Învierea Domnului 2001

 

Pentru lumea contemporană, Învierea anului 2001 are, pe lângă însemnătatea praznicului ce se sărbătoreşte în fiecare an, o serie de semnificaţii aparte. Acestea sunt legate, pe de-o parte, de anul 2001 ca prim an al mileniului III, iar, pe de altă parte, de faptul că ortodocşii şi catolicii au prăznuit Învierea Mântuitorului în aceeaşi zi, 15 aprilie, lucru considerat a fi ,,semn de sus” pentru apropierea dintre Biserici.

Semnificaţiile asociate prăznuirii Învierii Domnului de anul acesta îndeamnă la reflecţii. Au fost oare evenimentele pe măsura aşteptărilor şi dorinţelor credincioşilor ? Cum este privită Învierea Mântuitorului acum, la 2000 de ani de la naşterea Sa ? Încotro se îndreaptă societatea de astăzi şi cum îşi priveşte ea credinţa ? sunt numai câteva dintre întrebările pe care şi le-ar putea pune cineva cu privire la acest eveniment.

Cel care ar încerca să răspundă la aceste întrebări, ar avea de ales între două perspective din care să analizeze lucrurile: cea duhovnicească şi cea lumească. Aşteptări şi dorinţe duhovniceşti au astăzi, cu adevărat, prea puţini oameni, iar acestea sunt din ce în ce mai plăpânde. Pe de altă parte, aşteptările şi dorinţele lumeşti legate de praznicul Învierii Mântuitorului capătă pe an ce trece mai multă amploare şi se împlinesc din ce în ce mai strălucit …

La manifestările tradiţionale legate de praznicul Învierii Mântuitorului, corifeii umanismului modern au început, după 1989, să alipească o multitudine de evenimente cu tentă socio-creştină, care deformează sensul duhovnicesc al sărbătorii. Unele dintre aceste manifestări au apărut imediat după revoluţie, astăzi înscriindu-se deja într-o ,,tradiţie”, în timp ce altele sunt grefate de la an la an, într-un alai grotesc de fantome care hrănesc patimile sufleteşti şi trupeşti, atrofiindu-i omului legătura cu Ziditorul său.

Vom încerca în continuare să schiţăm o imagine de ansamblu a evenimentelor culturale, sociale, politice şi, nu în ultimul rând, religioase alipite praznicului Învierii Domnului, şi care au fost consemnate de presă.

 

Pastorala de Paşti a patriarhului Teoctist – o pledoarie în favoarea misiunii sociale a Bisericii

Pastorala de Paşti a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, intitulată ,,Lumina lumii”, vădeşte degenerarea perceperii credinţei în societatea contemporană. Astfel, după o scurtă prezentare duhovnicească a ceea Cronica ext 24-2ce semnifică pentru lumea creştină praznicul praznicelor, patriarhul schiţează societatea contemporană în care  ,,viaţa este doar o goană sălbatică după plăcere şi mijloacele de satisfacere a acesteia, fărădelegea nu mai indignează aproape pe nimeni, ruşinea este alungată, iar durerea omenească nu mai stârneşte decât arareori compătimire sinceră”.

 

Patriarhul Teoctist al României, decorat cu ordinul ,,Steaua României”

 

Pastorala este dedicată aproape în întregime laturii sociale a activităţii Bisericii, căreia ierarhii şi politicienii i-au acordat, în ultima perioadă, o atenţie deosebită, ducând o adevărată campanie pentru a o susţine. Astfel, patriarhul afirmă că ,,locurile spre care trebuie să se îndrepte luarea aminte a noastră sunt: orfelinatele, căminele de bătrâni, penitenciarele”, amintind, de asemenea, ,,atrocităţile care se săvârşesc în familiile lipsite de lumina credinţei” şi ,,vătămările de suflet îndreptate cu precădere spre tânăra generaţie: ispita violenţei, cruzimea, imoralitatea, păcatul contra firii, pruncuciderea, alcoolismul, alunecarea în ucigătorul infern al drogurilor” (1).

