August 2000

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse şi prozelitismul catolic

 

Pe 13 august 2000, după săvârşirea sfintei liturghii în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Kremlin, Moscova, Patriarhul Alexie al II-lea al Moscovei şi a toată Rusia a deschis lucrările Sinodului jubiliar al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse, care va dura până pe 16 august.

Vorbind în deschiderea sinodului, sfinţia sa a subliniat: ,,Cu voia şi harul Sfântului Duh, ne-am adunat în Moscova pentru ca, prin faptele şi rugăciunile noastre sinodale, să încununăm sărbătorile Bisericii noastre închinate celebrării marelui jubileu, a 2000 de ani de la venirea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos … În aceste veacuri, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a propovăduit vestea cea bună şi mântuitoare a venirii împărăţiei lui Dumnezeu. Adevărată în tradiţia apostolilor şi a sfinţilor părinţi, Biserica se adresează lumii prin sinoadele sale convocate pentru discutarea şi rezolvarea problemelor din viaţa bisericească. Sinodalitatea este sufletul Bisericii, dovada plinătăţii forţelor sale vitale. Actualul sinod jubiliar are o însemnătate specială pentru Biserica Ortodoxă Rusă, deoarece este chemat să traseze drumul pe care-l va parcurge Biserica în secolul XXI. Această circumstanţă aduce asupra noastră o mare responsabilitate faţă de soarta Bisericii în cel de-al treilea mileniu de la naşterea lui Hristos, care începe acum ...”

 

Cronica ext 16-1

Şedinţă a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse

 

În şedinţa din 13 august, patriarhul a protestat faţă de ,,încercările forţelor externe de a scinda Biserica Ortodoxă Rusă şi de a-i sfărâma unitatea”, amintind participanţilor la sinod că ,,nici chiar fărâmiţarea Uniunii Sovietice nu a putut distruge natura multietnică a Patriarhiei Moscovei”. Comentariile sale se referă la intenţiile conducătorilor politici ai Ucrainei şi Estoniei şi a unor înalte feţe bisericeşti de a crea Biserici independente în ţările respective.

Vorbind despre ,,pseudo-misionarism şi sectele totalitare” ai căror reprezentanţi lucrează în Rusia, patriarhul a afirmat că ,,activitatea lor a fost anihilată astăzi”. În acest context, Alexie a amintit episcopilor ruşi uriaşa responsabilitate pe care o au ca slujitori ai sfântului altar ,,în aceste vremuri grele şi înşelătoare”.

Pe 15 august, lucrările sinodului au fost dedicate discutării doctrinei sociale, slujirii evanghelice, educaţiei religioase, activităţii publicistice şi relaţiei cu armata a Bisericii Ortodoxe Ruse. În ceea ce priveşte doctrina socială a Bisericii, sinodul a abordat problemele cu care se confruntă societatea contemporană, precum morala familială şi socială, avortul, traficul de organe umane, eutanasia, clonarea şi sodomia.

De asemenea, sinodul a hotărât să canonizeze pe ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, şi şase membri ai familiei sale ca mucenici în urma uciderii lor de către comunişti în 1918.

Printre chestiunile cărora sinodul le-a acordat o importanţă deosebită se numără ,,expansiunea catolică pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse”. După expunerea analizei făcute de Mitropolitul Filaret al Minsk-ului şi Sluzk-ului, care conduce comitetul teologic sinodal, Sinodul Episcopilor a protestat faţă de faptul că reprezentanţii confesiunilor fără tradiţie în Rusia, printre care se numără şi catolicismul, ,,au câştigat credincioşii” ,,mai ales cu ajutorul bunăstării materiale”. Participanţii la sinod cred că ,,astăzi problema unei uniri şi a prozelitismului continuă să rămână un subiect deosebit de important în dialogul cu catolicii”, iar una dintre cele mai promiţătoare forme de colaborare cu Biserica Romano-Catolică o constituie ,,întărirea relaţiilor regionale cu diocezele şi parohiile sale, ca şi stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor cu Sinoadele Episcopale Catolice”.

Hotărârile referitoare la relaţiile cu Biserica Catolică aparţin unei rezoluţii a sinodului referitoare la relaţiile Bisericii Ortodoxe Ruse cu alte credinţe. Astfel, în rezoluţie se scrie că Biserica Ortodoxă Rusă respectă libertatea religioasă a altor confesiuni din Rusia, cu condiţia ca acestea să fie ,,tradiţionale”.

Ca răspuns, părintele Bagdan, purtător de cuvânt romano-catolic, a declarat că Biserica Catolică respinge învinuirile pe care ortodocşii le aduc Vaticanului şi neagă convertirile făcute cu ajutorul promisiunilor materiale: ,,Nu este adevărat că prezenţa noastră reprezintă o ameninţare la adresa Bisericii Ortodoxe. Există, într-adevăr, ortodocşi care se convertesc la catolicism, dar sunt foarte puţini, iar voi trebuie să respectaţi hotărârea personală a fiecăruia”. Mai mult, Biserica Catolică a comentat condiţia cu privire la ,,tradiţionalitatea” confesiunilor, afirmând că ,,de fapt, ruşii nu au o religie tradiţională”.

O atenţie aparte a fost acordată şi conflictului dintre ortodocşii şi uniaţii din vestul Ucrainei, Mitropolitul Chiril al Ucrainei, oferind sinodului o analiză. ,,Deşi tensiunea a mai scăzut la sfârşitul anilor ’90, situaţia continuă să rămână încordată. Uniaţii au confiscat toate bisericile şi nu au mai înapoiat nici măcar un lăcaş de cult ortodocşilor. Întrunirile bilaterale au declarat necesitatea creării unei comisii comune care să examineze problemele.

În chestiunea prozelitismului catolic în Rusia şi alte foste republici ale Uniunii Sovietice, continuăm să ne confruntăm cu faptul că partea catolică neagă însăşi existenţa prozelitismului, prin instituţiile sale de binefacere. Cu toate acestea, este mai mult decât evidentă conlucrarea episcopilor catolici cu fundaţiile de caritate. Reprezentanţii acestora din urmă ocupă adesea funcţii înalte la nivel de parohie şi chiar de dioceză. Consecinţa acestei lucrări este continuarea convertirii populaţiei ortodoxe la catolicism, fenomen nepermis în relaţiile intercreştine”.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 16-17/iulie-august 2000