persoane – aproape întotdeauna copii şi adolescenţi – vădesc o capacitate eidetică considerabilă, adică văd imagini clare ale unor obiecte specifice care nu sunt prezente în realitate, dar sunt prezente în imaginaţia lor conştientă sau subconştientă, şi sunt ,,văzute” de persoanele în cauză. În cartea ei, Maria – O istorie a dogmei şi devoţiunii, Hilda Graef menţionează un experiment foarte interesant, realizat de un psiholog, C.M. Staehlin, în care el a testat sugestibilitatea a 6 băieţi cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani, făcând să le apară lor prin sugestie o bătălie între luptători medievali deasupra unui copac. Doi băieţi n-au văzut absolut nimic, doi ,,au văzut” bătălia, dar n-au auzit nimic, iar doi au văzut şi au auzit zgomotul, chiar strigătele cavalerilor particulari. Nici unul dintre băieţi nu a avut posibilitatea de a comunica cu ceilalţi, şi totuşi cei doi care au văzut şi au auzit au căzut de acord cu privire la fiecare detaliu. La apariţii, avem de-a face cu acelaşi lucru – acordul copiilor, aparenta lor comunicare telepatică, faptul că unii au văzut doar, în timp ce alţii au văzut şi au auzit spusele apariţiei.

Cât de mult au fost prezente sugestibilitatea şi darurile eidetice atunci când Eugene Barbadette, de 12 ani, a văzut o Doamnă într-un veşmânt albastru cu stele aurii pe cerul din Pontmain, Franţa, în 1871 ? Tavanul bisericii sale parohiale era pictat în albastru cu stele aurii. Vecinii adulţi, care s-au adunat, nu au văzut nimic, cu toate că alţi copii au Cronica ext 45-3susţinut că văd apariţia. Odată, preotul paroh a ajuns în scenă, viziunea a devenit mai elaborată, cu un chenar oval albastru cu scris înlăuntrul lui (ecouri ale medaliei minunate), cruci mici albe, o cruce mare roşie şi 4 lumânări care se aprindeau singure. Preotul locului avusese mai înainte cruci albe înălţate pretutindeni în parohie, iar el conducea micul grup în recitarea ,,rozariului roşu” în cinstea celor 26 de mucenici japonezi (care puteau sugera crucea roşie), şi el însuşi aprindea întotdeauna 4 lumânări după vecernia de duminică în faţa unei statui a Fecioarei - Imaculata Concepţie.

 

Unul din sanctuarele închinate medaliei minunate. În imagine este zugrăvită Maica Domnului aşa cum a fost văzută de Catherine Laboure în 1830: o Doamnă îmbrăcată în alb, înconjurată de un chenar oval, pe care scria: ,,Maria, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care scăpăm la tine”

 

Cu toate acestea, capacitatea eidetică şi factorii comuni ai dezvoltării nu sunt suficienţi, prin ei înşişi, pentru a explica perseverenţa copiilor în istoriile lor când, în unele cazuri, ei erau întrebaţi în repetate rânduri, batjocoriţi, pedepsiţi fizic pentru ,,minciună” şi chiar întemniţaţi. Nici nu ar explica transele, unele durând ore întregi, în timpul cărora tinerii – de exemplu, la Garabandal – erau insensibili la lumini strălucitoare, arsuri de ţigară şi având ace înfipte în ei. Un neurolog de la şcoala medicală din Barcelona, care i-a examinat pe vizionarii din Garabandal în timpul şi după cel puţin 20 de transe, nu a putut găsi nici o explicaţie, declarându-i a fi tineri complet normali.

Transa este recunoscută de psihologi ca fiind asociată cu extazul şi experienţele vizionare religioase, dar este, de asemenea, legată de capacitatea mediumnică, prin care pot fi produse efecte fizice şi materializări paranormale. Stările de transă sunt, desigur, binecunoscute şamanilor şi vracilor păgâni.

În împrejurările în care mulţi adulţi au văzut apariţiile sau fenomenele solare ce le însoţesc, nu toţi cei prezenţi au văzut, de fapt, ceva. Un exemplu interesant al sensibilităţii adulţilor la sugestie telepatică sau halucinaţie în masă este consemnat în Ortodoxia şi religia viitorului, de părintele Seraphim Rose. La sfârşitul secolului al XIX-lea, unii pasageri, în cea mai mare parte englezi, se aflau la bordul unui vas care acostase într-un port ceylonez, în drum spre India. Având ceva timp liber, ei au vizitat un fachir magician local, care, în timp ce părea că nu ia aminte la ei, a făcut să dispară coroana copacului sub care stătea şi să apară o privelişte incredibilă a vasului lor navigând pe mare.

Spectatorii uluiţi aveau o vedere generală asupra punţii şi se puteau vedea pe ei înşişi râzând şi vorbind, pe căpitan dând ordine, echipajul lucrând, şi chiar maimuţa vasului, Nelly, mâncând banane. Sursa acestei istorisiri, un ieromonah rus, a început cu teamă să se roage în tăcere, spunând rugăciunea lui Iisus, fiindcă el se ocupase în urmă cu ceva vreme de ocultism şi înţelesese a cui putere efectivă se afla în spatele falsei viziuni. Pentru el, priveliştea a dispărut, în timp ce ceilalţi continuau să o vadă şi să se minuneze.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 45/noiembrie-decembrie 2008

 

 

 

PARTEA A IV-A

Întoarcerea zeiţei

De ce se presupune întotdeauna că Maica Domnului este cea care se arată în aceste vedenii ? Avea dreptate canonicul John de Satge, un anglican evanghelic, când spunea despre cultul marian – aici, ortodocşii ar trasa o distincţie clară între mariolatrie[13] şi cinstirea ortodoxă a Maicii Domnului – că a avut obârşia într-un păgânism mai vechi, în tendinţa recurentă a omenirii de a venera o zeiţă-mamă ?

În mod clar, gnosticismul[14] are legătură cu cererea zgomotoasă actuală pentru hirotonia femeilor şi utilizarea unei exprimări atotcuprinzătoare pentru Dumnezeu, dar zeiţa păgână antică pare a fi mai strâns legată de apariţiile Maicii Domnului. Ereticii gnostici permiteau femeilor să slujească deopotrivă cu bărbaţii, ca preoţi şi episcopi, şi adoptau unele credinţe creştine, denaturându-le fără milă pentru a le încadra în sistemul filozofic/religios gnostic, însă ei nu erau interesaţi de Maria, maica omenească a lui Dumnezeu, ci de Dumnezeul ,,Mamă”, adică de Sfântul Duh[15]. Unii gnostici dezvoltau o figură nemuritoare Sophia[16] şi uneori o socoteau pe Fecioara Maria ca fiind una dintre întrupările ei, dar nimic nu părea că va conduce la un cult creştin al Mariei ca cel dominant în Biserica Romană.

Marea Mamă a păgânilor s-a arătat pe sineşi în forme variate ale naturii pe pământ şi în cer. Neavând chip omenesc, ea a fost venerată în locuri sfinte şi pe înălţimi marcate de stâlpi. Mai târziu, ea a fost reprezentată în formă omenească, însoţită de porumbei şi şerpi, ce simbolizează puterea ei în văzduh şi pe pământ. Mai presus de orice, ea era aducătoarea şi sprijinitoarea vieţii, purtătoarea rodniciei omului şi naturii, şi, în rolul său ulterior de muză, inspiraţia care dădea naştere muzicii, artei şi poeziei.

Pe măsură ce societăţile s-au amestecat şi s-au influenţat unele pe altele, zeiţa a devenit fragmentată şi s-a identificat cu zeităţile locale, luând din caracteristicile lor. Ca Neith, adusă din Libia în Egipt, ea era o fecioară-mamă cosmică care ,,născuse soarele şi devenise mamă când nici o altă femeie nu născuse încă copii”. Ca Isis, ea spune unui închinător că în multe locuri diferite, ea, una, este ,,venerată în multe feluri, cunoscută sub multe nume” – Mama zeilor, Artemis, Afrodita, Mama cerealelor, Persefona Fecioara prin excelenţă. Tot aşa, Doamna apariţiilor este venerată în multe localităţi sub o varietate de nume şi aspecte – Doamna noastră a rozariului, Fecioara săracilor, Mama mângâierii, Imaculata concepţie, şi aşa mai departe.

Un imn babilonian către Ishtar o salută pe ea ca Regină a tuturor, care în mila ei îi învie pe cei morţi, îi vindecă pe cei bolnavi şi îi izbăveşte pe cei chinuiţi, dar, cu toate acestea are o latură ,,întunecată”, iar în epopeea lui Ghilgameş hotărăşte în mod capricios să distrugă omenirea. Scriitorul romano-catolic din secolul al XIX-lea, Robert Hugh Benson, desluşea această latură întunecată a Doamnei din Lourdes. El scria:

,,Apoi, de când am vizitat Lourdes, Maria mi-a apărut într-o nouă lumină. Pe viitor, nu numai că voi detesta să o supăr, dar îmi va fi şi frică de ea. Este un lucru înfricoşător să cazi în mâinile acestei Mame care îngăduie ca suferindul dărâmat să se târască dintr-un capăt în celălalt al Franţei pentru a ajunge la picioarele ei şi apoi să se târască din nou înapoi. Ea este una din Mariile de Chartes care se dezvăluie pe sineşi aici, întunecată, puternică, stăpânitoare, dar de neînduplecat: nu Maria unei prăvălii bisericeşti care sălăşluieşte printre paiete şi tuberoze”.

Fără îndoială, cu multă vreme în urmă, oamenii gândeau în acest fel despre Magna Mater, sau Artemis, îndeajuns de blândă ca Atena, dar întunecată şi teribilă ca Diana de Efes. Comentând ,,miracolul soarelui”, săvârşit după cum se crede de Doamna de Fatima, Geoffrey Ashe (Minuni, 1978) scria: ,,Chiar de am accepta că este săvârşit de Maria, trebuie admis cu siguranţă că ea are un aspect alarmant şi misterios, care nu se prea potriveşte cu ideile creştine despre ea”.

Dacă zeiţa are un rol în viziunile mariane, Franţa ar părea să ofere un teren în mod firesc fertil pentru ele, deoarece acolo, în general, zeiţa pare a fi fost binevoitoare şi ajutătoare. A existat un templu al lui Isis la Soissons, un cult puternic al mamei în regiunea Treves, cultul Mamei Pământ a domnit în regiunile Seine, Oise şi Tarn, şi existau multe locuri sfinte ale zeiţelor mai mici, care protejau izvoarele. De asemenea, existau nimfe fermecătoare care protejau izvoarele, pietrele şi apa, şi o mulţime de ,,doamne în alb”, descendente ale Mamei Pământ.

În Roma, lui Cybele, Marea Mamă a zeilor, o divinitate adusă din Asia Mică, i-a fost atribuită înfrângerea lui Hannibal şi cultul ei a dezvoltat un grup de adepţi statornici. O caracteristică aparte a statuilor lui Cybele era că ele erau încoronate şi purtate din loc în loc. În mod similar, o dezvoltare ulterioară a apariţiilor a constituit-o încoronarea solemnă a statuilor mariane şi săvârşirea de procesiuni cu ele, în special la Fatima. În 1864, Fecioara de Garaison a fost încoronată cu permisiunea papei (Pius al IX-lea), urmând La Salette (Leon al XIII-lea) şi Fatima (Pius al XII-lea). În 1954, Doamna noastră din Knock, regina Irlandei, a fost încoronată.

Anterior, în 1732, cu permisiunea Papei Clement al XII-lea, Fecioara de la Svata Hora din Slovacia a fost încoronată cu diadema sfântului împărat roman. Că Maica Domnului, reprezentând omenirea răscumpărată, este slăvită şi domneşte împreună cu Hristos este dincolo de orice îndoială, dar această încoronare pământească tinde să o despartă pe ea de noi şi să întunece faptul că cununa sa cerească nu este ,,diadema”, emblema regală a monarhiei, ci stephanos, cununa de lauri dăruită celor care sunt biruitori în bătălia vieţii, răsplata pentru străduinţele lor credincioase, dobândită prin suferinţă şi curăţire, cununa cu care toţi creştinii nădăjduiesc şi se roagă să fie încununaţi.

Venerată pretutindeni, zeiţa hrănea o necesitate profundă a sufletului omenesc pentru eternul feminin. Uneori, ea acţiona ca o zeitate superioară unică, alteori ca partener egal cu o zeitate masculină, iar alteori ca soţie a fiului ei. Doar printre evrei, conduşi de temuţii lor prooroci monoteişti şi de neclintit, nu era loc defel pentru zeiţă, şi chiar evreii, înconjuraţi precum erau de societăţi politeiste, recădeau uneori în idolatrie.

La evrei, şerpii zeiţei, simboluri binefăcătoare ale tămăduirii şi înţelepciunii, erau reduşi la un ispititor rău, iar Eva, mama tuturor celor vii, devenea o figură a Pandorei ce slobozise păcatul şi moartea asupra omenirii. Porumbelul, celălalt însoţitor al zeiţei, nu era retrogradat, cel mai probabil din pricina legăturii lui cu Noe şi arca sa. Doamna din Zeitoun are ,,porumbeii” ei însoţitori, iar şarpele apare, în forma iudeo-creştină acceptată, ca simbol al răului, sub picioarele Doamnei medaliei minunate, în timp ce viziunea din Medjugorje este angajată într-o luptă pentru a zdrobi capul şarpelui.

Dacă premisa unei legături între zeiţă şi apariţii este corectă, cum a câştigat ea sprijin din partea Bisericii Latine şi a rămas nedescoperită ?

Misionarii apostolici au plecat dintr-un mediu strict monoteist pentru a întâlni societăţi cufundate într-o lume a zeilor şi fiinţelor umane semi-divine. Fără îndoială, pentru mulţi dintre cei care s-au convertit la creştinism, vechile moduri de a gândi nu au putut fi lepădate cu uşurinţă, nici măcar după botez.

De la unul din Părinţii Bisericii, Epifanie, aflăm de o sectă, alcătuită îndeosebi din femei, denumită secta coliridienilor. Originară din Tracia, în secolul al IV-lea, ea s-a extins în Scitia Superioară (aproximativ în vestul şi nordul Mării Negre) şi în Arabia. Se pare că ea a fost inspirată de evenimentele din Evanghelie, combinate cu o legendă de tip Ilie despre curăţia şi ,,nemurirea” Mariei. Sfântul Epifanie afirmă că ,,preotesele Mariei” se închinau ei ca unei zeiţe, socotind-o Regina Cerului, cu ritualuri mult mai vechi decât creştinismul şi ,,împodobesc un scaun sau tron pătrat, aştern o pânză pe el şi, la un anumit moment solemn, aşează pâine pe el şi o oferă în numele Mariei”. Amintind de evreii condamnaţi de Proorocul Ieremia, care aduceau ofrande asemănătoare ,,Reginei Cerului” – în cazul lor, Astarte –, el avertizează cu privire la închinarea la Fecioară, tot atât de ferm pe cât a avertizat cu privire la o lipsă de respect cuvenit faţă de ea.

Aceasta este cea de-a 79-a erezie dintr-o listă lungă de dogme contestate de Epifanie, totuşi cumva vechea religie păgână a zeiţei, sub noua ei manifestare ,,Maria”, pare mai mult o religie diferită decât o abatere creştină. Cu toate că este improbabil ca aceşti coliridieni să fi influenţat Biserica, aceasta arată cum se pot naşte asemenea denaturări ale credinţei adevărate şi cum ar fi posibil ca o versiune mai ortodoxă a unora dintre ideile lor să fie atrăgătoare pentru unii convertiţi dintr-un mediu păgân, stând latentă până când combinaţia justă a circumstanţelor o va determina să prindă rădăcini.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 47/ianuarie-februarie 2009 

 

 

 

PARTEA A V-A

Întoarcerea zeiţei

În timp ce lucram la acest studiu despre apariţiile Maicii Domnului, am început să simt ceea ce părea să fie prezenţa altei religii, mergând alături de creştinism; astfel că am fost interesată să descopăr că, în secolul al XIX-lea, romancierul francez Emile Zola (1840-1902) a încercat un sentiment asemănător şi credea că a perceput ,,aproape o nouă religie” la Lourdes. Înlăuntrul Bisericii, Hristos este al doilea Adam, însă odată ce Fecioara a fost văzută într-un anume sens ca o a doua Eva (fireşte, fără cea mai mică concesie făcută păgânismului), aceasta era posibil să amintească relaţia slabă din punct de vedere spiritual a zeiţei cu fiul/soţul ei; pe când titlul Theotokos, deşi legat exclusiv de învăţătura că Hristos este Dumnezeu, ar fi putut evoca cu siguranţă amintirea lui Cybele, Marea Mamă a zeilor, atât doar că acesta era de fapt un titlu şi mai mare, Maica lui Dumnezeu.

În vreme ce păgânismul se spulbera şi zeităţile locale erau detronate, cel mai adesea Maica Domnului era cea care le lua locul ca patroană a izvoarelor tămăduitoare şi munţilor sfinţi, asociaţi secole de-a rândul cu pelerinajul. În occident, unde temelia teologică şi liturgică era poate mai slabă, în timpul Evului Mediu, ,,Doamna noastră” a unei regiuni a ajuns să ia o personalitate aproape distinctă de cea a Fecioarei dintr-un loc sfânt rival. Sir Thomas More[17], mucenicul romano-catolic din perioada Tudorilor, comenta: ,,Ei vor face comparaţii între doamna noastră din Ippiswitch şi doamna noastră din Walsingham, socotind că o imagine are mai multă putere decât alta”.

Nimic de acest fel nu s-a petrecut în Răsărit. Înrădăcinată desăvârşit şi sobru în teologia trainică a Ortodoxiei, şi hrănită duhovniceşte printr-o slujbă bisericească autohtonă, Maica Domnului s-a aşezat în chip firesc la locul ei legitim într-un întreg cu totul echilibrat şi armonios. Deformarea apuseană a învăţăturii despre Sfânta Treime rezultată din Filioque cu a sa (aproape involuntară) micşorare a Sfântului Duh, împreună cu evenimentele istorice care au luat prin surprindere Imperiul de Apus sub forma invaziei triburilor barbare şi a consecinţelor ce decurg din acestea, au izolat din ce în ce mai mult Biserica Apuseană de Ortodoxia curată a Bisericii Răsăritene.

Odată cu restabilirea ordinii şi aşezarea unui guvern stabil la sfârşitul erei întunecate, Biserica Apuseană s-a aflat pe sine având un laicat în mare măsură neînvăţat şi semi-barbar. Oamenii Bisericii erau nevoiţi să suplinească lipsa funcţionarilor şi avocaţilor de care aveau nevoie conducătorii laici. Prin urmare, papalitatea s-a aflat ea însăşi în ipostaza de a avea încredere în avocaţii ecleziastici, iar acest fapt avea să dea Bisericii Romane perspectiva legalistă şi filozofia sistematică care sunt particularităţile ei. Organizarea ecleziastică a dobândit o autoritate de prim rang, şi cu celibatul forţat al preoţilor, ,,Biserica” în vorbirea obişnuită a ajuns să însemne clerul. O teologie treimică eronată, şi o accentuare exagerată a învăţăturilor augustiniene despre păcatul originar şi răscumpărare, împreună cu o ierarhie exclusiv masculină, a condus la pierderea elementului feminin din creştinismul apusean şi a creat o ,,breşă sub forma zeiţei”. Fecioara Maria era candidata evidentă pentru a umple acest gol.

În contrast, în Biserica Răsăriteană, Tradiţia a fost transmisă neschimbată, din generaţie în generaţie. Lăsând la o parte cea de-a IV-a cruciadă perfidă, Imperiul Roman de Răsărit a rămas necucerit până la venirea turcilor. A existat întotdeauna un laicat independent şi extrem de educat. Cu un împărat puternic, nu existau nicicând condiţii favorabile – nici nu era vreo nevoie sau dorinţă – de a supune autorităţii patriarhului întreaga putere laică, iar ,,Biserica” a continuat să însemne tot trupul credincioşilor, din trecut şi prezent, inclusiv îngerii. Preoţii căsătoriţi garantau faptul că preoţia nu forma o clasă aparte (Ca şi astăzi, preotul trăieşte în acelaşi fel de casă ca enoriaşii săi – un preot de sat din Cipru poate fi de asemenea cizmarul satului, iar un părinte grec, în dulamă şi potcap, poate fi văzut ţinând un fiu sau o fiică cu o mână şi un coş de târguieli cu cealaltă mână).

Nu a existat în Ortodoxie nici o breşă sub forma zeiţei, care trebuia umplută, şi ancorată în siguranţă în teologia şi imnologia ortodoxă, Sfânta Fecioară, mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii datorită maternităţii ei dumnezeieşti, a rămas o femeie cu fire omenească asemenea cu a noastră din toate punctele de vedere, cu totul curăţită de Sfântul Duh la Buna Vestire, pentru ca ea să poată dărui o fire omenească Cuvântului veşnic.

În Biserica Latină, exagerările mariane s-au avântat spre înălţimi mereu noi, înregistrate doar sumar de reforma protestantă. Fecioara a ,,adăugat o anumită desăvârşire Ziditorului universului” dându-I Lui o fire omenească[18] – o perspectivă cu totul opusă celei din Scriptură şi Ortodoxie, care văd Întruparea ca fiind o kenoză, o deşertare de sine a lui Hristos – ,,că pentru voi au sărăcit, bogat fiind” (II Corinteni 8, 9). Fantezia extrem de bizară a Bernadinei de Siena, ,,seducerea lui Dumnezeu”, era descrisă într-un limbaj mai potrivit pentru o legendă greacă despre Zeus decât pentru marea taină a Întrupării: Fecioara era mai importantă ca Biserica ... ea avea autoritate asupra Fiului ei în ceruri ... ea împăca dreptatea dumnezeiască şi Îl oprea pe Dumnezeu să-i pedepsească pe cei păcătoşi ... ea şi Sfântul Duh îl aduceau pe Hristos în suflete. ,,Chiar graiul Sfântului Duh cu greu era îndeajuns pentru a-i aduce laude ei cu vrednicie” !