Existenţa acestor plăgi sociale în creştinătatea românească este, într-adevăr, o realitate crudă care preocupă întreaga societate, inclusiv Biserica. Împotriva acestora au datoria de a lupta atât instituţiile laice, cât şi cele ecleziastice, fiecare în parte uzitând de atributele sale specifice. În consecinţă, în timp ce instituţiile omeneşti luptă în plan social, politic şi financiar, Biserica, ca instituţie dumnezeiască, trebuie să ia aminte la problemele oamenilor şi să mijlocească pentru ei la scaunul Sfintei Treimi, prin rugăciunile sale. Cu toate acestea, se pare că ierarhii români consideră învechită ideea potrivit căreia misiunea Bisericii este aceea de a călăuzi omenirea pe calea mântuirii, găsind de cuviinţă mai degrabă să transforme casa Domnului într-o societate de binefacere.

Spre deosebire de pastorala întâistătătorului Bisericii Ortodoxe, mesajul pascal al nunţiului apostolic în România, Jean-Claude Perisset, tratează problema datei Învierii Domnului: ,,Astăzi nu lipsesc tentativele de unire a sărbătoririi Paştelui din partea tuturor Bisericilor şi comunităţilor creştine. Ultima tentativă în această privinţă a fost făcută la conferinţa care s-a ţinut în luna mai 1997 la Alep, Siria. Erau reprezentate 17 Biserici şi comunităţi importante, şi s-a propus menţinerea deciziei luate la Niceea, dar folosirea celor mai recente criterii astronomice pentru a fixa momentul echinocţiului de primăvară. Ştiinţa şi disciplina ecleziastică sunt chemate să colaboreze pentru a folosi unităţii creştinilor, în sărbătorirea liturgică anuală a marii taine a Învierii lui Hristos. Există deja o soluţie în anumite ţări, de exemplu în Grecia, unde catolicii sărbătoresc Paştele împreună cu Biserica Ortodoxă majoritară sau Finlanda, unde ortodocşii prăznuiesc Paştele împreună cu protestanţii şi catolicii” (2).

 

Manifestarea ecumenistă ,,Marşul Învierii” de la Timişoara se înscrie deja într-o ,,tradiţie”, ajungând anul acesta la cea de-a IX-a ediţie

De asemenea, manifestările ecumeniste, ce au loc de Învierea Domnului şi care anul acesta au căpătat o semnificaţie aparte din cauza sărbătoririi acestui mare praznic la aceeaşi dată de către ortodocşi şi catolici, sunt o mărturie a degenerării perceperii credinţei la români.

Astfel, marşul Învierii de la Timişoara a devenit o manifestare de anvergură, aflată deja la a IX-a ediţie. ,,El a debutat în cea de-a doua zi de Paşti, în faţa Catedralei Mitropolitane, cu o rugăciune a tuturor reprezentanţilor cultelor religioase. O impresionantă coloană de credincioşi s-a pus apoi în mişcare pe traseul Primărie - Prefectură - Consiliul Judeţean - Parcul Rozelor. Procesiunea a mai cuprins cântece creştine interpretate de fanfarele bisericilor şi popasuri, însoţite de rugăciuni şi texte biblice, în faţa principalelor instituţii de pe acest itinerar” (3). Punctul culminant al manifestării, de asemenea semnificativ, a avut loc în Parcul Rozelor, de unde ,,pastorul baptist Petru Dugulescu a transmis un mesaj specific acestei sărbători a Învierii Domnului”, lăsând impresia că reprezentativ pentru acest oraş ar fi cultul baptist. Cântecele interpretate de fanfarele bisericilor, rugăciunile şi textele biblice rostite în faţa instituţiilor alcătuiesc o imagine cel puţin bizară …

Un eveniment asemănător s-a desfăşurat, de data aceasta în premieră, în oraşul Lugoj, în noaptea de Înviere. ,,Imediat după terminarea slujbelor dumnezeieşti din biserici, credincioşii şi-au dat întâlnire la aşa-numitul ,,Pod de fier”. S-au adunat numeroşi credincioşi ortodocşi, romano-catolici, reformaţi, ucrainieni, care s-au deplasat în Piaţa Victoriei. În balconul primăriei a fost săvârşită o scurtă slujbă religioasă de către capii Bisericii Ortodoxe, Romano-Catolice, Reformate, Ortodoxo-Ucrainiene. În final s-a rostit tradiţionalul ,,Hristos a înviat !” în mai multe limbi, spre bucuria celor prezenţi, care au plecat spre casele lor mai uniţi şi mai purificaţi sufleteşte” (4).

