Mai 2000

Noutăţi din lumea catolică

 

Jubileul muncitorilor

La 1 mai a avut loc, la Roma, jubileul muncitorilor, ce a avut deviza ,,Muncă pentru toţi: drumul solidarităţii şi al dreptăţii”. Cu această ocazie s-a ţinut un concert de Ziua Muncii, cu tema ... ,,iertarea datoriilor ţărilor sărace”. Papa Ioan Paul al II-lea a declarat: ,,Multe ţări, în special cele mai sărace, sunt împovărate de datorii care au luat proporţii atât de mari încât practic fac imposibilă rambursarea lor. Reducerea sau chiar anularea acestor datorii ar fi un gest jubiliar care nu ar găsi nicicând o împrejurare mai favorabilă !” Apelul papei, de anulare a datoriilor ţărilor sărace, constituie încă o similitudine între jubileul catolic şi cel evreiesc.

 

Jubileul martirilor secolului XX

7 mai a fost ziua jubileului martirilor secolului XX. Celebrarea desfăşurată la Colosseum a avut un pronunţat caracter ecumenist, la aceasta participând, alături de papă, reprezentanţii Patriarhiilor Ortodoxe, a numeroase confesiuni protestante şi neoprotestante şi ai organizaţiilor ecumeniste. ,,Sunt atât de mulţi !”, a exclamat papa, făcând aberanta afirmaţie că secolul XX este ,,secolul cu cel mai mare număr de martiri din cei 2000 de ani ai istoriei creştine - două treimi din numărul total al martirilor creştini”, deoarece îi consideră martiri pentru credinţă pe ortodocşi, catolici şi protestanţi. Depinde pentru ce credinţă …

 

Cronica ext 14-2

Ofrandă adusă papei cu ocazia jubileului muncitorilor

 

Jubileul naţional al românilor

La 9 mai, papa a adresat un mesaj catolicilor români aflaţi la Roma pentru a sărbători jubileul naţional al românilor. Cei care îndeplineau condiţiile au primit din partea papei indulgenţa plenară. Această zi a fost aleasă deoarece este considerată a avea o dublă semnificaţie: s-ar împlini 300 de ani de când Atanasie Anghel şi o parte a clericilor români au consfinţit unirea cu Roma şi un an de la vizita papei la Bucureşti. Cel de-al doilea eveniment, vizita papei la Bucureşti, este amintit mereu de către acesta în predicile sale ca exemplu al dorinţei de unitate a creştinilor şi un pas important în acest sens. Bieţi români !

 

Jubileul clerului

Pe 18 mai, zeci de mii de catolici s-au adunat în Piaţa Sfântul Petru pentru a serba ziua de naştere a pontifului roman, în aceeaşi zi având loc jubileul clerului. Cu ocazia acestui jubileu, la care au participat mii de preoţi, episcopi şi cardinali, clericii au fost îndemnaţi ,,să reflecteze asupra propriei lor identităţi şi asupra slujirii lor, găsind un sprijin în figurile ... sfintelor Ecaterina de Siena şi Teresa de Lisieux”.

De ziua sa, papa a primit felicitările liderilor politici, vedetelor, oamenilor de cultură şi, nu în ultimul rând, a conducătorilor religiilor lumii. Liderii politici au subliniat ,,contribuţia fundamentală a papei în propovăduirea cauzei păcii”, Yasser Arafat numindu-l ,,pionier al promovării înţelegerii reciproce dintre oameni”. Şef-rabinul comunităţii evreieşti din Roma, Elio Toaff, aprecia că vizita papei la Ierusalim ,,a mişcat întreg universul” şi i-a urat să continue ,,pe drumul care poate duce la înţelegerea deplină între toate religiile”.

,,Mişcând universul” şi ,,propovăduind pacea şi înţelegerea”, papa îşi urmăreşte cu fidelitate ţelul: ,,înţelegerea deplină între toate religiile”, moment în care Mântuitorul va fi privit ca Buddha sau Mahomed şi ... va fi aşteptat să mântuiască lumea.