Din nefericire, autorii şi propovăduitorii unor asemenea absurdităţi jignitoare erau adesea canonizaţi, ceea ce era luat în mod firesc ca un semn al aprobării oficiale. Astfel de denaturări puteau fi foarte bine stofa din care sunt făcute apariţiile mariane. Zeiţa, sau cel puţin o fiinţă semi-dumnezeiască, se întorsese.

Este interesant de notat că John Henry Newman[19] era îngrozit de toate aceste exagerări. Pe câtă vreme accepta imaculata concepţie, el considera că exagerările populare şi alte abateri de la învăţătura patristică sunt ,,prevăzute pentru a ... tulbura conştiinţe, a genera blasfemii şi a lucra pentru pierderea sufletelor”. Într-un stil naţionalist neobişnuit, el remarca că toate aceste devoţiuni şi învăţături erau limpede lucrarea străinilor şi nu a englezilor !

Papa Ioan al XXIII-lea a găsit însă necesar să amintească turmei sale că ,,Fecioara nu este mulţumită când ea este aşezată mai presus de Fiul ei”. Nu mai este nevoie să spunem că astfel de exagerări sunt în dizgraţie în actualul climat ecumenist. Ce spune ghidul curent, nu ştiu, dar ghidul oficial de la Lourdes pentru anul 1980 vorbea împotriva ,,unei devoţiuni de prisos către Fecioara, bazată pe ornamente, rozarii şi medalii: o pervertire a religiei autentice, învecinată cu superstiţia”. Cumva, nu cred că zeiţa va fi atât de uşor alungată.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 48/martie-aprilie 2009 

 

 

 

PARTEA A VI-A

Politică, naţionalism şi implicare ecleziastică

Cum au dobândit aceste apariţii faimă naţională şi chiar internaţională ? Cum se face, de pildă, că vedeniile reale sau imaginare ale unei tinere fete au transformat Lourdes nu doar într-un centru religios însemnat al Bisericii Romano-Catolice, ci într-o industrie turistică majoră, un ,,Disneyland religios”, cu mai mulţi pelerini decât Ţara Sfântă, mai multe hoteluri decât orice alt oraş sau metropolă din Franţa în afară de Paris şi Nisa, o fabrică care produce peste o tonă de lumânări zilnic şi magazine de suvenire unde cineva poate cumpăra statui ale Fecioarei în viscole, statui ale Fecioarei în televizoare, şi flacoane de apă sfinţită în forma Fecioarei, de un metru înălţime, cu coroane aurii care se pot scoate pentru a fi umplute ? Fireşte, tot spiritul comercial regretabil şi de prost gust nu are nici o legătură cu autenticitatea sau alte caracteristici ale viziunilor.

Politica şi manipularea ecleziastică (ca şi apropierea căii ferate) au avut rolul lor. În Franţa, reacţia a fost îndreptată împotriva Revoluţiei Franceze anti-bisericeşti şi a spiritului raţionalismului. Apariţiile Maicii Domnului erau în concordanţă cu cererea populară şi, sprijinite de autorităţile ecleziastice, erau importante pentru renaşterea unui catolicism în declin. De fapt, Lourdes a dat un asemenea avânt marianismului în secolul al XIX-lea, încât o mişcare rivală a început să încurajeze pelerinii către locuri sfinte direct legate de Hristos. Aici vedem din nou separarea Mamei de Fiu. Faptul că devoţiunea ei era centrată mai degrabă pe Hristos decât pe Maica Domnului poate să fi fost un motiv pentru care stăpâna novicei Bernadette, maica Vauzou, nu a fost niciodată convinsă că viziunile Bernadettei erau autentice.

Părintele Peyramale, preotul paroh din Lourdes, care a susţinut-o pe Bernadette şi a construit o capelă la peşteră, a fost înşelat curând de părinţii Garaison, revivalişti[20] experimentaţi, care fuseseră trimişi de episcopul de Tarbes pentru a prelua Lourdes ca parte din campania revivalistă. Episcopul a recunoscut chiar de la început apariţiile şi a autorizat cultul. Părinţii Garaison au fost delegaţi pentru a prezenta pelerinilor misiunea ca fiind distinctă de biserica parohială şi se pare că schimburile de cuvinte dintre ei şi părintele Peyramale erau extrem de caustice şi duşmănoase. Dihonia dintre parohie şi peşteră a continuat după moartea părintelui Peyramale, implicând acţiunile în instanţă ale ,,complicaţiei oribile”. ,,Satira crudă a lui Zola, a gulerului de câine care roade gulerul de câine[21], era bazată pe un fapt de durată” (Alan Neame, Întâmplarea de la Lourdes).

Cea de-a Treia Republică socotea demonstraţiile religioase ca fiind pro-monarhiste, iar răzmeriţele anti-catolice au izbucnit în atacuri asupra pelerinilor. Răspunsul autorităţilor ecleziastice a fost de a pune la cale o întrunire catolică naţională la Lourdes în 1872, la care au fost prezenţi 9 episcopi şi 20.000 de oameni, pentru a încuraja mai mult Lourdes ca centru religios.

Toţi papii moderni au fost marianişti, iar Ioan Paul al II-lea a dat un impuls suplimentar Lourdes-ului prin sprijinul său personal şi prin vizita sa în acest loc sfânt, prima a unui papă.

 

Cronica ext 49-1

Priveghere la Fatima

 

În vremea apariţiilor de la Fatima, Portugalia trecea printr-o perioadă de anti-clericalism sever. O republică de stânga luase locul vechii monarhii şi existau greve, crime, corupţie, anarhie, inflaţie şi crize de alimente, alături de complicaţia suplimentară a primului război mondial. Biserica Romano-Catolică era considerată un susţinător important al monarhiei detronate, iar clericii erau îngrădiţi în propovăduirea lor şi le era interzis să poarte veşminte clericale. După 1926, Biserica şi-a redobândit poziţia de altădată. Vaticanul, încurajat de succesul de la Lourdes, a contribuit la lansarea Fatimei ca loc sfânt cu statut şi autenticitate rivală.

Implicarea papală în ce priveşte Fatima a fost foarte însemnată. Papa Pius al XII-lea, susţinător fervent al apariţiilor de la Fatima şi puternic anti-comunist, în 1942, a consacrat lumea inimii imaculate a Mariei, iar în 1954 a făcut o consacrare specială a Rusiei, după cum a fost îndrumat de Lucia, vizionara supravieţuitoare. Papa Paul al VI-lea, care avea să-i dea Fecioarei încă un titlu, de ,,Mamă a Bisericii”, a vizitat Fatima în 1976. Papa Ioan Paul al II-lea, al cărui motto este ,,Sunt cu totul al tău, Maria”, şi care se pare că are litera M brodată pe veşmintele sale, este de asemenea un susţinător înfocat al apariţiilor de la Fatima, şi după atentatul nereuşit asupra vieţii sale (el a atribuit salvarea sa Doamnei noastre din Lourdes), a aşezat glonţul în coroana Fecioarei de la Fatima. Aşa-zisele instrucţiuni cu privire la Rusia se află în spatele actualei campanii fără precedent a Vaticanului, de prozelitism în Rusia.

A existat şi o dimensiune politică în Turzovka, Slovacia, în Medjugorje şi Hriushiw, în confruntarea cu comunismul, iar în ultimele două un element naţionalist foarte puternic şi caracteristic Vaticanului. Medjugorje este o enclavă croată în Herţegovina predominant ortodoxă şi musulmană. Naţionalismul croat a mers întotdeauna mână în mână cu romano-catolicismul (,,a fi croat înseamnă a fi catolic”). În cel de-al doilea război mondial, Papa Pius al XII-lea, în teama sa paranoidă de comunism, nu a făcut nimic pentru a opri masacrarea a 750.000 de sârbi ortodocşi de către ustaşii croaţi fascişti[22] ai ,,Statului Independent al Croaţiei”, marioneta înfiinţată de nazişti.

Cardinalul Stepinac de Zagreb vedea Biserica Ortodoxă ca pe o nenorocire ,,aproape mai mare decât protestantismul”, iar călugării franciscani conduceau cele mai notorii lagăre de concentrare. În apropiere de Medjugorje, 50 de bărbaţi, femei şi copii au fost aruncaţi de pe vârful unei stânci şi toţi monahii dintr-o mânăstire ortodoxă din preajmă au fost îngropaţi de vii. Este interesant să remarcăm că în timp ce fostul episcop romano-catolic de Mostar, monseniorul Pavao Zanic, a denunţat viziunile ca fiind ,,doar rodul imposturii, neascultării de Biserică şi bolii”, ele au fost preluate cu entuziasm de preotul paroh franciscan din Medjugorje, care a auzit o ,,voce” care-i spunea să-i protejeze pe vizionari. Dacă şi când au fost aranjate problemele din fosta Iugoslavie, Medjugorje este pregătit pentru a fi preluat de unde a fost abandonat ca parte a industriei turistice (romano-catolice) şi ca centru de pelerinaj internaţional.

În ceea ce este astăzi Ucraina, vreme de secole a existat o tensiune între Biserica Ortodoxă şi Vatican din pricina activităţilor uniaţilor, care conduc din nou o campanie militantă, agresivă pusă la cale de extremiştii naţionalişti şi religioşi. Hriushiw se încadrează cu uşurinţă în acest tipar, având ecoul Fatimei prin chemarea la convertirea Rusiei şi mesajele apariţiei că ucrainenii au fost aleşi anume pentru această lucrare.

În treacăt, se poate aminti şi amestecul naţionalist/religios în cazurile Fecioarelor de Guadalupe, Mexico şi Czestohowa, Polonia. În 1531, o Fecioară ,,smeadă” sau indiană s-a arătat unui ţăran aztec şi i-a spus să ceară episcopului să construiască un sfânt lăcaş pe locul arătării apariţiei, care chiar se întâmpla să fie un loc sacru însemnat pentru religia indiană nativă. Chipul ei a fost imprimat în mod miraculos pe pelerina ţăranului. Respectul de sine al poporului indian în faţa omului alb a fost redat, în vreme ce autoritatea ecleziastică s-a bucurat că a câştigat un ajutor vital în convertirea a 8 milioane de indieni la romano-catolicism în decurs de 4 ani. În 1910, Papa Pius al X-lea a proclamat-o pe Fecioara de Guadalupe ,,Împărăteasa Americilor”.

Fecioara de Czestohowa, de la Mânăstirea Jasna Gora, este sinonimă cu romano-catolicismul şi naţionalismul polonez. Capela care găzduieşte icoana este în mijlocul unui ,,complex imens, un centru de pelerinaj extrem de organizat”, condus de părinţii paulini[23]. Fecioara este dezvelită de 4 ori pe zi, când în sunet de trâmbiţe, se ridică încet o cortină argintie. S-ar părea că toate sfintele locuri mariane importante poartă însemnele gemene ale eficienţei romane şi artei profesioniste a punerii în scenă. În 1717, ,,Regina Poloniei şi Marea Ducesă de Lituania” a fost în mod solemn încoronată printr-un decret oficial al parlamentului polonez.

Astfel de titluri seculare sună oarecum ciudat şi nepotrivit când îi sunt acordate Maicii Domnului, la a cărei vrednicie sublimă de Născătoare de Dumnezeu nu poate fi adăugată nici o altă slavă. Cuvintele unui scriitor romano-catolic, ce vorbea despre Lourdes, par în aceeaşi măsură potrivite altor locuri sfinte mariane – ,,un bastion al puterii temporale a unei papalităţi infailibile”.

 

Cronica ext 49-2

Roma, Italia. Februarie 1946. Papa Pius al XII-lea (1876-1958, pontif între anii 1939-1958),
prezidând o întrunire publică în Bazilica Sfântul Petru, pentru numirea de noi cardinali

 

[Nota editorilor în limba engleză: Aici ar putea fi făcute două observaţii. Prima este că la Czestohowa, icoana însăşi este, bineînţeles, o icoană ortodoxă şi are locul ei în calendarul nostru – obiecţiile ridicate aici sunt faţă de cultul care o înconjoară. În al doilea rând, există un loc sfânt marian în Knock, Irlanda, a cărui primă promovare se poate foarte bine să fi fost provocată mai degrabă de un sentiment anti-naţionalist decât de unul naţionalist. S-a sugerat că britanicii au găsit extrem de utilă promovarea cultului pentru a distrage atenţia naţionaliştilor, într-o perioadă destul de tensionată. Bineînţeles, în timpul ,,apariţiei” şi până în vremurile foarte recente, autorităţile ecleziastice romano-catolice, fiind adepţi ai ,,aşezământului”, erau mai degrabă pro-britanici decât, aşa cum este astăzi îndeobşte perceput, pro-naţionalişti.]

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 49/mai-iunie 2009 

 

 

 

PARTEA A VII-A

Fenomenele solare

Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria (Psalmi 18, 1).

Ţinând cont de auto-sugestie, imaginaţia prea activă, pretenţia de a vedea lucruri pentru a fi la fel cu alţi oameni, rămân suficiente mărturii temeinice pentru a dovedi că au existat multe cazuri de fenomene solare spectaculoase la locurile sfinte. Sunt ele fenomene naturale, semne din cer care însoţesc prezenţa Maicii lui Dumnezeu, sau parte din campania de ,,semne şi minuni mincinoase” ce pregătesc venirea lui antihrist ?

În Vechiul Testament, soarele se opreşte din mersul său pentru Isus Navi (Isus Navi 10, 12-13) şi merge în sens invers pentru Ezechia (IV Împăraţi 20, 9-11), în vreme ce în Evanghelii avem steaua de la Betleem (Matei 2, 2 şi următoarele) şi întunecarea soarelui la răstignirea Domnului (Luca 23, 44-45). În Biserică, noi cunoaştem crucea lui Constantin cel Mare, crucea care s-a arătat deasupra Ierusalimului în 357 şi crucea văzută deasupra Atenei în 1925.

În întreaga istorie, au fost văzute şi consemnate lucruri neobişnuite pe cer. La începutul secolului al X-lea, Episcopul Radbod de Utrecht nota că cerul era plin de stele care păreau să ,,se prăbuşească una pe cealaltă”, un semn care a fost urmat de multe dezastre naturale şi istorice. Cometa Halley, vizibilă în Anglia în 1066, a fost brodată pe tapiseria Bayeux[24]. În timpul Războiului Rozelor[25], un cronicar contemporan a consemnat ,,trei sori într-unul” arătându-se înaintea unei bătălii, pe care conducătorul adepţilor casei de York, viitorul Eduard al IV-lea, l-a declarat a fi un semn bun fiindcă întruchipa Treimea, liniştindu-şi astfel trupele înspăimântate. Shakespeare a utilizat această relatare când a menţionat acest semn în piesa sa, ,,Henric al VI-lea”.

În 1646, a fost publicată o carte intitulată Semne neobişnuite din cer, care expunea observările multor fenomene, iar în 1882 Walter Maunder, un astronom din Greenwich, a publicat o relatare a celui mai remarcabil lucru pe care l-a văzut vreodată în decursul multor ani în care a privit cerul. Alături de sute de oameni din întreaga Britanie, el a fost martorul ocular al apariţiei unui disc mare de lumină verzuie, care s-a lungit în forma unei ţigări, mai mult de 100 de mile deasupra pământului, de cel puţin 50 mile lungime, şi mişcându-se foarte repede, cu aproximativ 10 mile pe secundă. Oamenii de ştiinţă de astăzi pot explica aceasta ca făcând parte dintr-un fenomen auroral. A fost o furtună magnetică puternică atunci şi particule din soare, încărcate au plonjat în atmosfera pământului şi au luminat ca o lumină de neon. O rază de particule va crea aparenţa unui obiect solid mişcându-se cu viteză. Când raza şi-a pierdut din forţă, ea va arăta doar ca un nor, ceea ce a şi făcut, deasupra Europei. Fără îndoială, multe ,,semne neobişnuite din cer” sunt în realitate fenomene naturale.

Un fenomen natural binecunoscut este ,,halo-ul” când imaginea soarelui, refractată prin cristalele de gheaţă, formează o cruce cu soarele în centrul ei. Există sori şi luni ,,false” cunoscute de astronomi, iar planeta Venus, când este privită prin aerul poluat din apropierea suprafeţei pământului, pare a-şi schimba culoarea şi face mişcări intermitente. Televiziunea a prezentat un program, Crăciun 1993, despre steaua de la Betleem. Un om de ştiinţă/astronom a spus că fenomene naturale au loc an de an, şi dacă Biserica i-ar putea da o dată precisă pentru Naşterea Domnului, el va putea spune ce-au văzut înţelepţii, deoarece sunt cunoscute toate datele pentru mişcările planetelor.

[Nota editorilor în limba engleză: Cu toate că – aşa cum a intenţionat fără îndoială autoarea – aceasta demonstrează numărul fenomenelor naturale extraordinare care au loc, savantul a greşit deoarece steaua de la Betleem nu a fost un fenomen natural, ci unul duhovnicesc (a se vedea Omilia a VI-a a Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia de la Matei). Mai mult, în ciuda pregătirilor frenetice ale mamoniţilor de a sărbători al doilea mileniu de la un eveniment, în care ei nu par să creadă (!), data exactă a naşterii Mântuitorului nu ne este cunoscută.]

Câteva dintre fenomenele solare observate la foarte multe locuri sfinte din întreaga lume sunt fără îndoială exclusiv naturale la origine. Dar sute de oameni care susţin că au văzut soarele ,,dansând” au putut privi către soare cu uşurinţă perioade lungi de timp fără nici o vătămare a nervilor lor optici. Dar nu oricine care a fost de faţă a văzut exact acelaşi lucru, şi unii nu au văzut absolut nimic, astfel că este evident că soarele dansând nu are o cauză naturală, şi are de-a face probabil cu un soi de halucinaţie în masă. Cu siguranţă, soarele nu s-ar fi putut roti sau merge în zigzag, sau aceasta ar fi fost sfârşitul sistemului solar.

Toate relatările bine documentate ale ,,miracolului soarelui” de la Fatima subliniază spaima mulţimii, din care mulţi – dar nu toţi – au văzut soarele rotindu-se într-un vârtej nebun, apoi desprinzându-se de pe cer, rotindu-se către pământ ca o masă incandescentă imensă şi întorcându-se la locul său. Mişcările se repetau de 2 ori. Pe câtă vreme unii oameni aflaţi la locul sfânt nu au văzut nimic, alţii aflaţi la 50 km depărtare au văzut spectacolul şi au crezut că a venit sfârşitul lumii. Soarele îşi schimba culoarea, făcându-se roşu, apoi galben, apoi purpuriu deschis.

În Soarele dansând, Desmond Seward citează un fragment dintr-o relatare nepublicată a evenimentelor de la Turzovka. Se spune că, în 1958, Maica lui Dumnezeu s-a arătat unui pădurar de 42 de ani, un ,,vag credincios”, care a văzut o femeie frumoasă în alb având în mână un rozariu şi plutind în aer. Au fost cu totul 7 apariţii, în acelaşi loc şi în acelaşi timp săptămânal. Pădurarului i s-a spus să se roage pentru împăcare şi îndreptarea lumii pentru păcatele sale; erau avertismente apocaliptice uzuale şi solicitarea rugăciunii rozariului. Mulţimi din întreaga provincie slovacă au venit la munte, un izvor a ieşit din pământ la locul apariţiei şi au avut loc vindecări.

Autorităţile comuniste au închis pădurarul într-un ospiciu, dar mai târziu l-au eliberat. Au fost raportate lumini neobişnuite, iar în 1963 a avut loc miracolul soarelui. ,,Globul incandescent ... părea să fie cuprins de flăcări, arzând, cu flăcări ţâşnind din el. ... Printre cei mai mult de 500 de oameni care urmăreau cu consternare era doar şoc şi uluire. După câteva momente, o lumină în forma unui con imens s-a răspândit deasupra şi în jurul nostru, ca un cort supradimensionat făcut din fâşii lungi, viu colorate. Erau de toate culorile spectrului, de la roşu la violet ... Toate fâşiile colorate din jur acopereau cerul, copacii şi ramurile lor, pământul şi oamenii. Fâşiile ţâşneau dintr-un singur punct focal în care se afla soarele. Am văzut oameni albastru intens şi galben deschis alături de mine, a căror culoare se schimba când ei se mişcau”.

Trei fanfare locale cu pelerini s-au aliniat şi au cântat fortissimo imnul ,,Te salutăm pe tine, Marie, de o mie de ori”, fiindcă toată lumea credea că acesta este un semn al prezenţei Maicii lui Dumnezeu. Citind la mâna a doua despre acest eveniment, cineva are mai degrabă impresia unui soi de discotecă religioasă supranaturală, însă pentru scriitor a fost ,,neobişnuit şi profund emoţionant, copleşitor ... legat de Dumnezeu”.

Nu mi-a trecut niciodată prin cap că ar putea exista vreo legătură între OZN-uri şi locurile sfinte, până când mi-a atras atenţia cu totul din întâmplare o carte despre OZN-uri dintr-o grămadă de cărţi de mâna a doua dintr-un anticariat local. Aruncând o privire prin ea, am fost uluită să găsesc, printre multe apariţii consemnate în Anglia în 1967, două care mi-au sunat de îndată familiar.

Prima se referea la două femei vecine ce locuiau pe o proprietate din Stoke-on-Trent, care, împreună cu câţiva copii care se jucau pe stradă, au văzut o ,,farfurie zburătoare” aterizând pe un câmp nu departe de proprietate, în jurul orei 9 p.m., pe 2 septembrie 1967. Câmpul ,,arăta ca şi cum ar fi luat foc – ca un foc în aer liber”, ,,era exact ca şi cum cineva ar fi făcut un foc mare în aer liber”. În câteva minute a sosit poliţia, chemată de femei, dar totul era în întuneric, iar o căutare la lumina zilei nu a dezvăluit nimic. În august 1981, la Medjugorje, pe lângă un soare ce se învârtea trimiţând raze multicolore, curcubee fără nici o ploaie şi alte fenomene, părea că a izbucnit un foc pe dealul apariţiilor, dar când au sosit pompierii nu era nici urmă de el.