Ziarele au remarcat faptul că ,,după Timişoara, Lugojul este al doilea oraş din Banat care va cultiva ecumenismul”. Se pare că acest gen de manifestări ecumeniste au găsit un teren propice în Banat, din cauza multitudinii de confesiuni care există în această regiune a ţării.

 

Manifestările culturale pascale se înscriu în campania de laicizare a praznicului Învierii Domnului

Felul în care societatea românească contemporană percepe marea sărbătoare a Învierii lui Hristos este, de asemenea, dezvăluit de semnificaţia manifestărilor culturale care au fost alipite acestui praznic împărătesc. De pildă, ,,în perioada 6-8 aprilie Muzeul Ţăranului Român a organizat Târgul de Florii, în sălile muzeului reînviind vechile meşteşuguri româneşti: ceramica din Bucovina sau Oltenia cu motivele ei florale sau antropomorfice, ţesăturile din lână de capră din Buzău, de oaie din Braşov, încrustături în piele din Dâmboviţa, sculpturi în lemn din Maramureş şi Suceava, instrumente muzicale din Argeş şi Neamţ, icoane pe sticlă din toate regiunile” (5). Tot cu această ocazie, muzeul a deschis o expoziţie de … filme mexicane.

De asemenea, în perioada sărbătorilor creştine ale primăverii au devenit o tradiţie târgurile cu bunuri de consum, precum sunt cele deschise anual de Sala Dalles sau cele deschise de World Trade Plaza, de Naşterea şi Învierea Domnului. Astfel, anul acesta, în perioada 6-10 aprilie, la World Trade Plaza a fost deschisă expoziţia cu vânzare ,,Cadouri speciale de Paşti”, de unde ,,vizitatorii au putut achiziţiona diverse obiecte: produse de artizanat, ouă încondeiate, covoare ţesute manual, mobilă pictată, confecţii şi încălţăminte, dulciuri, vinuri de colecţie, ambalaje de lux, icoane, obiecte de ceramică sau lemn” (6).

Un alt gen de manifestări culturale, care abia acum începe să capete amploare, îl reprezintă concertele şi spectacolele de teatru dedicate praznicului Învierii.

Se poate spune că, prin acest ultim gen de manifestări culturale alipite sărbătorii religioase, se satisface întreaga gamă de aşteptări şi dorinţe lumeşti ale pseudo-creştinului contemporan. Astfel, târgurile cu bunuri de consum reprezintă paradisul celor dornici de bucurii lumeşti, materiale, ziua Învierii fiind transformată într-o altă zi a cadourilor; manifestările etno-culturale vin în întâmpinarea iubitorilor de artizanat, ce nu are însă nici o legătură cu praznicul în sine; şi, în sfârşit, concertele şi spectacolele de teatru constituie latura artistică prin excelenţă, menită să ofere trăiri deosebite, însă lipsite de duhul Ortodoxiei.

 

,,Sacrificarea celei mai înalte sărbători creştine a românilor prin spectacolul politico-religios” ,,Ziua Învierii”

Apogeul manifestărilor de acest gen l-a constituit concertul pascal ,,Ziua Învierii”, organizat de Patriarhia Română în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, la Ateneul Român. ,,Manifestarea se va desfăşura sub patronajul patriarhului Teoctist şi al preşedintelui Ion Iliescu, iar la spectacol şi-au anunţat prezenţa preşedintele României, membri ai guvernului şi parlamentului, şefii tuturor cultelor religioase recunoscute din România, oameni de cultură şi academicieni” (7).

Colaborarea strânsă dintre ierarhii Bisericii şi puterea politică, în această eră a răsturnării valorilor creştine, poate fi explicată prin grava criză de autoritate a ambelor instituţii: conducătorii statului român ,,au nevoie de întărirea prestigiului”, iar conducătorii Bisericii doresc refacerea imaginii afectate de ,,publicarea unor documente compromiţătoare din arhivele fostei Securităţi cu privire la trecutul unor înalţi ierarhi” (8).

Dincolo de aspectele politico-religioase ale manifestării, nu mai surprinde programul concertului patronat de Patriarhia Română care l-a girat prin prezenţa întâistătătorului ei: ,,Cântări religioase, coruri şi arii celebre de Verdi, Wagner, Mozart şi Liszt” … Chiar şi presa laică a fost deranjată de această manifestare, vorbind de ,,sacrificarea celei mai înalte sărbători creştine a românilor prin acest spectacol politico-religios”.