 

Vizita cardinalului Christoph von Schönborn în România

În perioada 5-10 mai, la invitaţia Patriarhului Teoctist, cardinalul Christoph von Schönborn a vizitat România. Înaltul prelat este una dintre personalităţile marcante ale Bisericii Catolice, Arhiepiscop al Vienei şi Primat al întregii Austrii, preşedintele Conferinţei Episcopilor Catolici din această ţară. De asemenea, cardinalul este membru al Comisiei de Dialog Teologic dintre ortodocşi şi catolici, fiind un bun cunoscător al teologiei ortodoxe şi al patristicii greceşti şi un fervent susţinător al refacerii unităţii creştine. În plus, el a participat la elaborarea Catehismului Bisericii Catolice publicat în 1992, la Roma.

În timpul şederii sale în România, cardinalul a inaugurat, la Bucureşti, căminul de copii ,,Sfântul Paul”, construit de Asociaţia Concordia din Austria, cu contribuţia financiară a înaltului ierarh. În continuare, von Schönborn a vizitat municipiul Iaşi şi mânăstirile din Moldova, fiind oaspetele Mitropolitului Daniel al Moldovei şi Bucovinei.

Revenit în capitală, primatului Austriei i-a fost decernat, la 10 mai, titlul ,,Doctor honoris causa” din partea Universităţii din Bucureşti, la ceremonie participând înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Discursul rostit de cardinal cu acest prilej a stat sub semnul ecumenismului şi al dorinţei de unitate creştină: ,,Cred cu tărie şi voi milita în continuare pentru unitatea Bisericilor creştine, care le arată credincioşilor că există o singură cale de mântuire”, deşi ,,în comuniunea eclezială există în mod legitim Biserici particulare înzestrate cu tradiţii proprii”. Deci ,,există o singură cale de mântuire”, dar ,,mai multe tradiţii”.

Gravă ni s-a părut viziunea sa asupra realizării unităţii: ,,Unitatea creştinilor nu se va realiza pe hârtie, nu se va realiza prin declaraţii, nici prin alianţe strategice, ci, ea se face prin martiri - darul vieţii”. Oare cine vor fi martirii ? Cine sunt cei ce vor fi sacrificaţi pentru realizarea unităţii ,,creştine” ? Cine alţii decât cei ce se vor opune acestei viziuni bolnave ?

În plus, cardinalul face două afirmaţii şocante pe care nu le comentăm: ,,ortodoxia, în sensul dreptei credinţe, îi apără pe săraci” şi ,,sfintele sunt adevăraţii teologi, singurii adevăraţi teologi”.

Pentru a întregi imaginea schiţată cardinalului supranumit ,,pro oriente”, vom cita din afirmaţiile sale, făcute în cadrul celui de-al doilea Sinod al Episcopilor Catolici pentru Europa din octombrie 1999, unde s-a exprimat mult mai deschis decât la Bucureşti: ,,Biserica Orientală are, de asemenea, nevoie de un plămân occidental pentru o ,,întrupare” mai bună în structurile vizibile ale societăţii, iar, pentru aceasta, este indispensabil să se refere la Petru ca la un centru al unităţii”, propovăduind supunerea ortodocşilor pontifului Romei.

Mai mult decât atât, el îşi mărturiseşte afinităţile iudaice: ,,diviziunea între creştinismul oriental şi cel occidental ar putea să fie depăşită printr-o nouă referire la misterul lui Israil (Mesia-Hristos), ce este rădăcina care ne susţine şi nu noi cei care o susţinem”. Oare această ,,nouă referire” înseamnă acceptarea faptului că Mesia nu a venit încă, precum crede şi azi ,,rădăcina care îi susţine” ?

 

Partenie Filipescu

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 14-15/mai-iunie 2000