A doua se referea la Crucea Zburătoare. Între 1959 şi 1967, Ministerul Apărării – cu sprijinul Observatorului Regal, Departamentului de Meteorologie, Forţelor Aeriene Regale, Forţelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii staţionate în Britania, amplasării de radare, Controlului Traficului Aerian şi poliţiei – a realizat 808 investigaţii cu privire la reperarea OZN-urilor, deşi se pare că nu a existat nici o cercetare la cel mai înalt nivel ştiinţific. Cele mai multe dintre observaţii s-au dovedit a fi ale unor fenomene exclusiv naturale la origine – sateliţi şi reziduuri de roci, baloane meteorologice, obiecte cereşti (Venus etc), avioane, fenomene naturale precum sori şi luni false, reflectări ale norilor şi câteva feste inevitabile. Din cele 84 de observaţii neexplicate, câteva au implicat ca cei ale căror informaţii erau insuficiente să ia o decizie, însă relatarea despre Crucea Zburătoare era una dintre cele rămase, bine documentate, dar pentru care nu s-a putut găsi nici o explicaţie.

În octombrie 1967, luminile care zburau încet, pluteau în aer, formau o cruce şi se depărtau cu o viteză extraordinară au fost văzute de mai mult de o duzină de martori demni de încredere, inclusiv poliţişti şi ingineri BBC. Lumina ,,nu era străpungătoare, ci foarte strălucitoare. Era sclipitoare – exact ca şi cum ai privi prin ochelarii uzi”. ,,Lucrul” a fost văzut întotdeauna noaptea sau în primele ore ale zilei. Un locotenent-colonel de aviaţie în retragere, din Forţele Aeriene Regale, se plimba cu maşina cu soţia sa în Hampshire într-o noapte de octombrie când ei au văzut şapte lumini zburătoare care nu făceau nici un fel de zgomot, şapte lumini strălucitoare în formaţie pe cer. Iniţial, luminile formau un V perfect, dar mai târziu s-au rearanjat în forma unei cruci. ,,Păreau a fi, bineînţeles, sub un fel de control – formaţia era perfectă”, a spus locotenent-colonelul de aviaţie.

 

Cronica ext 50-1

 

Aceasta mi s-a părut ciudat de similar, uneori de-a dreptul identic, cu descrierile martorilor apariţiilor de deasupra Bisericii Copte Sfânta Maria (foto) din Zeitoun, Cairo, 6 luni mai târziu. Un episcop copt, Grigorie, responsabil cu studiile superioare, cercetarea ştiinţifică şi cultura coptă, care a văzut apariţia în mai multe împrejurări, a spus: ,,Înainte ca apariţiile să aibă loc, nişte păsări care arată ca porumbeii – nu ştiu ce sunt – apar în diferite formaţii. ... Ele nu fâlfâie din aripile lor, ci planează. ... Orice formaţie o adoptă, o păstrează. Uneori nu mai puţin de 7 dintre ele zboară în formă de cruce. Ele zboară foarte iute. Ele sunt ... în întregime luminate. Nu le vezi deloc penajul, doar ceva strălucitor. Sunt creaturi radioase, mai mari ca talie decât un hulub sau porumbel”.

 

Cronica ext 50-2

Fotografii realizate de martorii apariţiilor de deasupra
Bisericii Copte Sfânta Maria din Zeitoun, Cairo

Cronica ext 50-3

 

O comisie specială a clerului copt, înfiinţată de papa copt, a scris în raportul său oficial: ,,Într-altă noapte, noi am văzut porumbei de culoare argintie, strălucitoare, şi lumină radiind dinspre ei. Porumbeii zburau din dom direct către cer. Atunci, noi L-am slăvit pe Dumnezeu, Cel care a îngăduit celor pământeşti să vadă slava celor cereşti ...”. Confirmând autenticitatea apariţiilor, Papa copt Chiril al VI-lea a spus în declaraţia sa că apariţia sclipitoare era ,,precedată de nişte forme spirituale asemenea porumbeilor care se mişcau cu mare viteză”.

Am citit şi recitit relatările despre OZN-uri şi cele de la Zeitoun. Era posibil ca ,,Lucrul” văzut pe scurt în Anglia în octombrie 1967 să-şi facă apariţia din nou în Egipt 6 luni mai târziu pentru o şedere lungă de 3 ani, pentru a deveni ,,fiinţele cereşti” ale clericilor copţi şi ,,formele spirituale” ale papei copt ?

Printr-o coincidenţă bizară, în timp ce scriam acest articol, într-o seară de la începutul lui iunie, soţul meu m-a chemat să vin să mă uit la un efect al asfinţitului extrem de neobişnuit. Luminaţi de cea mai splendidă luminescenţă roz-aurie, norii aveau o nemaipomenită structură de deal şi vale de culoare roz intensă şi purpurie. ,,Este deşertul Iudeei !”, a exclamat soţul meu. Lângă el era o ,,hartă” a Mediteranei, cu forma de cizmă a Italiei văzându-se clar, laolaltă cu întreaga linie de coastă mediteraneană. Din spatele norilor dimprejur, coloraţi în roz intens, veneau raze puternice de lumină aurie. Nici unul dintre noi nu a mai văzut vreodată ceva asemănător şi stăteam privind, până când a dispărut. Era incredibil de frumos şi inspirând veneraţie, şi a fost într-un fel o experienţă spirituală, fiindcă gândul cel mai puternic era ,,slavă lui Dumnezeu” şi totuşi era întru totul natural.

Mai târziu, m-am gândit la profesoara engleză de matematică din Garabandal din 1974, care a văzut soarele dansând, un Hristos desfigurat pe cer, ,,hărţi” ale diferitelor ţări împreună cu raze de lumină puternică pe care le-a simţit ca semnificând prezenţa ,,unei Fiinţe Atotputernice”, pe care ea a luat-o drept ,,Tatăl veşnic”, care trimitea ,,raze de mânie teribilă” către Londra de pe hartă. M-am întrebat ce ar fi făcut ea din asfinţitul ,,meu” dacă l-ar fi văzut la Garabandal sau în alt loc sfânt.

Neţinând cont de fenomenele naturale, în afară de cazul în care credem că ,,porumbeii” şi soarele dansând sunt semne autentice din cer, trimise pentru a adeveri credinţa, pentru a indica prezenţa binevoitoare a Fecioarei, şi pentru a preîntâmpina nenorocirile care pot fi preîntâmpinate doar prin pocăinţă, atunci se pare că rămânem cu posibilitatea unui soi de halucinaţie în masă, sau cu parte dintr-o campanie de ,,semne şi minuni mincinoase” pentru pregătirea venirii lui antihrist.

Potrivit Evangheliei de la Luca, în vremurile din urmă vor fi ,,spaime şi semne mari din cer”. Scriind acum mai mult de 100 de ani, Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov a avertizat că se apropie vremea când vor fi numeroase minuni false extraordinare. ,, ... Minunile antihristului se vor manifesta îndeosebi în văzduh, unde satan îşi are mai cu seamă stăpânirea. Aceste minuni vor acţiona cel mai mult asupra simţului vederii, fermecându-l şi înşelându-l. Sfântul Ioan Teologul, contemplând în Apocalipsă evenimentele din preajma sfârşitului lumii, spune că antihristul va „face semne mari, ca şi foc să facă să se pogoare din cer pre pământ înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13). Acesta este semnul arătat de Scriptură ca fiind cel mai mare dintre semnele antihristului, iar locul acestui semn este văzduhul”.

Mai multe apariţii au proorocit că va veni un Mare Semn.

 

Nota redacţiei

Ulterior apariţiei acestui articol, mass-media a adus în atenţia publicului câteva informaţii interesante despre holograme şi aplicaţiile lor.

Printre primele ştiri pe această temă se numără cea lansată de CBS News pe 23 decembrie 2000, prin care anunţa existenţa unui vânzător-hologramă, pe nume Cameron, în magazinul Hugo Boss din New York.

Recent, s-a lansat moda utilizării de holograme de către diferite personalităţi ale lumii. Astfel, în aprilie 2008, Prinţul Charles de Wales a apărut sub forma unei holograme la o conferinţă ecologică care a avut loc la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. De asemenea, în timpul concertelor sale Live Earth, fostul vice-preşedinte american Al Gore a ţinut discursuri virtuale, sub formă de hologramă, ca şi fotbalistul britanic David Beckham care a înregistrat un mesaj în Los Angeles, transmis ca hologramă la Londra.

În noiembrie 2008, în timpul campaniei prezidenţiale din Statele Unite ale Americii, postul de televiziune CNN a utilizat în direct holograme ale jurnalistei Jessica Yellin şi cântăreţului Will.I.Am, care au purtat discuţii cu prezentatorul politic Wolf Blitzer pe tema desfăşurării alegerilor.

În iulie 2009, familia lui Michael Jackson a luat în discuţie proiectul realizării unui turneu internaţional al fostului grup Jacksons’ Five, în care holograma lui Michael Jackson să apară pe scenă alături de ceilalţi fraţi ai lui. Acesta ar fi cel de-al doilea eveniment de acest gen, după turneul mondial realizat la 30 de ani de la moartea lui Elvis Presley (1935-1977), cu holograma acestuia însoţită de o orchestră.

Dar cele mai incitante ştiri cu privire la posibilele aplicaţii ale hologramelor sunt următoarele:

Agenţia rusă de ştiri Interfax informează că pe 23 iulie 2008, la 19,50 ora locală, deasupra Duşanbe-ului, capitala Tadjikistanului, a apărut o inscripţie asemănătoare cuvântului arab Allah (foto), care a persistat pe cer vreme de jumătate de oră. Martorii oculari au relatat că iniţial contururile inscripţiei erau vagi, iar apoi au devenit mai clare. Ei au mai spus că inscripţia cu litere albe s-a văzut deasupra Duşanbe-ului şi împrejurimilor sale după o serie de tunete.

 

Cronica ext 50-4

 

În acea zi, în Duşanbe, au avut loc furtuni cu trăsnete şi meteorologii au declarat că această inscripţie este un fenomen atmosferic, numit sheet lightning (fulger a cărui lumină difuzează prin reflexie în nori). ,,Norii au acumulat electricitate statică, care este un indiciu al tunetului următor, iar descărcarea electrică a făcut ca vaporii de apă să difuzeze. Ceea ce au văzut oamenii sunt doar nori”, a spus şeful departamentului de meteorologie din Tadjikistan.

Cu toate acestea, cei mai mulţi din martorii acestui fenomen au avut o cu totul altă opinie. ,,A fost un semn de sus. Atotputernicul Şi-a arătat puterea şi ne-a îndemnat să nu uităm de existenţa Lui”, a spus un martor.

La doar 4 zile de la acest eveniment din capitala Tadjikistanului, pe 27 iulie 2008, în localitatea rusă Eleţ, a avut loc un fenomen asemănător: la aproximativ ora 19,00, deasupra oraşului a apărut o cruce strălucitoare pe care se întrezărea Mântuitorul răstignit (foto). Crucea a persistat pe cer aproape un minut, după care a dispărut. Ea a fost văzută din cele mai diferite puncte din Eleţ. Potrivit martorilor oculari, înainte de această apariţie a avut loc o furtună puternică şi cerul era întunecat pentru acel moment al zilei.

 

Cronica ext 50-5

 

O altă ştire din 19 august 2008, prezentată tot de Interfax, face referire la apariţia Maicii Domnului în Osetia de Sud, în timpul războiului dintre ruşi şi georgieni. ,,Ea a fost văzută în veşminte lungi. Mergea tristă de-a lungul străzilor. Ea a fost văzută seara şi în timpul nopţii în locurile unde au avut loc cele mai violente şi crude confruntări”. Ea a fost văzută de mai multe ori de mulţi oameni, inclusiv de poliţiştii din zonă.

Pe 10 iulie 2009, Gardianul nota că academicianul rus Pavel Florenski, co-preşedintele grupului de experţi în semne miraculoase din cadrul Comisiei Teologice a Bisericii Ortodoxe Ruse, a declarat că ,,în ultimele evenimente din Osetia de Sud, atunci când cele două armate se pregăteau să se confrunte, georgienii şi-au întors capetele, s-au uitat înapoi, şi apoi au fugit de pe câmpul de luptă. Ei au susţinut că au văzut silueta unei femei pe cer, deasupra bisericii”. Partea rusă este de părere că s-a arătat Maica Domnului, în timp ce georgienii spun că cea care s-a arătat este Sfânta Nina, cea întocmai cu apostolii, luminătoarea Georgiei.

În ce priveşte veridicitatea acestor apariţii, părerile sunt de asemenea împărţite. Nu s-a exclus posibilitatea ca ceea ce a fost văzut de mulţi oameni şi în multe ocazii să fi fost o hologramă, folosită ca armă neconvenţională de către armata rusă, în războiul psihologic desfăşurat împotriva trupelor georgiene. Este de remarcat faptul că armata rusă dispune de tehnologia necesară proiectării de holograme în văzduh.

Fie că ştirile de mai sus vorbesc doar despre posibilităţile ştiinţei moderne, sau despre fenomene naturale, sau despre apariţii autentice ale Maicii Domnului sau Sfintei Nina, cert este că se merită luat aminte cu toată atenţia şi discernământul la perspectiva pe care o oferă ...

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 50/iulie-august 2009 

 

 

 

PARTEA A VIII-A

Înşelări

De ce sunt acceptate atât de repede aceste apariţii de vizionarii înşişi şi de nenumăraţii pelerini ? Creştinii heterodocşi ştiu foarte puţine despre unul dintre conceptele cheie ale învăţăturii ortodoxe ascetice – înşelarea duhovnicească – prin care un miraj este acceptat în mod fals drept adevăr. Există multe exemple în Vieţile sfinţilor de monahi şi pustnici, dintre care mulţi au ajuns să dobândească sfinţenie autentică, care au căzut în înşelare, vorbind cu draci în chip de îngeri, şi chiar ,,Hristos” Însuşi, primind ,,revelaţii”, văzând ,,lumini” în chiliile lor şi auzindu-L pe ,,Domnul” vorbind către ei. Uneori, ,,Hristos” le-a dăruit lor darurile ,,proorociei” şi puteri uimitoare. Sfântul Diadoh al Foticeei a avertizat cu privire la acceptarea ademenirii celui rău sub forma luminii sau sub vreo formă învăpăiată, iar Sfântul Simeon Noul Teolog a atras atenţia asupra duhurilor rele care pricinuiesc multe şi variate amăgiri în văzduh.

Rugăciunea fără închipuire, precum învaţă pustnicii şi părinţii Bisericii Ortodoxe, este în contrast direct, de exemplu, cu cea a unei persoane care caută ajutor la o misiune de tămăduire protestantă, căreia i se poate spune la şedinţa de rugăciune dinaintea slujbei de tămăduire să-şi imagineze o lumină aurie pogorându-se asupra sa din cer, şi cu practicile de meditaţie obişnuite în Apus de secole, prin care credinciosul este încurajat să-şi închipuie o scenă aleasă şi să încerce să vizualizeze Pruncul în iesle sau pe Hristos răstignit. Sfântul Marcu Ascetul avertizează: ,,Odată ce gândurile noastre sunt însoţite de imagini, noi le-am dat deja consimţământul nostru”. Această facultate de a genera imagini poate fi utilizată în mod creativ de către cei înaintaţi duhovniceşte, precum în iconografia Sfântului Andrei Rubliov şi în general a iconografilor evlavioşi, dar de nenumărate ori suntem avertizaţi că cei care nu au încă discernământ duhovnicesc trebuie să se păzească de a fi ispitiţi şi înrobiţi de apariţiile înşelătoare.

Ceea ce nu realizează mulţi entuziaşti ai apariţiilor mariane este că fenomenele spirituale sunt aproape o banalitate în zilele noastre. Grupurile penticostale/carismatice sunt foarte prompte în a identifica experienţele lor cu Sfântul Duh, întocmai precum revivaliştii protestanţi din Indonezia din anii ’1970 au acceptat, fără a pune nici un fel de întrebare, ,,vocile” lor, ,,îngerii” (citând întruna din Scriptură, cu capitol şi verset), vedeniile lui ,,Hristos”, tămăduirile, luminile miraculoase ce-i însoţeau pe evanghelişti, şi focurile misterioase din cer care mistuiau statuile romano-catolice, drept autentice. Oamenii care aduc noţiunile ,,creştine” la experienţele lor cred adesea mult prea repede că ele sunt realmente experienţe creştine, lucrarea Sfântului Duh, şi rareori se opresc să întrebe dacă ele şi-ar putea avea obârşia în cu totul alt gen de duh.

Chiar atunci când aceste experienţe sunt cu adevărat creştine, cuvintele unui sfânt al Bisericii Romano-Catolice, Ioan al Crucii, sună a avertisment oportun: ,,Toate vedeniile, revelaţiile şi impresiile din cer, oricât de mult le-ar preţui omul duhovnicesc, nu sunt egale în vrednicie cu cel mai mic act de smerenie; fiindcă aceasta aduce cu sine roadele dragostei, care nicicând nu preţuieşte sau gândeşte bine despre sine, ci numai despre alţii”.

Preotul paroh din Ars nu a acceptat viziunile de la La Salette, autorităţile ecleziastice de la Garabandal nu au fost impresionate, iar fostul episcop romano-catolic de Mostar a denunţat apariţiile de la Medjugorje. Desigur, unele viziuni vor părea a fi iniţial rezultatul factorilor psihologici. Cei mai mulţi dintre noi nu avem un simţ puternic dezvoltat al conştiinţei de sine. Noi ştim foarte puţine despre noi înşine şi avem o mică înţelegere a lucrărilor tainice, dar cu totul fireşti ale subconştientului şi a efectelor pe care le poate genera. În afară de înşelarea de sine, există posibilitatea participării mediumnice inconştiente sau chiar a înşelării demonice mai directe.

Dacă Bernadette, fluturând rozariul ei la ,,Aquero”, şi tinerii din Medjugorje apucând recipientele lor cu apă sfinţită şi mustrând-o pe ,,Gospa”: ,,Dacă tu eşti satan, pleacă”, au suspectat cu adevărat prezenţa unui demon, atunci fără îndoială ei au subestimat în mod grav puterea cu care au avut de-a face. ,,Pe Iisus cunosc, şi pe Pavel ştiu; dar voi cine sunteţi ?” (Faptele Apostolilor 19, 15). Părintele Sava († 1908), stareţul purtător de Dumnezeu şi mărturisitor din Muntele Athos, când a cerut să fie slobozit un monah posedat de un diavol, s-a rugat şi a ţinut post negru vreme de o săptămână înainte de a face aceasta, şi a slobozit alt monah care fusese înşelat de un fals ,,înger păzitor”, care se rugase şi vorbise cu el zi de zi vreme de 2 ani, prosternându-se pe când ,,cu durere şi lacrimi s-a rugat Domnului să aibă milă de slujitorul Lui şi să certe duhurile rele”.

Stareţul Ambrozie de Optina, căruia, ca unui mare îndrumător monahicesc şi duhovnicesc, i se cerea adeseori sfatul cu privire la vedenii şi voci, se bizuia pe învăţătura fundamentală a Părinţilor şi îi punea în gardă pe cei ce căutau călăuzirea lui în astfel de chestiuni să nu aibă încredere în voci auzite în timpul rugăciunii sau în schimbări în icoane – mireasmă sau pară de foc ieşind din ele – care ar putea părea că sunt bune, ci să nu le acorde nici o importanţă, deoarece asemenea lucruri vin şi din amăgirea vrăjmaşului.

Într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri cu un franciscan, unul dintre ,,văzătorii” de la Medjugorje a fost întrebat de ce Ivanka, fata care a văzut prima apariţia, a spus numaidecât: ,,Este binecuvântata Fecioară”. Răspunsul a fost: ,,Cine altcineva ar fi putut ea să creadă că este ? O tânără mamă minunată cu un prunc şi o coroană pe cap. Era evident”. Apariţia a fost primită fără nici un fel de întrebare ca fiind Fecioara şi s-a vorbit cu ea înainte de a se recurge la orice stropire cu apă sfinţită (după sfatul femeilor bătrâne din sat). ,,Îngerii mei”, cum îi numea apariţia în mod repetat pe tineri, au cerut un semn, iar viziunea îndatoritoare a făcut să se învârtă acele ceasului unuia dintre vizionari.

În ultima vedenie a Ivankăi din 7 mai 1985, Gospa, ca răspuns la rugămintea Ivankăi, a făcut să se arate mama fetei, care murise cu câteva luni înainte să înceapă apariţiile. ,,Doamna noastră m-a întrebat ce aş dori şi i-am cerut s-o văd pe mama mea pământească. Atunci Doamna noastră a zâmbit, a încuviinţat şi de îndată s-a arătat mama mea. Zâmbea. Doamna noastră mi-a spus să mă ridic în picioare. M-am ridicat, mama m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat ...” Ea a vorbit apoi cu Ivanka şi a dispărut.

Tinerii au acordat încredere deplină apariţiei din Medjugorje, o încredere care va fi încurajată de franciscani, care au acţionat în calitate de confidenţi şi îndrumători spirituali ai lor. Nu exista deloc conceptul de înşelare duhovnicească, părea că nu există nici un fel de recunoaştere a întunericului înfricoşător al raţiunii căzute. Acelaşi considerent care a servit la a susţine autenticitatea apariţiilor de la Medjugorje – ,,copacul se cunoaşte după roadele sale”: rugăciunea fierbinte, convertiri, vindecări, sentiment de pace şi bucurie – a fost utilizat de ,,carismatici”, revivalişti protestanţi, evanghelici în Indonezia, şi variate mişcări eretice pe tot cuprinsul istoriei. Fără îndoială, hinduşii şi budiştii spun acelaşi lucru când arată către intensa devoţiune a propriilor discipoli la pelerinajele în masă la temple şi către vindecările relatate la locurile sfinte ale oamenilor lor sfinţi.