Concertele şi spectacolele cu teme religioase au început să apară, de asemenea, pe plan local. Astfel, ,,Teatrul Naţional Cluj îşi invită spectatorii, cu ocazia sfintelor sărbători de Paşti, sâmbătă 14 aprilie, ora 19, la spectacolul ,,Veniţi de luaţi lumină !”, un spectacol pe teme biblice” (9). În seara de Înviere, credincioşii au fost invitaţi la teatru …

 

De Paşti, posturile de televiziune şi-au ,,delectat” telespectatorii cu Carnavalul de la Rio, emisiuni de divertisment şi spectacolul Divertis ,,Veniţi de luaţi chenzina !”

Nici posturile de radio şi televiziune nu au fost mai prejos, difuzând într-un amestec haotic şi grotesc programe care să atragă publicul, fără a ţine seama de specificul sărbătorii creştine. Filme religioase şi documentare, alături de emisiuni de divertisment şi concerte, spectacole de circ şi teatru, sport şi muzică au marcat programele tuturor posturilor de televiziune, într-o sarabandă zgomotoasă.

Astfel, de sărbători, ,,Prima TV şi-a mutat cartierul general la Mânăstirea Cozia” şi a organizat în noaptea de Înviere, la orele 01.00 … ,,un concert special de sărbători, la care îşi vor da concursul unele dintre cele mai tari trupe din ţară şi de peste hotare” şi ,,o petrecere la care au putut fi ascultate piesele de succes ale Venga Boys” (10) …

Postul TV ,,Acasă” a organizat, de asemenea, un program special: ,,În Sâmbăta Mare, microbiştii vor putea să urmărească o transmisiune în direct din campionatul italian, urmează filme, iar la miezul nopţii slujba de Înviere transmisă în direct”. Ziua de Paşti a fost ,,presărată cu daruri din partea iepuraşului”, printre acestea numărându-se filme despre viaţa Mântuitorului, dar şi ,,un concert extraordinar pentru ajutorarea copiilor victime ale războiului, susţinut de Pavarotti şi o pleiadă de artişti”.

Însă, punctul culminant al programului oferit de postul ,,Acasă” a fost ,,transmiterea celui mai celebru carnaval din lume, Carnavalul de la Rio, comentat de Excelenţa Sa, Ambasadorul Braziliei la Bucureşti, Jeronimo Moscardo” (11). S-ar putea spune că difuzarea, în ziua de Paşti, a unui documentar despre un carnaval sud-american, în care sunt amestecate într-un cocktail al desfrâului elemente de sorginte păgână cu ideile catolice despre Lăsata secului pentru Postul Mare, reprezintă o încununare a ignoranţei cu privire la această sărbătoare creştină, dar şi a lipsei de bun simţ.

Spre deosebire de postul ,,Acasă”, care şi-a delectat telespectatorii cu manifestările mondene occidentale, ,,Antena 1” a prezentat ,,circul” autohton oferit de membrii grupului Divertis, intitulat ,,Veniţi de luaţi chenzina !” (12) …

Pentru a completa imaginea de coşmar a programelor TV, vedetele române ale micului şi marelui ecran au povestit cum doresc să-şi petreacă sărbătorile de Paşti. Dintre acestea, vedeta postului ,,Pro TV” Cristian Tabără s-a întrecut pe sine în afirmaţii, cuvintele sale având o greutate aparte datorită aurei create în jurul său de postul de televiziune, căci ,,pentru cei mai mulţi dintre noi, Cristi Tabără este ,,părintele”.” Absolventul Facultăţii de Teologie declara cu nonşalanţă: ,,E imposibil să rezişti acelor mâncăruri … sper să am suficiente la activ ca să-l pot convinge pe Bunul Dumnezeu, când va fi să dau ochii cu el, să mă ia în Rai, nu în Iad” (13).

 

Conflictele interconfesionale, hoţiile şi profanările de morminte în Vinerea Mare, uciderile şi furturile în noaptea de Înviere alcătuiesc un tablou terifiant

Atmosfera îndepărtată de duhul Ortodoxiei, cenuşiul sordid al unor zile ce nu se mai deosebesc de restul timpului decât printr-o gălăgie asurzitoare şi încercarea disperată de a regăsi gustul sărbătorii au fost întregite de conflictele interconfesionale, uciderile, hoţiile şi scandalurile ce nu au lipsit nicidecum în aceste zile, fiind parcă mai numeroase.