În avertismentul său către creştinii ortodocşi, Sfântul Ignatie Briancianinov ne aminteşte pericolul înfricoşător de a fi înşelaţi de duhurile rele. ,,Dacă sfinţii nu au recunoscut întotdeauna dracii care li se arătau în chipul sfinţilor şi al lui Hristos Însuşi, cum este posibil ca noi să credem despre noi înşine că îi vom recunoaşte pe ei fără greşeală ! ... Sfinţii învăţători ai luptei creştine ... ne poruncesc nouă să nu avem încredere în nici un fel de imagine sau vedenie dacă ele ar apărea din senin, nici să nu discutăm cu ele ..., ci în cunoştinţă fermă de propria nevrednicie şi inoportunitatea de a vedea duhuri sfinte, să-L rugăm fierbinte pe Dumnezeu ca El să ne apere de toate cursele şi amăgirile, care sunt întinse cu viclenie oamenilor de duhurile răutăţii”. ,,Singura intrare corectă în lumea duhurilor este învăţătura şi practica luptei creştine. Singura intrare corectă în perceperea senzorială a duhurilor este înaintarea şi desăvârşirea creştină”.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 51/septembrie-octombrie 2009 

 

 

 

PARTEA A IX-A

Tămăduirile

Unii oameni cred că apariţiile trebuie să fie autentice deoarece au loc tămăduiri la locurile sfinte, însă nu există în mod necesar vreo legătură între cele două fenomene. Numărul vindecărilor este în realitate foarte mic, ţinând cont de mulţimile de oameni bolnavi care se îngrămădesc la locurile sfinte. La Lourdes, în 122 de ani, din 1858 până în 1980, doar 64 de vindecări au fost în cele din urmă declarate ca fiind miraculoase – adică, care nu pot fi atribuite nici unei cauze naturale sau medicale cunoscute – dintr-un număr de 5.000. Pe câtă vreme autorităţile medicale trebuie să fie precaute în mod firesc, pare întrucâtva nefiresc şi arogant ca un grup de oameni să declare solemn că Dumnezeu nu numai că a săvârşit un miracol, ci l-a săvârşit cum trebuie, spre satisfacţia lor.

La câteva locuri sfinte, s-a relatat că Fecioara a spus că va vindeca pe unii, dar nu şi pe alţii, iar a crede că ,,degetul lui Dumnezeu se va pogorî într-un mod imprevizibil” introduce cumva un anumit element de inconsecvenţă care este deranjant, oricât de mult ar putea dori cineva să se bucure de vindecările însele. Dar locurile sfinte mariane nu sunt singurele care pretind tămăduiri ale oamenilor de toate credinţele şi de nici una, cu toate că ele tind să se bucure de cea mai mare publicitate. Misiunea de Vindecare Anglicană din Londra enumeră multe vindecări uimitoare în fiecare lună, grupurile penticostale/carismatice reclamă de asemenea vindecări, ca şi spiritiştii (Federaţia Naţională a Tămăduitorilor Spirituali), şi, în perioada sa de înflorire, mişcarea Ştiinţa Creştină a avut o listă impresionantă de vindecări.

Se spune că nimeni nu se infectează prin îmbăiere la Lourdes, dar nu există nici o consemnare păstrată a infecţiilor şi, în orice caz, oamenii din Anglia secolelor XVII-XVIII erau expuşi la acelaşi risc în apele din staţiunile balneare la modă (la Bath[26], Samuel Pepys avea îndoieli serioase cu privire la înţelepciunea utilizării apelor), şi nu existau nici un fel de izbucniri de epidemie înregistrate, de febră tifoidă sau holeră. Autorităţile de la Lourdes ştiu că nu pot risca o izbucnire de infecţie sau băile vor trebui închise, iar pelerinii sănătoşi sunt încurajaţi să se spele la robinet în loc să se îmbăieze. Este interesant de notat că Bernadette însăşi nu a folosit apa de la Lourdes pentru bolile ei, ci a căutat în schimb alinare la staţiunea balneară din apropiere.

Dumnezeu lucrează în diferite chipuri, după cum socoteşte potrivit, şi ar fi nesăbuit a încerca să se impună hotare milostivirii Sale, dar creştinii ortodocşi înşişi nu au nevoie să caute tămăduire în afara Bisericii. Noi am cunoscut întotdeauna făcători de minuni şi tămăduitori. Stareţul Ambrozie, mai sus amintit, a fost un tămăduitor, cum au fost nenumăraţi alţii, şi o mulţime de tămăduiri continuă să aibă loc prin mijlocirea Maicii Domnului, bunăoară prin icoanele ei Tinos şi Malevi[27], şi prin mijlocirea Sfintei Xenia de Sankt Petersburg şi a Sfântului Ioan (Maximovici) de Shanghai şi San Francisco.

Mulţi neortodocşi ar fi foarte surprinşi dacă ar şti cât de des este pomenită vindecarea trupului alături de vindecarea sufletului în rugăciunile Bisericii. În special, în rugăciunile de pregătire şi mulţumită pentru sfânta împărtăşanie, noi ne rugăm în mod repetat pentru ,,tămăduirea şi curăţirea, luminarea şi apărarea, mântuirea şi sfinţirea sufletului şi trupului”, şi pentru ca harul dumnezeiesc să umple cele 5 simţuri ale noastre, încheieturile şi oasele, ca şi mintea, sufletul şi sentimentele noastre. De asemenea, slujba sfântului maslu nu a fost nicicând săvârşită doar pentru muribunzi, ci se ţine în ajunul Naşterii Domnului şi miercuri în Săptămâna Patimilor, când toţi credincioşii sunt miruiţi, şi oricine poate cere o slujbă oricând, în caz de nevoie.

Unii oameni pun accentul pe marea compasiune arătată la Lourdes celor bolnavi, timpul şi energia cheltuite pentru ei an de an de către ajutătorii devotaţi, şi cred că viziunile trebuie să fie adevărate dacă atât de mult bine vine de la ele. Dar compasiunea nu este o caracteristică exclusiv creştină. Compasiunea faţă de orice creatură vie este însemnul budismului, şi o mulţime de oameni de toate credinţele şi de nici una săvârşesc discret muncă voluntară, fără publicitate, în spitale sau printre handicapaţii mental şi fizic din împrejurimile lor. Vindecările şi compasiunea nu sunt dovezi ale autenticităţii apariţiilor. Nu se pune la îndoială că au loc tămăduiri, dar natura exactă a unei tămăduiri poate varia de la caz la caz, şi deoarece atât grupurile protestante, cât şi cele spiritiste vădesc de asemenea rezultate palpabile, ar fi nechibzuit să acceptăm fără nici un fel de rezerve implicaţiile religioase ale tămăduirilor de la locurile sfinte mariane şi să le învestim cu o interpretare care nu le poate fi atribuită în mod logic.

 

Ecumenism, sincretism şi antihrist

Aşa cum apariţiile au fost manipulate de diverse grupări interesate în scopurile propagandei romano-catolice, prozelitismului, naţionalismului şi mercantilismului, tot aşa ele sunt preluate cu înflăcărare de susţinătorii ecumenismului. Anglicanii, luteranii, până şi ortodocşii – toţi vizitează locurile sfinte. ,,Maica Domnului este pentru toată lumea”. Cronica ext 52-1Sau: ,,Vino în separeul meu, a spus păianjenul către muscă” ? Exact aşa cum papa a vorbit despre ,,convertirea Rusiei” sub un păstor, ,,urmaşul Sfântului Petru”, tot astfel planul de reunire neschimbat al Vaticanului pentru ceilalţi dintre noi este un secret deschis – supunerea faţă de pontiful roman.

 

Portugal News, Catholic Family News, Noticias de Fatima – iată câteva publicaţii catolice care confirmă faptul că autorităţile ecleziastice intenţionează ca Fatima să fie un loc sfânt interreligios. În imagine, cotidianul local din Fatima, Noticias de Fatima, în paginile căruia a apărut editorialul ,,Sanctuar pentru diferite credinţe”

 

În acelaşi timp, ecumenismul dincolo de creştinism continuă să prindă viteză în ,,dialogul cu religiile necreştine”, deşi Consiliul Mondial al Bisericilor nu pare să aibă în vedere dialogul onest. ,,Marile comunităţi religioase nu vor dispărea ... Evreii vor rămâne evrei, musulmanii vor rămâne musulmani, şi cei care aparţin marilor religii orientale vor rămâne hinduşi, budişti şi taoişti”, însă cumva oricine, încă nedepărtându-se de erorile sale şi respingându-L pe Hristos, ,,va locui în Împărăţia lui Dumnezeu fără ... a fi devenit mai întâi creştin, precum noi”.

Dumnezeu nu poate fi cuprins şi El este sursa oricărui adevăr care este prezent în alte credinţe, dar precum a subliniat C.S. Lewis, a fi creştin înseamnă a crede că acolo unde creştinismul diferă de celelalte religii, creştinismul are dreptate şi ele greşesc. El a folosit imaginea unei sume: există doar un singur răspuns corect pentru o sumă, şi toate celelalte răspunsuri sunt incorecte, dar unele din răspunsurile incorecte sunt mult mai apropiate decât altele de cel corect.

Ecumeniştii mariani cred că Fecioara aduce un mesaj ecumenist la Zeitoun şi Medjugorje şi, ca mamă a întregii familii umane, ea are un rol special ca centru al unităţii şi împăciuitoare a copiilor puşi pe ceartă, ca să spunem aşa. Ei subliniază că Maica Domnului a rămas tăcută la Zeitoun; acest fapt este interpretat ca un gest de delicateţe maternă şi o invitaţie ,,pentru toţi cei de faţă, indiferent de credinţa lor, să se unească în Dumnezeu prin rugăciune” (ceea ce este astăzi destul de obişnuit la întrunirile pentru ,,dialog cu religiile necreştine” şi în conformitate cu ideile Consiliului Mondial al Bisericilor). Dacă ea s-ar fi declarat pe sineşi a fi Maica lui Dumnezeu, musulmanii nu ar fi acceptat viziunea; şi dacă ea s-ar fi identificat pe sineşi ca fiind imaculata concepţie, copţii ar fi respins-o. Ei accentuează faptul că Fecioara este menţionată în Coran ca fiind aleasa lui Allah şi curăţia şi virtutea ei sunt preamărite, dar ei omit să realizeze până la capăt ce înseamnă aceasta, afirmând că Hristos Însuşi este socotit doar un profet între alţii – şi inferior lui Mahomed – iar răstignirea şi învierea Sa sunt cu totul respinse.

Un corespondent anglican pentru Eastern Churches Review descria, în ediţia din primăvara anului 1970, vizita sa la Zeitoun. El a relatat istoria unui musulman important care locuia în preajma bisericii şi obişnuia să arunce cu pietre în pelerini. Fecioara i s-a arătat, i-a cerut să înceteze să arunce cu pietre şi i-a poruncit să zugrăvească crucea pe casa sa. Această întâmplare l-a convins de autenticitatea apariţiilor şi el a zugrăvit 40 de cruci mari albe pe toţi pereţii casei sale. Cumva acesta pare a fi o manifestare mai degrabă lipsit de sens, deoarece omul a rămas un musulman practicant şi nu s-a întors la Hristos, care pare să nu fi fost de fapt pomenit şi care, ca de obicei, pare în mod bizar absent din întâmplări.

La Medjugorje, Fecioara a anunţat că a venit pentru ,,a converti şi împăca”. Locul sfânt este văzut ca o posibilă soluţie pentru pace în regiune, fiindcă doar ,,Gospa” îi poate împăca pe catolici, ortodocşi şi musulmani, de vreme ce toţi o cinstesc. Încă o dată, ne întâlnim cu această idee extraordinară a reconcilierii şi unităţii fără Hristos. Gospa i-a mustrat pe catolicii din regiune fiindcă îi batjocoresc pe vecinii lor ortodocşi şi musulmani, cu toate că acest fapt nu a stăvilit propaganda anti-sârbă din unele cărţi despre apariţia de la Medjugorje.

Ea a afirmat că ,,religiile de bază sunt similare”, afirmaţie care este foarte asemănătoare cu învăţătura lui Swami Vivekananda, misionarul hindus în Apus de la sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX, care spunea că toate religiile sunt în esenţă unul şi acelaşi lucru. Temelia şi esenţa creştinismului este Sfânta Treime şi Învierea Dumnezeului-Om Iisus Hristos. Iudaismul şi islamismul cred de asemenea într-un Dumnezeu care le cere oamenilor să trăiască într-un mod ,,bun” şi să se opună ,,răului”, pe câtă vreme hinduismul, în măsura în care îl pot înţelege, crede că Dumnezeu este dincolo de ,,bine” şi ,,rău”, că orice din această lume face parte din Dumnezeu, că doar dacă am putea să privim lucrurile dintr-un punct de vedere divin, noi am vedea că lucrurile pe care le numim rele din punctul nostru de vedere uman limitat sunt de asemenea ,,Dumnezeu”. Vorbind despre zeiţa Kali, teribila mamă, care uneşte contrariile înlăuntrul ei – viaţă şi moarte, creare şi distrugere, milă şi teroare –, Swami Vivekananda a spus: ,,Cine poate spune că Dumnezeu nu Se manifestă El Însuşi atât ca Rău, cât şi ca Bun ? Dar numai hinduşii îndrăznesc să I se închine Lui ca Rău”. Toate religiile au unele lucruri în comun, dar există diferenţe fundamentale.

De asemenea, Gospa a spus că papa trebuie să fie un părinte pentru toţi oamenii, nu numai pentru catolici. Papa Ioan Paul al II-lea, despre care se spune că crede în apariţii, pare să fi pus la inimă spusele ei şi să le facă inspiraţie pentru viitoare mişcări ecumeniste. Pe lângă Ziua Mondială de Rugăciune de la Assisi inaugurată de el, papa vorbeşte despre evrei ca despre fraţii mai mari ai creştinilor, iar în cuvântul său către tinerii musulmani din Maroc s-a referit la Dumnezeu Tatăl de 66 de ori. Acestea se adaugă la ,,campania misionară” a Vaticanului în Rusia şi Ucraina şi amestecul Vaticanului în Balcani, în Croaţia, Bosnia şi Skopje.

După câte se pare, papa vede cel de-al treilea mileniu ca pe o nouă perioadă pentru misionarism, o nouă eră a credinţei, şi a sprijinit ,,Evanghelizarea 2000”, care plănuieşte activitate evanghelizatoare în întreaga lume, făcând din Europa, Apus şi Răsărit, o prioritate. Toate acestea sunt ,,semne care indică nu numai adunarea creştinilor, ci şi includerea tuturor credinţelor şi culturilor în cadrul unei identităţi umane comune înaintea lui Dumnezeu” (Dudley Plunkett, Împărăteasa profeţilor). Arhiepiscopul Frane Franic de Split spune: ,,Eu văd în special importanţa rolului sanctuarului de la Medjugorje în lucrarea ecumenistă a Bisericii”.

Ar fi cu putinţă ca vizionarii de la Medjugorje să fi fost folosiţi (deşi în mod inconştient) ca parte a unui proces mult mai larg de pregătire pentru a aşterne calea către instituirea unei religii universale a lumii ca pregătire pentru venirea lui antihrist ? La urma urmei, aparţine esenţei înşelării demonice subtile a face lucrurile să pară bune şi asemenea lui Hristos, a prezenta împărăţia lui satan ca şi cum ar fi Împărăţia lui Hristos. Teologul anglican din secolul al XVIII-lea, Samuel Horsley, s-ar mâhni să vadă că astăzi s-au împlinit cuvintele sale: ,,Biserica lui Dumnezeu pe pământ se va micşora în mare măsură ... în timpul lui antihrist, prin abandonarea deschisă a puterilor lumii. Această abandonare va începe cu o indiferenţă declarată faţă de orice formă particulară de creştinism, sub forma tolerării universale ... de la tolerarea celor mai vătămătoare erezii, ei vor merge mai departe către tolerarea mahomedanismului şi ateismului, şi în final către prigonirea explicită a adevărului creştinismului”.

Între timp, cardinalul Nicolae de Cusa de la începutul secolului al XV-lea s-ar bucura de perspectiva viziunii sale, în care el vedea ,,secte incompatibile reconciliate permanent într-un sistem vast de unitate religioasă”, în care ,,păgâni şi creştini sunt amestecaţi într-o ordine remarcabilă, ... un grec, un italian, un hindus, un arab, un haldeu, un evreu, un scit, un pers, un sirian, un spaniol, un tătar, un german, un boem şi în final un englez”, fiindcă ,,fiecare sistem posedă un anumit grad de adevăr” şi ,,doar printr-un studiu al diferitelor sisteme poate cineva să aibă o vagă idee a ’unităţii adevărului suprem’”.

Dacă există un aspect antihristic la Medjugorje, el s-ar potrivi bine cu un interes crescând faţă de semne şi minuni. Supranaturalul a fost în mare măsură îndepărtat din viaţa cotidiană prin raţionalism, materialism şi intimidare prin ştiinţă şi tehnologie. Un număr din ce în ce mai mare de oameni care simt această lipsă au încercat să umple golul cu OZN-uri, sori dansând, droguri, vindecări prin ,,credinţă”, renaştere carismatică, spiritism, păgânism new-age, chiar satanism – şi apariţii. Superstiţia continuă să înflorească. O statuie a Fecioarei plânge cu lacrimi de sânge dintr-un ochi, iar vecinii au venit în număr mare pentru a rosti rozariul înaintea ei (În opinia fabricanţilor, este posibil ca răşina utilizată pentru fixarea ochilor să se fi lichefiat – un fenomen destul de frecvent). O femeie mexicană prăjeşte o turtă pentru cina soţului ei, vede că ia o formă asemănătoare cu chipul lui Hristos încoronat cu spini, şi gata, a avut loc o minune ! În timpul următoarelor 12 luni, 8.000 de persoane s-au închinat la aluatul înrămat în sticlă şi înconjurat de flori şi lumânări, în timp ce un arhiepiscop pus în încurcătură încearcă zadarnic să oprească cultul sfintei turte.

Mii de oameni fac o afirmaţie sobră că vieţile lor au fost transformate spiritual de locurile sfinte. Catolici tradiţionali, îndeosebi mariani, văd locurile sfinte ca o confirmare a credinţei lor. Şovăitorii care au fost zguduiţi de schimbările liberale moderne din catolicism caută şi găsesc încurajare. Inovatorii liturgici se simt liberi să se dedea la Cronica ext 52-2slujbe cu ,,grad crescut de spontaneitate şi lipsă de solemnitate”, precum liturghia-petrecere pentru copiii bolnavi de la Lourdes, unde după sfinţirea darurilor, baloane şi panglici umplu aerul, iar participanţii se prind de mână şi saltă în naos cântând ,,Domnul dansului” (în realitate, zeul hindus Shiva). Unele maici continuă să ducă o viaţă ca în trecut, dar cele mai multe din Surorile Carităţii din Nevers (ordinul lui Bernadette) au lăsat deoparte conduita religioasă şi au devenit parte din lumea modernă. Bernadette însăşi a fost manipulată de diverse grupuri care o revendică ca eroină a lor - ,,revoluţionarii” lui Hristos Lucrătorul, fiindcă ea era săracă, din clasa muncitoare şi în general dezavantajată; ,,carismaticii”, fiindcă ea avea viziuni şi auzea nemijlocit vocea cerului, independent de ierarhia oficială.

 

Zeul hindus Shiva în ipostaza Nataraja, sau Domnul dansului. Această sculptură de bronz datează din jurul anului 1000, din vremea dinastiei tamil Chola, care a domnit în India între secolele X-XIII

 

Lăcaşuri de putere spirituală, locuri de speranţă şi vindecare, sursă pentru superstiţie, un paradis pentru hoţii mărunţi (potrivit lui Patrick Marnham, în toiul sezonului, la Lourdes sunt necesari mulţi poliţişti îmbrăcaţi în haine civile) şi exploatatori comerciali, un sprijin pentru turism, o scuză pentru naţionalism şi prozelitism, o cale de a satisface dorinţa populară recurentă pentru Zeiţă sub o aparenţă creştină respectabilă – locurile sfinte par a fi multe lucruri pentru multă lume.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 52/noiembrie-decembrie 2009 

 

 

 

PARTEA A X-A

Prea mult din toate

Închei precum am început, prin a sublinia că aceasta este o viziune pur personală cu privire la apariţii. Nu am nici o îndoială că unul sau mai mulţi factori luaţi în considerare au avut un rol în fiecare caz, dar dincolo de această constatare nu mă voi aventura. Fiecare are dreptul să aibă propria opinie, să accepte sau să respingă apariţiile, să viziteze sau nu locurile sfinte, dar orice ortodox care s-ar putea gândi să caute tămăduire în aceste locuri sfinte sau să meargă în pelerinaj acolo pentru a o cinsti pe Maica lui Dumnezeu, ar trebui – cred – să acorde o atenţie deosebită la ce sunt cu adevărat aceste locuri.

După propriul pelerinaj la Lourdes, preotul ortodox rus, părintele Serghie Bulgakov scria: ,,Amintirea acestui loc înmiresmat de prezenţa imperceptibilă pentru ochii noştri, dar în mod limpede perceptibilă pentru sufletele noastre, a prea sfintei Maici a lui Dumnezeu, ... va rămâne printre cele mai nepreţuite amintiri din viaţa noastră. Cel puţin în inimile noastre, zidul despărţitor lăuntric care ne separă de Biserica Romană a pierdut mult din opacitatea sa”. Experienţa fiecăruia este proprie, dar aceasta ar trebui să fie contrabalansată de cea a romano-catolicului Robert Hugh Benson, citată anterior, care a experimentat latura întunecată a Doamnei din grotă. Ar trebui, probabil, să se ţină seama şi de faptul că sofiologia părintelui Serghie, considerată extrem de suspectă de către teologi ortodocşi precum Sfântul Ioan (Maximovici), ar fi putut afecta experienţa sa – ,,Sfântul Duh se manifestă prin Fecioara Maria; ea este o făptură, dar de asemenea nu mai este o făptură”. Contrar cu ceea ce au fost îndrumaţi să creadă unii ortodocşi, inclusiv preoţi, nu există nici un paraclis ortodox la Lourdes.

[Nota editorilor în limba engleză: Aici, precum îi este obiceiul, Miriam greşeşte din blândeţe, căci învăţăturile lui Bulgakov nu erau doar considerate suspecte, ci erau condamnate în mod oficial de ierarhii Bisericii din diaspora şi, în 1935, de Patriarhia Moscovei.]

Nu este obligatoriu pentru romano-catolici să accepte apariţiile, nici măcar atunci când Biserica lor le-a aprobat, cu toate că unii marianişti ar vrea ca acest lucru să se schimbe, spunând că aprobarea oficială trece dincolo de permisiunea de a crede şi implică infailibilitate.

După ce m-am gândit îndelung, sunt incapabilă să accept o origine dumnezeiască pentru vreuna din apariţii (deşi unele pot fi foarte bine supranaturale la origine), sau să cred că Dumnezeu grăieşte lumii prin ele. Ca ortodox, aceste apariţii îmi par a fi de prisos. Noi avem Scripturile, învăţătura Bisericii şi înţelepciunea duhovnicească acumulată în 2.000 de ani drept călăuză. Mai presus de toate, avem Sfântul Duh drept cârmaci şi îndrumător al Bisericii, şi pe Domnul Iisus Hristos ca unicul şi pururea prezent Cap al Bisericii. Cu excepţia Zeitoun-ului, apariţiile au avut loc în sânul unei Biserici care L-a împins pe Dumnezeul-Om înapoi în cer şi a numit un om ca vicar al Său infailibil pe pământ, un om ale cărui poziţie şi putere sunt consolidate şi extinse prin aceste viziuni. Marele teolog sârb, arhimandritul Iustin Popovici de fericită amintire comenta: ,,Vicarius Christi – ce expresie ilogică tragică: numirea unui vicar şi reprezentant al atotputernicului Dumnezeu şi Domn”.

Pentru mine, sunt pur şi simplu prea multe viziuni. Psihologul Staehkin, menţionat anterior, a investigat peste 30 de serii de apariţii ale Fecioarei, implicând 300 de manifestări, între anii 1930-1950. Cu excepţia Medaliei minunate, care părea să declanşeze întreaga poveste, şi a apariţiilor deja amintite, noi am avut şi Akita, în Japonia (unde o maică a văzut fâşii de lumină în chilia ei şi a avut peste 100 de viziuni în care o statuie a Fecioarei vorbea, plângea şi sângera), Ruanda, Argentina, Nicaragua, Venezuela, Coreea, Ungaria, Belgia, Olanda, SUA, China, Siria, Insulele Filipine, Italia şi Irlanda. Alţi 47 vizionari au apărut în afara Medjugorje, în alte parohii din dioceza Mostar.

Nu experienţele sunt cele care sunt puse la îndoială, ci originea lor, fiindcă viziunile pot fi cauzate de diverşi factori psihologici, abilitate mediumnică şi psihică naturală sau înşelare demonică. Dracii nu ezită să-şi bată joc de minţile noastre căzute, presupunerile false, mândria duhovnicească şi înşelările fundamentate psihologic, motiv pentru care Biserica ne avertizează, prin marii Părinţi duhovniceşti nevoitori, să fim cumpătaţi duhovniceşte şi neîncetat treji, ca nu cumva înşelarea de sine să se transforme în înşelare demonică.

Sunt prea multe semne solare. De la Fatima încoace, fenomenele solare au fost o caracteristică a celor mai multe locuri sfinte – lumini, focuri, curcubee, sori dansând, ploi de petale, cruci de foc, cu o manifestare deosebit de dramatică la Zeitoun. Când sunt adăugate la acestea semnele revivaliste protestante – stâlpi de foc, ,,Hristos” pe cer, nori care îi urmează pe evanghelişti şi îi adăpostesc de arşiţă, şi toate OZN-urile timpurii, cineva nu poate să nu se întrebe dacă există un program în plină desfăşurare, dinadins pus în mişcare pentru a se ocupa de o generaţie care caută semne – demonii îndatoritori oferind ceea ce noi suntem gata să primim. Una sau două viziuni şi semne ar putea fi convingătoare, dar nu pur şi simplu sute.

Apariţiile sunt prea publice. Revelaţiile personale sunt una, dar cele mai multe dintre aceste apariţii au avut loc în mijlocul unei abundenţe de publicitate. Vizitatorul ,,ceresc” vine cu un mesaj universal şi viziunile au loc în mod frecvent înaintea mulţimilor de spectatori. Vizionarii s-au aflat adesea în centrul unei multitudini extrem de nesănătoase de interese şi sentimente de adulaţie. Peştera de la Lourdes era plină de poliţie, comisarul de poliţie, primarul, adjunctul lui şi mulţimi de până la 20.000 de oameni. Bernadette era luată de la lecţii mereu pentru a fi chestionată, aşteptată în stradă şi sâcâită de mulţimi care îi asediau casa, nerăbdătoare să o întâlnească şi să-i ceară suvenire şi rugăciuni. Mulţimi similare îi urmau pe copiii din Fatima, îngenunchind în faţa lor şi rugându-i stăruitor să intre în casele lor şi să se roage pentru rudele bolnave. Până şi cosiţele Luciei erau tăiate în îmbulzeală de vânătorii de suvenire. Apariţiile de la Zeitoun au fost văzute de milioane de oameni, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă.

În mijlocul luminii orbitoare a publicităţii moderne, vizionarii din Medjugorje au devenit cu repeziciune centrul atenţiei întregii lumi, sfătuindu-i pe cei care înţesau casele lor şi aducând răspunsuri de la Doamna din Medjugorje la întrebările din mulţime. Ei au fost intervievaţi la nesfârşit şi investigaţi de medici şi psihologi. Evenimentele de la Medjugorje au fost promovate printr-o propagandă eficientă şi agresivă care a utilizat toate mijloacele posibile: ziare care se ocupă exclusiv de evenimente, numere de telefon internaţionale pentru cei care doresc să primească mesajul din fiecare lună al Gospei, programe radio şi TV în întreaga lume şi conferinţe, filme, casete şi numeroase cărţi (Doar mariologul Rene Laurentin a scris cel puţin 10).

Unul dintre vizionari este co-autor al unei cărţi, O mie de întâlniri cu Doamna noastră din Medjugorje; altul, prin intermediul ambasadorului american la Comunitatea Europeană, le-a scris lui Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov (Reagan a răspuns). Există centre Medjugorje speciale de la un capăt la celălalt al lumii. Şi toate acestea înainte ca autorităţile ecleziastice specifice să ia vreo decizie oficială cu privire la apariţii. Pare îndoielnic că vreo comisie va fi pregătită, în cele din urmă, să dea un verdict negativ, având în vedere propaganda extrem de reuşită şi gradul de entuziasm religios popular, mai cu seamă fiindcă papa a spus că el crede că nu există decât lucruri bune la Medjugorje.

 

Nota redacţiei

Aruncând o privire doar pe ştirile lunii decembrie 2009, vom găsi – poate nu în mod surprinzător – manifestări ale câtorva din fenomenele despre care vorbeşte Miriam Lambouras în articolul ei. Le prezentăm mai jos, alăturarea lor nefiind lipsită de scop (Sublinierile din text aparţin redacţiei).

 

» 5 decembrie 2009

Profeţii auto-proclamaţi Joe Coleman şi Keith Henderson vestesc o a treia apariţie a Maicii Domnului din acest an în Knock, Irlanda

După ce au prevestit apariţia Maicii Domnului la biserica din Knock pe 11 şi 31 octombrie 2009, Joe Coleman şi Keith Henderson i-au chemat pe cei credincioşi să vină din nou la Knock, pentru a treia oară, pe 5 decembrie, la ora 3 p.m.. Pe 11 octombrie, numărul celor adunaţi în curtea bisericii a fost estimat la 5.000 de persoane; unii au susţinut că au văzut soarele dansând pe cer. Pe 31 octombrie, mai mult de 10.000 de oameni au venit la locul sfânt. Şi de această dată, unii au spus că au văzut soarele dansând şi au observat contururi având forma unei femei, care se uitau pe furiş din nori; alţii chiar au afirmat că au văzut statui mişcându-se.

 

Cronica ext 54 1

31 octombrie 2009, Knock. Imagini pe cer care
li s-au părut celor prezenţi a fi conturul unei femei

Cronica ext 54 2

 

Joe Coleman, care se autointitulează ,,vizionarul Doamnei noastre binecuvântate”, a spus că a văzut-o pe Maica Domnului, precum anticipase, avertizând anterior că ,,doar cei care vin cu inima deschisă” o vor vedea. El a mai spus că a primit un mesaj de la Fecioara Maria.

Cu această ocazie, mass-media a readus în discuţie faptul că apariţiile Maicii Domnului de la Knock au fost contestate nu o dată şi de-a lungul timpului au fost elaborate mai multe teorii cu privire la originea lor. Descrierea oferită de martori, a unor figuri bidimensionale plate care nu se mişcau şi nici nu vorbeau, i-a făcut pe unii să creadă că apariţia era realizată cu ajutorul unei lanterne magice – un model timpuriu de proiector. Faptul că o lumină circulară strălucitoare înconjura figurile acorda şi mai multă credibilitate acestei opinii. Această ipoteză a fost testată de Dr. Lennon, profesor de ştiinţe la Colegiul Maynooth, care a conchis că era cu neputinţă ca imaginea să fi fost generată în acest fel.

Cu toate acestea, în octombrie 1987, televiziunea britanică a difuzat un documentar intitulat ,,Este cineva acolo ?”, produs de Karl Sabbagh, care a arătat că o oglindă simplă plasată sub frontonul bisericii ar fi putut reflecta imaginea în aşa fel încât să se obţină rezultatele pe care Dr. Lennon le socotea imposibil de realizat.

 

La sfârşitul anilor ’1960, profesorul de logică şi psihologie de la Universitatea Naţională, preotul Feichin O’Doherty a afirmat că, fiind desemnat să investigheze evenimentele de la Knock, a găsit un document inedit într-o arhivă a diocezei Tuam. Documentul conţinea declaraţia unui locuitor din Knock care relata cum fratele său, un poliţist din Knock la momentul apariţiei, a proiectat dintr-o şcoală locală o imagine pe peretele frontonului Bisericii, utilizând o ,,lanternă magică”.

În 1987, profesorul David Berman de la Colegiul Sfânta Treime din Dublin a istorisit o altă mărturie oculară, publicată în magazinul britanic The Skeptic, care părea să fi lămurit cazul în favoarea ipotezei lanternei magice.

De asemenea, cu ocazia apariţiilor din octombrie 2009, Eoghan Harris de la cotidianul Sunday Independent a afirmat că bunicul său, un fermier din împrejurimi, a crezut ca mulţi alţii la acea vreme că doi poliţişti locali au folosit o lanternă magică, un dispozitiv care se răspândise în secolul al XIX-lea, asemănător proiectorului din zilele noastre.

O caracteristică a apariţiilor recente au constituit-o fenomenele solare, care au atras atenţia unui oftalmolog de la Spitalul universitar Galway. Dr. Eamonn O’Donoghue a declarat pentru The Irish Times că, în urma evenimentelor de la Knock, a avut cazuri de pacienţi cu retinopatie solară. Aceştia s-au confruntat cu o ,,reducere semnificativă a vederii”, dar retinopatia solară poate conduce şi la imagini alterate, percepţia alterată a culorilor şi pete oarbe. Medicul spune că relatările oamenilor potrivit cărora au văzut culori dansând în faţa soarelui ar putea fi explicate de vătămări ale ochiului din cauza privirii timp îndelungat la soare, calificând ceea ce au văzut drept ,,un fel de truc ieftin”. El a mai afirmat: ,,Dacă te uiţi ţintă la soare îndeajuns de mult, vei începe să ai unele tulburări vizuale. Nu numai că vei avea o vedere redusă, ci şi o stare numită metamorfopsie” – tulburare a vederii ce constă în deformarea obiectelor, datorită erorilor de percepţie în plasarea corectă a acestora în spaţiu.

Ultimele evenimente au dat naştere şi altui tip de comentarii. Astfel, unii jurnalişti irlandezi nu trec cu vederea implicaţiile de natură economico-socială, socotind că aceste apariţii nu sunt întâmplătoare. Aşa cum în anul 1985, an marcat de şomaj în masă şi emigrarea tineretului irlandez către Marea Britanie, America de Nord, Europa şi Australia, o serie de statui din întreaga Irlanda au fost văzute că se mişcau; tot aşa, această ultimă izbucnire de fervoare religioasă în masă a irupt când economia irlandeză este încă o dată cufundată în criză şi şomaj în creştere.

 

» 11 decembrie 2009

Maica Domnului se arată deasupra bisericii copte din Warraq al-Hadar, Egipt

Pe 11 decembrie 2009, după miezul nopţii, paznicii de la poarta Bisericii Sfintei Fecioare şi Arhanghelului Mihail din zona populată Warraq al-Hadar din Giza au fost martorii unei lumini neobişnuite deasupra turlei bisericii. Lumina strălucitoare, care făcea să pălească luminile electrice din împrejurimi, a atras atenţia unui grup de musulmani de la o cafenea din apropiere. Când s-au uitat către biserică, ei au văzut lumina condensându-se într-o formă de femeie. Câţiva copţi ce treceau prin apropiere au recunoscut imediat întruchiparea Fecioarei Maria. Ea a apărut deasupra turlei din mijloc a bisericii, în mărime naturală, în haine luminoase, îmbrăcată în alb şi bleu şi cu coroană de aur. Crucile de pe turlele bisericii străluceau puternic, în timp ce ea plutea între cupolele bisericii. Apariţia a durat de la 1 până la 4 a.m..

 

Cronica ext 54 3

Decembrie 2009, Warraq. Imagini capturate cu camera video
care înfăţişează crucile înconjurate de o lumină strălucitoare
şi o siluetă alb-albastră în preajma turlelor bisericii

Cronica ext 54 4

 

Apoi, seară de seară, oamenii au început să se adune în preajma bisericii din Warraq în aşteptarea unei noi apariţii. În serile următoare, cei prezenţi în zonă au spus că au văzut porumbei luminoşi zburând deasupra cupolelor, au simţit miros de tămâie şi au văzut întruchipări ale Fecioarei Maria deasupra cupolelor bisericii, crucile de pe turlele bisericii fiind înconjurate de o lumină strălucitoare. Potrivit relatărilor, apariţiile au fost vizibile la mile depărtare de biserică. Episcopul copt Teodosie de Giza a fost anunţat cu privire la apariţii şi a venit la faţa locului pentru a fi el însuşi martor: ,,Am stat acolo toată noaptea duminică. Am văzut porumbei apărând brusc pe cer. Ei zburau în cercuri în faţa bisericii înainte de a dispărea în aer subţire. Ei mai degrabă pluteau decât planau cu aripile lor”. Până în 22 decembrie, mai mult de 200.000 de creştini şi musulmani au fost martorii apariţiilor.

Cotidienele egiptene şi canalele tv arabe, ca şi mass-media de limbă engleză au preluat cu repeziciune ştirea apariţiei Fecioarei Maria deasupra bisericii din Warraq. Astfel, presa a preluat câteva relatări inedite ale martorilor oculari. De exemplu, Hamada Mohamed, care lucrează la cafeneaua de peste stradă şi lucra în seara de 10 spre 11 decembrie, spune: ,,Ceilalţi colegi ai mei şi cu mine am văzut o lumină albă strălucitoare care ne-a intrigat pe toţi. Am văzut că lumina căpăta formă şi se aşeza pe turlă. A dispărut, apoi a reapărut”. Hassan, distribuitorul de butelii de gaz al regiunii, declara: ,,La început, noi am crezut că un puşti se juca cu o lanternă, dar apoi lumina s-a intensificat şi s-a mutat din copacul din faţa intrării bisericii sus, pe cupola din dreapta şi o întruchipare a Fecioarei Maria a putut fi cu uşurinţă recunoscută”. O sursă afirmă chiar că oamenii erau în aşteptarea unei apariţii încă de pe 9 decembrie, la o zi după sărbătoarea Imaculatei Concepţii a Maicii Domnului.

Jurnaliştii au consemnat faptul că, spre deosebire de copţi, cei mai mulţi musulmani nu sunt convinşi că Maica Domnului s-a arătat deasupra bisericii din Warraq. Mulţi dintre ei au văzut fulgere de lumină în ultimele zile, dar nu cred cu certitudine că era Fecioara Maria. ,,Am fost unul dintre primii care am observat luminile asemănătoare cu cele de laser. Dar nu s-a întâmplat nimic mai mult de atât. Conturul Fecioarei Maria nu a apărut nicicând în faţa ochilor mei”, a spus Mohamed Soliman, care locuieşte un cvartal mai încolo de biserică. Alţi musulmani au fost şi mai expliciţi, susţinând deschis că a fost o farsă realizată cu raze laser.

Nici implicaţiile economico-sociale ale acestui fenomen nu au fost neglijate. Cunoscutul scenarist copt Atef Beshay declara: ,,Unii oameni caută ‘ajutor’ cu disperare de la oricine, chiar dacă acest ajutor va veni doar din apariţia Fecioarei Maria. De asemenea, nu ar trebui să trecem cu vederea tensiunile religioase crescânde dintre musulmani şi copţi. Unii copţi aşteaptă fenomene precum acesta fiindcă le dau un fel de avantaj mental asupra musulmanilor”. Site-ul Directions to Orthodoxy notează: ,,Poate că este un semn de speranţă pentru copţii egipteni, care reprezintă 10% din populaţia ţării şi trăiesc de prea multă vreme la marginea societăţii, adesea victimele violenţei”.

 

» 9 decembrie 2009

Locuitorii din nordul Norvegiei au rămas buimăciţi de spectacolul de lumină care a apărut pe cerul de deasupra lor

În dimineaţa zilei de 9 decembrie 2009, o spirală de lumină misterioasă a apărut în nordul Norvegiei, cu o zi înainte ca preşedintele Barack Obama să sosească la Oslo pentru a-şi ţine discursul de primire al premiului Nobel pentru pace.

Totto Eriksen din Tromso spune: ,,O duceam pe fata mea la şcoală când această lumină s-a rotit şi a explodat pe cer. Noi am văzut-o din interiorul portului din Tromso. Arăta ca o rachetă care se răsucea de jur-împrejur şi apoi a venit pe diagonală, de-a curmezişul cerului. Arăta ca luna care trece peste munte, dar apoi s-a transformat în ceva cu totul diferit. Oamenii s-au oprit pur şi simplu şi priveau ţintă de pe chei: era ca dintr-un film hollywoodian”.

Imaginea apărută pe cerul Norvegiei în dimineaţa zilei de 9 decembrie a fost fotografiată şi filmată de mii de norvegieni dintr-o zonă largă, din Finnmark în nordul ţării până în Trondelang în sud. Potrivit observatorilor, o spirală de lumină albă gigantică a apărut şi în câteva secunde a umplut tot cerul. O rază de lumină verde-albastră a ieşit din centrul ei (foto).

 

Cronica ext 54 5

Cronica ext 54 6

Cronica ext 54 7

 

Alte relatări sunt şi mai precise. Daily Mail notează: ,,Misterul a început când o lumină albastră părea să se ridice din spatele unui munte din nordul ţării. S-a oprit în înaltul văzduhului, apoi a început să se mişte în cercuri. În câteva secunde, o spirală imensă a acoperit întregul cer. Apoi o rază de lumină verde-albastră a ieşit din centrul ei – durând 10-12 secunde înainte de a dispărea complet. Martorii oculari o descriu ca ’asemenea unei mingi mari de foc care se mişca, cu o lumină mare în jurul ei’ şi ’o stea explodată care se rotea iar şi iar’”.

Morten Kristiansen, care a văzut fenomenul luminos din Sortland, nordul Norvegiei, a adăugat: ,,A apărut un inel larg, şi apoi s-a răspândit, trimiţând o rază verde către pământ”.

Meteorologii norvegieni nu au putut oferi o explicaţie pentru acest fenomen. Binecunoscutul astronom norvegian, Knut Jorgen Roed Odegaard, a afirmat că ceea ce s-a văzut pe cer nu a avut legătură nici cu aurora boreală, nici cu luminile nordice, şi a fost cu atât mai puţin un fenomen astronomic.

A doua zi, pe 10 decembrie, cotidianul rus Kommersant relata că spectacolul de lumină de pe cerul Norvegiei a coincis cu lansarea unei rachete intercontinentale Bulava de pe submarinul nuclear Dmitri Donskoi, aflat în apele nordice, lansare care a eşuat în stadiul trei din cauza unui defect tehnic. Truls Lynne Hansen, cercetător la Observatorul Geofizic din Tromso, a conchis că racheta a virat probabil necontrolat şi a explodat, iar spirala care s-a văzut pe cer a fost creată de lumina care s-a reflectat în combustibilul care ardea.

Fireşte, nu au lipsit comentariile pe seama acestui eveniment. Martorii oculari au afirmat că ceea ce s-a văzut pe cerul Norvegiei a fost extrem de impresionant. Până în momentul în care Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a dat publicităţii faptul că s-a făcut, într-adevăr, un test de lansare a unei rachete nucleare, speculaţiile cu privire la originea fenomenului au fost multiple şi unele de-a dreptul uluitoare: existenţa unui sistem de arme exotic, deschiderea unui portal spaţiu-timp, activitate OZN, chiar şi recunoaşterea – în acest context unic – de către administraţia Obama că ar avea relaţii diplomatice cu o inteligenţă extraterestră ...