În general, în perioada sărbătorilor, în Transilvania, conflictele interconfesionale capătă o mai mare amploare din cauza disputării locaşurilor de cult de către ortodocşi şi greco-catolici. De pildă, anul acesta, ,,credincioşii ortodocşi şi greco-catolici din comuna Mihăileni (Sibiu) s-au luat la bătaie în Săptămâna Patimilor, din cauza refuzului repetat al ortodocşilor de a ceda greco-catolicilor una dintre biserici şi din cauza acestora din urmă care au încercat să intre cu forţa în sfântul lăcaş … conflictele interconfesionale s-au acutizat în ultima perioadă şi în alte localităţi din judeţul Sibiu, la Hamba, Dumbrăveni sau Micăsasa” (14).

Pe de altă parte, în Vinerea Mare, ,,în comuna Niculeşti a fost război” pentru furtul unui cal (15), în cimitirul din comuna Chiajna, Ilfov, au fost profanate morminte pentru furt (16), iar în noaptea de Înviere, poliţistul din comuna Vladimirescu, ştiind că preotul este la biserică, i-a spart casa (17) …

 

Pe glob, semnificativă a fost prăznuirea la aceeaşi dată, de către ortodocşi şi catolici, a Învierii Domnului

Bucuria prăznuirii la aceeaşi dată, de către ortodocşi şi catolici, a Învierii Domnului a fost însoţită de discuţii între cele două părţi cu privire la stabilirea unei date comune pentru acestpraznic. În acest context, mitropolitul Chiril de Smolensk şi Kaliningrad, şeful Departamentului de Relaţii Externe al Patriarhiei Moscovei declara: ,,De fiecare dată când toţi creştinii sărbătoresc Paştele împreună apare un sentiment de regret că acest lucru nu se va mai întâmpla şi câţiva ani de acum înainte. De aceea, problema sărbătoririi Paştelui trebuie să fie o prioritate în dialogul dintre creştini” (18).

Poziţia mitropolitului Chiril a fost salutată de arhiepiscopul Tadeusz Kondrusiewicz, preşedintele Conferinţei Episcopilor Romano-Catolici din Rusia. Aceeaşi propunere a fost bine primită şi de un reprezentant al Consiliului Mondial al Bisericilor, care a precizat că ,,această organizaţie lucrează la fixarea unei date comune a Paştelui creştin încă din 1997”. Prin urmare, ecumeniştii doresc să stabilească o dată comună ,,în baza unor calcule astronomice moderne pentru determinarea echinocţiului de primăvară”.

Pe de altă parte, prăznuirea Învierii Domnului în anul 2001 nu a fost lipsită de senzaţional, având în vedere declaraţia stupefiantă a unuia dintre purtătorii torţelor de la Biserica Sfântului Mormânt, armeanul Sukias Cilingirian. ,,Simţind că adevărul trebuie să iasă la iveală”, el a afirmat că ,,aprinderea Luminii Sfinte la mormântul Mântuitorului nu este un miracol. Preoţii aduc sub sutană o lampă, despre care se spune că a fost ţinută aprinsă neîntrerupt timp de 1500 de ani” (19) ...

Iar pentru a desăvârşi imaginea unui praznic mutilat de senzaţional şi manifestări ecumeniste din ce în ce mai îndepărtate de duhul creştinismului autentic, zona din Ierusalim în care se află Biserica Sfântului Mormânt a fost, în această perioadă, zonă ,,de conflict armat”, ,,drept pentru care puţini au fost cei care s-au încumetat să-şi înfrângă teama şi, cu semnul crucii, să calce acolo” (20).

Singurele care au încercat să păstreze adevăratul duh al sărbătorii Învierii Mântuitorului au fost câteva editoriale şi reportaje din presă. Astfel, unii jurnalişti au încercat să surprindă această secularizare generalizată şi exilare a lui Dumnezeu, scriind reflecţii amare despre evenimentele pascale sau amintindu-şi de vremurile de odinioară când sărbătorilor li se dădeau adevăratul sens.