 

» 16 decembrie 2009

Avatar, sau ce impact are imaginea asupra minţii umane

,,Filmele vor fi întotdeauna despre a spune o poveste”, afirma George Lucas, producătorul filmelor Star Wars care au deschis porţile imaginaţiei a generaţii întregi de copii şi tineri. Însă ,,prin spunerea de poveşti sunt învăţate noi comportamente” şi ,,nici un mediu nu a făcut mai mult pentru aceasta ca filmul, cu larga sa accesibilitate, formatul său de modificare al simţului şi sufletului şi darul său facil de convingere”. ,,Puţine forme de comunicare transmit istorii către mintea umană mai eficient ca filmele, mai cu seamă când sunt bazate pe mituri create de maeştri în spunerea de povestiri. Astfel de filme creează iluzii convingătoare şi miraje prin experienţe imaginatecare provoacă sentimente puternice”.

Iată cum descriu specialiştii în materie de manipulare puterea filmului. Iar ultima ’modă’ în materie de educaţie o constituie chiar ... transa hipnotică prin spunerea de povestiri. Într-un studiu realizat de Dr. Craig Abrahamson, de la Universitatea James Madison, scrie: ,,Cea mai bună metodologie pentru educaţie nu este simpla utilizare a învăţării didactice, fiindcă trebuie să fie o experienţă de deşteptare şi mişcătoare ca informaţia să aibă o semnificaţie pentru cel care învaţă. (...) Ceea ce o persoană îşi aduce aminte de obicei cel mai bine este informaţia care are un impact emoţional”. Într-un capitol intitulat ,,Introducerea transei hipnotice în spunerea de povestiri”, el arată cum istoriile captivante pot suspenda gândirea raţională şi deschide poarta minţii către o nouă vedere a realităţii. Există multe căi pentru a conduce subiecţii tineri şi în vârstă către o ,,stare de receptivitate care este numită transă hipnotică”.

În continuare, el înfăţişează un model în 5 etape al dinamicii inducerii transei şi sugestiei prin spunerea de povestiri:

1. Fixarea atenţiei: audienţa este atât de prinsă de povestire, încât lumea reală este uitată;

2. Dezactivarea cadrelor obişnuite şi sistemelor de credinţe: slăbeşte influenţa credinţelor şi obiceiurilor tradiţionale, existând mai multe mijloace de slăbire;

3. Cercetarea inconştientă: încercarea subconştientului de a găsi o cale de reconciliere a conflictului dintre valorile vechi, proprii, şi cele noi, propuse; acest proces inconştient se poate solda cu invalidarea unor valori pe care omul le-a avut până în acel moment şi acceptarea unora noi;

4. Procesul inconştient: în acest punct, mintea s-a deschis către credinţe contrare şi poate primi sugestii subtile oferite de povestire şi contextul ei – aşa se face că omul poate descoperi că este deschis la idei şi concepte pe care în trecut nu le primea deloc;

5. Răspunsul hipnotic: acest rezultat natural lasă pe om cu noi imagini şi sugestii imprimate în memorie. A avut loc un schimb în mintea lui, în timp ce atenţia sa era îndreptată către povestire şi acţiunea ei.

Oricine a urmărit un film care l-a impresionat, sau doar a auzit o relatare mişcătoare, va recunoaşte etapele de mai sus – etape prin care învăţăm, într-adevăr, adesea să fim mai deschişi şi mai înţelegători faţă de aproapele sau faţă de problemele cu care se confruntă, dar pe care alţii – lipsiţi de scrupule – le utilizează pentru a ne schimba minţile.

În acest context, să aruncăm o privire asupra opiniilor celor care au văzut Avatar, ultimul film al lui James Cameron, lansat pe 16 decembrie 2009 în Europa şi pe 18 decembrie în Statele Unite ale Americii. Interesul nostru cu privire la acest film se rezumă la efectele imaginii asupra minţii umane.

Avatar a fost calificat ca prezentând una dintre cele mai impresionante aventuri epice aduse vreodată pe ecran, iar tehnologia grafică fenomenală – care reprezintă o premieră mondială –, mai ales când este văzut tridimensional, serveşte drept vehicul ideal pentru povestirea mişcătoare. Socotit o capodoperă în materie de efecte speciale, filmul este foarte asemănător vieţii, iar posibilitatea de a-l vedea 3D permite celui care-l urmăreşte să meargă pe planeta extraterestră Pandora pe durata filmului, de 2 ore şi jumătate. Însă, o parte dintre cei care au vizionat acest film s-au confruntat cu urmări dintre cele mai inedite.

Potrivit Daily Mail, forumurile de pe internet au fost invadate de mesaje ale celor care au văzut filmul şi mărturisesc că suferă de anxietate după ce au părăsit sala de cinema şi, prin urmare, au fost nevoiţi să plece de pe planeta Pandora. Se pare că filmul a fost puţin cam prea real pentru unii fani, cărora li s-a părut greu să separe realitatea de ficţiune. Ei au fost deprimaţi şi au avut gânduri sinucigaşe după ce au văzut filmul, tânjind să se bucure în continuare de frumuseţea lumii străine Pandora.

Administratorul unui forum dedicat filmului Avatar declara: ,,Eu însumi nu am fost deprimat. Dar pot să înţeleg de ce alţii au fost deprimaţi. Filmul a fost foarte frumos şi a arătat ceva ce noi nu avem pe pământ. Cred că oamenii au înţeles că am putea trăi într-o lume cu totul diferită şi asta i-a deprimat”. El a deschis o pagină de forum sub titlul ,,Modalităti de a face faţă depresiei cauzate de faptul că visul de a ajunge pe Pandora este irealizabil”.

Astfel, Mike scrie: ,,De când am văzut Avatar sunt deprimat. Văzând lumea minunată a Pandorei şi pe cei care trăiesc în ea m-a făcut să-mi doresc să fiu unul dintre ei. Nu pot să nu mă gândesc la lucrurile care s-au întâmplat în film şi toate lacrimile şi fiorii pe care mi i-a dat. Chiar am cochetat cu ideea sinuciderii, gândindu-mă că dacă fac acest lucru, voi renaşte într-o lume asemănătoare Pandorei”.

Un alt fan, care semnează Elequin, exprimă o relaţie aproape obsesivă cu filmul: ,,Aceasta este tot ceea ce am făcut în ultima vreme, să caut pe internet mai multă informaţie despre Avatar. Cred că ajută. Este atât de greu încât nu mă pot forţa să gândesc că este doar un film, şi să trec peste el, că a trăi ca cei de pe Pandora nu se va întâmpla niciodată. Cred că am nevoie de un film recul”. Alţii au exprimat sentimente de scârbă faţă de rasa umană şi decuplare de realitate.

Ivar Hill, un tânăr de 17 ani din Suedia, vorbeşte despre depresia care l-a cuprins după ce a văzut prima oară filmul. ,,Când m-am sculat în această dimineaţă după ce am văzut Avatar pentru prima oară ieri, lumea mi s-a părut ... gri. Era ca şi cum întreaga mea viaţă, tot ceea ce am făcut şi pentru care am muncit, şi-a pierdut sensul. Pare pur şi simplu atât de ... lipsit de sens. Realmente, încă nu văd nici un motiv ca să continui ... să fac vreun lucru. Trăiesc într-o lume muribundă”. Hill spune că sentimentele lui de disperare l-au făcut să-şi dorească cu disperare să evadeze din realitate.

,,După ce am discutat pe forumuri ceva vreme, depresia mea începe să dispară. Într-adevăr, m-a ajutat foarte mult să iau parte la multe discuţii cu privire la toate acestea”, a spus Hill. ,,Înainte, pierdusem raţiunea de a continua să trăiesc, dar acum simt că aceste sentimente sunt treptat înlocuite de altele”.

Dr. Stephan Quentzel, psihiatru şi director medical al Centrului pentru muzică şi medicină Louis Armstrong de la Centrul Medical Beth Israel din New York a spus că realismul vizual incredibil al filmului i-ar putea face pe cei care-l urmăresc să devină deosebit de ataşaţi de ceea ce văd. ,,A fost nevoie de cea mai bună tehnologie pentru a crea această lume virtuală, iar viaţa reală nu va fi niciodată la fel de utopică precum cea de pe ecran. Însă lumea virtuală face ca cea reală să pară mult mai imperfectă” ...

 

* * *

 

Cele de mai sus înfăţişează 3 fenomene distincte, care, la prima vedere, par a nu avea nici un fel de legătură între ele. Primele două ştiri vorbesc despre noi apariţii ale Maicii Domnului la Knock, Irlanda şi Warraq, Egipt. Originea lor ? Precum spune Miriam Lambouras, fiecare este liber să aibă propria opinie.

Cea de-a treia ştire prezintă un eveniment pe cerul Norvegiei, cauzat de lansarea nereuşită a unei rachete intercontinentale nucleare ruseşti. Ceea ce ne-a atras atenţia în mod deosebit la această informaţie a fost impresia fenomenală pe care a produs-o spectacolul de pe cer asupra martorilor oculari. Este foarte posibil ca ceea ce se poate vedea astăzi în imaginile capturate, sau chiar în filmele realizate de diverşi, să producă doar o mică parte din impresia pe care au resimţit-o cei care au văzut ’originalul’.

Cea de-a patra ştire constituie un comentariu succint pe marginea filmului Avatar şi a impactului imaginii asupra minţii umane.

Ceea ce au în comun aceste ştiri este imaginea şi efectele pe care le are asupra omului. Cele de mai sus ne-au făcut să ne întrebăm, poate cu totul bizar pentru unii: ce-ar fi ca într-o bună zi să vedem direct pe cer un film extraordinar, tridimensional, în genul Avatar, cu imagini extrem de impresionante, care să se întipărească în minţile noastre şi să ne facă să acceptăm ... altă realitate ? Sau ... alt dumnezeu ?

 

Surse selective
1. http://en.wikipedia.org/, ,,Knock Shrine”
2. www.irishcentral.com, 31 octombrie 2009, ,,10,000 faithful disappointed as Virgin Mary fails to show at Knock”
3. www.belfasttelegraph.co.uk, 2 noiembrie 2009, ,,Row is brewing with Catholic Church over visionary claims at shrine”
4. www.irishtimes.com, 3 noiembrie 2009, ,,Gathering at Knock 'anything but holy', says shrine manager”
5. http://news.bbc.co.uk, 2 decembrie 2009, ,,Eye fears over holy shrine 'visions'”
6. www.wataninet.com, 11 decembrie 2009, ,,Holy Virgin appears at Warraq, Giza”
7. www.zeitun-eg.org, decembrie 2009, ,,Apparitions of the Blessed Holy Virgin Mary at El-Warraq Coptic Orthodox Church, Greater Cairo, Egypt”
8. http://latimes.com, 15 decembrie 2009, ,,EGYPT: Is it the Virgin Mary or just a curious flash of light?”
9. http://www.spiritdaily.com, 25 decembrie 2009, ,,Thousands gather in frenzied crowds as Mary said to appear again in Cairo, Egypt”
10. www.directionstoorthodoxy.org, 31 decembrie 2009, ,,Christians see Our Lady in the lights that appear in the sky above Cairo”
11. www.telegraph.co.uk, 9 decembrie 2009, ,,Strange light in Norwegian sky sparks mystery”
12. www.dailymail.co.uk, 10 decembrie 2009, ,,Anyone for some Arctic roll? Mystery as spiral blue light display hovers above Norway”
13. www.examiner.com, 10 decembrie 2009, ,,Mysterious light ... appears over Norway before Obama Peace Prize Speech”
14. www.examiner.com, 10 decembrie 2009, ,,Norway Light Spiral
15. www.ziua.ro, 29 decembrie 2009, ,,Limbajul misterios din "Avatar" revelat”
16. www.ziua.ro, 13 ianuarie 2010, ,,Efectul "Avatar": Cei care au vazut filmul 3D s-au imbolnavit de depresie. VEZI CAUZA!”
17. www.crossroad.to, ,,Movie Magic and Unconscious Learning”
18. www.cnn.com, 11 ianuarie 2010, ,,Audiences experience 'Avatar' blues”
19. www.dailymail.co.uk, 12 ianuarie 2010, ,,The Avatar effect: Movie-goers feel depressed and even suicidal at not being able to visit utopian alien planet”

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 54/ianuarie-februarie 2010 

 

 

 

PARTEA A XI-A

Medjugorje, mişcarea carismatică şi cazul Herţegovina

Pe când citeam despre evenimentele din Medjugorje, am fost impresionată de anumite similarităţi cu mişcarea carismatică, în special în mesajele şi atitudinea adepţilor, astfel că nu am fost deloc surprinsă să descopăr că, aproape de la început, evenimentele din Medjugorje s-au aflat în mâinile carismaticilor: călugării romano-catolici Jozo Zovko, Tomislav Vlasic şi alţii, sau să aud că ,,în mai 1981, la Roma a avut loc o conferinţă internaţională pentru conducătorii mişcării carismatice. Părintele Tomislav Vlasic a fost unul dintre liderii din Iugoslavia prezenţi la conferinţă. (...) Unul dintre conducătorii care s-au rugat cu el, sora Briege McKenna, a avut o viziune mintală cu părintele Vlasic şezând înconjurat de o mare mulţime: un firicel de apă izvora din scaunul său. Emile Tardif, O.P.[28], a spus ca o profeţie: ’Nu te îngrijora, ţi-o trimit pe Mama mea’. Şi aşa părintele Vlasic s-a întors în Iugoslavia. După două săptămâni de la întoarcerea sa, Doamna noastră a început să se arate unui grup de băieţi şi fete din parohia franciscană din Medjugorje. Curgea Noua Viaţă”.

Părintele Vlasic a spus că a fost povăţuitorul duhovnicesc, tâlcuitorul şi protectorul vizionarilor vreme de 3 ani. Pentru unii, el este ,,un om de o sfinţenie fără cusur”, pentru alţii ,,un magician carismatic”.

Uşurinţa incredibilă cu care vizionarii acceptă apariţiile lor este aceeaşi cu care carismaticii primesc ,,darurile Duhului” ca venind de la Dumnezeu. Cu toate acestea, ceva ce nu este simplă halucinaţie, dar este dincolo de limitele cunoaşterii şi experienţei umane, nu este neapărat o vedenie autentică, dătătoare de har. Poate fi doar o încredere în trăirile psihice plăcute. De asemenea, există aceeaşi accentuare pe ,,dragoste” şi ,,pace” şi ,,bucurie” în mesaje.

Aici ar părea că sunt similarităţi cu alt fenomen: spiritismul. Mediumurile nu ezită să accepte spiritele lor călăuzitoare ca mesageri ai luminii, şi mesajele lor, de asemenea, sunt în mod invariabil pline de dragoste şi mângâietoare, de obicei respectuoase, cu referiri frecvente la o divinitate şi cu conţinut moral. Mediumurile susţin că transmit mesaje dintr-o lume mai înaltă. Vizionarii au transmis mesaje de la Gospa către cei care au căutat răspunsuri prin ei. Chiar arhiepiscopul de Split i-a întrebat pe unul din vizionari dacă ar putea întreba pe Gospa dacă exista vreun mesaj pentru el.

Vorbind despre profeţii la întrunirea sa americană, un carismatic spune: ,,Mesajele au fost întotdeauna cele de mare mângâiere şi bucurie de la Domnul”. Un susţinător al fenomenului de la Medjugorje, vorbind despre mesajele de la Gospa, spune: ,,Mesajele sunt un izvor de îndemnuri şi încurajări minunate”.

,,Îmi întind mâna către tine. Trebuie doar să o iei şi eu te voi călăuzi” (mesaj carismatic). ,,Astăzi vreau să vă învălui în mantia mea şi să vă conduc pe toţi pe drumul către convertire” (mesaj de la Gospa). ,,Fiţi asemenea unui copac, legănându-vă cu voia Sa, înrădăcinaţi în puterea Sa, ridicându-vă către dragostea şi lumina Sa” (mesaj carismatic). ,,Deschideţi inimile voastre către Dumnezeu asemenea florilor primăvara tânjind după soare” (mesaj de la Gospa).

În mod evident, slujbele de vindecare de la biserica părintelui Jozo Zovko, menţionat mai devreme, erau carismatice, fapt care explică de ce oamenii urlă îmbrăţişându-se, plângând şi leşinând. Slujba părintelui Jozo include acum Odihnind în Duh (Resting in the Spirit) – o versiune mai puţin dramatică a penticostalului/carismaticului Murind în Duh (Slaying in the Spirit)[29] – de care a luat cunoştinţă de la un american şi care a produs o ,,oarecare ,,stinghereală” în parohie.

Conflictul cu franciscanii din Herţegovina se întindea în timp din vremea turcilor, când călugării romano-catolici au continuat să poarte de grijă catolicilor în absenţa unui episcop. În 1881, a fost restabilită o ierarhie regulată, intenţia Sfântului Scaun fiind ca clerul de mir să fie înlocuit treptat cu franciscanii conducători de parohii. Aceasta a provocat ostilitate şi tensiune profundă între călugării romano-catolici şi oameni pe de o parte, şi autorităţile diocezane pe de altă parte. Medjugorje a rămas o parohie franciscană.

Dr. Zanic, episcopul de Mostar din vremea începuturilor apariţiei, a continuat să introducă această politică în ciuda opoziţiei larg răspândite. Doi călugări romano-catolici s-au răzvrătit făţiş şi au fost suspendaţi de episcop şi excluşi din ordinul lor de către propriii superiori. Cei doi călugări au solicitat imediat ajutorul vizionarilor, care au transmis problema Doamnei de Medjugorje de nu mai puţin de 13 ori. Ea a trecut cu hotărâre de partea celor doi călugări nevinovaţi, neprihăniţi şi pedepsiţi în acest fel ! ... ,,Episcopul nu acţionează potrivit voii lui Dumnezeu ... Episcopul a fost nechibzuit ... Episcopul este vinovat”. ,,Ea (Gospa) a vorbit despre acest caz (Herţegovina) şi a izbucnit în râs şi a spus că ea singură va rezolva totul. Apoi, ea a început să râdă. Atunci Iacov şi cu mine am izbucnit în râs ...” ,,Dacă el (episcopul) nu acceptă aceste evenimente (autenticitatea apariţiilor) şi nu se comportă cum se cuvine, va auzi judecata mea şi judecata Fiului meu”.

Episcopul (şi alţii) a rămas sceptic, numind întreaga chestiune o înşelătorie şi escrocherie şi afirmând că un grup de călugări romano-catolici condus de părintele Tomislav Vlasic profita de ,,vizionari” pentru propriile scopuri.

 

,,După roadele lor”

Susţinătorii văd în Medjugorje o mare mişcare de renaştere religioasă şi sunt deosebit de entuziaşti, pe câtă vreme alţii, atât clerici cât şi laici, chiar familii din sat, rămân indiferenţi sau se opun.

Adepţii înfăţişează argumentul curent, acelaşi argument utilizat pentru toate sfintele locuri, ca şi de către eretici din trecut, şi carismatici, atât catolici cât şi protestanţi, de astăzi. ,,După roadele lor îi veţi cunoaşte”. Ei întreabă cum poate să lucreze satana, dacă apariţia pune accentul pe rugăciune şi post şi există convertiri şi vindecări.

Dr Franic, arhiepiscopul de Split, utilizează acest argument într-o scrisoare către Roma din 1985, scriind: ,,În ultimii 3 ani şi jumătate, peste 3 milioane de pelerini au venit la Medjugorje, de pe toate cele 5 continente, şi toţi, după pelerinaj, s-au întors acasă convertiţi sau şi-au reluat viaţa creştinească de la indiferenţă religioasă sau de la ateism absolut, reînnoind contactul cu rugăciunea şi practici religioase precum postul, în general vinerea, şi în unele case şi miercurea, mâncarea lor constând din pâine şi apă, într-un cuvânt s-au împăcat cu totul cu Dumnezeu şi cu oamenii”.

Este foarte probabil că majoritatea s-au întors acasă într-o stare de euforie temporară; fără îndoială, este posibil ca unii, poate că destul de mulţi, să fi început să ducă o viaţă creştinească mai serioasă şi să fi ajuns faţă în faţă cu Hristos pentru prima oară, dar că toate cele 3 milioane de oameni – dacă au fost 3 milioane, în primul rând – au fost cu totul împăcate cu Dumnezeu şi cu oamenii ar fi într-adevăr o minune, minunea de la Medjugorje, însă este mult mai probabil să fie auto-amăgire din partea arhiepiscopului. Noi trebuie doar să ne amintim pilda vameşului şi fariseului pentru a cunoaşte că rugăciunea şi postul sau orice altă ,,practică religioasă” nu sunt suficiente prin ele însele pentru a ne împăca cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Tămăduirile, după cum ştim, au loc în multe alte locuri decât locurile sfinte mariane, de asemenea în religii necreştine. Vindecarea, ca şi numărul pelerinilor, a fost pricină de neînţelegere, adversarii susţinând că nu există nici o dovadă pentru multe dintre tămăduiri, că Biroul Medical din Lourdes a dat un răspuns negativ şi că unii dintre cei aşa-zişi ,,vindecaţi” de fapt au murit. La un pelerinaj, episcopul de Mostar a declarat că au fost doar 30.000 de pelerini, în comparaţie cu cifra de 200.000 a părintelui Vlasic. Vizionarii au cerut ,,Doamnei noastre din Medjugorje” cifra exactă. Ea a răspuns: 110.000.

Există de asemenea roade putrede: neînţelegerile cu adepţii altor locuri sfinte mariane (ecouri ale Doamnei noastre din Walsingham versus Doamna noastră din Ipswich), şi o altă saga deplorabilă a gulerului de câine care roade gulerul de câine[30], încă o dată cu schimburi extrem de sarcastice la niveluri înalte. Într-o notă mai luminoasă, Desmond Seward (Soarele dansând) ne oferă o istorisire nostimă despre o predică interminabilă de la o misă[31] engleză a unui preot din Kentucky, care a inclus o relatare mişcătoare a pătimirilor sale pentru a renunţa la a bea Coca-Cola, după ce a răspuns la chemarea Fecioarei de a se pocăi.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 55/martie-aprilie 2010 

 

 

 

PARTEA A XII-A

Vizionarii

Cât de convingători sunt vizionarii înşişi, care cred cu toţii că au văzut-o pe Maica Domnului ? Ceea ce ar părea să fie o lipsă extraordinară de precauţie duhovnicească – care are ca rezultat acceptarea fără nici un fel de întrebări a viziunilor lor ca fiind cu adevărat binecuvântata Fecioară – este un motiv real de îngrijorare. Să ne amintim cuvintele unuia dintre vizionarii de la Medjugorje: ,,Cine altcineva ar putea fi ? Era evident !”

Zeitoun se detaşează de celelalte apariţii deoarece, aşa cum am menţionat anterior, apariţia a fost văzută vreme de 3 ani de membrii de rang înalt ai clerului copt, catolici, protestanţi, musulmani, evrei şi atei. Dacă nu ar fi fost asemănarea izbitoare dintre descrierile fenomenelor solare de la Zeitoun şi descrierile timpurii ale OZN-urilor, aş fi socotit acest grup de mărturii solid şi impresionant, deşi ar fi fost încă dificil de înţeles de ce Fecioara s-ar arăta în acest mod public tuturor fără excepţie, când Hristos Însuşi nu S-a folosit niciodată de posibilitatea de a-i convinge pe cei necredincioşi arătându-Se deasupra Ierusalimului, unde El ar fi putut fi văzut de Pilat, Irod, Caiafa şi tot poporul, ca dovadă a Învierii Sale.

Catherine Laboure, care a văzut Medalia minunată, era o iubitoare de vedenii, şi a pornit pe calea neînţeleaptă (în opinia ortodoxă, extrem de periculoasă) a căutării mai multor vedenii. Ştiind că demonii ne pot înşela, pustnicii au respins întotdeauna viziunile, spunând că sunt nevrednici să vadă îngeri. Rugăciunea Medaliei minunate s-a dovedit a fi materialul de propagandă excelent pentru dogma imaculatei concepţii, iar Catherine a murit ştiind că milioane de medalii au fost împărţite pretutindeni în lume. Identitatea ei, care se presupunea că va fi păstrată secretă, a fost cumva descoperită, şi ea a fost canonizată de Biserica Romană.

 

Cronica ext 56 1

Relicvele lui Catherine Laboure din Capela Medaliei minunate din Paris. În tradiţia catolică, relicvele reprezintă o reconstrucţie fidelă a trupului celui decedat, cu ajutorul oaselor îmbinate cu ceară şi alte materiale. Acestea nu pot fi socotite nicidecum echivalentul sfintelor moaşte din tradiţia ortodoxă

 

Maximin şi Melanie de la La Salette par să fi fost o pereche neatrăgătoare pe când erau copii, iar vieţile lor de adulţi nu au fost nici ele prea liniştitoare. Episcopul Doupanloup l-a găsit pe Maximin ,,respingător sub toate aspectele”, iar preotul din Ars, care a stat de vorbă cu el de asemenea, a spus: ,,Dacă ceea ce-mi spune acest copil este adevărat, nimeni nu poate crede în această apariţie”. Cu toate acestea, glasul entuziasmului popular a triumfat şi concluzia oficială a fost în favoarea apariţiei.

Bernadette vine de pe ţărmul opus ca reconfortant de normală, cu bogăţia de agerime şi simţ practic a ţăranului simplu. După ce a intrat în mânăstire, ea nu a mai avut alte viziuni şi nu a făcut nimic pentru a atrage atenţia asupra sa sau pentru a-şi construi faima pe care avea să o dobândească. Ea şi-a îndurat bolile fizice cu curaj şi le-a purtat cu demnitate. În mod evident, ea a socotit că nu a vrut nicicând să facă nimic rău în viaţa ei şi, de asemenea, a crezut că nu a auzit nicicând (mai înainte) cuvintele ,,imaculata concepţie”.

Ultima afirmaţie este aproape imposibil de acceptat fiindcă oamenii din Pirinei prăznuiau sărbătoarea imaculatei concepţii ca sfântă zi de obligaţie de 150 de ani când Bernadette a avut viziunea, adică, de la decretul Papei Clement al XI-lea din 1708 încoace (Papa Pius al IX-lea doar a definit dogma şi a impus-o ca articol de credinţă). În timpul copilăriei ei catolice într-o cultură catolică, Bernadette ar fi trebuit să fie dusă la biserică pe 8 decembrie, tot aşa cum ar fi trebuit să meargă de Crăciun, Paşti şi Adormirea Maicii Domnului. După definirea dogmei în 1854 şi legat de populara Medalie minunată, cu rugăciunea ei către ,,Maria, cea zămislită fără de păcat”, trebuie să se fi făcut referiri la imaculata concepţie de nenumărate ori în auzul ei.

Potrivit surorii Lucia care a supravieţuit, micii vizionari de la Fatima erau modele de virtute, cu un soi înspăimântător de nefiresc de evlavie. Ei purtau funii în jurul mijlocului lor, direct pe piele, până când Doamna lor i-a asigurat că Dumnezeu nu a vrut ca ei să doarmă cu funiile pe ei, ci doar să le poarte în timpul zilei. Ei se mortificau în orice fel posibil, uneori refuzând să mănânce şi să bea, şi în mod deliberat biciuindu-se ei înşişi cu urzici, şi ei făceau un sacrificiu din absolut orice, spunând de fiecare dată cuvintele pe care Doamna îi învăţase: ,,O, Iisuse, fac pentru dragostea Ta, pentru convertirea Cronica ext 56 2păcătoşilor, şi spre compensaţie pentru păcatele săvârşite împotriva imaculatei inimi a Mariei”. Cei doi vizionari mai mici de vârstă au murit în copilărie; Lucia a continuat să aibă viziuni şi revelaţii ca monahie.

 

Mici vizionari de la Fatima, ţinând rozarii în mâini

 

Marlette Beco, o fată belgiană, a fost vizitată de 8 ori în 1933 de o apariţie care era neobişnuit de asemănătoare cu Doamna de Lourdes, care a cerut în acelaşi chip ridicarea unei capele, a dat naştere unui izvor şi a încredinţat copilului un secret. Marie avea 11 ani, era la o vârstă preadolescentă emotivă, şi era adesea mişcată până la lacrimi din pricina apariţiilor, strigând în timpul câtorva vedenii şi ,,plângând incontrolabil la neapariţia Doamnei ei” în serile în care nu se întâmpla nimic, simţindu-se rău şi obosită şi leşinând, cu toate că medicul afirma că nu era nimic fizic în neregulă cu ea.

La finalul ultimei apariţii, la plecarea ,,Fecioarei săracilor”, fata ,,s-a aruncat pe pământul ud unde zăcea pe o grămadă denivelată, sughiţând şi plângând în hohote, în timp ce încerca să-şi spună rugăciunile”. Autorităţile ecleziastice au admis că Marlette Beco a văzut-o pe binecuvântata Fecioară, iar Banneux a devenit un centru de pelerinaj cu terenul de tip paradă curent pentru binecuvântarea celor bolnavi, un spital şi o zonă de turism. O societate din Banneux organizează pelerinaje şi propagă informaţii.

Tinerii din Medjugorje au fost descrişi ca trăind într-o lume spirituală exaltată, pilde luminoase care duc ,,vieţi exemplare de rugăciune, post, detaşare de răul vârstei lor şi persoane manifestând o adevărată dragoste faţă de Biserică şi papă”. Ei au fost numiţi de asemenea ,,mici mincinoşi”, ,,pioni ignoranţi într-un joc pe care nu-l înţeleg”, cu ,,ego-uri infatuate” şi purtându-se ca nişte ,,roboţi domesticiţi”. Unul dintre vizionari, Mirjana, nu mai vede apariţiile, dar aude în schimb o voce interioară. Alte două fete (nu dintre vizionari), Jelena şi Marijana, iniţial sub îndrumarea părintelui Tomislav Vlasic – liderul carismatic care a fost povăţuitorul duhovnicesc al vizionarilor – aud de asemenea o voce lăuntrică, despre care ele cred că este a Fecioarei, dându-le mesaje personale, mesaje pentru grupul de rugăciune local, parohie şi lume. Au fost distribuite gratuit peste un milion de copii ale cărţilor aceluiaşi părinte Vlasic, care conţin meditaţii pe marginea mesajelor şi cuprind ,,formule de consacrare sfintei inimi a lui Iisus şi imaculatei inimi a Mariei, dictate de Doamna noastră Jelenei”. Şi alţi preoţi asociaţi cu Medjugorje şi mişcarea carismatică primesc ,,expresii lăuntrice”, despre care se spune că sunt o conştientizare interioară explicită a unui mesaj, diferită de orice formă umană de comunicare.

Nimeni nu trebuie să-şi facă griji că cineva ar putea ezita să accepte apariţiile din cauza îndoielilor cu privire la vizionari, Roma are răspunsul. O categorie specială de favoruri divine pentru a-i acoperi pe vizionarii nesatisfăcători – ,,gratiae gratis datae” – favoruri oferite de Dumnezeu fără nici o legătură cu starea duhovnicească a vizionarului.

 

Maica Domnului sau zeiţa ?

(A se vedea şi episoadele IV şi V ale acestui serial, în care autoarea detaliază subiectul)

Cine este această doamnă care s-a arătat de mii de ori şi este aclamată de milioane de oameni ? Este ea Maica Domnului, pe care o cunoaştem în sânul Ortodoxiei din Scripturi şi din slujbele şi învăţăturile Bisericii ? Este aproape ca şi cum cultul apariţiei mariane are o viaţă şi un etos proprii, aproape ca şi cum ar fi o religie separată – creştinismul acoperit de venerarea zeiţei şi spiritism. Fecioara, nu Hristos, este figura centrală. Cerul vorbeşte prin ea, nu prin El. În ciuda învăţăturii oficiale a Romei, care încă exclude posibilitatea aşezării Mariei pe aceeaşi treaptă cu Fiul ei, ea este predominantă. Geoffrey Ashe pare să fi pus degetul pe rană când spune că ,,vitalitatea propriei Biserici a lui Hristos (Biserica Romano-Catolică !) a dat impresia adesea că depinde mai degrabă de ea decât de El”.

Ideea mea de Fecioară autonomă, acţionând în dreptul ei, a fost confirmată de părintele Michael O’Carroll, care spune că Dumnezeu a ales să-i încredinţeze binecuvântatei Fecioare Maria misiunea Sa de milostivire şi reînnoire. Vorbind despre Medjugorje, el spune: ,,Nu Dumnezeu Tatăl, nici Dumnezeu Fiul întrupat, nici Dumnezeu Sfântul Duh nu a luat iniţiativa la Medjugorje. A fost Doamna noastră”. El merge mai departe în a spune că principala trăsătură a sanctuarului de la Medjugorje este manifestarea ,,rolului dat Doamnei noastre, dominant, permanent, cu totul suficient”.

El caută să-i liniştească pe cei care simt că Dumnezeu a fost înlocuit la Medjugorje, vorbind despre ,,amintirea repetată a Sfântului Duh” de către Gospa. În cele 203 mesaje pe care le-am citit, Sfântul Duh a fost pomenit doar de 6 ori, de 2 ori într-un mod care-L făcea doar un martor pentru Gospa: ,,Vă invit, dragi copii, să vă rugaţi pentru darurile Sfântului Duh de care aveţi nevoie pentru a depune mărturie pentru prezenţa mea şi pentru tot ceea ce vă dau ... Duhul adevărului vă este necesar pentru a transmite mesajele exact aşa cum vi le dau eu vouă”.

,,Liniştirea” părintelui O’Carroll este formulată în termeni care vor suna foarte straniu în urechi ortodoxe. ,,Amintirea repetată a Sfântului Duh este remarcabilă şi concordă cu renaşterea, în ultima vreme, a învăţăturii şi dragostei faţă de El: El a fost întotdeauna parte a crezului creştin, acceptat de credincioşi, cinstit în anumite rugăciuni comune”. El adaugă în mod semnificativ: ,,Dar nu a trecut atât de multă vreme de când a apărut o lucrare duhovnicească despre El cu titlul Uitatul Duh Sfânt, sau de când un mare maestru al vieţii spirituale, Dom Columba Marmion, a putut afirma că pentru unii atitudinea ar fi aceea exprimată într-un text important din Faptele Apostolilor: ’Încă nici de este Duh Sfânt am auzit’ (19, 2)”.

Aceasta a întărit referirea mea anterioară la filioque latin cu retrogradarea sa ulterioară a Sfântului Duh şi rolul considerabil pe care cred că l-a jucat această denaturare a învăţăturii treimice în apariţiile mariane. Necesitatea eternului feminin zace adânc în psihicul uman. Această necesitate este întâlnită în Sfânta Treime, inima Ortodoxiei. Acolo unde învăţătura treimică este dezechilibrată, iar Sfântul Duh este trecut cu vederea, este posibil ca zeiţa să iasă din nou la lumină fie sub forma unui exces marian, fie sub masca gnosticismului, cu revendicarea sa de femei preot şi limbaj inclusiv pentru Dumnezeu (n.r.: a se vedea articolul Martie 2008. Ştiri din lumea catolică, Deschiderea unui nou front de luptă ecumenist: rolul ‘sfinţitor’ al femeii în Biserică).

Vedem în Noul Testament frumuseţea duhovnicească neasemuită a Maicii Domnului. În smerenia ei luminoasă, ea nu arată nicicând către ea. Mama lui Mesia, vorbeşte despre ea însăşi cu smerenie, ca despre roaba lui Dumnezeu. Lauda pe care i-o aduce ruda ei Elisabeta este de îndată îndreptată către Dumnezeu, care a căutat la smerenia roabei Sale. În Cana Galileei, ea nu-şi permite să dea slugilor propriile porunci, dar le îndeamnă discret să dea ascultare poruncilor Fiului ei. Faptele Apostolilor o lasă pe ea neangajată în nici o iniţiativă particulară, ci aşteptând în rugăciune alături de întregul trup al credincioşilor.

În comparaţie cu ea, doamna tuturor apariţiilor rămâne cu hotărâre în prim-plan, cu luminile rampei fixate permanent pe ea. Ea decretează noi titluri pentru sineşi: imaculata concepţie, Doamna noastră a rozariului, Mama mângâierii, Fecioara săracilor, Regina păcii. Ea cere îndreptare şi mângâiere pentru jignirile aduse ei: ,,Uscaţi lacrimile de pe chipul meu, pe care eu le vărs fiindcă văd ce faceţi voi” (Medjugorje); ,,Priviţi la inima mea, înconjurată de spinii cu care oamenii ingraţi mă împung în fiecare clipă prin blasfemiile şi nerecunoştinţa lor. Sunt atât de multe suflete pe care judecata lui Dumnezeu le osândeşte pentru păcatele săvârşite împotriva mea, pentru care am venit să cer compensaţie: jertfiţi-vă pe voi înşivă pentru acest ţel” (Fatima).

În limbajul zeiţei, Doamna de la Medjugorje ne spune: ,,Sunt neobosită, vă chem chiar atunci când voi sunteţi departe de inima mea. Eu sunt Mama, şi cu toate că simt durere pentru fiecare dintre voi care apucă pe căi greşite, îl iert cu uşurinţă şi mă bucur pentru fiecare fiu care vine către mine”. Ea s-a arătat pe munte cu 5 îngeri în 1986, declarând vizionarilor că ceea ce au trăit a fost ,,asemenea Schimbării la Faţă de pe Muntele Tabor”. Ea va da oamenilor toate darurile de care au nevoie. Ea i-a binecuvântat şi le-a spus să ,,coboare de pe Tabor şi să ducă binecuvântarea altora”. ,,Oriunde merg, Fiul meu este cu mine”, spune ea.

Adevărul este că acolo unde este Dumnezeu-Omul, sunt prezenţi de asemenea, în El, Mama Sa, sfinţii Săi, îngerii Săi şi cei drepţi ai Săi. În El – şi numai în El – noi avem comuniune cu ei şi cerem ajutorul lor. Mama Sa este cu adevărat Mama noastră, a tuturor celor din Biserică, unde ea are cel mai slăvit loc, cel mai apropiat de Hristos, însă ea nu acţionează independent de El. Ea nu este Mama Bisericii, nici mijlocitoarea tuturor darurilor, nici co-răscumpărătoare – aceste ultime două titluri fiind subînţelese pretutindeni în mesajele de la Medjugorje.

,,Desprinsă de chipul vieţuirii ei din Evanghelii şi dezvoltată din plăsmuirile subconştiente ale omului, ea poate deveni orice, de la visul unui sentiment până la a fi întunecată, de nepătruns, neînduplecată, asemănătoare zeiţelor sumbre ale cugetului păgân” (Newbolt, Binecuvântata Fecioară Maria).

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 56/mai-iunie 2010

 

 

 

PARTEA A XIII-A

Mesajele

În cele din urmă, însuşi conţinutul mesajelor trebuie să fie cel care stimulează acceptarea sau respingerea viziunilor. După cum am afirmat mai înainte, aceasta a fost motivul pentru care nu am inclus Walsingham-ul printre sfintele locuri mariane, deoarece mesajul, fie că era dezvăluit lui Richeldis printr-o viziune personală fie printr-un vis, era o simplă cerere de a se construi o capelă în cinstea Întrupării Domnului.

La Zeitoun, şi anterior la Knock, nu fusese dat nici un mesaj, deci scopul acestor viziuni este o chestiune de presupunere. Există diferenţe de accent în consensul tacit şi fundamental, cu toate că mesajele de la Lourdes apar la diverse locuri sfinte, dar încă par a fi bizare în mai multe privinţe.

În primul rând, este aerul de politeţe şi curtoazie. „Veniţi mai aproape, copii, nu vă fie teamă: sunt aici pentru a vă da veşti minunate” – La Salette. „Vreţi să-mi faceţi favoarea de a veni aici peste două săptămâni” – Lourdes. Doamna de la Zeitoun se înclină în semn de salut în faţa mulţimilor adunate. Gospa de la Medjugorje repetă refrenul său ca de papagal la sfârşitul fiecărui mesaj: „Vă mulţumesc că aţi răspuns chemării mele”.

Există aceeaşi absenţă a lui Hristos, sau cel puţin marginalizarea Lui ca fiind o figură îndepărtată a răzbunării, a cărui mânie dreaptă este stăvilită de Fecioară. La Medjugorje, El este la fel de îndepărtat, deşi nu înspăimântător, şi suntem îndemnaţi ,,să ne gândim mai mult la Iisus” de Crăciun şi „să facem ceva concret pentru Iisus Hristos” – adică, „să aducem o floare în semn de capitulare în faţa lui Iisus. Vreau ca fiecare membru al familiei să aibă o floare lângă iesle ca Iisus să poată vedea devotamentul vostru faţă de el”.

Există aceleaşi secrete, avertizări apocaliptice, sfaturi bune despre mersul şi activităţile Bisericii, şi îndemnuri la „dragoste”, „pocăinţă” şi „rugăciune”. Mesajul de la Banneux era întru totul literal: „Rugaţi-vă mult”. Rugăciune înseamnă rozariul, care este menţionat în mod constant. Cu toate că susţinătorii fenomenului Medjugorje afirmă că liturghia este evidenţiată ca rugăciunea centrală, iar rozariul are întâietate generală. Este ,,acea formă de rugăciune preferată de Maria” (O’Carroll). ,,Rozariul este o armă puternică împotriva lui satan ... Trebuie să-l biruim pe satan cu rozariile în mâinile noastre ...” (Medjugorje). La Fatima, ajutorul în ceasul morţii este făgăduit celor care se mărturisesc, primesc împărtăşanie în prima sâmbătă din lună vreme de cinci luni consecutive şi rostesc un anumit număr de rozarii de un anumit număr de ori, având intenţia corespunzătoare. Toţi vizionarii au spus rozariul, iar vedenia de la Medjugorje s-a arătat în mod regulat în timpul rostirii sale publice. Băiatului văzător de la Fatima i s-a promis că va merge în rai, dar ,,va trebui să spună multe rozarii”. Unul dintre vizionarii de la Medjugorje a primit un rozariu de la Doamna în persoană (dacă aceasta a fost într-adevăr o materializare nu este clar) iar papei i s-a trimis unul binecuvântat special pentru el de către Gospa.

 

Cronica ext 58 1

Fotografie foarte rară din Cova da Iria, Fatima, Portugalia,
unde, pe 13 mai 1917, Doamna noastră s-a arătat
celor trei păstori Lucia, Francisco şi Jacinta

 

Există aceeaşi învăţătură despre purgatoriu şi supremaţia papei, şi aceeaşi accentuare în ce priveşte Sfânta Inimă a lui Iisus şi Neprihănita Inimă a Mariei. Şi Papa Ioan Paul al II-lea pune accentul pe Neprihănita Inimă şi o asociază cu Sfânta Inimă. Celor care acceptă învăţătura despre Neprihănita Inimă li se dăruieşte mântuirea la Fatima, iar Gospa din Medjugorje ne îndeamnă să ne consacrăm Neprihănitei Inimi şi să ne pocăim pentru păcatele care au rănit Inima lui Iisus.