Într-un editorial intitulat ,,Dumnezeu e ţăran”, Octavian Paler mărturiseşte: ,,Sărbătorile, în satul meu, nu erau „zile de odihnă”. Erau, mai ales, „o stare”, o ieşire din viaţa îmbâcsită de griji din timpul săptămânii ... S-a degradat ceva în noi, cred, iar sărbătorile nu sunt decât o oglindă a uscăciunilor şi a lipsei noastre de repere … Mi-l pot închipui pe Dumnezeu ascultând cum se trezesc sevele pământului primăvara, dar nu mi-l pot imagina, în ruptul capului, ducându-se cu telefonul mobil la Înviere” (21).

În articolul său ,,Dumnezeu nu e ţăran !”, Marian Nazat îl completează: ,,Paştele era atunci starea aceea de emoţie şi pioşenie atât de rară prin gravitatea evlaviei împărtăşite” (22).

De asemenea, reportajele de la Ierusalim, din Biserica Sfântului Mormânt, scrise cu emoţie şi pioşenie de ziariştii de la cotidianul ,,Ziua”, evocă duhul sărbătorii creştine: ,,În interiorul mormântului lui Iisus Hristos nu pot intra, decât cu greu, două persoane. Când păşeşti înăuntru, trebuie să te opreşti la Piatra Adevărului. Pătrunzi şi, deodată, simţi că sufletul ţi se inundă de o cascadă de sentimente. Acolo comunici, într-adevăr, cu Dumnezeu ... Am părăsit Ierusalimul înconjurat de măslinii vechi de pe vremea Cinei cea de Taină cu inima plină” (23).

Din nefericire, o inimă plină de sentimente alese către Dumnezeu este din ce în ce mai greu de găsit azi, când domneşte ,,uscăciunea şi lipsa de repere” …

 

Partenie Filipescu

 

Note
1. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Lumina lumii”
2. Actualitatea creştină, aprilie 2001, ,,Mesajul nunţiului apostolic Jean-Claude Perisset”
3. România liberă, 17 aprilie 2001, ,,Marşul Învierii la Timişoara”
4. România liberă, 17 aprilie 2001, ,,La Lugoj, prima manifestare ecumenistă”
5. Cotidianul, 6 aprilie 2001, ,,Târg de Florii şi filme mexicane la Muzeul Ţăranului Român”; Mesagerul Sfântului Anton, mai-iunie 2001, ,,Floriile artei”
6. Evenimentul zilei, 7 aprilie 2001, ,,Cadouri speciale de Paşti la World Trade Plaza”
7. Adevărul, 11 aprilie 2001, ,,Concert pascal – Ziua Învierii”
8. România liberă, 10 aprilie 2001, ,,Patriarhia Română se dă în spectacol cu PDSR”
9. Adevărul, 11 aprilie 2001, ,,Luaţi lumină de la teatru”
10. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Prima TV îşi mută cartierul general la Mânăstirea Cozia”
11. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Filme, emisiuni, concerte, desene animate şi sport, Acasă”
12. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Antena 1 dezamorsează zâmbetele”
13. Cotidianul, 16 aprilie 2001, ,,Cristian Tabără: ,,Pentru mine, Paştele e marea speranţă” “
14. România liberă, 14 aprilie 2001, ,,Conflict interconfesional la Mihăileni-Sibiu”
15. Cotidianul, 16 aprilie 2001, ,,În Vinerea Mare, oamenii au uitat de Dumnezeu. Război de o zi în comuna Niculeşti”
16. Cotidianul, 17 aprilie 2001, ,,Profanare de morminte în Vinerea Mare”
17. Cotidianul, 17 aprilie 2001, ,,În localitatea Vladimirescu, în timp ce se oficia slujba de Înviere, un poliţist a spart casa preotului”
18. Cotidianul, 14 aprilie 2001, ,,Catolicii şi ortodocşii, uniţi la prima Înviere a lui Iisus din mileniul III”
19. Ziua, 21 aprilie 2001, ,,Părintele Galeriu despre autenticitatea Luminii Sfinte de la Ierusalim”
20. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Reporterii ZIUA au urcat Golgota, în plin conflict armat, pe Via Dolorosa”
21. Cotidianul, 13 aprilie 2001, ,,Dumnezeu e ţăran”
22. Cotidianul, 24 aprilie 2001, ,,Dumnezeu nu e ţăran !”
23. Ziua, 14 aprilie 2001, ,,Reporterii ZIUA au urcat Golgota, în plin conflict armat, pe Via Dolorosa”

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 24-25 (2/2001)