Există aceleaşi tocmeli, făgăduinţe şi ameninţări, imbolduri spre fapta bună bazate pe interesul personal. Dacă faci aceasta, îţi făgăduiesc că voi face cealaltă: dacă nu faci aşa şi aşa, va urma sau nu va urma aceasta şi aceasta. ,,Cei care poartă Medalia vor primi dovezi mari de bunăvoinţă, mai ales dacă o poartă la gât”. ,,Dacă păcătoşii doar se vor pocăi, pietrele şi stâncile se vor transforma în mormane de grâu” (La Salette). ,,Dacă oamenii vor face precum v-am spus, multe suflete vor fi salvate şi va fi pace” (Fatima). ,,Dacă nu ne vom schimba, pedeapsa va fi foarte mare” (Garabandal).

Lourdes este de un contrast izbitor în multe privinţe. Rozariul este la fel de important, iar apariţia ţine un rozariu în mână şi lasă boabele să-i alunece printre degete, în timp ce Bernadette îngenunchează şi rosteşte rugăciunile. Însă, deşi nu se face nici un fel de referire la Hristos, nu se vorbeşte nici despre Inimi, purgatoriu, ameninţări apocaliptice sau negocieri. Declaraţiile sunt puţine şi concise, constând în principal din porunci scurte: ,,Mergeţi şi sărutaţi pământul pentru convertirea păcătoşilor; mergeţi şi adăpaţi-vă de la izvor ... ; mergeţi şi spuneţi preoţilor să construiască aici o capelă”. Contrastul cu limbuţia Gospei din Medjugorje nu putea fi pus în evidenţă mai bine.

Scurta afirmaţie a vedeniei – „Eu sunt imaculata concepţie” – a avut un impact mai mare decât orice alt mesaj de la sfintele locuri. Protestanţii sunt înclinaţi să nu vadă în asta decât o reflectare a capacităţii mentale şi nivelului gramatical ale lui Bernadette. Teologii romano-catolici ai vremii au încercat să înţeleagă această afirmaţie şi au fost îngrijoraţi de faptul că era deranjant de asemănătoare cu afirmaţiile din Vechiul şi Noul Testament făcute de Dumnezeu şi Hristos, şi părea să se compare cu „Eu sunt Învierea”, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”.

Maximaliştii mariani s-au bucurat de ceea ce au considerat a fi cinstire dumnezeiască dată Fecioarei în cer, şi au aşteptat plini de speranţă următoarele revelaţii ale apariţiilor ulterioare, care au spus: „Eu sunt Mijlocirea tuturor darurilor” şi „Eu sunt Co-Răscumpărarea”. Spre amărăciunea lor, ei au fost dezamăgiţi şi au trebuit să se mulţumească cu „Eu sunt Doamna rozariului” şi „Eu sunt Fecioara săracilor”.

Pe de altă parte, minimaliştii mariani au pretins că Fecioara şi-a limitat dinadins privilegiile sale la imaculata concepţie, prin aceasta dând de înţeles că ea nu era Mijlocitoarea tuturor darurilor sau Co-Răscumpărătoarea. Într-o tentativă de a justifica propria acceptare a apariţiei de la Lourdes, unii ortodocşi încearcă să acorde importanţă datei în care a fost făcută această afirmaţie, şi anume 25 martie, spunând că Fecioara nu se referea la zămislirea ei de către Sfânta Ana, ci la (singura) imaculată concepţie a Domnului Iisus Hristos în ziua Bunei Vestiri.

[Nota editorului: Acesta nu este un argument prea convingător, deoarece în timpul apariţiei din 1858, toţi creştinii ortodocşi urmau calendarul ecleziastic sau vechi, care la acea vreme era cu 12 zile în urmă faţă de calendarul papal.]

Afirmaţia pare a fi la fel de enigmatică ca multe din cele ale oracolului din Delphi. Consecinţa sa a fost să grăbească şi să confirme dogma infailibilităţii papale. Când a impus dogma imaculatei concepţii în 1854, papa a acţionat folosindu-se de autoritatea sa, fără consimţământul unui conciliu general. A fost foarte criticat pentru aceasta în unele cercuri ecleziastice. Când Doamna din Lourdes a proclamat numele său după privilegiu ca fiind „Eu sunt imaculata concepţie”, a dovedit nu doar că papa a avut dreptate în privinţa dogmei, ci a şi confirmat capacitatea lui de a acţiona pe cont propriu, cu alte cuvinte că autoritatea supremă aparţinea exclusiv papei. Infailibilitatea papală a devenit dogmă oficială în 1870. Precum spune Alan Neame, Doamna noastră din Lourdes a fost într-o oarecare măsură mama infailibilităţii papale şi bunica vechilor catolici care au preferat să facă schismă decât să o accepte.

Dacă cineva şi-ar aduce aminte în mod inoportun că (Sfintei) Ecaterina de Sienna (secolul al XIV-lea) i s-a spus în timpul viziunii de către Doamna noastră că ea nu a fost zămislită fără de păcat, Roma are răspuns şi la aceasta. Şi oamenii sfinţi pot interpreta greşit revelaţiile lor, iar Ecaterina a fost atât de influenţată de dascălii săi dominicani, care se opuneau acestei învăţături, încât, „nici măcar în timpul răpirii sale mistice, această femeie sfântă nu putea să se cufunde îndeajuns în Dumnezeu pentru a depăşi ceea ce fusese învăţată” (Arhiepiscopul de Split).

Prin urmare, mesajele necorespunzătoare sunt eliminate cu uşurinţă ca fiind viziuni nesatisfăcătoare. În opinia dr. Franic, arhiepiscop de Split, nu doar sugestia umană, ci şi duhurile rele se pot strecura cu uşurinţă în mesaje, şi din acest motiv fiecare mesaj trebuie să fie cercetat separat. De fapt, mesajele incomode pot fi eliminate, lăsând o revelaţie curăţată. Cu vizionari de o seriozitate îndoielnică cărora li se pot încredinţa revelaţii dumnezeieşti, mesaje divine care pot fi interpretate greşit de sfinţii vizionari, sau chiar răstălmăcite de duhuri rele, şi raţiuni parapsihologice care pot fi singura origine a viziunilor, s-ar părea că totul este un teren alunecos şi nu există nimic pe care să te poţi bizui.

Elementul nou al mesajelor de la Medjugorje este cel ecumenist. Secolul de încercare pentru Biserică se apropie de sfârşit, iar Gospa a proorocit special despre o explozie a credinţei în Rusia „unde Dumnezeu va fi proslăvit mai mult decât oriunde altundeva”. Îmbinaţi aceasta cu declaraţia de la Fatima cu privire la Rusia, invitaţia de la Hriushiw adresată uniaţilor de a fi misionari în Rusia, interesul puternic al papei pentru Rusia şi sprijinul acordat de el pentru Evanghelizarea 2000, cu accentul său pe Europa de Vest şi de Est, şi nu putem spune că nu am fost avertizaţi !

Gospa a spus că dezbinările din religie sunt făcute de om, şi se spune de asemenea că a afirmat că Dumnezeu porunceşte în toate religiile aşa cum face un împărat în împărăţia sa, cu toate că nu am găsit această ultimă afirmaţie în cărţile pe care le-am citit, ceea ce nu este de mirare, deoarece apariţiile au avut loc atât de demult, fiind însoţite de sute de mesaje, încât ar fi imposibil să se cuprindă totul. De asemenea, după cum a remarcat părintele Rene Laurentin într-unul din articolele sale, Roma s-a arătat îngrijorată că unele mesaje păreau să sugereze indiferenţă religioasă, şi din acest motiv este foarte verosimil ca o asemenea afirmaţie controversată să fi fost suprimată din orice publicaţie favorabilă apariţiilor, deoarece o astfel de poziţie complet ecumenistă nu este (încă) îndeobşte acceptabilă. Am scris Centrului Medjugorje din Londra pentru a cere lămuriri cu privire la acest punct, dar nu am primit nici un răspuns.

 

Cronica ext 58 2

Lourdes, Franţa
Bazilica pe care a ridicat-o Papa Pius al X-lea (1835-1914)
în cinstea apariţiilor Maicii Domnului în acest loc

 

Se pare că se ia în considerare un fel de unitate fără Hristos pentru religiile necreştine. De ceva vreme, ecumeniştii din Apus au încercat să ia în discuţie necesitatea unei posibile revizuiri sau modificări a perspectivei tradiţionale asupra întrupării, prin care Hristos este unic şi revelaţia finală a lui Dumnezeu către om, pe motiv că este incompatibilă cu dialogul interreligios. Cu toate acestea, impresia mea în urma studierii mesajelor de la câteva locuri sfinte (Fatima, Zeitoun, Hriushiw, Medjugorje) şi a comentariilor diverşilor scriitori pe marginea lor, este că papa trebuie să fie simbolul unităţii pentru creştini, care vor fi reuniţi în ciuda diferenţelor dogmatice (supuşi faţă de papalitate fără unitate în credinţă) şi părintele oamenilor de toate credinţele şi culturile (noua religie mondială).

Prima mea reacţie după citirea mesajelor de la locurile sfinte a fost de dezamăgire cruntă. De-abia păreau să justifice o vizită cerească. Mesajele de la Medjugorje păreau mai cu seamă amabile, banale şi plictisitor de monotone. Şi erau mult prea multe. Dacă Dumnezeu încerca într-adevăr să vorbească, ar fi fost aproape imposibil să-L auzi de flecăreala neîncetată a Doamnei. Când m-am întors încă o dată la bogăţia şi adâncimea rugăciunilor noastre ortodoxe, am avut un sentiment de uimire plină de recunoştinţă şi de imensă bucurie şi uşurare.

Există foarte puţine locuri în Evanghelii unde este consemnat că Maica Domnului a vorbit, dar fiecare dintre ele este plin de semnificaţie. Cineva ar putea cugeta o viaţă întreagă asupra vorbelor ei şi nu le-ar epuiza niciodată înţelesul. Altminteri ea este tăcută pentru ca Fiul ei, Cuvântul, să poată vorbi. Nimic nu ar putea întrece vreodată cele două titluri desăvârşite ale Sfintei Fecioare: cel pe care şi l-a ales ea – de roabă a Domnului, şi cel pe care i l-a dat Biserica – de Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului. Nici nu se poate adăuga ceva de mai mare însemnătate ultimei sale afirmaţii consemnate, care rămâne un mesaj veşnic adevărat, relevant şi universal – „Faceţi orice vă va spune El”.

 

Bibliografie
1. Geoffrey Ashe, Fecioara, 1976
2. Robert Chapman, OZN, 1976
3. Părintele A. Condamin, Religia Babilonului şi Asiriei antice
4. H.J. Eysenck, W. Arnold, R. Meili, Enciclopedie de psihologie, 1972
5. Hilda-Mary Graef, O istorie a dogmei şi evlaviei, 1963/65
6. Hadas, Moise şi cronologia Romei imperiale, 1966
7. Francis Johnston, Când milioane de oameni au văzut-o pe Maria, 1980
8. Arhimandrit Cherubim Karambelas, Asceţii contemporani din Muntele Athos, 1992
9. Lady Cecil Kerr, Medalia minunată, 1990
10. Muhammad Zafrulla Khan, Coranul, 1981
11. Părintele Louis Kondor, editor, Fatima în cuvintele Luciei, 1989
12. Părintele Rene Laurentin, Medjugorje: 13 ani mai târziu, 1994
13. C.S. Lewis, Creştinismul pur, 1958
14. Părintele A. Mallon, Religia Egiptului Antic
15.Patrick Marnham, Lourdes: un pelerinaj modern, 1980
16. Părintele C.C. Martindale, Bernadette din Lourdes
17. E.L. Mascall, S. Box, editori, Binecuvântata Fecioară Maria, 1963
18. Părintele (Sfântul) Ioan Maximovici, Cinstirea ortodoxă a Maicii Domnului, 1978
19. Alan Neame, Întâmplarea de la Lourdes, 1968
20. Noul Larousse, Enciclopedie de mitologie
21. Părintele M.R. Newbolt, Binecuvântata Fecioară Maria, 1926
22. Părintele Michael O’Carroll, Medjugorje: Fapte, documente, teologie, 1989
23. Dudley Plunkett, Regina proorocilor, 1990
24. Părintele Seraphim Rose, Ortodoxia şi religia viitorului, 1983
25. Desmond Seward, Soarele dansând, 1993
26. Damien Walne, Joan Flory, Fecioara săracilor, 1983
27. Maurice Wiles, Teologia creştină şi dialogul interreligios, 1992

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 58/septembrie-octombrie 2010 

 



[1] Notele la acest articol aparţin în exclusivitate traducătorului. Imaculata concepţie a Maicii Domnului este o dogmă catolică, care susţine că sufletul Maicii Domnului a fost fără păcatul originar încă din clipa zămislirii sale. Mai înainte ca ea să fie declarată dogmă oficială a Bisericii, în anul 1854, mulţi erudiţi catolici, printre care Bernard de Clairvaux (1090-1153) şi Thomas d’Aquino (1225-1274), au luptat împotriva credinţei în imaculata concepţie. Pentru o imagine de ansamblu asupra acestei dogme, a se vedea scrierea Sfântului Ierarh Ioan Maximovici, ,,Cinstirea Maicii Domnului în Tradiţia ortodoxă”).

[2] Rozariul este un şirag de mărgele sau o împletitură cu noduri folosită pentru a număra rugăciunile. Termenul se aplică şi rugăciunii însăşi. Rozariul este folosit în multe religii: creştinism, islamism, budism, hinduism. În practica romano-catolică, rozariul este un şirag de mărgele în formă de cerc, cu o cruce, şi are boabe mari, pe care se spune Tatăl nostru, şi boabe mici, pe care se spune ,,Bucură-te Marie”, între aceste serii rostindu-se şi alte rugăciuni. Potrivit tradiţiei catolice, în timpul rozariului, credinciosul poate medita la o serie de evenimente din viaţa Mântuitorului şi a Maicii Sale, numite misterele rozariului.

[3] Trandafirul de Aur este un ornament de aur împodobit, binecuvântat în fiecare an de papă în Postul Mare. Făcut de unii dintre cei mai cunoscuţi bijutieri italieni şi conţinând uneori până la 5 kg de aur cu safire, trandafirul de aur este dăruit ca semn de afecţiune şi respect unei persoane deosebite sau unei biserici, guvern etc.

[4] Therese de Lisieux (1873-1897), numită Mica Floare a lui Iisus, a fost o călugăriţă carmelită franceză, care a devenit una dintre cele mai iubite sfinte ale Bisericii Romano-Catolice. I s-au atribuit multe minuni după moarte şi a fost canonizată în 1925.

[5] Inima neprihănită – reprezentată ca inima lui Iisus Hristos care sângerează, în general înconjurată de o coroană de spini – este o practică de evlavie la romano-catolici. Se pare că ea datează din secolul al XI-lea şi a devenit oficială în secolul al XVII-lea, după ce Margaret Mary Alacoque (1647-1690), călugăriţă franceză, a avut o viziune în care i-a apărut Iisus şi i-a cerut ca inima Sa să fie cinstită astfel.

Închinarea la sfânta inimă este o formă de nestorianism, erezie din secolul al IV-lea, condamnată de cel de-al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes, din 431. Iniţiatorul ei, Patriarhul Nestorie al Constantinopolului, separa firea dumnezeiască de cea omenească din persoana lui Hristos, într-atât încât susţinea că dumnezeirea trebuie cinstită separat. Sfinţii Părinţi ai Bisericii spun că Mântuitorul trebuie cinstit în Persoana Sa dumnezeiesco-umană şi nicidecum nu se aduce cinstire separată celor două firi ale Sale. Prin urmare, este cu totul necuvenită cinstirea separată a firii omeneşti a lui Hristos, aşa cum se întâlneşte la catolici în sărbătoarea Corpus Christi sau în închinarea la sfânta inimă.

[6] Ostia este pâinea nedospită folosită de catolici şi luterani la împărtăşanie. Începând cu secolul al XII-lea, s-au făcut ostioare aparte pentru credincioşi, care nu se mai împărtăşesc din acelaşi potir cu clerul (despre aceste diferenţe dintre rânduielile ortodoxă şi catolică, a se vedea Enciclica Patriarhală din 1895).

[7] Închinarea la binecuvântatul sacrament (Sfintele Taine, adică Trupul şi Sângele Domnului), asemenea închinării la sfânta inimă, este o practică de evlavie la romano-catolici care înclină spre nestorianism. Începând din secolul al XIV-lea, Sfintele Taine sunt expuse spre cinstire publică şi se fac procesiuni cu ele.

[8] Sfânta familie este alcătuită din Sfântul Iosif, Maica Domnului şi Pruncul Iisus. La romano-catolici există o cinstire aparte a sfintei familii, existând o sărbătoare aparte, biserici închinate sfintei familii etc.

[9] În Scriptura de la 1914, versetul în speţă sună astfel: ,,Vrăjmăşie voiu pune între tine şi între femeie şi între sămânţa ta şi între sămânţa ei; acela va păzi capul tău şi tu vei păzi călcâiul lui”.

[10] Mariologia este o ramură a teologiei care se ocupă cu studiul dogmei creştine cu privire la Maica Domnului. Termenul de ‘mariologie’ provine din Apus; noi, ortodocşii, socotim cel mai adesea că orice învăţătură despre Maica Domnului, pe care o numim Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), face parte din hristologie, acea ramură a teologiei care se ocupă cu studiul dogmei cu privire la Iisus Hristos, Fiul ei şi Dumnezeul nostru.

De fapt, mariologia, această ramură a teologiei creştine care a luat naştere în Apus, cuprinde toată gama de idei eretice cu privire la Maica Domnului, de genul: imaculata concepţie, rolul de co-mântuitoare a Maicii Domnului alături de Iisus Hristos, cultul inimii ei etc.

[11] Albigenzii erau adepţii unei secte rigoriste şi anti-ecleziastice din Franţa secolelor XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.

[12] Formulă de politeţe existentă în limba franceză.

[13] Mariolatrie, adică un fel de închinare idolatră la Maica Domnului.

[14] Gnosticismul este un curent filozofico-religios, apărut în secolul al II-lea d.Hr., care îmbina teologia creştină cu filozofia elenistică şi cu unele concepţii panteiste ale religiilor orientale.

[15] Potrivit ideilor lor.

[16] Sophia, adică Înţelepciunea lui Dumnezeu. Astfel de idei eretice au fost vehiculate chiar în secolul al XX-lea de unii ortodocşi, precum protoiereul rus Serghie Bulgakov (1871-1944), care a elaborat o dogmă numită sofiologie sau sofianism, condamnată ca eretică de Biserica Ortodoxă.

[17] Sir Thomas More (1478-1535), învăţat şi om de stat englez. Cancelar între anii 1529-1532, el a fost întemniţat în 1534, după ce s-a opus căsătoriei regelui Henric al VIII-lea cu Anne Boleyn, şi decapitat în 1535. A fost canonizat de Biserica Romano-Catolică sub numele Sfântul Thomas More.

[18] Aceasta este doar una din aserţiunile romano-catolicilor, ei depăşind de mult orice limită în ce priveşte cinstirea Maicii Domnului şi alunecând în erezie.

[19] Cardinalul John Henry Newman (1801-1890). Preot anglican care a condus Mişcarea Oxford din anii ’1830, de a readuce Biserica Anglicană la rădăcinile sale catolice. În cele din urmă, studiile sale istorice l-au determinat să se convertească la catolicism în 1845 şi a devenit cardinal în 1879. A scris multe cărţi înainte şi după convertirea sa la catolicism. În 1991, Biserica Romano-Catolică l-a numit venerabil, iar în prezent este propus pentru canonizare.

[20] Revivalismul este un curent în Biserica Romano-Catolică, pentru renaşterea fervorii religioase într-o perioadă de declin religios, precum cea din preajma revoluţiei franceze (1789-1799).

[21] Guler de câine, adică guler de cleric, termen neoficial.

[22] Ustaša (sau Ustashas, Ustashi) este Mişcarea Revoluţionară Croată, înfiinţată ca mişcare teroristă în 1929. Ideologia mişcării este un amestec de fascism, nazism, ultranaţionalism croat şi fundamentalism romano-catolic.

[23] Părinţi paulini constituie un ordin în Biserica Romano-Catolică, al cărui nume derivă de la Sfântul Pavel Tebeul, care a fost întemeiat de Eusebie de Esztergom în 1250.

[24] Tapiseria Bayeux – realizată între anii 1066-1077 pentru episcopul de Bayeux, Normandia – este o ţesătură brodată de aproximativ 70 metri lungime, ce ilustrează evenimentele care au condus la cucerirea normandă.

[25] Războiul Rozelor – sau Războiul celor două Roze – cuprinde războaiele civile din Anglia din secolul al XV-lea dintre casele de York şi Lancaster, care aveau pe blazon un trandafir alb şi respectiv roşu.

[26] Bath este o staţiune balneară din sud-vestul Angliei. Oraşul a fost întemeiat de romani, care l-au numit Aquae Sulis, şi era o staţiune balneară la modă în secolele XVIII şi XIX.

[27] Tinos este o insulă din Arhipelagul Cicladelor. În capitala ei se află Biserica Panagia Evangelistria, unde este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în braţe.

Malevi este numele unei mânăstiri de maici din Arcadia, una dintre prefecturile Peninsulei Peloponez. Aici se află o icoană a Adormirii Maicii Domnului, făcătoare de minuni.

[28] O.P., adică Ordinis Praedicatorum (latinescul pentru Ordinul Propovăduitorilor), dominican.

[29] A fi omorât în duh (Slain in the Spirit) este un termen utilizat de carismatici. El descrie situaţia în care un individ cade la pământ (de obicei, pe spate). Aceasta se întâmplă, în general, în timpul unui eveniment pe care el îl percepe ca pe o întâlnire personală cu Sfântul Duh, asociată adesea cu practica punerii mâinilor.

Cei care cad la pământ se zvârcolesc sau se convulsionează pe podea timp îndelungat. Carismaticii cred că în urma acestui fenomen pot primi vindecări dumnezeieşti, viziuni şi Îl pot auzi pe Dumnezeu vorbind.

[30] Face referire la satira crudă a lui Zola, gulerul de câine fiind gulerul de cleric.

[31] Misă, adică liturghie romano-catolică.